SCHEMA PE TABLĂ

Măduva spinării (Medulla spinalis) - Funcţia de conducere

Competente derivate:
C 1. - Localizarea maduvei spinarii.
C 2. - Cunoasterea anatomiei maduvei spinarii.
C 3. - Caracterizeaza substanta alba a maduvei spinarii.
C4. - Enumera si caracterizeaza caile ascendente si descendente ale maduvei spinarii.

1. Maduva spinarii – localizare:

- este un (segment) organ al S.N.C. continut in canalul vertebral;
- ea nu umple in intregime canalul dar se adapteaza la curburile fiziologice si patologice ale
coloanei vertebrale;
- are o formă cilindrică puţin turtită antero-posterior, cu diametrul de aproximativ 1 cm;
- este invelita de un ansamblu de trei membrane numit meninge:
● meningele este format din:
- duramater (este o membrană meningeală aflată în contact cu oasele cutiei craniene);
- arahnoida se află între dura-mater şi pia-mater;
- piamater: - este în contact cu organele nervoase.
- este o membarana conjunctiva-vascularizata care adera intim la formatiunile
sistemului nervos central (SNC) patrunzand si santuri si fisuri;
- in grosimea ei se gasesc vase arteriale;
- prelungirile piamaterului, impreuna cu ramurile arteriale si celulele gliale
formeaza bariera hematoencefalica.
- meningele are un rol: - de protecţie a tesutului nerrvos;
- de hrănire a ţesutului nervos.
- între arhnoidă şi piamater se găseşte un spaţiu mai larg în care se găseşte lichidul cefalorahidian,
cu rol de protecţie mecanică şi trofic (de hrănire);
- are o lungime de 45 cm. la barbaţi si 43 cm la femei;
- in sectiune transversala are forma ovalara cu diametru variabil (intre 10 si 16 mm.);
- se intinde de la gaura occipitală a primei vertebre cervicale C1 pâna la nivelul vertebrei lobbare
L2, de unde se continua cu o formaţiune foarte subtire numită fillum terminale, pana la nivelul celei
de a doua vertebră coccigiană, de care se şi fixează;
- nervii lombari şi sacrali în traiectul lor spre găurile intervertebrale împreună cu fillum terminale
formează coada de cal;
- măduva spinării prezinta două umflături: - una cervicală unde îşi au originea nervii brahiali;
- una lombară unde îşi au originea nervii lombari.

2. Maduva spinarii – anatomie:

- prezinta 2 feţe: - anterioara (se afla fisura mediana anterioara - mai larga si mai adanca decat
şanţul median posterior);
- posterioara (unde se afla şanţul median posterior).
- locurile de intrare si iesire a radacinilor nervilor spinali sunt marcate de şanţurile: laterale
anterioare şi posterioare;
- pe o sectiune transversala prin maduva putem vedea dispozitia substantei albe (la exterior) si a
substantei cenuşii (la interior).

a) Substanta cenusie medulara:

1
- este dispusă central;
- are forma literei H sau de fluture cu aripile deschise;
- este formata din corpi neuronali;
- se prezinta sub forma de coarne sau in sectiune longitudinala sub forma de coloane care strabat
maduva pe toata lungimea ei;
- coarnele sunt: - doua anterioare (voluminoase);
- doua posterioare (mai subtiri si alungite);
- doua coarnele laterale: - situate intre coarnele anterioare si cele posterioare;
- mai pronuntate in regiunea toracica si lombara.
- coarnele anterioare si cele posterioare sunt unite prin comisura cenusie, strabatuta de canalul
ependimar;
- in coarnele posterioare se gasesc neoroni somatosenzitivi si intercalari (de asociatie) care primesc
informatii prin fibrele senzitive ale nervilor spinali;
- in coarnele anterioare se gasesc motoneuroni (sau neuroni somatomotori radiculari), denumiti
astfel, deoarece, axonii lor constituie radacinile anterioare (motorii) ale nervilor spinali;
- motoneuronii spinali (somatomotori) au rolul de a comntrola desfasurarea normala a activitatii
musculare striate;
- in coarnele laterale se gasesc neuroni vegetativi:
- in jumatatea anterioara se gasesc neuroni visceromotori (realizeaza motilitatea musculaturii
netede viscerale) si neuroni ai caror axoni parasesc maduva prin radacinile anterioare;
- in jumatatea posterioara se gasesc neuroni viscerosenzitivi.

3. Functia de conducere a maduvei spinarii:

- are ca substrat anatomic substanţa albă constituită în fascicule ascendente şi descendente.
b) Substanţa albă:
- este situata la exteriorul măduvei (inconjoara substanta cenusie);
- este formată din: - fibre nervoase mielinice:
- celule apartinand tesutului glial.
- coarnele substanţei cenuşii delimitează în substanţa albă trei perechi de cordoane simetrice:
- doua coarne anterioare (intre fisura mediana anterioara si santul lateral anterior);
- doua coarne posterioare (intre santul lateral posterior si santul median posterior);
- doua coarne laterale (intre santul lateral anterior si santul lateral posterior).
- in interiorul cordoanelor se delimitează fascicule (tracturi): - ascendente;
- descendente.
(substanta alba este formată din fibre nervoase grupate în fascicule ascendente şi descendente);
- fibrele nervoase:
- sunt prelungiri ale neuronilor spinali sau ale altor formatiuni nervoase;
- se grupeaza in tracturi (fascicule): - scurte (fac legatura intre diferite segmente medulare,
adica ale maduvei numite fascicule intersegmentare);
- lungi: - ascendente (senzitive);
- descendente (motori).
- fasciculele ascendente sunt senzitive, iar cele descendente sunt motorii;
- fasciculele: - ascendente urcă spre encefal, ducând informaţii;
- descendente coboară de la encefal, ducând comenzi către măduvă.
- substanta alba are funcţia de conducere a impulsurilor nervoase:
- spre creier (căi ascendente, senzitive);
- dinspre creier (căi descendente, motoare);
- între etajele măduvei.
2
- in afara acestor fibre lungi, în substanţa albă medulară există şi fibre scurte, de asociaţie, care fac
legătura între diferitele segmente ale măduvei (fascicule intersegmentare).
- din măduva spinării pornesc perechile de nervi spinali (31 perechi);
4. Caile ascendente si descendente medulare:
1. Căile ascendente medulare sunt căile sensibilităţii:
a) Căile sensibilităţii exteroceptive: - sunt căi specifice, lungi, cu proiecţie corticală:
- sensibilitatea tactilă grosieră - protopatică, difuză, este condusă prin fasciculul spinotalamic
anterior;
- protopatic=sensibilitate protopatică = denumire dată funcţiilor senzoriale caracterizate printr-o
sensibilitate difuză, redusă, dar cu puternice repercusiuni afective;
- sensibilitatea tactilă fină, epicritică (epicritic=care survine dupa o criza), este condusă la cortex
prin fasciculele spinobulbare Goll şi Burdach;
- sensibilitatea termică şi dureroasă este condusă prin fasciculul spinotalamic lateral.

b) Căile sensibilităţii proprioceptive sunt căi specifice cu proiecţie corticală sau subcorticală:
- sensibilitatea proprioceptivă inconstientă este condusă prin fasciculul spinocerebelos direct
(Flechsig), pentru partea inferioară a corpului, şi prin fasciculul spinocerebelos încrucişat
(Gowers) pentru partea superioară a trunchiului şi pentru membrele superioare;
- sensibilitatea proprioceptivă constientă este condusă prin fasciculele spinobulbare, cu proiecţie
corticală.
c) Căile sensibilităţii interoceptive sunt căi nespecifice. Sensibilitatea interoceptivă este condusă
prin fasciculele spinotalamice, alături de sensibilitatea tactilă, termică şi dureroasă, precum şi prin
substanţa reticulată medulară.

2. Căile descendente sunt căi ale motilităţii (motilitate=capacitate de miscare), voluntare şi

involuntare.
a) Căile motilităţii voluntare. Motilitatea voluntară este condusă prin fasciculele piramidale
(corticospinale): direct şi încrucişat.
Ambele căi pornesc din cortex şi ajung la motoneuronii somatici medulari. Prin axonii acestora,
influxul nervos se distribuie la musculatura scheletică, determinând contracţii musculare conştiente.
b) Căile motilităţii involuntare. Motilitatea involuntară, automată, este condusă prin căile
extrapiramidale, cu origine în trunchiul cerebral.

În substanţa albă medulară se formează fasciculele:

- rubrospinale, cu originea în nucleii roşii din mezencefal;
- vestibulospinale, din nucleii vestibulari bulbari;
- tectospinale, din coliculii cvadrigemeni din mezencefal;
- olivospinale, din nucleii olivari bulbari;
- reticulospinale, din substanţa reticulată a trunchiului cerebral.

Nucleii de origine ai acestor fascicule sunt subordonaţi cortexului. Controlul cortexului asupra
nucleilor de origine ai căilor extrapiramidale se realizează prin intermediul corpilor striaţi (ganglionii
bazali) de la baza emisferelor.
Motilitatea automată are rol în menţinerea tonusului muscular şi a echilibrului, în activitatea
reflexă medulară, în coordonarea mişcărilor şi în realizarea unor activităţi umane complexe (mersul,
scrisul, condusul maşinii, cântatul la instrumente, înotul etc.).
Atât căile ascendente, cât şi căile descendente piramidale trimit colaterale la nucleii
trunchiului cerebral şi la substanţa reticulată a acestuia.
3
4