Curs Cresterea Pas 2

UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGROCOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
DEPARTAMENTUL PENTRU EDUCAłIE CONTINUĂ,
ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ ŞI FRECVENłĂ REDUSĂ
CREŞTEREA PĂSĂRILOR
SUPORT DE CURS Anul IV ZOOTEHNIE
SEMESTRUL I
Şef lucr.dr. Simona Paşcalău
Cluj-Napoca
2012
CAPITOLUL I
INCUBAłIA
Cuprins
Introducere 1
1.1. Obiectivele capitolului 2
1.2. StaŃia de incubaŃie 3
1.3. Construirea unei staŃii de incubaŃie 5
1.4. Factorii fizici de incubaŃie 9
1.5. ConsideraŃii generale asupra aparatelor de incubaŃie 14
1.6. Organizarea staŃiunilor de incubaŃie 17
1.7. Tehnica incubaŃiei artificiale 18
1.8. Regimul de incubaŃie 20
1.9. Controlul biologic al incubaŃiei 21
1.10. Întrebări recapitulative 24
1.11. Teste de autoevaluare 25
Rezumat 26
Bibliografie selectivă 27
Introducere
IncubaŃia reprezintă procesul prin care, sub influenŃa unor factori şi

asigurarea unor condiŃii optime, într-o perioadă de timp caracteristică fiecărei
specii, din oul fecundat rezultă un pui sau un boboc de o zi. Ea poate fi naturală
sau artificială, după cum factorii fizici de incubaŃie sunt asiguraŃi de pasărea-
cloşcă, sau de maşini speciale, numite incubatoare.
La finalul capitolului este prezentată o bibliografie selectivă, precum şi
întrebări recapitulative şi teste de autoevaluare referitoare la problematica
prezentată în cuprinsul capitolului.
1
1.1. Obiectivele capitolului

O dată parcurs acest capitol studenŃii se vor familiariza cu aspectele
privind:
- staŃiile de incubaŃie: construirea unei staŃii de incubaŃie, organizarea unei
staŃii de incubaŃie, aparatele de incubaŃie;
- tehnica incubaŃiei artificiale, factorii fizici de incubaŃie, regimul de
incubaŃie, controlul biologic al incubaŃiei
Durata medie de studiu individual - 8 ore
IncubaŃia artificială este cunoscută şi aplicată încă de acum 2500 de ani

î.e.n., de către chinezi şi egipteni. Vechile „cuptoare” egiptene de clocit, numite în
arabă „mamal-el-firakh”, erau adevărate staŃiuni de incubaŃie cu capacităŃi de până
la 100.000 ouă, unde se practica chiar şi o sortare a ouălor pentru incubat, precum
şi diferite metode de control biologic.
Cele mai importante contribuŃii la construirea incubatoarelor, le-au avut:
PORTA, prin introducerea încălzirii cu aer cald a incubatorului (în sec. al
XVIII-lea);
REAUMUR, care a stabilit ca temperatura optimă pentru incubaŃie să fie
cuprinsă între 37,5 şi 40º C;
BOUNEMAIN, care a inventat termoregulatorul cu lamă bimetalică, în
1873;
HETSON, care a inventat capsula termostatică în 1881.
Până a se ajunge la nivelul actual de perfecŃionare, atât tehnologic, cât şi
constructiv, incubaŃia artificială a cunoscut o perioadă lungă de dezvoltare. Primul
incubator în accepŃiunea modernă, a fost realizat abia în anul 1877 de către
VOITELLIER, un incubator de suprafaŃă încălzit cu apă caldă, iar mai târziu, în
anul 1911, HASTING imaginează primul incubator de volum, care, perfecŃionat
ulterior, se impune în marea producŃie. În prezent, construcŃia de incubatoare şi
aparatură de incubaŃie s-a perfecŃionat şi modernizat, ajungându-se la numeroase
tipuri, în concordanŃă cu cerinŃele incubaŃiei industriale.
2
1.2. STAłIA DE INCUBAłIE
StaŃiile de incubaŃie moderne sunt astfel construite încât asigură camere

separate pentru fiecare operaŃiune din incubaŃie, fiecare cameră având
caracteristici individuale (fig.1).
Fig. 1. StaŃie de incubaŃie
StaŃia de incubaŃie reprezintă o verigă tehnologică foarte importantă în

programele de eradicare şi control a Mycoplasmei synoviae, iar locul de amplasare
a acesteia este foarte important. Astfel, staŃia de incubaŃie trebuie să fie situată la o
distanŃă de minim 300 m faŃă de halele de păsări, pentru a evita transmiterea pe
orizontală a mycoplasmei sau a altor boli aviare.
Totodată, staŃia de incubaŃie trebuie să fie situată la distanŃă faŃă de
fabricile de nutreŃuri combinate şi abatoarele de păsări, fiind considerată ca o
entitate separată de celelalte construcŃii avicole, având împrejmuire proprie şi
posibilitatea de dezinfecŃie a mijloacelor de transport care intră în incinta staŃiei.
Totodată, ea trebuie prevăzută cu filtru sanitar veterinar, cu duşuri şi
camere speciale pentru schimbarea echipamentului personalului.
3
Mărimea unei staŃii de incubaŃie este dată de:
• capacitatea incubatoarelor şi eclozionatoarelor;
• numărul de ouă ce pot fi incubate pe fiecare incubator şi pe săptămână;
• numărul de pui ce pot fi eclozionaŃi din fiecare incubator;
• numărul de pui eclozionaŃi în fiecare săptămână.
RelaŃia dintre componentele care conduc la stabilirea mărimii staŃiei de
incubaŃie şi metodele folosite la determinarea mărimii staŃiei de incubaŃie în cazul
ouălor de găină cu două ecloziuni pe săptămână, sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Determinarea mărimii staŃiei de incubaŃie
(după I. Van, 2000)
Capacitatea Număr de ouă ce pot fi Număr de pui ce pot fi eclozionaŃi la
incubatoarelor incubate 85 % procent de ecloziune
(incubator +
Pe Pe Pui eclozionaŃi din Pui eclozionaŃi
eclozionator)
incubator săptămână fiecare incubator pe săptămână
(bucăŃi ouă)
100.000 16.666 33.333 14.166 28.333
200.000 33.333 66.667 28.333 56.667
400.000 66.666 133.333 56.667 113.333
600.000 100.000 200.000 85.000 170.000
800.000 133.333 266.667 113.333 226.667
1.000.000 166.667 333.333 141.667 283.333
CirculaŃia personalului în staŃia de incubaŃie
Într-o staŃie de incubaŃie, este necesar ca tot personalul care intră în staŃie
să facă duş şi să-şi schimbe îmbrăcămintea de stradă cu haine curate, pentru a
menŃine staŃia de incubaŃie liberă de boli.
Camerele pentru hainele de stradă şi cele de lucru sunt separate prin
încăperea de duş, astfel încât personalul să nu aibă acces decât prin încăperea
duşului.
Toate uşile staŃiei de incubaŃie trebuie Ńinute închise, pentru a elimina orice
posibilitate de a pătrunde personalul din afara staŃiei, iar pe timp friguros, filtrul
sanitar trebuie încălzit.
CirculaŃia ouălor şi puilor prin staŃia de incubaŃie
Teoretic, staŃia de incubaŃie se împarte în două mari părŃi:

• o parte, denumită partea curată a staŃiei, sau „partea ouălor” şi care se
întinde până la sala incubatoarelor;
4
• o parte denumită „partea murdară”, care cuprinde sala de ecloziune şi
depozitul de pui.
ConstrucŃia staŃiei de incubaŃie trebuie făcută în aşa fel încât ouăle să se
primească la un capăt al staŃiei, iar puii să se livreze pe la celălalt capăt al staŃiei,
astfel încât ouăle şi puii să nu se întâlnească pe fluxul tehnologic, iar personalul
staŃiei să fie pe cât posibil specializat pe operaŃiuni.
Se recomandă ca staŃia de incubaŃie să dispună de mai multe săli de
ecloziune, creind astfel posibilitatea practicării unui vid sanitar în sala de
ecloziune, întrucât toate studiile şi practica arată că numărul germenilor patogeni
creşte foarte rapid în ultimele ore de incubaŃie şi în perioada uscării puilor.
O simplă diagramă a fluxului într-o staŃie de incubaŃie este prezentată în
fig.2.
Sala de
Duş spălat site
Sortare
ouă şi pus Depozit Sala de Sala de Depozit
Fumigare pe sită ouă de pui Livrare
ouă incubaŃie ecloziune pui
Fig. 2 . Fluxul ouălor şi puilor într-o staŃie de incubaŃie dreptunghiulară
În aplicarea corectă a fluxului ouălor în sala de incubaŃie este foarte

important ca persoana care transportă ouăle din ferma de reproducŃie în staŃia de
incubaŃie să nu aibă acces în staŃie, ci ouăle să fie introduse în camera de fumigare
printr-o fereastră. De asemenea, persoanele care recepŃionează şi încarcă puii nu
trebuie să pătrundă în staŃie, iar persoana care livrează puii nu trebuie să iasă din
staŃia de incubaŃie. Totodată, livrarea puilor se face într-o încăpere special
amenajată, printr-o fereastră special construită.
1.3. CONSTRUIREA UNEI STAłII DE INCUBAłIE
Materialele din care se construieşte o staŃie de incubaŃie modernă trebuie

să permită o curăŃire şi o dezinfecŃie eficientă, fără prea mari eforturi.
• PereŃii exteriori trebuie să fie bine izolaŃi, în funcŃie de zona
geografică în care este amplasată staŃia de incubaŃie, iar pereŃii interiori să fie
glazuraŃi şi faianŃaŃi pentru a permite spălarea şi dezinfecŃia;
5
• Alimentarea cu apă se va face de regulă dintr-o singură sursă de
apă, în cantitate suficientă, necesarul de apă într-o staŃie de incubaŃie cu 12
incubatoare şi 12 eclozionatoare fiind de cca. 46-48 mii litri/zi.
• Podeaua staŃiei de incubaŃie se construieşte din beton (preferabil
armat cu oŃel, pentru a evita fisurarea) glazurat cu mozaic sau gresie, astfel încât
să nu prezinte denivelări care păstrează apa şi permite multiplicarea germenilor
patogeni. Podeaua se spală zilnic cu o cantitate mare de apă, de aceea trebuie
construită cu o pantă de scurgere de 1,3 cm la fiecare 3 m, în care sunt construite
guri de captare a apei.
• Uşile din staŃiile de incubaŃie au o înălŃime de 2,4 m şi cel puŃin 1,2
m lăŃime, iar anumite încăperi, cum ar fi camera de spălat site şi camera de livrare
pui, au uşile mai largi.
Compartimentarea staŃiei de incubaŃie
Aranjamentul camerelor interne ale staŃiei de incubaŃie trebuie să permită

desfăşurarea unui flux eficient şi într-un singur sens, pornind de la: camera de
primire a ouălor, depozitarea ouălor, camera incubatoarelor, camera
eclozionatoarelor, depozitul de pui de o zi şi camera de livrare a puilor de o zi, iar
celelalte încăperi auxiliare (camera de spălare a sitelor, depozitul de materiale
etc.), trebuie să fie amplasate pe flux, pentru a susŃine activitatea principală de
producŃie.
Este necesar ca dimensiunea camerelor din interiorul incubaŃiei să fie
adecvată ca mărime, fiind legată în primul rând de numărul de pui estimat a se
produce săptămânal şi de numărul de zile din săptămână planificat pentru
ecloziune. StaŃiile de incubaŃie mici (2 ecloziuni/săpt.) au de regulă formă
dreptunghiulară, iar în staŃiile mari, dispunerea camerelor este în formă de „T”.
Camera de păstrare a ouălor
În această încăpere, cantitatea de aer proaspăt necesară pentru 1000 de

ouă, este cuprinsă între 0,05 şi 0,13 m3/oră. Întrucât această cameră trebuie să
îndeplinească anumiŃi parametri de temperatură şi umiditate, în funcŃie de durata
păstrării ouălor, aceasta va trebui dotată cu instalaŃii speciale pentru răcire,
6
încălzire şi umidifiere pentru aer, sau o instalaŃie separată de condiŃionare a
aerului la parametri optimi (tabelul 2).
Tabelul 2
Temperaturi şi umidităŃi recomandate pentru camera de păstrare
a ouălor
Temperatura Umiditatea relativă

Durata păstrării ouălor
(º C) (%)
1-3 zile 18-21 75
3-7 zile 15-17 75-80
peste 7 zile 12-14 80
Camera pentru preîncălzirea ouălor
Înainte cu 12 ore de introducerea ouălor în incubator, de obicei se face

preîncălzirea acestora, la temperatura de 32˚ C, pentru a reduce timpul necesar
încălzirii lor de la temperatura de păstrare (12-20º C) la temperatura normală din
incubator (37,4-37,6º C).
Preîncălzirea ouălor are efecte pozitive asupra procentului de ecloziune, în
special la ouăle păstrate o perioadă mai mare de 3 zile, înainte de introducerea în
incubator.
Camera de păstrare a ouălor va trebui să dispună de un sistem care să
permită controlul temperaturii şi umidităŃii.
Camera incubatoarelor şi eclozionatoarelor
În vederea desfăşurării normale a procesului de incubaŃie, este necesar ca

în camera incubatoarelor şi eclozionatoarelor să se asigure următoarele condiŃii de
temperatură şi umiditate:
• camera incubatoarelor: 24-27º C şi 45-55 % umiditate;
• camera eclozionatoarelor: 24-27º C şi 60-70 % umiditate.
Fiecare din aceste încăperi trebuie să posede un sistem propriu de
încălzire, răcire şi ventilaŃie a aerului, ca o măsură de prevenire a răspândirii
microorganismelor dintr-o cameră în alta.
7
Camera de spălare a sitelor
După ce puii au fost recoltaŃi de pe sitele de ecloziune, acestea se vor spăla

într-o cameră specială, acordând o atenŃie deosebită ventilaŃiei în această încăpere,
pentru a preveni contaminarea celorlalte zone din incubaŃie.
Această cameră are o mare încărcătură microbiană, de aceea, se va asigura
în permanenŃă aer proaspăt.
Depozitul de pui
Depozitul este camera unde puii se păstrează înainte de livrarea lor la

fermă şi unde trebuie să se asigure o temperatură de 27-30º C şi o umiditate
relativă de 60-70 %.
În această cameră, aerul proaspăt se va introduce în funcŃie de numărul de
pui ce se obŃin într-o zi, precum şi de numărul de oameni care lucrează în această
cameră, după următoarea formulă:
• 0,34 m3/1000 pui/minut
• 0,57 m3/persoană/minut
Dotarea staŃiei de incubaŃie
Principalele echipamente într-o staŃie de incubaŃie sunt incubatoarele şi

eclozionatoarele, toate celelalte echipamente din dotare fiind legate de tipul
incubatoarelor şi eclozionatoarelor, drept pentru care înainte de a decide dotarea
unei staŃii de incubaŃie, trebuie analizaŃi şi cântăriŃi foarte bine anumiŃi factori şi
anume:
• sistemul de incubaŃie care urmează a se practica: sistem „single
stage” – încărcarea „totul plin-totul gol” pe aparat, sau sistem „multi stage” –
încărcarea aparatului în etape diferite, astfel încât în incubator există mai multe
vârste în acelaşi timp;
• specia sau tipul hibridului ce se va incuba şi nivelul producŃiei ce
se doreşte a se realiza în staŃia de incubaŃie;
• costul cu forŃa de muncă, cu energia, precum şi dimensiunea
spaŃiilor existente în staŃie;
• parametri de incubaŃie şi calitate a puilor;
• aspecte legate de regulile de biosecuritate şi sanitaŃie.
8
1.4. FACTORII FIZICI DE INCUBAłIE
În timpul incubaŃiei, ouăle sunt supuse unor condiŃii favorabile de

temperatură, umiditate, ventilaŃie şi întoarcere, care stimulează procesele
dezvoltării embrionare ce se încheie cu ecloziunea puilor. În vederea obŃinerii
unor pui sau boboci de cea mai bună calitate, care să-şi exprime întregul potenŃial
genetic cu bune rezultate economice, este necesar a se asigura toŃi factorii de
incubaŃie la nivel optim, corelat cu particularităŃile speciei.
Temperatura. Căldura este factorul esenŃial al dezvoltării embrionare şi
acŃionează asupra intensităŃii desfăşurării proceselor vitale. Temperatura optimă
pentru incubaŃie este considerată 37,5-38º C şi reprezintă factorul care reactivează
dezvoltarea embrionară. Reluarea dezvoltării embrionare are loc când temperatura
depăşeşte 26,5º C, dar pentru a se dezvolta normal embrionul are nevoie de valori
termice mai ridicate, cea optimă fiind de 37,7º C. O temperatură mai mare sau
mai mică, duce nu numai la micşorarea indicilor de incubaŃie, ci şi la scurtarea sau
prelungirea perioadei de incubaŃie, aspect ce se repercutează negativ asupra
calităŃii puilor rezultaŃi. De reŃinut că temperatura internă a oului, cu valori de
41,1-43,3º C, în primele 5 zile de incubaŃie şi de 45,5-47,5º C în următoarele zile,
este letală pentru embrioni.
În incubatoare, repartizarea căldurii se face artificial, prin ventilaŃie
mecanică. Se consideră că temperatura optimă este de 37,7º C, valoare care dă
cele mai bune rezultate numai în cazul în care se menŃine constantă pe întreaga
perioadă de incubaŃie şi când, în paralel, se realizează o umiditate de 61 %, o
concentraŃie a aerului în oxigen şi bioxid de carbon de 21 % şi respectiv sub 0,5 %
şi o viteză de circulaŃie a aerului la nivelul ouălor de 13 cm/sec. În cazul
întreruperii accidentale a sursei de încălzire, dacă se asigură oxigenarea
corespunzătoare a aerului din incubator, embrionii pot rezista timp de cca. 10-12
ore la temperatura de 20-21º C, situaŃie în care procentul de ecloziune se reduce
cu doar 3-3,5 %. În incubatoarele de suprafaŃă, repartizarea căldurii se face în mod
natural, prin circulaŃia aerului cald, de sus în jos, de aceea, termometrul amplasat
deasupra ouălor trebuie să indice o temperatură de 38-39º C.
În incubatoarele de volum, repartizarea căldurii se face artificial, prin
ventilaŃie mecanică, care va asigura uniformitatea temperaturii pe toată suprafaŃa
ouălor. În aceste aparate, temperatura optimă de incubaŃie este de 37,5-37,7º C.
9
Citirea temperaturii se face cu ajutorul termometrului cu mercur, a
termografelor sau termohigrografelor, iar reglarea ei se face automat, prin
intervenŃia benzii bimetal, capsulei termostatice sau termometrului electric cu
contact, integrate în circuitul rezistenŃelor electrice.
Umiditatea. În incubaŃia artificială, umiditatea trebuie să se menŃină la un nivel
cât mai apropiat de cel asigurat de cloşcă în cuibar, astfel încât să se poată
conserva un conŃinut normal de apă în ouă.
Umiditatea optimă în incubatoare se stabileşte numai prin corelare cu
temperatura, cu umiditatea aerului din sala de incubaŃie, cu altitudinea la care este
construită sala de incubaŃie şi nu în ultimul rând, specia de la care provin ouăle şi
calitatea lor.
Ouăle vechi, sau/şi cele spălate, ouăle de gâscă şi raŃă, necesită o umiditate
mai ridicată cu 5 %.
Oul conŃine aproximativ 68 până la 71 % apă, în timpul perioadei de
incubaŃie embrionul utilizând substanŃele nutritive din conŃinutul oului,
principalele subproduse rezultate fiind bioxidul de carbon şi apa.
Pe parcursul incubaŃiei ouăle pierd progresiv din greutate, totalul
pierderilor variind proporŃional cu nivelul umidităŃii aerului din incubator, cu
valoarea lui termică şi cu mărimea ouălor.
Un rol important îl are şi porozitatea cojii, la ouăle cu coaja poroasă
evaporarea fiind mai intensă decât la cele cu coaja compactă.
Excesul de umiditate este de asemenea nedorit, având grave repercusiuni
asupra rezultatelor incubaŃiei şi a calităŃii puilor sau bobocilor obŃinuŃi.
Asigurarea umidităŃii se face în funcŃie de tipul incubatorului: prin
evaporarea apei din tăvi (incubatorul I.V. – 1,2), sau farfurioare dispuse în
coloană pe un ax comun (incubatorul I.V. – 5 M), fie prin pulverizare fină cu duze
(incubatorul I.V. – 60). Reglarea umidităŃii se face prin modificarea suprafeŃei de
evaporare a cantităŃii de apă evaporate, sau printr-un dispozitiv electric de
automatizare, numit electrovalvă.
Umiditatea optimă în incubator şi eclozionator este strâns legată de specie
şi de nivelul de temperatură din aparate. M. L’Amoulen (1988) recomandă
următoarele norme de temperatură şi umiditate în incubator şi eclozionator
(tabelele 3, 4).
10
Tabelul 3
Norme de temperatură şi umiditate în incubator
Temperatura Umiditatea
Specia
(º C) (%)
Găini 37,8 55-60
Curci 37,6 55-60
Bibilici 37,6 55-60
Gâşte 37,5 55-60
Tabelul 4
Norme de temperatură şi umiditate în eclozionator
Temperatura Umiditatea
Specia
(º C) (%)
Găini 37,6 65, 85, 55
Curci 37,2 65, 90, 55
Bibilici 37,2 65, 95, 55
Gâşte 37,1 saturaŃie
VentilaŃia. Principalele componente ale aerului sunt oxigenul, bioxidul de carbon

şi vaporii de apă.
CirculaŃia liberă a acestor gaze între mediul ambiant şi interiorul oului, se
efectuează prin străbaterea porilor cojii oului şi a membranelor interne, fiind
foarte importantă în dezvoltarea embrionului.
VentilaŃia în incubaŃie are două funcŃii:
• reglează cantitatea de aer proaspăt introdusă în incubator pentru a
asigura o cantitate corespunzătoare de oxigen şi elimină bioxidul
de carbon din aparat;
• menŃine circulaŃia internă corespunzătoare a aerului pentru a
preveni dereglările de temperatură şi acumularea de gaze în jurul
ouălor din aparat.
Puii sau bobocii care au beneficiat de o proastă ventilaŃie pe parcursul
incubaŃiei vor avea probleme legate de patologia metabolismului.
În incubaŃia artificială, ventilaŃia, se face prin intermediul ventilatoarelor şi
are un rol complex, deoarece pe lângă asigurarea unui schimb corespunzător de
aer în aparate, trebuie să realizeze şi condiŃionarea, respectiv omogenizarea
celorlalŃi factori fizici de incubaŃie, devenind astfel un factor de importanŃă
primordială. ConŃinutul optim în oxigen al aerului de incubaŃie este cel existent în
aerul atmosferic (21 %), abaterile, în plus sau în minus, influenŃând negativ
11
procentul de ecloziune, cu menŃiunea că embrionii sunt mai sensibili la micşorarea
conŃinutului aerului în oxigen decât la mărirea acestuia.
Un embrion de găină consumă pe întreaga perioadă de incubaŃie cca. 8 litri
oxigen şi elimină cca. 4 litri de bioxid de carbon. Pentru a asigura o bună
dezvoltare embrionară, aerul din aparatele de incubaŃie şi ecloziune nu trebuie să
depăşească o anumită concentraŃie de bioxid de carbon, care peste anumite limite
devine nociv, producând moartea embrionilor. ProporŃia admisă este de 0,4-0,5 %;
concentraŃia de 1 % devine nocivă, iar cea de 5 % conduce la moartea în totalitate
a embrionului. Unii autori susŃin că o concentraŃie mai mare de bioxid de carbon
decât în aerul atmosferic (0,03 %) este indispensabilă embrionilor, influenŃând
favorabil metabolismul proteinelor şi al calciului.
Sub acŃiunea combinată a umidităŃii şi a bioxidului de carbon din
incubator se petrece transformarea carbonatului de calciu din coajă în bicarbonat,
ceea ce are un dublu efect: embrionul poate utiliza pentru formarea sistemului
osos şi calciu conŃinut în coajă, consum care determină atât subŃierea treptată a
cojii, cât şi creşterea porozităŃii acesteia, uşurând schimbul de aer, ciocnirea şi
ecloziunea.
Incubatoarele de volum adoptă diverse sisteme de ventilaŃie, prin care
aerul este dirijat asupra ouălor de sus în jos, de jos în sus sau lateral.
Principiul după care funcŃionează acestea, este următorul: ventilatoarele
absorb aerul din sala de incubaŃie prin guri prevăzute cu filtru, îl trec peste sursele
de încălzire şi umiditate şi îl dirijează printre stelajele cu ouă, după care aerul este
parŃial evacuat prin gurile de evacuare şi parŃial preluat de ventilator şi reintrodus
în circuit.
PoziŃia şi întoarcerea ouălor în timpul incubaŃiei. Întoarcerea ouălor urmăreşte
o repartizare uniformă a presiunii în Ńesuturi, ceea ce face ca embrionul să se
dezvolte mai bine. Rezultatele finale ale incubaŃiei sunt determinate în mare
măsură atât de modul de aşezare al ouălor pe sertarele incubatorului, cât şi de
schimbarea poziŃiei acestora pe parcursul incubaŃiei.
Aşezarea corectă a ouălor pe sertare este cea verticală, cu vârful rotunjit în
partea superioară, cu excepŃia ouălor de gâscă care se aşează orizontal. Această
poziŃie se menŃine până în ziua a 19-a la găini şi a 26-a la curci şi raŃe, după care,
pe perioada ecloziunii, ele se aşează în poziŃie orizontală. Când ouăle sunt aşezate
invers, cu vârful rotunjit în jos, embrionii se vor dezvolta cu capul aproape de
12
vârful ascuŃit, iar când sunt aproape de a ecloziona, aceştia nu pot să ia poziŃia
normală pentru ecloziune, înregistrându-se procente mari de mortalitate.
Experimental s-a constatat că atunci când ouăle au fost aşezate corect, numai 2 %
din embrioni aveau poziŃii distocice, faŃă de 3-4 % la ouăle aşezate orizontal, sau
de până la 60 % la ouăle aşezate cu vârful ascuŃit în sus.
Încă din prima zi de incubaŃie şi în continuare până la începerea perioadei
de ecloziune, este necesară întoarcerea ritmică a ouălor, adică înclinarea lor sub
un unghi de 42-45° de o parte şi de alta a orizontalei, astfel încât axul lung al
ouălor să descrie un unghi de 84-90°, cu o frecvenŃă de 10-12 ore pe zi la
incubatoarele de volum tip dulap, respectiv din oră în oră la incubatoarele de
volum tip cameră. În cazul ouălor de gâscă, unghiul de întoarcere este de 180°.
Întoarcerea ouălor are ca scop prevenirea lipirii embrionului de membrana
cochilieră internă (în prima jumătate a perioadei de incubaŃie), precum şi a
alantoidei de sacul vitelin (în a doua jumătate), ambele situaŃii cauzând moartea
embrionului.
Este importantă şi pentru faptul că ea determină o repartizare mai uniformă
a presiunii sângelui din Ńesuturi, precum şi o dezvoltare şi o poziŃionare corectă a
anexelor embrionare, ceea ce influenŃează pozitiv procesul de creştere şi
dezvoltare embrionară.
Întoarcerea ouălor se face manual, mecanic (cu ajutorul unei manivele
aplicate pe axul stelajului cu ouă) sau automat, la comanda unui ceas programator.
Perioada de dezvoltare embrionară are o durată diferită de la o specie la
alta, existând diferenŃe chiar şi între rase, iar procesul de dezvoltare embrionară
poate fi întârziat sau grăbit în funcŃie de: mărimea şi calitatea ouălor de incubaŃie,
regimul de incubaŃie, ereditatea etc. (tabelul 5).
13
Tabelul 5
Durata perioadei de dezvoltare embrionară la speciile de păsări
care interesează avicultura (după M. Bălăşescu, 1980)
Durata perioadei de dezvoltare

Specia embrionară (zile)
în medie limite
Găini din rase mediteraneene 20 19-21
Găini din alte grupe de rase 21 20-22
Curci 28 27-29
Bibilici 27 26-28
Fazani comuni de vânătoare 24 23-25
Potârnichi 23 23-24
PrepeliŃe
17 16-18
(Corturnix coturnix japonica)
RaŃa Campbell şi Alergătoare 27 26-28
Alte raŃe de producŃie 28 27-30
RaŃe Leşeşti 34 33-35
RaŃe de rasă Mandarină şi Carolină 31 30-32
Gâşte 30 29-32
Lebede 38 35-40
Porumbei 17 16-18
Canari 13 12-14
Peruşi 17 16-18
1.5. CONSIDERAłII GENERALE ASUPRA

APARATELOR DE INCUBAłIE
Pe plan mondial există la ora actuală numeroase tipuri de incubatoare,

diferenŃiate atât prin sistemul constructiv, instalaŃiile şi aparatura din dotare, cât şi
prin capacitatea de incubaŃie şi ecloziune. Incubatoarele se clasifică în principal
după modul de aşezare a sitelor cu ouă. Din acest punct de vedere, există două
categorii de incubatoare: incubatoare de suprafaŃă (cu sitele dispuse în acelaşi
plan) şi incubatoare de volum (cu sitele dispuse pe verticală, la nivele diferite).
Incubatoarele de suprafaŃă se caracterizează prin repartiŃia căldurii fără
ajutorul ventilatoarelor, sursa de căldură fiind amplasată la partea superioară a
incubatorului, căldura repartizându-se de sus în jos, iar circuitul aerului se
realizează cu ajutorul orificiilor de ventilaŃie.
Câteva tipuri de incubatoare de suprafaŃă:
• incubatorul Cremat-600, cu o capacitate de 600 de ouă;
• incubatorul I.V.-5 M – produs de Azoma Arad, cu o capacitate de 1200-
10000 ouă găină;
14
• incubatoare de dimensiuni mici, cu capacităŃi de 132, 792 bucăŃi ouă,
fabricate tot de Azoma Arad;
• incubatorul Cleo -IPEE Curtea de Argeş, cu capacităŃi între 30-60 ouă.
Incubatoarele de volum se caracterizează prin repartizarea artificială a
căldurii cu ajutorul ventilatoarelor acŃionate electric, ele clasificându-se după
capacitatea şi modul de construcŃie: tip dulap şi tip cameră şi după viteza de
circulaŃie a curenŃilor de aer: cu circulaŃie lentă (150-300 rotaŃii/minut) şi cu
circulaŃie rapidă (600-800 rotaŃii/minut şi chiar mai mult).
Incubatoarele tip dulap, sunt aparate a căror utilizare este destul de limitată la
ora actuală, putând deservi unităŃile avicole cu capacităŃi productive mai reduse.
Ele au mărimea unui dulap şi prezintă fie un singur compartiment, destinat atât
pentru incubaŃie, cât şi pentru ecloziune, cum este cazul incubatoarelor româneşti
I.V.-1,2 şi I.V.-5 M (având capacitatea de 1200 şi respectiv de 10000 ouă de
găină), fie două compartimente complet separate, unul pentru incubaŃie şi altul
pentru ecloziune.
Incubatoarele tip cameră, sunt aparate de mare capacitate utilizate în toate
staŃiunile de incubaŃie cu caracter industrial, unităŃi ce constituie o importantă
verigă de legătură între fermele de reproducŃie şi fermele de creştere sau de
exploatare.
Astăzi, atât firme din străinătate, cât şi din Ńara noastră, construiesc
incubatoare şi eclozionatoare moderne, complet mecanizate şi automatizate şi
chiar computerizate prin sistemele lor de funcŃionare şi de control.
Dintre tipurile existente, interes pentru Ńara noastră prezintă următoarele
aparate: Buckeye, importat din Anglia (cu capacitatea medie de 56000 ouă),
Petersime, importat din Belgia (cu capacitatea medie de 120000 ouă), I.V.-60,
construit de firma românească S.C. Azoma din Arad (astăzi S.C. Incro), pe baza
licenŃei de fabricaŃie cu firma Buckeye (cu capacitatea medie de 60000 ouă),
precum şi Bekoto, importat din Japonia pentru incubarea ouălor de gâscă şi de
raŃă (cu capacitatea medie de 22000 ouă de gâscă sau de 38000 ouă de raŃă).
În cadrul acestor tipuri, fiecare incubator este deservit de către un
eclozionator, în care ouăle de găină se transferă după a 18-a zi de incubaŃie.
Datorită faptului că eclozionatorul are o capacitate mult mai redusă decât a
incubatorului (de numai 9000-9300 ouă la Buckeye şi I.V.-60), este necesar ca
15
încărcarea aparatului să se facă pe serii, la interval de 3, 5 zile, fiecare serie nou
introdusă fiind de mărimea capacităŃii eclozionatorului respectiv.
Pentru realizarea condiŃiilor optime necesare dezvoltării embrionare,
incubatoarele şi eclozionatoarele sunt echipate cu o serie de instalaŃii care pot
asigura, regla, menŃine şi controla toŃi factorii fizici de incubaŃie, cum sunt:
Stelajele pentru susŃinerea sertarelor cu ouă sunt construcŃii metalice tip
paralelogram rabatabil, ce prezintă numeroase suporturi port-sertare aşezate
suprapus pe mai multe planuri, articulate în aşa fel încât să permită înclinarea
sertarelor cu 42-45º spre dreapta sau stânga axului vertical.
InstalaŃia de întoarcere a ouălor este reprezentată de un mecanism care
asigură rabatarea stelajelor la un unghi de 42-45º, de o parte şi de alta a orizontalei
în funcŃie de tipul incubatorului.
InstalaŃia de încălzire. Are rolul realizării, menŃinerii şi reglării
temperaturii aerului din interiorul aparatului. Sursa de căldură o constituie
rezistenŃele electrice care pot fi deschise sau protejate, amplasate pe carcasa
ventilatoarelor sau în vecinătatea lor. MenŃinerea şi reglarea temperaturii este
asigurată cu ajutorul termoregulatoarelor de diferite tipuri.
InstalaŃia de răcire. Are rolul de a stopa creşterea temperaturii peste
valorile optime, fie prin introducerea în aparat a aerului mai rece din sala de
incubaŃie, fie prin răcirea directă a aerului din interior. La incubatoarele tip dulap,
răcirea aerului se realizează prin ventilaŃie, cu ajutorul orificiilor de admisie şi
evacuare prevăzute cu obturatoare ce permit deschiderea parŃială sau totală a
acestora.
InstalaŃia de umectare a aerului are rolul de a asigura şi menŃine în
interiorul aparatelor umiditatea relativă necesară dezvoltării embrionare. La
incubatoarele tip dulap, umezirea aerului se realizează prin utilizarea unor tăvi cu
apă aşezate pe pardoseaua incubatorului (I.V.-1,2), fie printr-o coloană de
farfurioare metalice perforate alimentată cu apă provenită de la un rezervor plasat
pe incubator (I.V.-5M). La incubatoarele tip cameră (Buckeye), umidifierea
aerului este automatizată, utilizându-se termometrul electric umed cu contacte,
poziŃia lui reprezentând diferite regimuri de umiditate.
La incubatorul Bekoto umidifierea aerului se realizează în aşa-numitul
„bloc de umidificare” aşezat la extremitatea posterioară a coridorului central.
16
InstalaŃia de omogenizare a aerului. Se compune dintr-un ventilator sau
mai multe, în funcŃie de tipul aparatului, din priza de admisie şi orificiile de
evacuare a aerului, având rolul de uniformizare a factorilor fizici din întreg
aparatul. Ventilatoarele absorb aerul proaspăt din exterior, iar după condiŃionare
(încălzire sau umezire) îl omogenizează şi îl refulează energic în tot aparatul.
Această instalaŃie mai are şi rolul de evacuare a aerului viciat, bogat în bioxid de
carbon şi de împrospătare continuă a aerului cu oxigen.
InstalaŃia de alarmă are menirea de a semnaliza diferitele defecŃiuni ale
instalaŃiilor şi aparatelor, dar şi depăşirea limitelor optime ale factorilor fizici de
incubaŃie. Avertizarea se face acustic prin intermediul unei sonerii, sau optic cu
ajutorul unui bec de culoare roşie.
InstalaŃia de comandă, control şi semnalizare este prezentă numai la
incubatoarele tip cameră, fiind reprezentată de un panou general, montat în
exterior pe peretele frontal, acesta reunind toate circuitele electrice din aparat.
1.6. ORGANIZAREA STAłIUNILOR DE INCUBAłIE
ProducŃia mare şi continuă de pui sau boboci de o zi, pe care o necesită

fermele industriale de creştere a diferitelor specii de păsări, este realizată în
staŃiuni de incubaŃie.
De regulă, staŃiunile de incubaŃie sunt aferente fermelor de selecŃie şi de
reproducŃie, care constituie surse de aprovizionare cu ouă a acestora şi în raport de
care se şi amplasează. Din punct de vedere constructiv, staŃiunea de incubaŃie are
o structură destul de complexă, cuprinzând numeroase încăperi a căror destinaŃie
este bine precizată şi care trebuie să corespundă integral derulării tuturor
proceselor tehnologice specifice incubaŃiei artificiale de tip industrial. În general,
o staŃiune modernă de incubaŃie prezintă următoarele spaŃii de producŃie:
• sala de primire şi recepŃie a ouălor;
• sala de sortare, spălare şi aşezare a ouălor pe sertare;
• sala de depozitare a ouălor;
• sala de dezinfecŃie şi preîncălzire a ouălor;
• sala de incubaŃie;
• sala de ecloziune;
17
• sala de spălare şi dezinfecŃie a sertarelor de incubaŃie;
• sala de spălare şi dezinfecŃie a sertarelor de ecloziune;
• sala de recoltare, sortare şi ambalare a puilor sau bobocilor;
• sala de depozitare a puilor sau bobocilor;
• sala de livrare a puilor şi bobocilor;
• sala de depozitare a resturilor de incubaŃie.
În cazul staŃiunilor de incubaŃie aferente fermelor de selecŃie sau fermelor
de reproducŃie părinŃi pentru producerea hibrizilor de ouă sau de carne, între sala
de recoltare şi cea de depozitare a materialului biologic, există o încăpere aparte,
sala de sexare, destinată separării pe sexe a puilor sau bobocilor de o zi. Tot aici
se pot efectua şi alte operaŃiuni, cum sunt: vaccinarea, tăierea crestei sau
extirparea ghearelor la cocoşei, marcarea etc.
1.7. TEHNICA INCUBAłIEI ARTIFICIALE
ObŃinerea unor indici superiori de incubaŃie presupune cunoaşterea şi

aplicarea unui flux tehnologic foarte riguros, care cuprinde următoarele
operaŃiuni:
Primirea şi recepŃia ouălor. Se efectuează într-o încăpere special amenajată,
dotată cu mese de lucru şi rafturi pentru aşezarea ouălor în care se va asigura o
temperatură de 20-22º C şi o umiditate de 50-60 %.
Sortarea ouălor. Alegerea sau sortarea ouălor în staŃie se face îndeosebi după
greutatea şi forma lor, precum şi după integritatea şi aspectul cojii, ştiut fiind
faptul că numai ouăle cu indici de calitate reprezintă garanŃia obŃinerii unor
parametri superiori de incubaŃie.
Cele mai bune ouă pentru incubaŃie, sunt ouăle a căror greutate este
apropiată de greutatea medie a speciei sau hibridului care le-a produs şi care au
forma oval-alungită, cu un vârf ascuŃit şi altul rotunjit, cu coaja integră, curată şi
normal formată.
Spălarea ouălor. În general spălarea ouălor este contraindicată întrucât produce
lezarea şi degradarea cuticulei. Totuşi, când numărul de ouă cu coaja murdară este
ridicat (caz frecvent întâlnit la raŃe, dar şi la alte specii), este obligatorie spălarea
lor. Această operaŃiune are un dublu efect: pe de o parte duce la creşterea
18
disponibilului de ouă bune pentru incubaŃie, iar pe de altă parte, la ruperea lanŃului
de transmitere a agenŃilor patogeni.
Aşezarea ouălor pe sertare. După sortare, ouăle se aşează pe sertarele de
incubaŃie, în poziŃie verticală, cu vârful rotunjit în sus, excepŃie făcând ouăle de
gâscă, care se aşează orizontal.
Depozitarea ouălor. Dacă lotul de ouă nu este programat pentru incubare în
aceeaşi zi, cărucioarele cu ouă vor fi transferate în sala de depozitare pentru
păstrarea nealterată a însuşirilor de incubaŃie pe toată durata stocării.
Aceasta trebuie să fie dotată cu instalaŃii speciale de climatizare, care vor
asigura valori ale temperaturii şi umidităŃii în funcŃie de durata păstrării acestora
(tabelul 6).
Tabelul 6
Temperaturi şi umidităŃi recomandate pentru camera de păstrare a ouălor
Durata păstrării ouălor Temperatura Umiditatea relativă
(º C) (%)
1-3 zile 18-21 75
3-7 zile 15-17 75-80
< 7 zile 12-14 80
DezinfecŃia şi preîncălzirea ouălor. Preîncălzirea ouălor înainte de

introducerea în incubator se face de obicei pentru a reduce timpul necesar
încălzirii ouălor de la temperatura de păstrare (12-20º C) la temperatura normală
din incubator (37,7º C). Preîncălzirea se face cu cca. 12 ore înainte de introducere,
la o temperatură de 32º C şi umiditate.
Încărcarea incubatoarelor. Introducerea ouălor în aparatele de incubaŃie se face
după un program de lucru bine stabilit, întocmit în funcŃie de tipul incubatorului,
numărul de ouă preluate zilnic de la ferma de reproducŃie şi numărul de pui sau
boboci necesari a fi livraŃi zilnic la fermele de creştere. Incubatoarele de mică
capacitate se încarcă odată la întreaga capacitate, iar cele moderne, se încarcă pe
serii.
Transferul ouălor pentru ecloziune. În ziua a 19-a de incubaŃie la ouăle de
găină, a 26-a la curcă şi raŃă şi a 28-a la ouăle de gâscă, după un prealabil control
ovoscopic, ouăle cu embrionii vii, normal dezvoltaŃi, se aşează în poziŃie
orizontală pe aceleaşi sertare, în care a avut loc şi incubaŃia (în cazul aparatelor tip
dulap I.V.-1,2), sau pe sertare separate de ecloziune (în cazul aparatelor tip
19
cameră), urmând a fi reintroduse în incubator, respectiv transferate în eclozionator
pentru realizarea ecloziunii.
Recoltarea puilor eclozionaŃi, sortarea şi ambalarea lor. OperaŃiunea constă în
recoltarea puilor sau bobocilor de pe sertare, făcându-se concomitent şi sortarea
lor în funcŃie de mobilitate, vioiciune, aspectul abdomenului şi modul de
cicatrizare a orificiului ombilical, aspectul pufului etc. După sortare, puii şi
bobocii pentru carne se ambalează fie în cutii de carton compartimentate,
prevăzute cu orificii de ventilaŃie în pereŃii laterali şi capac, cu o capacitate de 25-
100 capete, în funcŃie de specie, fie în navete de plastic cu care vor fi transportaŃi
în fermele de creştere.
Depozitarea materialului biologic. Puii sau bobocii ambalaŃi în cutii sau navete
vor fi dirijaŃi spre depozitul de pui în care se va asigura o temperatură minimă de
30º C. Ambalajele vor fi stivuite astfel încât să se asigure circulaŃia
corespunzătoare a aerului la nivelul puilor sau bobocilor.
Livrarea puilor sau bobocilor. Se face prin camera de expediere, după o
prealabilă recepŃie cantitativă şi calitativă a materialului biologic de către
beneficiar. Ambalajele cu pui sau boboci se încarcă în mijloace auto prevăzute cu
posibilităŃi de climatizare şi se transportă la ferma de creştere.
CurăŃenia şi dezinfecŃia aparatelor. După fiecare ciclu de incubaŃie şi
ecloziune se impune efectuarea igienizării riguroase a tuturor utilajelor şi
echipamentelor utilizate, diferenŃiat în funcŃie de tipul de incubator folosit.
Eclozionatoarele însă se supun curăŃeniei şi dezinfecŃiei după fiecare ciclu de
ecloziune.
1.8. REGIMUL DE INCUBAłIE
Pentru obŃinerea unui material biologic de bună calitate, care să-şi

exteriorizeze întregul potenŃial genetic, este necesar să se asigure toŃi factorii de
incubaŃie la nivele optime, corelat cu particularităŃile speciei, dar şi cu tipul de
incubator utilizat.
Factorii de incubaŃie (temperatura, umiditatea, întoarcerea ouălor,
ventilaŃia), corelaŃi cu particularităŃile speciei şi cu tipul de incubator utilizat,
pentru ouăle de găină şi curcă, sunt redaŃi în tabelele 7, 8 .
20
Tabelul 7
Regimul de incubaŃie pentru ouăle de găină
VentilaŃia
Perioada Temperatura Umiditatea Întoarcerea (deschiderea
–zile- -º C- -%- ouălor orificiilor de
evacuare)
1-7 38,3 62
Din 2 în 2 ore Se deschid treptat din a
8-14 38,0 58
până în ziua 2-a zi; la 8 zile să fie
15-18 37,7 54
a 19-a complet deschise
19-21 37,3 70
Tabelul 8
Regimul de incubaŃie pentru ouăle de curcă
VentilaŃia
Perioada Temperatura Umiditatea Întoarcerea (deschiderea
–zile- -º C- -%- ouălor orificiilor de
evacuare)
Deschise ¼ din a 3-a
1-14 38 60 Din 2 în 2 ore
zi
15-21 37,7 56 Din 2 în 2 ore Deschise ½
22-25 37,5 54 Din 2 în 2 ore Deschise complet
26-28 37,3 75 - Deschise complet
1.9. CONTROLUL BIOLOGIC AL INCUBAłIEI
Controlul biologic reprezintă un complex de observaŃii şi analize, prin care

se urmăreşte posibilitatea de eliminare a cauzelor ce generează astfel de
modificări, iar în cazul depistării unor aberaŃii reversibile să se poată lua măsurile
necesare de corectare a factorilor respectivi.
Metodele de control biologice utilizate în incubaŃia artificială, sunt
multiple, unele fiind folosite în mod obligatoriu, iar altele numai în anumite
situaŃii. Dintre acestea, cele mai importante sunt următoarele:
1. Controlul ovoscopic (mirajul ouălor) constituie una din cele mai eficace
metode de analiză a derulării dezvoltării embrionare, prin examinarea oului la
ovoscop putându-se aprecia în mod direct fecunditatea ouălor, gradul de
dezvoltare a embrionilor şi anexelor embrionare, mărimea şi controlul camerei de
aer, viabilitatea embrionilor, gradul de utilizare al albuşului etc.
Obişnuit, în staŃiunile de incubaŃie industriale se practică două astfel de
controale: primul în ziua 7-8 de incubaŃie la ouăle de găină şi în ziua 9-10-a la
ouăle de curcă, de raŃă şi de gâscă, iar al doilea în ziua a 19-a de incubaŃie, la
21
ouăle de găină, în ziua a 26-a la cele de curcă şi de raŃă şi în ziua a 28-a la cele de
gâscă, când ouăle se transferă pentru ecloziune.
De reŃinut însă că primul control se face la un număr redus de ouă, având
în vedere volumul mare de muncă pe care îl pretinde, de obicei se examinează
numai ouăle aşezate pe aşa-zisele „sertare de control”, încărcate cu ouă recoltate
diferenŃiat pe Ńarcuri din halele de reproducŃie, în scopul stabilirii procentului de
fecunditate şi de embrioni morŃi.
La acest control se pot constata următoarele cazuri:
• ouă cu embrionul viu, normal dezvoltat;
• ouă infecunde (limpezi).
Al doilea control ovoscopic se face la toate ouăle incubate, înainte ca ele
să fie transferate pentru ecloziune. Cu această ocazie, se pot constata aceleaşi
categorii de ouă ca şi la primul miraj, însă aspectul lor la ovoscop este complet
diferit:
• ouă cu embrionul viu, normal dezvoltat;
• ouă cu embrionul mort;
• ouă infecunde.
Cu această ocazie se înlătură toate ouăle limpezi şi cu embrionul mort, iar
cele cu embrionul viu, normal dezvoltat, se aşează pe sertarele de ecloziune în
poziŃie orizontală.
Aprecierea dezvoltării embrionare şi a respectării parametrilor de incubaŃie
se poate verifica pe întreaga durată a perioadei de incubaŃie, prin efectuarea de
controale ovoscopice suplimentare, la un număr redus de ouă, la care se
urmăreşte:
• mărimea camerei de aer;
• dezvoltarea alantoidei;
• gradul de utilizare a albuşului;
• conturul camerei de aer.
2. SecŃionarea ouălor embrionate. Reprezintă un criteriu de apreciere a
dezvoltării embrionare pe baza observaŃiilor efectuate direct asupra embrionilor,
anexelor embrionare, cantităŃii şi stării albuşului etc., aspectul lor fiind condiŃionat
de calitatea ouălor şi de regimul de incubaŃie aplicat.
22
3. Pierderea în greutate a ouălor. Pe parcursul incubaŃiei ouăle pierd treptat din
greutatea iniŃială, datorită evaporării apei de conŃinut şi a lichidului alantoidian.
Pentru stabilirea pierderilor în greutate, un anumit număr de ouă se
cântăresc atât în momentul introducerii lor în incubator, cât şi periodic pe tot
parcursul incubaŃiei, calculându-se diferenŃele faŃă de greutatea iniŃială.
4. Ciocnirea ouălor şi durata ecloziunii. Durata ecloziunii, respectiv de la
apariŃia primelor ouă ciocnite şi până la terminarea ieşirii în totalitate a puilor din
ouă, este influenŃată atât de calitatea ouălor (vechime, condiŃii de depozitare etc.),
cât şi de unii factori de incubaŃie (temperatură, umiditate).
5. Analiza anatomo-patologică a resturilor de incubaŃie. În scopul stabilirii
cauzelor care duc la moartea embrionului, se practică deschiderea unui anumit
număr de ouă eliminate de la miraje, cu pui morŃi în coajă, care se examinează, la
fel ca şi interiorul cojilor rămase de la ecloziune, care sunt şi ele examinate.
Dintre monstruozităŃile embrionare prezintă interes amorfozele (embrionul apare
ca un ghem diform de Ńesuturi), monstruozităŃile duble, ectopia (cavitatea
abdominală deschisă) şi mai frecvent monstruozităŃi ale capului (acefalia, acrania,
anoftalmia, diferite aplazii etc.).
Distociile reprezintă poziŃii anormale ale puilor în ou, poziŃii care
îngreunează ciocnirea. Cele mai frecvente distocii întâlnite cu ocazia mirajului
doi, sunt următoarele: capul între gambe; capul dirijat către vârful ascuŃit al oului;
capul situat sub aripa stângă; picioare situate deasupra capului. Principalele cauze
care duc la apariŃia distociilor se datoresc formei ouălor, poziŃiei camerei de aer,
poziŃiei oului, modului şi frecvenŃei întoarcerii ouălor.
Hiperproteinemia embrionilor apare atunci când, în scopul măririi
producŃiei de ouă, hrănirea găinilor se face cu surplus de proteină, în special de
natură animală.
23
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
2. Care sunt compartimentele unei staŃii de incubaŃie?

..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
3. Care sunt factorii fizici de incubaŃie?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
4. Cum se face repartizarea căldurii în incubatoare şi care temperatură este
letală pentru embrioni?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
5. Care este durata perioadei de dezvoltare embrionară la găini, curci, raŃe,
gâşte şi bibilici?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
6. Cum se clasifică incubatoarele?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
7. Care sunt echipamentele şi instalaŃiile unui incubator care reglează şi
controlează factorii fizici de incubaŃie?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
8. Cum se organizează o staŃie de incubaŃie?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
9. Care este fluxul tehnologic într-o staŃie de incubaŃie?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
10. Care este regimul de incubaŃie pentru ouăle de găină şi curcă?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
24
11. Câte controale biologice se practică la ouăle de incubaŃie şi ce se observă

şi constată?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. La ce temperatură se face preîncălzirea ouălor, înainte ca acestea să fie

introduce în incubator?
a) 350C
b) 320C
c) 270C
2. Pe întreaga perioadă de incubaŃie, un embrion de găină consumă o cantitate de

oxigen de:
a) 8 litri
b) 5 litri
c) 10 litri
3. Întoarcerea ouălor în timpul incubaŃiei are ca scop:

a) prevenirea lipirii embrionului de membrana cochilieră internă
b) prevenirea lipirii alantoidei de sacul vitelin
c) prevenirea lipirii embrionului de membrana cochilieră internă şi a alantoidei
de sacul vitelin
4. Care este poziŃia corectă de aşezare pe sertarele de incubaŃie a ouălor de

gâscă?
a) orizontală
b) verticală, cu vârful rotunjit în sus
c) verticală, cu vârful ascuŃit în sus
5. La ouăle de găină, în timpul procesului de incubaŃie, cele 2 controale

ovoscopice se fac în zilele:
a) 10 – 12 şi 21 de incubaŃie
b) 7 - 8 şi 19 de incubaŃie
Răspunsuri la întrebările de autocontrol

1 – b; 2 – a; 3 – c; 4 – a; 5 – b.
25
REZUMAT
În urma progreselor înregistrate în ramura creşterii păsărilor, incubaŃia
naturală şi-a pierdut mult din importanŃă, la ora actuală practicându-se doar pe
scară redusă în gospodăriile personale sau numai în cazul anumitor specii, fiind
înlocuită treptat de incubaŃia artificială, singura capabilă de a satisface cerinŃele
aviculturii contemporane de tip intensiv.
StaŃia de incubaŃie reprezintă o verigă tehnologică foarte importantă în
programele de eradicare şi control a Mycoplasmei synoviae, iar locul de amplasare
a acesteia este foarte important. Principalele echipamente într-o staŃie de incubaŃie
sunt incubatoarele şi eclozionatoarele, toate celelalte echipamente din dotare fiind
legate de tipul incubatoarelor şi eclozionatoarelor,
În timpul incubaŃiei, ouăle sunt supuse unor condiŃii favorabile de
temperatură, umiditate, ventilaŃie şi întoarcere, care stimulează procesele
dezvoltării embrionare ce se încheie cu ecloziunea puilor. În vederea obŃinerii
unor pui sau boboci de cea mai bună calitate, care să-şi exprime întregul potenŃial
genetic cu bune rezultate economice, este necesar a se asigura toŃi factorii de
incubaŃie la nivel optim, corelat cu particularităŃile speciei: temperatura,
umiditatea, ventilaŃia, poziŃia şi întoarcerea ouălor în timpul incubaŃiei.
Incubatoarele se clasifică în principal după modul de aşezare a sitelor cu
ouă. Din acest punct de vedere, există două categorii de incubatoare: incubatoare
de suprafaŃă (cu sitele dispuse în acelaşi plan) şi incubatoare de volum (cu sitele
dispuse pe verticală, la nivele diferite).
ObŃinerea unor indici superiori de incubaŃie presupune cunoaşterea şi
aplicarea unui flux tehnologic foarte riguros, care cuprinde următoarele
operaŃiuni: primirea şi recepŃia ouălor, spălarea ouălor, aşezarea ouălor pe sertare,
depozitarea ouălor, dezinfecŃia şi preîncălzirea ouălor, încărcarea incubatoarelor,
transferul ouălor pentru ecloziune, recoltarea puilor eclozionaŃi, sortarea şi
ambalarea lor, depozitarea materialului biologic, livrarea puilor sau bobocilor,
curăŃenia şi dezinfecŃia aparatelor.
Pentru obŃinerea unui material biologic de bună calitate, care să-şi
exteriorizeze întregul potenŃial genetic, este necesar să se asigure toŃi factorii de
26
incubaŃie la nivele optime, corelat cu particularităŃile speciei, dar şi cu tipul de
incubator utilizat.
Metodele de control biologic utilizate în incubaŃia artificială, sunt multiple,
unele fiind folosite în mod obligatoriu, iar altele numai în anumite situaŃii. Dintre
acestea, cele mai importante sunt următoarele: controlul ovoscopic (mirajul
ouălor); secŃionarea ouălor embrionate; pierderea în greutate a ouălor; ciocnirea
ouălor şi durata ecloziunii; analiza anatomo-patologică a resturilor de incubaŃie.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Bălăşescu M., Gh. Băltan, Al. Dascălu, I. Vancea (1980) – Avicultura. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
2. Dinea Mariana, I. Suciu (2004) – Tehnologia creşterii păsărilor. Editura
Risoprint Cluj-Napoca.
3. Dinea Mariana, Simona Paşcalău (2004) – Tehnologia creşterii păsărilor. Caiet
de lucrări practice. Editura AcademicPres Cluj-Napoca.
4. Dinea Mariana (2008) – Creşterea păsărilor. Editura Risoprint Cluj-Napoca.
5. Driha Ana (2000) – Curs de tehnologia creşterii păsărilor. Editura Mirton,
Timişoara.
6. Miclea V. (1997) – Biologia reproducŃiei în creşterea păsărilor. Editura Bahai
Cluj-Napoca.
7. Sârbu Marcela (2004) – ConstrucŃii avicole. Editura Risoprint Cluj-Napoca.
8. Vacaru-Opriş I. (2000) – Tratat de avicultură. Editura Ceres, Bucureşti.
9. Van I. şi col. (2000) – Tehnologia incubării ouălor. Editura Ceres, Bucureşti.
10. x x x (1990) – Ghid tehnologic pentru staŃiile de incubaŃie. Centrala pentru
ProducŃia Avicolă Bucureşti.
27
CAPITOLUL II
TEHNOLOGII DE CREŞTERE ŞI DE EXPLOATARE
A PĂSĂRILOR
Cuprins
Introducere 28
2.2. GeneralităŃi asupra tehnologiei intensive de întreŃinere a păsărilor 29
2.3. Sisteme de întreŃinere intensivă practicate în creşterea şi exploatarea 32
păsărilor
2.5.Teste de autoevaluare 35
Rezumat 35
Introducere
Prin tehnologia de creştere şi exploatare a păsărilor se înŃelege modalitatea

prin care se asigură, la un nivel optim, complexul factorilor de mediu, cu scopul
de a satisface necesităŃile reale ale păsărilor, în vederea exprimării întregului
potenŃial productiv al acestora.
În cazul păsărilor nu se poate vorbi de o „tehnologie de creştere a
păsărilor” valabilă pentru toate speciile, rasele sau hibrizii exploataŃi, ci de un
număr foarte mare de tehnologii care, fiecare în parte trebuie să răspundă
cerinŃelor economice specifice.
28

privind:
- factorii de microclimat cei mai importanŃi în creşterea păsărilor:
temperatura, umiditatea, ventilaŃia, aşternutul, gazele nocive şi iluminatul.
- sistemele de întreŃinere a păsărilor: sistemul de întreŃinere pe aşternut
permanent; sistemul de întreŃinere pe pardoseală din şipci şi aşternut permanent;
sistemul de întreŃinere pe şipci pe toată suprafaŃa halei; sistemul de întreŃinere în
baterii.
2.2. GENERALITĂłI ASUPRA TEHNOLOGIILOR INTENSIVE DE

ÎNTREłINERE A PĂSĂRILOR
Creşterea şi exploatarea păsărilor în sistem intensiv se practică în

adăposturi de mare capacitate şi complet închise, a căror dotare este menită să
asigure nu numai cerinŃele de confort privitoare la factorii de mediu ambientali,
dar să conducă şi la creşterea densităŃii păsărilor pe unitatea de suprafaŃă
construită, la mecanizarea şi automatizarea principalelor lucrări tehnologice de
întreŃinere şi implicit la creşterea productivităŃii muncii şi a eficienŃei economice.
Pentru realizarea unei stări de sănătate corespunzătoare şi a unui bun
randament economic, cei mai importanŃi factori de microclimat sunt: temperatura,
umiditatea, ventilaŃia, aşternutul, gazele nocive şi iluminatul.
Temperatura în adăpostul păsărilor. În adăpost, temperatura trebuie să fie
adaptată vârstei păsărilor, cunoscând că păsările adulte sunt homeoterme, având o
temperatură constantă, indiferent de cea a mediului ambiant. În cazul păsărilor,
temperatura internă a corpului este mult mai variabilă decât la celelalte mamifere,
fiind cuprinsă între 40,6º C – 41,7º C. Păsările adulte nu rezistă la temperaturi
scăzute, deoarece pierd foarte repede căldura, dar nu rezistă nici la temperaturi
foarte ridicate.
29
Umiditatea în adăpostul păsărilor. Umiditatea relativă a aerului din adăpostul
păsărilor constituie unul din cei mai importanŃi factori de microclimat, cu mare
influenŃă asupra creşterii şi productivităŃii păsărilor.
Principalele surse de umiditate care trebuiesc îndepărtate din adăpostul de
păsări, sunt: apa din aerul atmosferic, apa din dejecŃii, apa din expiraŃie, apa băută,
apa din hrană, apa evaporată din adăposturi, apa din constituŃie şi apa din ou.
Umiditatea este foarte importantă, întrucât influenŃează zona neutrală de
temperatură, deci participă sau nu la confortul păsărilor.
În cazul unei atmosfere umede, rece sau caldă, păsările întâmpină mari
dificultăŃi în menŃinerea stabilă a temperaturii corporale. Excesul de umiditate din
adăpost măreşte conductibilitatea aerului, iar păsările resimt mai puternic acŃiunea
frigului.
Aşternutul, concentraŃia de amoniac şi gazele toxice
Aşternutul are un rol important în menŃinerea temperaturii din hală şi în
plus, izolează termic păsările faŃă de podeaua adăpostului.
Calitatea aşternutului poate modifica temperatura, astfel: dacă aşternutul
este bine întreŃinut, temperatura interioară creşte cu 5-6º C, în schimb dacă este
umed, păsările pierd o mare cantitate de căldură la nivelul membrelor inferioare.
Procentul scăzut de umiditate a aşternutului, mai ales când este asociat cu
o temperatură mai ridicată, influenŃează nefavorabil dezvoltarea oochiştilor de
coccidii şi a ouălor de nematozi.
Nivelul letal de amoniac şi al celorlalte gaze nocive, precum şi nivelele
practicate în adăpostul păsărilor, sunt prezentate în tabelul 9.
Tabelul 9
Limitele letale şi limitele admise ale gazelor toxice în adăpostul păsărilor
( după I. Van , 2000)
Limite letale Limite admise

Gaz
(%) % ppm
Bioxid de carbon peste 30 sub 1 sub 10000
Metan peste 5 sub 5 sub 50000
Hidrogen sulfurat peste 0,05 sub 0,004 sub 40
Amoniac peste 0,05 sub 0,0025 sub 25
Oxigen Sub 6 - -
30
VentilaŃia în halele de păsări. VentilaŃia asigură un microclimat confortabil în
adăposturile din sistemul intensiv-industrial de creştere a păsărilor. Obiectivul
principal al ventilaŃiei mecanice în halele de păsări este legat de eliminarea
excesului de căldură în timpul verii şi de reducerea umidităŃii în lunile de iarnă, în
ambele cazuri avându-se în vedere şi menŃinerea sub limitele admisibile a
elementelor de impurificare a aerului din adăpost (gaze nocive, particule de praf),
precum şi intensitatea curenŃilor de aer.
În realizarea unui sistem de ventilaŃie, scopul principal este de a avea un
control foarte precis şi flexibil asupra ventilaŃiei în vederea evitării risipei de
energie şi furaje, cât şi evitarea unei atmosfere nocive pentru păsări.
Iluminatul în adăpostul păsărilor. Este bine cunoscut faptul că intensitatea
luminoasă, lungimea zilei-lumină şi programul de iluminat, au o influenŃă majoră
asupra producŃiei de ouă. Stimulul luminos determină eliminarea hormonului
foliculo-stimulator (FSH) al anterohipofizei, care influenŃează creşterea foliculilor
ovarieni, iar când ovula ajunge la maturitate, sub acŃiunea hormonului luteinizant
(LH) secretat de aceeaşi glandă, ovula este eliberată pentru a pătrunde în oviduct.
În general, intensitatea luminoasă trebuie să fie mai mare în perioada de demaraj,
când vederea puilor este mai slabă şi perioada de acomodare este mai lungă. Atât
în cazul găinilor ouătoare, cât şi în cazul puilor de carne, dar mai ales în cazul
păsărilor de reproducŃie, intensitatea luminoasă trebuie să fie distribuită uniform
pe întreaga suprafaŃă a halei, iar înălŃimea de amplasare a corpurilor de iluminat
trebuie să fie cât mai aproape de nivelul păsărilor. ÎntreŃinerea intensivă a
păsărilor practicată pe scară industrială, impune specializarea societăŃilor avicole
şi cooperarea dintre ele printr-o integrare a tuturor componentelor tehnologice de
producŃie.
Această integrare se referă la faptul că fiecare specie de păsări şi tip de
producŃie se constituie într-un program precis, care debutează în ferma de selecŃie
şi hibridare producătoare a materialului biologic necesar şi se derulează apoi în
ferme de reproducŃie-părinŃi, staŃiuni de incubaŃie, ferme de producŃie şi unităŃi
specializate de prelucrare-industrializare a producŃiilor obŃinute, încheindu-se apoi
prin desfacerea pe piaŃă a acestor produse (fig.3).
31
Ferme de selecŃie, linii StaŃii de

pure incubaŃie
Ferme de hibridare,
bunici StaŃii de incubaŃie
Ferme de reproducŃie,
părinŃi StaŃii de incubaŃie
Ferme de producŃie
ouă consum carne
staŃii de
sortare şi abatoare
prelucrare
PiaŃă
Fig. 3. Schema generală de organizare a circuitului de creştere industrială a păsărilor
2.3. SISTEME DE ÎNTREłINERE INTENSIVĂ PRACTICATE ÎN

CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA PĂSĂRILOR
În cadrul sistemului intensiv de creştere şi exploatare, păsările se întreŃin

în captivitate, în adăposturi construite de regulă din prefabricate, complet închise,
de diferite tipuri, în funcŃie de dimensiuni, formă şi număr de nivele. Captivitatea
păsărilor poate fi mai largă sau mai strânsă, după cum ele sunt întreŃinute la
nivelul solului sau în baterii.
Diferite sisteme de întreŃinere se pot practica în ferme de capacităŃi diferite
şi chiar în ferme de dimensiuni diferite, existând numeroase posibilităŃi de ridicare
a gradului de mecanizare şi automatizare a lucrărilor de întreŃinere a păsărilor.
După modul de amenajare a pardoselii adăpostului, se disting următoarele
sisteme de întreŃinere a păsărilor:
• sistemul de întreŃinere pe aşternut permanent;
• sistemul de întreŃinere pe pardoseală din şipci şi aşternut permanent;
• sistemul de întreŃinere pe şipci pe toată suprafaŃa halei;
• sistemul de întreŃinere în baterii.
32
Adăposturile pentru întreŃinerea tineretului avicol pot fi clădiri de tip
parter, sau cu mai multe nivele, capacitatea lor fiind corelată cu sistemul de
creştere, cu specia, vârsta şi condiŃiile de microclimat.
În cadrul tehnologiilor de creştere intensivă se impune întreŃinerea
păsărilor în loturi unitare, urmărind corelarea spaŃiului de creştere a tineretului cu
spaŃiul de exploatare a găinilor, raportul fiind de cca. 1/3 în complexele
industriale.
Adăposturile pentru păsări pot fi construcŃii cu ferestre, sau blindate, cu
deschideri de la 9-90 m, în funcŃie de numărul de păsări, de tehnologia de
exploatare, de amenajările interioare şi sistemul de ventilaŃie (static sau dinamic).
Halele fără ferestre, dacă sunt izolate termic, asigură pe timp de iarnă condiŃii
corespunzătoare de confort, însă vara, ventilatoarele sunt solicitate dublu faŃă de
cele din adăposturile neizolate, pentru a se asigura ventilaŃia necesară.
Alimentarea cu energie electrică trebuie să fie continuă, motiv pentru care se
impune existenŃa în fermă a unui generator de curent.
ÎntreŃinerea păsărilor pe aşternut permanent

Se poate practica la toate speciile şi la orice categorie de vârstă.
Ea constă, în principiu, din aşezarea pe pardoseala adăpostului a unui strat
de aşternut format dintr-un material izoterm şi higroscopic, în grosime de până la
10-30 cm, care rămâne pe întreaga durată a perioadei de creştere sau de exploatare
a păsărilor, schimbarea lui făcându-se doar cu ocazia depopulării şi pregătirii
adăpostului pentru o nouă serie.
De regulă, pentru formarea aşternutului, se pot folosi o serie de materiale
gospodăreşti, cum sunt: paiele de cereale, de preferinŃă tocate la dimensiunea de
cca. 10 cm, cojile de seminŃe de floarea soarelui, puzderiile de in şi de cânepă,
talaşul şi rumeguşul de lemn, turba etc. El trebuie să fie uscat, curat şi sănătos (să
nu fie mucegăit, încins, putrezit, sau să conŃină praf), având drept scop de a feri
păsările de contactul direct cu pardoseala adăpostului şi cu dejecŃiile, de
absorbirea umidităŃii din dejecŃiile produse şi de creere, în substrat, a unor condiŃii
nefavorabile dezvoltării agenŃilor patogeni.
În vederea satisfacerii cerinŃelor unor specii de păsări (găini, curci,
bibilici) pentru odihnă şi dormit la o oarecare înălŃime, dar şi pentru a le feri în
timpul nopŃii de umezeala aşternutului şi contactul cu dejecŃiile, se poate utiliza
33
sistemul ca, pe cca. 40-50 % din suprafaŃa adăpostului să se amplaseze un pat de
dormit tip buncăr.
Utilizarea paturilor de dormit va determina condiŃii mai bune de
microclimat în adăpost, reducând cantitatea de dejecŃii din aşternut, precum şi
umezirea acestuia, având în vedere că adăpătorile se vor amplasa deasupra
stinghiilor.
ÎntreŃinerea păsărilor pe pardoseli din şipci

Se caracterizează prin aceea că toată suprafaŃa adăpostului ocupată de
păsări este acoperită cu o pardosea din şipci de lemn sau material plastic, dispusă
pe suporturi la înălŃimea de până la 70-90 cm faŃă de sol. Pentru construirea
pardoselii se utilizează stinghii din lemn sau material plastic, având dimensiuni de
2,5/3 cm, aşezate la distanŃe de 2,7-3 cm între ele. DejecŃiile produse de păsări
trec printre spaŃiile dintre şipci şi se acumulează sub pardosea, unde se realizează
o fosă etanşă de colectare, evacuarea lor făcându-se după încheierea ciclului de
creştere sau de exploatare.
ÎntreŃinerea păsărilor în baterii

Sistemul de creştere şi exploatare în baterii este utilizat frecvent în toate
unităŃile avicole profilate pentru producerea ouălor de consum şi a puilor de carne,
dar se poate aplica cu bune rezultate şi în fermele de reproducŃie pentru găinile-
părinŃi rase uşoare şi mixte, sau chiar în cazul creşterii şi exploatării altor specii şi
categorii de păsări.
ÎntreŃinerea păsărilor în baterii prezintă însă şi unele dezavantaje, la găinile
ouătoare obŃinându-se un număr mai mare de ouă cu coaja fisurată sau spartă,
apărând uneori sindromul denumit „oboseala de cuşcă”, datorat lipsei de mişcare a
păsărilor, a slăbirii oaselor picioarelor şi a diminuării apetitului pentru furaje, iar
la puii de carne favorizează apariŃia higroamelor la nivelul pieptului, care
afectează nefavorabil calitatea carcaselor.
34
2.4. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt factorii de microclimat care trebuie respectaŃi în creşterea şi

exploatarea păsărilor?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
2. Care sunt sistemele de întreŃinere a păsărilor?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
3. DescrieŃi sistemul de întreŃinere a păsărilor pe aşternut permanent.
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
2.5. TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Temperatura în adăposturile de păsări trebuie să fie corelată cu:

a) vârsta păsărilor
b) direcŃia de exploatare
2. Temperatura internă a corpului păsărilor este cuprinsă între:

a) 40,6 – 41,70C
b) 35,5 – 36,50C
3. Rolul ventilaŃiei în adăposturile de păsări este de:

a) eliminare a excesului de căldură
b) eliminare a excesului de călduă şi reducerea umidităŃii

1 – a; 2 – a; 3 – c.
REZUMAT
Creşterea şi exploatarea păsărilor în sistem intensiv se practică în

adăposturi de mare capacitate şi complet închise, a căror dotare este menită să
asigure nu numai cerinŃele de confort privitoare la factorii de mediu ambientali,
dar să conducă şi la creşterea densităŃii păsărilor pe unitatea de suprafaŃă
35
construită, la mecanizarea şi automatizarea principalelor lucrări tehnologice de
întreŃinere şi implicit la creşterea productivităŃii muncii şi a eficienŃei economice.
Diferitele sisteme de întreŃinere se pot practica în ferme de capacităŃi
diferite şi chiar în ferme de dimensiuni diferite, existând numeroase posibilităŃi de
ridicare a gradului de mecanizare şi automatizare a lucrărilor de întreŃinere a
păsărilor.

3. Dinea Mariana (2008) – Creşterea păsărilor. Editura Risoprint Cluj.
Timişoara.
5. Man C. (1989) – Apa, sănătatea şi producŃiile animalelor. Editura Ceres.
Cluj-Napoca.
7. Morar R., Dana Pusta (2000) – Zootehnie generală. Ed. Relief Cluj.
9. x x x (1980) – Ghid tehnologic privind creşterea industrială a păsărilor.
Centrala pentru ProducŃia Avicolă Bucureşti.
36
CAPITOLUL III
TEHNOLOGII DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A

GĂINILOR DE REPRODUCłIE RASE PENTRU OUĂ
Cuprins
Introducere 37
3.2. Tehnologia de creştere a puilor şi tineretului 39
3.3. Tehnologia de exploatare a păsărilor adulte 47
3.4. Tehnologii de creştere şi exploatare a găinilor pentru producŃia de ouă 53
consum
3.6.Teste de autoevaluare 65
Rezumat 66
Introducere
ImportanŃa creşterii păsărilor rezidă din valoarea nutriŃională superioară a

produselor pe care le realizează. Oul de pasăre este considerat un aliment
complet datorită substanŃelor nutritive pe care le înglobează, singur putând asigura
necesităŃile vitale ale embrionului în dezvoltarea sa până la ecloziune.
Notabil este şi faptul că proteinele din ou sunt apreciate ca „proteine
etalon”, ele conŃinând toŃi aminoacizii esenŃiali necesari vieŃii, în cele mai
potrivite proporŃii şi fără factori limitativi, având o valoare biologică nutriŃională
superioară altor produse alimentare şi anume: 94-97 % faŃă de 82 % la lapte, de
74 % la carne, de 62 % la cereale şi de 60 % la leguminoase.
37

Parcurgând acest capitol, studenŃii se vor familiariza cu aspectele privind:
- tehnologia de creştere a puilor şi tineretului;
- tehnologia de exploatare a păsărilor adulte;
- tehnologia de creştere şi exploatare a găinilor pentru producŃia de ouă consum.
Pentru producerea ouălor de consum, la ora actuală există mai mulŃi hibrizi
comerciali, obŃinuŃi în urma lucrărilor de selecŃie şi hibridare, efectuate asupra
unor linii autohtone sau linii pure importate. Astfel, s-au creat şi lansat în
producŃie patru hibrizi ouători: doi aparŃinând rasei Leghorn, având denumirea
„ALBO”, după culoarea albă a penajului şi a cojii ouălor produse, iar doi aparŃin
rasei Rhode-Island, cu denumirea „ROSO”, după culoarea roşie a penajului şi
brun-roşcată a cojii ouălor.
MenŃionăm de asemenea hibrizii „SAFIR-104 şi 108”, obŃinuŃi din linii de
Leghorn la Institutul de Cercetare şi ProducŃie pentru Creşterea Păsărilor şi
Animalelor Mici (I.C.P.C.P.A.M.) de la Baloteşti-Ilfov, în curs de testare, precum
şi formarea de linii din populaŃii de Plymouth Rock barat şi Sussex, care
încrucişate cu linii din rasa Rhode-Island să producă hibrizi ouători autosexabili
după culoarea pufului la vârsta de o zi.
Găinile de reproducŃie din rasele uşoare se exploatează preponderent la
sol, pe aşternut permanent, dar se pot exploata şi în baterii. Desfăşurarea în timp a
perioadelor unui ciclu de creştere şi de exploatare, precum şi corelarea spaŃiilor de
creştere în raport de 1:2, este redată în tabelul 10.
Tabelul 10
Modul de desfăşurare a ciclurilor de producŃie
Ciclul de creştere (pui şi tineret) Ciclul de exploatare (păsări adulte)

Durata totală = 24 săptămâni Durata totală = 48 săptămâni
Depopularea,
Creşterea Depopularea, pregătirea Exploatarea pregătirea
propriu-zisă adăpostului, vidul sanitar propriu-zisă adăpostului, vidul
sanitar
20
4 săptămâni 44 săptămâni 4 săptămâni
săptămâni
38
Din acest tabel rezultă că perioada de creştere a puilor şi tineretului de

reproducŃie durează 20 de săptămâni, după care se transferă în adăposturile de
adulte, iar perioada de exploatare a păsărilor adulte durează 44 de săptămâni, după
care se face depopularea şi predarea lor abatorului pentru industrializarea cărnii.
În majoritatea fermelor, creşterea şi exploatarea găinilor de reproducŃie
părinŃi rase pentru ouă se desfăşoară în adăposturi tip parter, cu suprafaŃa de 1200
m2 şi divizate prin intermediul unei camere tampon dispusă central, în două
compartimente. Fermele cele mai obişnuite sunt formate dintr-un sector de tineret
cuprinzând 3,5 sau 6 hale şi un sector de adulte, cu 6, 10 sau 12 hale.
Ele sunt utilate cu mijloace de climatizare şi echipamente tehnologice
specifice categoriei de vârstă a păsărilor cu care se populează, funcŃie de care se
diferenŃiază şi modul de organizare interioară a acestora.
3.2. Tehnologia de creştere a puilor şi tineretului
Scopul principal al fermelor de creştere al puilor şi tineretului de

reproducŃie părinŃi este acela de a realiza loturi de păsări cu masa corporală
aliniată valorilor standard, caracteristice fiecărei etape de vârstă, cu o bună
uniformitate a loturilor în dinamică şi cu o perfectă stare de sănătate. La ora
actuală, sistemul cel mai frecvent utilizat este creşterea la sol, pe aşternut
permanent.
Indiferent însă de sistemul aplicat, procesul de creştere al puilor şi
tineretului de reproducŃie cuprinde următoarele faze tehnologice:
• pregătirea adăpostului;
• preluarea şi transportul puilor de o zi;
• popularea adăpostului;
• îngrijirea şi hrănirea puilor şi tineretului;
• depopularea adăpostului.
Pregătirea adăpostului. Se execută după încheierea fiecărui ciclu de
creştere a unei serii de tineret, de aşa manieră încât seria nou introdusă, să
beneficieze de un spaŃiu în perfectă stare de curăŃenie şi dezinfecŃie, corespunzător
compartimentat şi utilat, iar echipamentele tehnologice în bună stare de
39
funcŃionare. În general, lucrările specifice acestei operaŃii se desfăşoară pe o
perioadă de 4 săptămâni, după cum urmează:
♠ în prima săptămână: depopularea seriei precedente şi transferul
tineretului la ferma de adulte, demontarea şi evacuarea echipamentului mobil,
ridicarea eleveuzelor şi a altor utilaje, evacuarea aşternutului (gunoiului),
curăŃenia mecanică a adăpostului şi echipamentelor, spălarea adăpostului în
interior, precum şi a utilajelor existente;
♠ în săptămâna a doua: curăŃenia mecanică şi spălarea adăpostului la
exterior, a împrejurimilor şi drumurilor de acces, dezinfecŃia adăpostului,
echipamentelor şi vecinătăŃii adăpostului, efectuarea reparaŃiilor necesare, a
deratizării şi dezinsecŃiei;
♠ în săptămâna a treia: recoltarea probelor de sanitaŃie şi trimiterea lor
pentru analize, după care adăpostul se închide etanş în vederea desăvârşirii
dezinfecŃiei şi evitării pătrunderii unor animale, păsări, agenŃi patogeni etc. Dacă
rezultatul analizelor denotă că dezinfecŃia efectuată nu a fost eficientă, ea se repetă
imediat, după care adăpostul se închide din nou;
♠ în săptămâna a patra: adăpostul rămâne închis în continuare,
asigurându-se aşa-numita „odihnă a adăpostului” sau „vidul sanitar”, iar în
ultimele 2-3 zile se pregăteşte pentru repopulare făcându-se şi ultima dezinfecŃie
prin fumigare cu vapori de formol.
Este necesar ca depopularea seriei precedente să se facă într-o singură zi şi
în timpul corespunzător perioadei de lumină la care tineretul a fost întreŃinut în
ultima etapă de creştere. Aceasta impune o bună organizare a acŃiunii de transfer
şi luarea din timp a măsurilor de asigurare a echipei de deservire, a cuştilor pentru
ambalarea păsărilor, precum şi a mijloacelor de transport necesare transferului în
ferma de adulte.
CurăŃenia mecanică se referă la îndepărtarea tuturor resturilor organice,
murdăriilor şi prafului, aderente la pereŃii şi pardoseala adăpostului, la tubulatura
de ventilaŃie sau la echipamentele din dotare etc., lucrare care se desăvârşeşte în
final prin spălarea tuturor acestora cu ajutorul unor jeturi puternice de apă.
DezinfecŃia adăpostului la interior se face numai după zvântarea suprafeŃelor
curate şi spălate, prin pulverizarea sub presiune a unei soluŃii de sodă caustică 2-3
%, cu ajutorul unor pompe de diferite tipuri. În acelaşi mod se dezinfectează şi
exteriorul adăpostului, şanŃurile şi drumurile de acces. La o zi după dezinfecŃia cu
40
soda caustică se execută a doua dezinfecŃie, prin văruirea adăpostului cu o soluŃie
de var stins, 20 %, la care se adaugă şi 4 % formol.
Cu 2-3 zile înainte de populare, când aşternutul a fost introdus şi toate
echipamentele instalate, se execută a treia dezinfecŃie prin fumigare cu vapori de
formol, calculându-se 40-50 ml formol (40%) pentru fiecare m3. După
formolizare, adăpostul rămâne închis etanş cca. 24 ore, pentru desăvârşirea
dezinfecŃiei şi pentru evitarea pătrunderii altor microorganisme, după care
adăpostul se deschide şi se aeriseşte.
Aşternutul, format din paie, coji de floarea soarelui, puzderii de cânepă sau
in, talaş etc., se repartizează uniform pe întreaga pardoseală ocupată de păsări,
într-un strat gros de 10-15 cm, cu excepŃia culoarelor de serviciu.
Hala de creştere a puilor şi tineretului este împărŃită în două jumătăŃi de o
cameră tampon, fiecare jumătate fiind împărŃită în câte 8 boxe, cu ajutorul unor
panouri din plasă de sârmă, rezultând astfel 16 boxe pe întreg adăpostul. Este de
reŃinut faptul că în fiecare boxă se va amplasa câte o eleveuză pentru încălzirea
puilor, în jurul căreia se montează un ŃărculeŃ circular din plăci fibrolemnoase sau
material plastic, înalt de 50-60 cm şi aşezat la o distanŃă de 0,7-1,0 m faŃă de
marginea exterioară a eleveuzei (fig. 4).
1 – tarc din P.F.L

2 – eleveuză electrică
3 – tăviŃă de furajare
4 – adăpătoare vacuomatică
Fig. 4. łarc pentru creşterea puilor în primele 14 zile
În interiorul Ńarcului se vor introduce 6 tăviŃe de furajare, din material

plastic şi 6 adăpători vacuomatice, care vor fi dispuse circular şi intercalate în
jurul eleveuzei.
41
Cu cca. 12-24 de ore înainte de sosirea puilor, în funcŃie de temperatura
din exterior, se va pune în funcŃiune sistemul de încălzire al halei (eleveuze,
aeroterme) pentru realizarea în interiorul adăpostului a unei temperaturi de 22-24°
C. Eleveuzele sunt prinse de tavanul adăpostului prin intermediul unor frânghii.
Adăpătorile vacuomatice se umplu cu apă (adăugându-se şi o substanŃă cu rol
antistres) înainte cu câteva ore de introducerea puilor în Ńarcuri, pentru ca apa să
se încălzească la o temperatură corespunzătoare, pentru a nu le provoca indigestii,
iar în tăviŃele de furajare nutreŃul combinat se va administra numai după popularea
Ńarcului, pentru ca puii să consume mai întâi apă şi apoi furaj.
Preluarea şi transportul puilor. Materialul biologic necesar creşterii se
preia în ziua ecloziunii, de la staŃia de incubaŃie a fermei de selecŃie şi hibridare.
În prealabil, puii de o zi recoltaŃi de pe sitele de ecloziune, se sortează pe
baza unor caracteristici şi însuşiri de exterior (vioiciune şi mobilitate, greutate
corporală, aspectul şi culoarea pufului, mărimea abdomenului, modul de închidere
şi cicatrizare a orificiului ombilical, prezenŃa unor defecte de exterior, starea de
sănătate etc.), cei consideraŃi corespunzători fiind introduşi în navete de plastic şi
transportaŃi în sala de sexare, special amenajată şi dotată acestui scop.
Imediat după sexare puii se vaccinează contra bolii lui Marek, prin
inocularea vaccinului subcutanat, în regiunea occipitală şi în doză de 0,2 ml/cap,
după care se introduc în cutii de transport din carton sau navete din plastic cu
capacitatea de 100 capete. Transportul puilor se efectuează cu mijloace auto
speciale, prevăzute cu instalaŃie de climatizare care să asigure temperatura de cel
puŃin 30°C, o bună ventilaŃie şi o perfectă curăŃenie şi dezinfecŃie.
Popularea adăpostului. De regulă se procedează la creşterea separată a
celor două sexe, motiv pentru care, din cele 16 Ńarcuri existente într-un adăpost,
13 se vor popula cu femele, iar 3 cu masculi, sub fiecare eleveuză repartizându-se
câte 600 femele, respectiv 500 capete masculi, rezultând astfel o densitate
generală de 7,75 capete/m2 (din care 8 capete/m2 la puicuŃe şi 6,7 capete/m2 la
cocoşei) şi un raport între sexe de 1:5,2.
Îngrijirea şi hrănirea puilor şi tineretului. Pentru obŃinerea unui material
biologic de bună calitate, cu un echilibru corespunzător între creştere şi
dezvoltare, este necesar să se asigure condiŃii adecvate de microclimat, îngrijire şi
alimentaŃie, la nivele de confort, după cum urmează:
42
Temperatura de sub eleveuză, cât şi cea din restul adăpostului, trebuie
realizată la valori optime, corespunzător cerinŃelor de vârstă a materialului
biologic.
Valorile optime ale temperaturii sunt redate în tabelul 11.
Tabelul 11
Valorile optime ale temperaturii
pe perioada de creştere
Vârsta Temperatura (°° C)

(săptămâni) sub eleveuză în restul halei
1 33-34 23-24
2 30 22
3 28 21
4 26 20
5 24 19
6 22 19
7 20 18
8-20 18-15 18-15
Umiditatea reprezintă un factor fizic de sine stătător al mediului ambiant.

În condiŃiile unei umidităŃi prea scăzute, sub 40 %, viteza de creştere şi de
îmbrăcare în penaj a puilor este mult diminuată, favorizând concomitent apariŃia
picajului şi a canibalismului, precum şi a afecŃiunilor pulmonare şi oculare, cu
deosebire atunci când este asociată şi cu o temperatură prea ridicată. Este de
precizat şi faptul că umiditatea scăzută are şi o acŃiune negativă indirectă asupra
puilor şi tineretului de găină, ducând la uscarea aşternutului, care, datorită
mişcărilor permanente ale păsărilor generează cantităŃi mari de pulberi şi
microorganisme în aerul din adăpost.
VentilaŃia joacă un rol deosebit de important în creşterea puilor şi
tineretului, având drept scop atât eliminarea aerului viciat şi umed din adăpost,
înlocuindu-l cu aer curat din exterior, cât şi realizarea unui microclimat uniform în
toate zonele adăpostului.
Pentru stabilirea debitului corespunzător de aer ce trebuie ventilat în
fiecare adăpost, vor fi luaŃi în calcul toŃi factorii de microclimat şi mai ales, se va
Ńine cont de particularităŃile biologice şi de cerinŃele păsărilor cu care este populat.
Puritatea aerului este determinată în general de conŃinutul în gaze nocive,
dar şi de prezenŃa pulberilor şi microorganismelor.
43
Bioxidul de carbon produs de păsări prin respiraŃie. În mod normal, pentru
puii de găină, concentraŃia în bioxid de carbon a aerului din adăpost poate fi de
maximum 0,15 %, iar pentru tineret de 0,3-0,4 %.
Amoniacul apare ca rezultat al fermentaŃiilor produse de unele
microorganisme asupra substanŃelor organice provenite din dejecŃii, aşternut şi
nutreŃuri. Limita maximă admisibilă de amoniac în aerul din adăpost este de 0,02
%o, respectiv de 0,02 mg/l aer, peste această valoare el devine nociv pentru
păsări, provocând anemii, iritaŃii ale mucoaselor, afecŃiuni la nivelul ochilor şi
aparatului respirator. În cazul unor concentraŃii mai mari, de 1-3 mg/l aer, se
produc excitaŃii puternice la nivelul sistemului nervos central, urmate de starea de
comă şi moarte.
Hidrogenul sulfurat rezultă atât din procesele de putrefacŃie ale materiilor
organice din aşternut şi dejecŃii, cât şi din gazele cloacale ale păsărilor,
acumulându-se la nivelul aşternutului. Este un gaz cu acŃiune iritantă şi toxică
generală, limita maximă admisibilă în aerul din adăpost, este considerată
concentraŃia de 0,01 %o, respectiv de 0,01 mg/l de aer. În concentraŃii mai mari,
de peste 1 %, acŃionează asupra sistemului nervos şi determină o intoxicare
generală, provocând moartea rapidă a păsărilor.
Pulberile care impurifică aerul din adăpost, rezultă mai ales, din aşternutul
mărunŃit şi uscat, din dejecŃiile pulverizate şi uscate, precum şi din manipularea şi
distribuirea nutreŃurilor combinate, la care se mai adaugă mişcarea păsărilor. Cele
mai periculoase sunt particulele cu dimensiuni între 0,3-5 microni, care, prin aerul
inspirat, pătrund până la nivelul alveolelor pulmonare, unde se fixează într-o
proporŃie ridicată, de până la 90 %.
Iluminarea adăpostului, reprezintă unul din factorii de mediu cu o
influenŃă deosebită asupra organismului păsărilor, care printr-o dirijare
corespunzătoare, poate fi utilizat ca stimulator al numeroaselor funcŃii metabolice
şi endocrine, în vederea realizării unui echilibru bine determinat între procesul de
creştere şi cel de dezvoltare. Lumina are influenŃă asupra tineretului de
reproducŃie, atât prin durată şi intensitate, cât mai ales prin variaŃiile de timp ale
duratei zilei-lumină, deci prin fotoperiodism, determinând alături de furajare,
apariŃia normală a maturităŃii sexuale şi maturităŃii corporale a păsărilor.
44
De reŃinut că în primele trei zile de la populare este indicat ca lumina să
aibă o durată mai lungă de timp, de 23 ore, pentru acomodarea uşoară a puilor la
condiŃiile de mediu create.
În continuare, până în ziua a 7-a, durata de iluminare se reduce la 12 ore,
iar din săptămâna a doua se reduce brusc la 8 ore, rămânând la acest nivel până în
săptămâna a 20-a, când creşte cu o oră.
Furajarea puilor şi tineretului, se va face de aşa manieră încât să se
asigure un echilibru corespunzător între creştere şi dezvoltare, pentru ca în
momentul declanşării ouatului masa corporală a puicuŃelor să se suprapună pe
valoarea standard indicată de curba de creştere.
În acest sens se vor administra nutreŃuri combinate alcătuite pe bază de
reŃete furajere, astfel structurate încât să acopere în totalitate cerinŃele nutriŃionale
ale păsărilor, corespunzător cu etapele de vârstă pe care le parcurg.
Pentru orientare prezentăm în tabelul 12 cerinŃele în principalii nutrienŃi
ale puilor şi tineretului de reproducŃie părinŃi rase de ouă.
Tabelul 12
CerinŃele nutriŃionale ale puilor şi tineretului de reproducŃie
Perioada de vârstă (săptămâni)

Principii nutritivi U.M.
0-8 9-12 13-20
Proteină brută % 21,0 19,0 16,0
Energie metabolizabilă Kcal/kg 2800 2800 2850
Celuloză brută (max.) % 4,0 5,0 5
Grăsime brută % 4,5 4,7 4,7
Acid linoleic % 1,0 1,0 1,0
Lizină % 1,05 0,91 0,72
Metionină+cistină % 0,76 0,68 0,57
Calciu % 1,0 1,0 1,0
Fosfor % 0,7 0,6 0,6
AlimentaŃia puilor şi tineretului de reproducŃie se recomandă să se facă în

strictă concordanŃă şi dependenŃă cu vârsta şi materialul biologic utilizat.
Este recomandat ca reŃetele furajere să asigure necesităŃile puilor şi
tineretului de reproducŃie şi în privinŃa celorlalŃi nutrienŃi, Ńinând cont de influenŃa
hotărâtoare ale acestora asupra creşterii şi dezvoltării, precum şi asupra producŃiei
viitoare de ouă pe perioada de exploatare a păsărilor adulte.
45
Pentru administrarea furajelor în Ńarcuri, se folosesc tăviŃe din tablă zincată
sau material plastic, iar după desfiinŃarea Ńarcurilor, instalaŃii automate, prevăzute
cu transportoare de nutreŃuri (cu lanŃ cu noduri, cu spirală) şi cu hrănitoare sub
formă de jgheaburi sau circulare.
Adăparea păsărilor pe perioada de creştere se face la discreŃie, folosind
adăpătorile simple vacumatice pe perioada de demaraj şi adăpătorile automate, de
diferite tipuri, după desfiinŃarea Ńarcurilor. Necesarul de apă pentru puii şi tineretul
de reproducŃie, considerat pentru temperaturi ambientale moderate şi furajare
normală, este de 3-4 litri/cap în perioada 0-8 săptămâni; de 7-8 l/cap în perioada
9-15 săptămâni şi de 6-7 l/cap în perioada 19-20 săptămâni, realizându-se zilnic
un consum de 53,5-71,4; 142,8-163,2; 171,4-200 ml/cap.
Consumul mărit de apă poate fi determinat şi de regimul alimentar, în
sensul că un conŃinut mai ridicat al raŃiei în proteină, energie şi sare, va atrage
după sine şi creşterea consumului de apă.
ActivităŃile sanitar-veterinare se aplică cu scopul de a proteja puii şi
tineretul de reproducŃie de o serie de boli infecto-contagioase, sau de acŃiunea
nefavorabilă a factorilor de stres.
Programul imuno-profilactic pentru puii şi

tineretul de reproducŃie
Vârsta
Vaccinarea Vaccinul şi modul de administrare
(zile)
Vaccin viu heterolog, tulpina F126,
1 Contra bolii lui Marek
subcutan la ceafă.
9-10 Contra pseudopestei aviare (I) Vaccin viu, tulpina La Sota conjunctival.
Vaccin viu atenuat, tulpina intermediară, în
15-16 Contra bursitei infecŃioase (I)
apa de băut.
23-24 Contra pseudopestei aviare (II) Vaccin viu, tulpina La Sota conjunctival.
Vaccin viu, tulpina intermediară, în apa de
28-30 Contra bursitei infecŃioase (II)
băut.
40-42 Contra pseudopestei aviare (III) Vaccin viu, tulpina La Sota intramuscular.
Vaccin viu atenuat, tulpina H120, în apa de
40-42 Contra bronşitei infecŃioase (I)
băut.
Vaccin viu atenuat,10, înŃeparea membranei
60-65 Contra difterovariolei (I)
brahiale.
70-75 Contra pseudopestei aviare (IV) Vaccin viu, tulpina La Sota, intramuscular.
Vaccin viu atenuat, tulpina H120, în apa de
70-75 Contra bronşitei infecŃioase (II)
băut.
Vaccin viu atenuat,10, înŃeparea membranei
95-100 Contra difterovariolei (II)
brahiale.
120 Contra pseudopestei aviare (V) Vaccin viu, tulpina La Sota, intramuscular.
46
După efectuarea fiecărei vaccinări din programul profilactic, se va asigura
vitaminizarea cu vitamina AD3E, în doză de 1 ml la 1000 ml apă de băut, pentru
100 capete pui, sau 50 capete tineret.
O atenŃie deosebită se va acorda menŃinerii unui aşternut uscat şi curat în
zona de demarare a puilor, întrucât în perioada în care aceştia stau în Ńarcuri la o
densitate relativ mare, dejecŃiile produse şi apa ce se risipeşte din adăpători pot
degrada aşternutul prin apariŃia unei cruste umede.
Periodic (din 2 în 2 săptămâni) se face verificarea dezvoltării masei corporale a
puilor şi tineretului, prin cântărirea individuală a unui efectiv care să reprezinte 5
% din numărul total de păsări, alese randomizat.
La vârsta de 18 săptămâni, materialul biologic va fi din nou sortat,
eliminându-se femelele cu defecte ale ciocului şi picioarelor, cele tarate şi slab
dezvoltate, iar masculii se cântăresc individual, pentru reproducŃie preferându-se
exemplarele mai uşoare, dar foarte viguroase şi cu pregnante caractere sexuale
secundare (12 cocoşi la 100 puicuŃe).
Depopularea adăpostului. După încheierea perioadei de creştere (la vârsta
de 20 săptămâni), adăpostul se depopulează, tineretul transferându-se în ferma de
adulte. Înainte de transfer, tineretul se sortează după dezvoltare corporală,
conformaŃie, corectitudinea aplomburilor, predominanŃa caracterelor sexuale
secundare şi starea de sănătate. Se recomandă ca tineretul să nu se mai furajeze în
ziua depopulării, având acces doar la apă; în adăpost se va crea semiobscuritate
pentru evitarea stării de panică a păsărilor şi uşurarea prinderii lor.
3.3. Tehnologia de exploatare a păsărilor adulte

Găinile de reproducŃie din rasele uşoare se exploatează preponderent pe
aşternut permanent, dar, ca şi tineretul, se poate exploata şi în baterii. Materialul
biologic este reprezentat de părinŃii puicuŃelor hibride ALBO-70, ALBO-2000,
ROSO-70, ROSO-SL. ÎntreŃinerea în halele de adulte durează de la 20 la 64 de
săptămâni, adică 44 de săptămâni (+ 4 săptămâni pauză între serii, astfel încât
durata unui ciclu de producŃie la adulte este de 48 săptămâni), iar tipurile de hală,
adăpost şi fermă sunt acelaşi ca şi cele folosite pentru creşterea tineretului de
reproducŃie.
Pentru obŃinerea de performanŃe productive care să exprime potenŃialul lor
genetic, efectivele de găini din fermele de reproducŃie se supun unui proces
47
tehnologic de exploatare bine precizat, care, indiferent de tipul de întreŃinere, la
sol sau în baterii, va cuprinde următoarele faze:
• pregătirea adăpostului;
• preluarea şi transportul tineretului;
• popularea adăpostului;
• îngrijirea şi hrănirea păsărilor;
• recoltarea ouălor pentru incubaŃie;
• depopularea adăpostului.
Tehnologia de exploatare are la bază practicarea principiului „totul plin,
totul gol” pe întreaga fermă, sau cel puŃin pe adăpost, iar eficienŃa curăŃeniei şi
dezinfecŃiei efectuate să fie atestată pe baza analizelor de laborator.
Pregătirea adăpostului. Ca şi în cazul puilor şi tineretului, pregătirea
adăpostului pentru păsările adulte trebuie efectuată pe durata celor patru
săptămâni afectate acestui scop, lucrările specifice derulându-se după cum
urmează:
♠ În prima săptămână: depopularea şi livrarea spre abator a păsărilor din
seria precedentă, demontarea şi scoaterea în exterior a utilajului mobil, evacuarea
aşternutului, curăŃenia mecanică a interiorului adăpostului şi echipamentului din
dotare;
♠ În săptămâna a doua: spălarea cu jet de apă a interiorului adăpostului şi
echipamentului, dezinfecŃia, deratizarea şi deparazitarea adăpostului, curăŃenia şi
dezinfecŃia exterioară a adăpostului şi împrejurimilor, introducerea
echipamentului mobil, curăŃat şi dezinfectat, repararea utilajelor;
♠ În săptămâna a treia: odihna adăpostului în condiŃii de izolare totală cu
mediul exterior, recoltarea probelor de sanitaŃie; repetarea dezinfecŃiei (dacă este
cazul).
♠ În săptămâna a patra: odihna în continuare a adăpostului şi pregătirea
pentru repopulare.
Preluarea şi transportul tineretului. Transferul tineretului de reproducŃie
în adăposturile de adulte trebuie efectuat înaintea apariŃiei maturităŃii fiziologice
pentru ouat al puicuŃelor, astfel încât intensele modificări organice ce au loc
premergător declanşării ouatului să nu se suprapună cu stresul provocat de această
acŃiune.
48
Concomitent operaŃiunii de triere a materialului biologic, pe baza
însuşirilor menŃionate la depopularea adăposturilor de tineret, păsările selecŃionate
se ambalează în cuşti din material plastic prevăzute cu capac, în număr
corespunzător, pentru evitarea pierderilor prin sufocare şi se transportă apoi la
ferma de adulte cu mijloace adecvate şi în timp cât mai scurt posibil. Este
recomandabil ca transferul să se facă în cele 9-10 ore ale programului de lumină
aplicat în ultima perioadă în ferma de tineret.
Se transferă întâi toŃi masculii şi abia apoi femelele, având grijă ca
efectivul din fiecare boxă să fie cât mai omogen în ce priveşte greutatea corporală.
Transferul este precedat şi urmat de câte 5 zile de tratament vitaminic cu rol
antistres.
Popularea adăpostului. Repartizarea păsărilor în Ńarcuri trebuie să aibă în
vedere lotizarea cât mai uniformă a acestora după dezvoltarea corporală,
populându-se fiecare Ńarc cu 870 capete femele şi 87 capete masculi, la o densitate
de 6,3 păsări/m2 suprafaŃă construită şi un raport între sexe de 1:10.
Îngrijirea şi hrănirea păsărilor. Perioada cuprinsă între data populării
adăpostului şi până la declanşarea ouatului este foarte importantă, de modul în
care sunt dirijaŃi factorii de microclimat şi furajarea păsărilor pe această etapă
depinzând în mare măsură performanŃele de producŃie din perioada următoare de
exploatare.
Temperatura pentru exploatarea găinilor de reproducŃie trebuie să aibă
valori cuprinse în limite de 15-25° C, în funcŃie de sezon, cu menŃiunea că
temperatura de 18-20° C asigură confortul termic al păsărilor. Având în vedere
însă corelaŃia existentă între producŃia de ouă, consumul zilnic de furaje şi
consumul specific, pe de o parte şi nivelul temperaturii asigurate păsărilor, pe de
altă parte, se desprinde faptul că indicatorii de producŃie cei mai favorabili,
inclusiv cel referitor la calitatea ouălor de incubaŃie, se obŃin când temperatura are
valori între 15 şi 18° C.
ProducŃii relativ bune de ouă se obŃin şi când păsările se întreŃin la
temperatura de 10° C şi chiar 7° C, dar în astfel de condiŃii ele consumă o
cantitate mai mare de furaje pentru a-şi menŃine temperatura corporală normală,
ceea ce conduce la creşterea substanŃială a consumului specific pentru producerea
unui ou.
49
Umiditatea relativă a aerului din adăpost constituie de asemenea un
factor de mediu important, având o puternică influenŃă asupra creşterii şi
productivităŃii păsărilor. Ea trebuie studiată în corelaŃie cu temperatura aerului
atmosferic, cu condiŃiile meteorologice exterioare, mult diferenŃiate în funcŃie de
sezon, precum şi cu temperatura din interiorul adăpostului. În general, o umiditate
prea scăzută determină apariŃia picajului şi canibalismului în loturile de păsări,
precum şi a unor afecŃiuni oculare şi ale căilor respiratorii datorate creşterii
pulberilor (prafului) din adăpost ce au o puternică acŃiune iritantă asupra
mucoaselor acestora.
Din datele existente în literatura de specialitate şi din practica tehnologică
aplicată, rezultă că umiditatea relativă optimă din aerul adăpostului trebuie
asigurată şi menŃinută la valori cuprinse între 60-65 %. O umiditatea mai redusă,
de sub 55 %, sau prea ridicată, de peste 80 %, are un pronunŃat efect negativ
asupra păsărilor şi ca atare, asupra producŃiei de ouă şi a calităŃii acestora.
VentilaŃia adăposturilor în creşterea intensivă are o importanŃă deosebită,
care asociată acŃiunii celorlalŃi factori de microclimat poate exercita o puternică
influenŃă asupra organismului păsărilor. În afara rolului principal pe care îl are, de
eliminare a aerului viciat din adăpost şi înlocuirea lui cu aer curat din exterior,
ventilaŃia se referă şi la reducerea excesului de căldură din timpul verii şi a
umidităŃii din lunile de iarnă, fără a minimaliza importanŃa uniformizării
microclimatului din adăpost, care se realizează tot prin intermediul ventilaŃiei.
Puritatea aerului din adăpost, cu referinŃă la conŃinutul lui în gaze nocive,
se consideră corespunzătoare atunci când concentraŃia maximă nu depăşeşte
valoarea de 0,3-0,4 % în cazul bioxidului de carbon, 0,02-0,03 %o în cazul
amoniacului şi de 0,01 %o în cazul hidrogenului sulfurat.
Depăşirea acestor limite influenŃează negativ starea generală a
organismului, păsările slăbesc, îşi pierd rezistenŃa la îmbolnăviri şi dau o
producŃie scăzută de ouă. ConcentraŃiile mai mari ale acestor gaze sunt foarte
dăunătoare, datorită intoxicaŃiilor grave pe care le produc.
Programul de lumină constituie în practica avicolă o pârghie importantă
de dirijare a proceselor de creştere, dezvoltare şi producŃie a păsărilor, lumina
acŃionând asupra organismului prin intermediul sistemului neuro-endocrin.
50
În general, programul de lumină aplicat în fermele de reproducŃie este
dependent de materialul biologic utilizat pentru exploatare, de starea tineretului
preluat şi de calitatea furajelor administrate (tabelul 13).
Tabelul 13
Programul de lumină utilizat la găinile de reproducŃie
părinŃi rase pentru ouă
Ore-lumină
Săptămâna
ALBO - 67 ALBO - 70 şi ROSO
21 11 10
22 12 11
23 12,5 12
24 13 12,5
25 13,5 13
26 14 13,5
27 14,5 14
28 15 14,5
29 15 15
30-44 15 15
După transferarea tineretului de reproducŃie în adăposturile de adulte,

principalul obiectiv care trebuie avut în vedere este acela de a realiza un echilibru
corespunzător între creşterea masei corporale şi maturitatea sexuală, pentru a nu
se produce un decalaj prea mare între acestea, iar după declanşarea producŃiei de
ouă, intensitatea ouatului să se suprapună pe valorile specifice curbei standard.
Furajarea păsărilor de reproducŃie părinŃi se va face corespunzător
nevoilor nutriŃionale sporite ale acestora comparativ tineretului, având în vedere
producŃia de ouă pe care o realizează. Consecutiv declanşării ouatului şi creşterii
duratei zilei-lumină este necesară şi schimbarea reŃetei furajere de tineret, cu
reŃeta pentru adulte („21-6”, cu 17 % PB şi 2750 Kcal), operaŃie care trebuie
făcută progresiv, timp de o săptămână, zilnic urmărindu-se proporŃia furajului
pentru găinile ouătoare, în defavoarea celui pentru tineret.
łinând cont de dezideratele menŃionate anterior, este necesar ca
reproducătorii părinŃi să fie alimentaŃi corespunzător cu pretenŃiile lor în anumiŃi
principii nutritivi, care sunt mai ridicate pe perioada ramurei ascendente a curbei
de ouat, când păsările sunt supuse unui dublu efort: de creştere a masei corporale
şi de creştere intensă a producŃiei de ouă.
Pe acest considerent nutriŃioniştii recomandă pentru perioada respectivă,
utilizarea unui furaj combinat, care să conŃină 19 % P.B., 2850 kcal/kg EM, 0,82
51
% lizină şi 0,73 % metionină+cistină. Nu trebuie omis faptul că păsările de
reproducŃie părinŃi au un necesar optim de anumiŃi principii nutritivi, care nu
poate fi redus şi este obligatoriu să fie asiguraŃi prin administrarea de nutreŃuri
combinate.
În general se recomandă ca ele să beneficieze de următoarele normative
nutriŃionale:
• proteină brută: 17 %;
• energie metabolizabilă: 2750 kcal/kg;
• celuloză brută: max. 6 %;
• grăsime brută: 2-4 %;
• lizină: 0,76 %;
• metionină+cistină: 0,63 %;
• calciu: 3,2-3,5 %;
• fosfor: 0,7-0,8 %;
• acid linoleic: 1,3 %.
Adăparea se poate asigura prin utilizarea adăpătorilor de diferite tipuri,
longitudinale sau circulare, necesarul zilnic de apă fiind de 240-260 ml/cap de
pasăre, iar pe întreaga perioadă de exploatare, de 75-85 litri/cap. Acest consum
este specific temperaturilor moderate din adăpost şi folosirii de nutreŃuri
combinate obişnuite, el crescând substanŃial în cazul temperaturilor ridicate şi
administrării de nutreŃuri cu densitate nutritivă sporită. Se va Ńine seama de faptul
că în condiŃiile unei temperaturi de 20-25° C, pasărea consumă de două ori mai
multă apă decât substanŃa uscată ingerată.
AcŃiunile sanitar-veterinare au drept scop prevenirea apariŃiei unor boli
în efectivele de păsări şi transmiterii lor la puii rezultaŃi. În acest sens se
recomandă aplicarea unui complex specific de măsuri sanitar-veterinare, constând
în efectuarea vaccinărilor de rapel împotriva pseudopestei aviare, la intervale de 3
luni, precum şi a testelor serologice revelatoare pentru anumite boli transmisibile
prin ouă (puluroză, leucoză, micoplasmoză, bronşită infecŃioasă etc.). Periodic se
va administra vitamina AD3E.
Recoltarea producŃiei de ouă se va face cel puŃin de 4 ori pe zi, mai des în
perioada intensităŃii maxime de ouat şi în sezonul de vară, când temperatura din
adăpost este ridicată, ouăle punându-se direct pe cofraje cu vârful rotunjit în sus.
52
După recoltare, ouăle se presortează în camera tampon, eliminându-se cele
murdare şi cu defecte, primind o altă destinaŃie, iar cele corespunzătoare pentru
incubaŃie se dezinfectează prin fumigare cu ajutorul unor dulapuri special
amenajate, prevăzute cu rezistenŃe electrice, termostat şi ventilator.
Fumigarea se efectuează cu formol 50 ml/m3, permanganat de potasiu 35
g/m3 şi tinctură de iod 2 ml/m3, timp de 30 minute, la o temperatură de 22° C.
După dezinfecŃie, ouăle vor fi transportate cât mai urgent la staŃia de incubaŃie.
Săptămânal se recoltează din fiecare boxă cca. 150 ouă, care la staŃia de
incubaŃie vor fi aşezate pe aşa-numitele „sertare de control” şi introduse în
incubator pentru determinarea principalilor indici de incubaŃie, iar rezultatele vor
fi comunicate şefului fermei de reproducŃie.
Depopularea adăpostului. Se face după încheierea fiecărui ciclu de
exploatare, când păsările au împlinit vârsta de 64 săptămâni de viaŃă. Pentru buna
desfăşurare a acestei activităŃi se iau din timp măsurile corespunzătoare,
asigurându-se echipa de lucru, utilajele şi mijloacele de transport necesare.
Cu cca. 12 ore înainte alimentarea păsărilor este oprită, pentru economie
de furaje şi pentru uşurarea condiŃiilor de abataj, iar în ziua depopulării se va crea
semiobscuritate în adăpost. Păsările se prind manual, îngrămădindu-le în unul din
colŃurile boxei cu ajutorul unor panouri mobile şi uşoare, fiind apoi ambalate în
cuşti de material plastic, care se încarcă pe remorci tractate şi transportate la
abator.
3.4. Tehnologii de creştere şi exploatare a găinilor pentru

producŃia de ouă consum
Consecutiv exigenŃelor de fond şi conjuncturale ale crescătorilor şi
consumatorilor, producŃia de ouă pentru consum se materializează, la noi în Ńară,
prin creşterea şi exploatarea hibrizilor comerciali cu denumirea ALBO şi ROSO,
obŃinuŃi prin încrucişarea liniilor pure aparŃinătoare raselor Leghorn şi Rhode-
Island.
Hibrizii ALBO produc ouă cu coaja albă, iar hibrizii ROSO produc ouă cu
coaja pigmentată, în cadrul acestora mijlocul de producŃie din fermele avicole de
profil fiind reprezentat de următorii hibrizi:
53
• ALBO-67, hibrid biliniar, creat în 1967 la Avicola Mihăileşti, judeŃul
Giurgiu, prin încrucişarea liniilor pure L7 şi L8, după schema: mascul L7 x femelă
L8;
• ALBO-70, hibrid triliniar, creat în 1970 la Avicola Arad, Bacău şi Braşov,
prin încrucişarea liniilor pure G, J şi D, după schema: mascul G x femelă JD
(mascul J x femelă D);
• ROSO-70, hibrid triliniar, creat în 1970 la Avicola Braşov şi Bacău, prin
încrucişarea liniilor pure H, M şi P, după schema: mascul H x femelă MP (mascul
M x femelă P);
• ROSO-SL, hibrid biliniar, autosexabil după culoarea pufului la vârsta de 1
zi, creat în 1978 la Avicola Braşov, prin încrucişarea liniei pure H şi a liniei pure
pentru gena sex-linkată „S” aparŃinând varietăŃii albe a rasei Rhode-Island (RIA),
după schema: mascul H x femelă RIA.
Sistemul tehnologic de producere a ouălor pentru consum se organizează
pe două sectoare, unul pentru creşterea puilor şi tineretului de înlocuire şi altul
pentru exploatarea găinilor adulte, având la bază principiul general al populării şi
depopulării totale.
În vederea realizării unei corelaŃii optime a proceselor tehnologice dintre
cele două sectoare, cu privire la perioadele de populare, creştere, exploatare,
depopulare şi pregătirea adăpostului pentru un nou ciclu, între durata de creştere a
puicuŃelor de înlocuire şi cea de exploatare a găinilor ouătoare, respectiv între
spaŃiile de cazare pentru creştere şi spaŃiile de cazare pentru exploatare, trebuie să
se asigure raportul de 1:3.
Această corelare crează posibilitatea ca, un adăpost sau o fermă de creştere
a puicuŃelor de înlocuire să asigure popularea succesivă a 3 adăposturi sau ferme
de exploatare a găinilor adulte.
Modul de desfăşurare al ciclurilor de producŃie
Ciclul de creştere (pui şi tineret) Ciclul de exploatare (găini adulte)

Durata totală = 21 săptămâni Durata totală = 63 săptămâni
Depopularea,
Depopularea,
Creşterea Exploatarea pregătirea
pregătirea adăpostului,
propriu-zisă propriu-zisă adăpostului, vidul
vidul sanitar
sanitar
18 săptămâni 3 săptămâni 59 săptămâni 4 săptămâni
54
Din acest tabel reiese că perioada de creştere propriu-zisă a puicuŃelor de

înlocuire are o durată de 18 săptămâni, după care ele se transferă în ferma de
adulte, iar perioada de exploatare propriu-zisă a găinilor ouătoare durează 59 de
săptămâni, după care ele se predau abatorului pentru industrializarea producŃiei de
carne.
Adăposturile existente la ora actuală în fermele de creştere şi de exploatare
a hibrizilor pentru ouă de consum din Ńara noastră, sunt construcŃii fie tip bloc, cu
parter şi etaj (55 m lungime şi 18,5 m lăŃime), fie tip parter (84 m lungime şi 12 m
lăŃime). În aceste adăposturi întreŃinerea păsărilor se face în baterii de tip
piramidal, BP-4, în cazul creşterii puilor şi tineretului şi BP-3, în cazul exploatării
păsărilor adulte.
Fiecare nivel reprezintă o hală cu suprafaŃa de cca. 1000 m2, echipată cu
diverse utilaje şi instalaŃii necesare realizării tuturor condiŃiilor tehnologice de
întreŃinere, în funcŃie de categoria de vârstă a păsărilor cu care se populează,
având frontal o mică cameră tampon.
Tehnologia de creştere a puilor şi tineretului de înlocuire
În general, fluxul tehnologic de creştere a puicuŃelor de înlocuire pentru

ouă consum cuprinde aceleaşi faze ca şi la tineretul de reproducŃie, după cum
urmează:
Pregătirea adăpostului. Toate lucrările necesare pentru pregătirea
adăpostului şi asigurarea vidului sanitar, în vederea unui nou ciclu de creştere, se
eşalonează pe o perioadă de 3 săptămâni, timp în care se vor efectua următoarele
operaŃiuni:
În prima săptămână:
• depopularea seriei precedente şi transferul puicuŃelor în ferma de adulte,
lucrare care trebuie finalizată într-o singură zi;
• curăŃenia mecanică a interiorului halei, a bateriilor şi a altor echipamente
din dotare, efectuarea reparaŃiilor necesare şi a deratizării;
• spălarea cu jeturi puternice de apă a componentelor interioare şi
dezinfecŃia halei şi a echipamentelor tehnologice;
• dezinfecŃia halei şi echipamentelor, utilizând substanŃe care să fie specifice
florei microbiene existente şi care să nu fie corozive. Pentru completarea
55
dezinfecŃiei se procedează în final la etanşiezarea completă a halei şi la
fumigarea puternică a interiorului cu vapori de formol la o temperatură de
peste 15° C şi la o umiditate de 70-80 %;
• curăŃenia şi dezinfecŃia adăpostului la exterior, a dependinŃelor,
vecinătăŃilor şi căilor de acces.
În a doua săptămână:
• recoltarea probelor de sanitaŃie, după care adăpostul rămâne închis ermetic
până la aflarea rezultatelor analizelor de laborator;
• repetarea dezinfecŃiei, dacă este cazul.
În săptămâna a treia: adăpostul rămâne în continuare închis, pentru
asigurarea vidului sanitar necesar. Cu aproximativ 1-2 zile înainte de primirea
puilor, adăpostul se aeriseşte şi se pun în funcŃiune instalaŃiile de climatizare
pentru realizarea mediului ambiant la nivelul cerinŃelor optime, iar bateriile se
pregătesc pentru asigurarea condiŃiilor specifice primei perioade de creştere.
Preluarea şi transportul puilor. După operaŃia de sexare a puilor de o zi,
efectuată în staŃiunea de incubaŃie a fermei de reproducŃie părinŃi rase pentru ouă,
puicuŃele se sortează pentru preluarea numai a materialului biologic de bună
calitate, după care se vaccinează împotriva bolii lui Marek şi se ambalează în
vederea transportului.
Ambalarea se face ca la puii de reproducŃie, în cutii de carton
tetracompartimentate sau în navete din plastic, punându-se câte 100 puicuŃe în
fiecare. Acestea se încarcă în mijloace auto speciale, prevăzute cu instalaŃii de
climatizare şi se transportă la ferma de creştere.
Popularea adăpostului. Repartizarea puicuŃelor în bateriile piramidale
BP-4 se poate efectua în două variante, în funcŃie de sezon şi de posibilităŃile
încălzirii uniforme a halei la nivelul cerinŃelor cât mai puŃin costisitoare.
Prima variantă se practică mai ales în perioada de vară, când temperatura
optimă din întreaga hală se realizează uşor, cu un volum de energie redus. În
această situaŃie se vor popula toate cele patru nivele ale bateriei, în fiecare cuşcă
introducându-se 13 puicuŃe ALBO, sau 12 puicuŃe ROSO.
A doua variantă se aplică în sezoanele mai reci, când încălzirea uniformă a
întregului volum de aer din hală este mai greu de realizat şi cu costuri foarte
ridicate, caz în care se vor popula numai nivelele centrale ale bateriei (2 şi 3),
56
repartizându-se în fiecare cuşcă câte 26 puicuŃe ALBO sau 24 puicuŃe ROSO, deci
un număr dublu comparativ primei variante. RaŃionamentul pentru o astfel de
populare îl constituie faptul că la nivelele centrale ale bateriei condiŃiile de confort
sunt mai favorabile pentru pui, iar supravegherea lor de către îngrijitori este mult
mai facilă. Rărirea cuştilor de la nivelele centrale se face la vârsta de 3 săptămâni,
prin transferarea a jumătate din numărul de puicuŃe din fiecare cuşcă, la nivelele 1
şi 4 ale bateriei.
Îngrijirea şi hrănirea. Realizarea unui management corect pe perioada de
creştere a puilor şi tineretului de înlocuire, cu referire la asigurarea condiŃiilor
optime de microclimat, de furajare, de adăpare şi de biosecuritate, reprezintă
garanŃia exprimării maximale a potenŃialului genetic a păsării în perioada de ouat,
întrucât greşelile făcute în această importantă etapă a vieŃii nu pot fi corectate în
perioada următoare de exploatare a găinilor ouătoare.
Temperatura se va asigura cu o zi înainte de populare la valoarea de 33-
34° C, măsurată la nivelul puilor din cuşti şi de 28-29° C în restul halei. După
primele 2 zile de la populare, temperatura se reduce treptat odată cu înaintarea în
vârstă a puicuŃelor, după cum este redat în tabelul 14.
Tabelul 14
Valorile temperaturii recomandate în perioada de creştere
Temperatura optimă (°° C)

Vârsta puicuŃelor
la nivelul puilor în restul halei
Ziua 1-2 33-34 28-29
3-4 31-32 28-29
5-7 29-30 28-29
Săptămâna:
2 28-29 24-26
3 26-27 22-24
4 23-24 20-22
5 20-21 18-20
6 18-20 16-18
7-8 16-18 16-18
Umiditatea relativă a aerului din hală este dependentă atât de cea existentă
în atmosfera liberă din exterior, dar şi de activitatea respiratorie a păsărilor din
interior, de dejecŃiile produse şi de modul de funcŃionare a sistemului de adăpare.
Pentru primele săptămâni de creştere, umiditatea de confort se consideră
realizată când are valori cuprinse între 60-65 %, cu menŃiunea că ea poate fi
57
mărită treptat, consecutiv reducerii temperaturii din hală şi avansării în vârstă a
puicuŃelor, fără însă a depăşi 70-75 %.
VentilaŃia reprezintă un factor hotărâtor în realizarea unei atmosfere
confortabile pentru păsări, asigurând atât evacuarea aerului viciat din adăpost şi
înlocuirea lui cu altul proaspăt din exterior, cât şi eliminarea excesului de căldură
şi de umiditate existentă la un moment dat.
Nu este de neglijat nici rolul important pe care îl are ventilaŃia în
omogenizarea aerului şi uniformizarea factorilor de microclimat la nivelul
întregului adăpost.
În condiŃiile Ńării noastre, debitul de aer ventilat în adăpost trebuie să
asigure o cantitate de cel puŃin 1-2 m3/oră/kg masă vie în lunile de iarnă şi de 5-6
m3/oră/kg masă vie în lunile de vară, astfel încât gazele nocive acumulate să nu
depăşească concentraŃia de 0,3-0,4 % la bioxidul de carbon, de 0,02-0,03 %o la
amoniac şi de 0,01 %o la hidrogenul sulfurat, iar curenŃii de aer să nu influenŃeze
negativ asupra stării de sănătate a puicuŃelor şi să fie în corelaŃie cu nivelul
temperaturii din hală.
Programul de lumină se va întocmi de aşa manieră încât să stimuleze
creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a tineretului de înlocuire şi să asigure
realizarea de performanŃe productive cât mai ridicate pe perioada de ouat. De
regulă, durata de iluminare este specifică fiecărui hibrid, în funcŃie de
caracteristicile sale genetice şi morfoproductive. Astfel, la hibrizii româneşti mai
des utilizaŃi, ALBO-70 şi ROSO, programul prevede o durată de 23 ore lumină în
primele 4 zile după populare, cu o intensitate de 4 W/m2 şi de 8 ore lumină în
continuare până la vârsta de transfer (18 săptămâni), cu o intensitate de 2-3 W/m2.
În cazul hibridului ALBO-67, care are un start mai greu, durata de 23 ore
lumină se va menŃine timp de 4 săptămâni de la populare, după care se reduce la 8
ore în perioada următoare până la transfer.
Furajarea se realizează cu nutreŃuri combinate, prin intermediul
jgheaburilor dispuse pe cele două laturi ale bateriei în faŃa pereŃilor frontali ai
cuştilor de la fiecare nivel, punându-se în funcŃiune mecanismul automat de
distribuire şi antrenare a furajelor.
Pe întreaga perioadă de creştere se aplică furajarea la discreŃie cu nutreŃuri
a căror caracteristici nutritive să corespundă necesităŃilor specifice puicuŃelor din
fiecare etapă de vârstă pe care le parcurg (tabelul 15).
58
Tabelul 15
CerinŃele nutriŃionale ale tineretului de înlocuire
pe perioada de creştere
Categoria de vârstă (săptămâni)

Specificare U.M.
0-8 9-13 14-20
Proteină brută % 20,0 18,0 16,0
Energie metabolizabilă Kcal/kg 2850 2800 2750
Acid linoleic % 1,0 1,0 1,0
Lizină % 1,03 0,87 0,72
Metionină+cistină % 0,72 0,65 0,57
Calciu % 1,0 1,0 1,0
Fosfor % 0,7 0,6 0,6
Adăparea se realizează prin intermediul celor două adăpători tip picurător,

cu vas de retenŃie, existente în fiecare cuşcă, fiind mai problematică în primele
zile de viaŃă ale puicuŃelor, respectiv până când ele reperează adăpătorile şi
sesizează modul lor de funcŃionare. În continuare se va acorda atenŃie sporită
calităŃii igienei şi temperaturii apei utilizate, funcŃionării corecte a adăpătorilor şi
înălŃimii acestora faŃă de talia puicuŃelor, ajustându-se periodic odată cu înaintarea
lor în vârstă.
Cantitatea de apă consumată de tineretul de înlocuire pe întreaga perioadă
de creştere, în condiŃii normale de întreŃinere şi furajare este cuprinsă între 15-18
l/cap, fiind strâns corelată cu temperatura mediului ambiant şi cu consumul de
furaje.
ActivităŃile sanitar-veterinare reprezintă cel mai bun mijloc de asigurare a
biosecurităŃii efectivelor de păsări şi prevenirea apariŃiei diferitelor boli. Aceasta
se realizează printr-un control sever al circulaŃiei personalului, vehiculelor,
materialelor şi echipamentelor, în condiŃiile instituirii unui filtru total, prevenirii
pătrunderii în adăpost a păsărilor sălbatice şi întocmirii unui program profilactic
corespunzător.
Pentru puicuŃele hibride de înlocuire programul imuno-profilactic prevede
efectuarea aceloraşi tipuri de vaccinări şi la aceleaşi date calendaristice ca şi la
puii şi tineretul de reproducŃie, identice fiind şi acŃiunile iniŃiate pentru
combaterea stărilor de stres.
Depopularea adăpostului. La finele perioadei de creştere, care durează
18 săptămâni, adăposturile fermei de tineret se depopulează, puicuŃele de înlocuire
transferându-se în ferma de adulte pentru obŃinerea ouălor de consum, iar ulterior
se pregătesc pentru reluarea unui nou ciclu de creştere.
59
De regulă, după prinderea şi scoaterea din cuşti, păsările se supun operaŃiei
de sortare, reŃinându-se numai cele de bună calitate, care apoi se ambalează în
cuşti portabile, se încarcă în mijloace auto şi se transportă în fermele de adulte.
Este necesar ca prinderea şi manipularea păsărilor să se facă cu multă atenŃie şi
blândeŃe, evitându-se astfel stresarea intensă a acestora şi apariŃia accidentelor
grave (fracturarea membrelor).
Tehnologia de exploatare a găinilor adulte
La noi în Ńară, majoritatea fermelor de exploatare a găinilor pentru

producŃia de ouă consum sunt identice fermelor de creştere a tineretului de
înlocuire, dispunând de aceleaşi tipuri de adăposturi şi având aceleaşi dimensiuni
constructive.
Pregătirea adăpostului. Pentru reluarea unui nou ciclu de exploatare,
adăposturile se pregătesc din timp, pe o perioadă de 4 săptămâni, incluzând
aceleaşi operaŃiuni ca şi la păsările de reproducŃie.
Primele 2 săptămâni sunt destinate efectuării tuturor lucrărilor ce vizează:
• depopularea seriei precedente,
• curăŃenia mecanică,
• spălarea şi dezinfecŃia adăpostului şi a utilajului din dotare,
• revizuirea şi repararea bateriilor, a sistemelor de ventilaŃie şi iluminare,
• curăŃenia şi dezinfecŃia împrejurimilor adăpostului, a drumurilor de acces,
deratizarea şi dezinsecŃia adăpostului etc.
Ultimele 2 săptămâni sunt destinate desăvârşirii vidului sanitar, iar după
recoltarea probelor de sanitaŃie, adăpostul va fi închis ermetic pentru odihnă. Se
va insista cu precădere, asupra curăŃeniei şi dezinfecŃiei riguroase a fiecărei linii
de baterie, luându-se toate măsurile necesare pentru buna lor funcŃionare.
De regulă, cu cca. 2-3 zile înainte de populare, se procedează la dezinfecŃia
adăpostului prin fumigare cu vapori de formol, după care se face aerisirea
acestuia, iar în preajma sosirii păsărilor se pun în funcŃiune bateriile pentru
asigurarea furajelor şi apei necesare, precum şi sistemele de ventilaŃie şi
iluminare.
60
Preluarea şi transportul puicuŃelor. Transferul puicuŃelor de înlocuire în

ferma de găini ouătoare este recomandabil să se facă cu cel puŃin o săptămână
înaintea declanşării ouatului. Transferarea mai târzie a acestora, după apariŃia
primelor ouă, are repercusiuni negative asupra păsărilor, ele suportând cu
dificultate stresul la care sunt supuse, existând şi pericolul ruperii foliculilor
ovarieni deja formaŃi şi apariŃiei numeroaselor cazuri de peritonită.
OperaŃia de preluare a puicuŃelor presupune o prealabilă şi severă triere
individuală a acestora, pentru transfer reŃinându-se numai exemplarele de bună
calitate, corespunzătoare din punct de vedere al exteriorului, conformaŃiei, stării
de întreŃinere şi de sănătate.
Popularea adăpostului. Sosite în fermă, cuştile portabile se introduc în
adăpost şi începe popularea bateriilor prin aşezarea a câte 4 păsări în fiecare
cuşcă.
Îngrijirea şi hrănirea păsărilor. După popularea bateriilor este necesar
ca păsările să se întreŃină în condiŃii cât mai apropiate de cerinŃele lor biologice,
deoarece de modul cum sunt îngrijite şi furajate până la apariŃia maturităŃii
sexuale depinde în bună măsură şi nivelul performanŃelor ulterioare de producŃie
pe care le vor realiza.
Această perioadă de vârstă, de la 19 la 24 săptămâni, este una din cele mai
dificile din viaŃa păsărilor pentru că ele suferă succesiv un stres de transfer, unul
de acomodare la noile condiŃii, unul de schimbare a reŃetei furajere, precum şi un
dublu efort: de ouat intens şi de creştere în greutate.
Dacă greutatea corporală şi uniformitatea puicuŃelor sunt bune, intrarea lor
în ouat se va face fără probleme, prin mărirea programului de lumină conform
tehnologiei, iar ulterior se va înregistra o curbă ascendentă de ouat, chiar
superioară celei standard.
Programul de lumină influenŃează puternic declanşarea ouatului şi
producŃia ulterioară de ouă, motiv pentru care stimularea luminoasă este necesar
să se facă începând încă din prima săptămână după populare. Pentru hibrizii
ouători româneşti, durata zilei-lumină se recomandă să se crească de la 8 ore, cât a
fost în ferma de tineret, cu câte o oră în primele 2 săptămâni de la transfer şi cu
câte o jumătate de oră în săptămânile următoare, până în săptămâna a 32-a, când
61
ajunge la 16 ore, durată care se va menŃine şi în continuare până la finele
perioadei de exploatare.
În general, programul de lumină este specific fiecărui hibrid, în funcŃie de
caracteristicile sale genetice şi morfoproductive şi trebuie să stimuleze producŃia
de ouă, nu să o forŃeze, nici să o inhibe.
Furajarea reprezintă un factor deosebit de important în exploatarea
găinilor ouătoare, determinând atât nivelul producŃiilor obŃinute, cât şi eficienŃa
economică a acestora, având în vedere ponderea ridicată a cheltuielilor pentru
furajare, de peste 60 %, în preŃul de cost al oului. O primă problemă care se pune
o constituie înlocuirea reŃetei furajere de tineret cu reŃeta pentru găini ouătoare,
care trebuie să fie mai bogată în proteine, vitamine şi calciu, consecutiv nevoilor
nutriŃionale sporite ale acestora.
În vederea obŃinerii unor performanŃe productive la nivelul potenŃialului
genetic al hibrizilor, se practică de obicei furajarea cu acelaşi nutreŃ combinat pe
întreaga perioadă de exploatare, care să aibă următoarele caracteristici: 17 %
proteină brută; 2750 kcal/kg E.M.; 0,76 % lizină; 0,63 % metionină+cistină; 1,30
% acid linoleic; 3,2-3,5 % calciu; 0,7 % fosfor.
Cât priveşte nivelul proteic al furajelor administrate, trebuie reŃinut că
acesta este dependent de intensitatea ouatului, cunoscut fiind faptul că în perioada
curbei ascendente şi a vârfului maxim de ouat, necesarul de proteină brută este de
18 g/zi/cap de pasăre.
Ulterior, când curba devine descendentă, iar intensitatea ouatului este
cuprinsă între 75 şi 65 %, scade şi necesarul de proteină brută la 16-17 g/zi şi la
numai 15 g/zi când intensitatea ouatului scade sub 65 %. Pe întreaga perioadă de
exploatare, cuprinsă între 20 şi 77 de săptămâni, hibrizii ALBO şi ROSO
realizează producŃii totale de 280 şi respectiv 275 ouă/cap de pasăre, cu condiŃia
ca ei să beneficieze de condiŃii optime de întreŃinere şi furajare.
În acest interval de timp, fiecare pasăre consumă o cantitate totală de cca.
46,5 kg furaj în cazul hibrizilor ALBO şi de 49 kg în cazul hibrizilor ROSO,
revenind zilnic un consum de cca. 112 şi respectiv 118 g furaj/cap de pasăre, cu
un consum specific pe oul produs de aproximativ 166 g şi respectiv 178 g.
Adăparea reprezintă un factor de întreŃinere deosebit de important pentru
găinile ouătoare, dacă avem în vedere faptul că într-un climat temperat ele
consumă de 1,5-2 ori mai multă apă comparativ cu cantitatea de furaj consumată,
62
iar în cazul temperaturilor mai ridicate consumă de 5 ori mai mult. Lipsa apei,
timp de câteva ore, determină o scădere considerabilă a consumului de furaje: 12
ore fără apă afectează producŃia de ouă pe mai multe zile, iar peste 12 ore,
conduce la scăderea pronunŃată a producŃiei de ouă, fără a se mai reveni vreodată
pe curba normală de ouat. În condiŃiile unei temperaturi moderate în adăpost (18-
21° C) necesarul zilnic de apă pentru găinile ouătoare este de cca. 240-260
ml/cap.
Recoltarea ouălor de consum se face mecanizat, cu ajutorul benzilor
colectoare ale bateriei, sau manual, după care ouăle sunt aşezate pe cofraje din
carton sau material plastic. Ouăle cu defecte ale cojii, diforme, prea mici sau prea
mari, murdare etc., se recoltează separat, primind o altă destinaŃie. După recoltare,
ouăle se transportă la staŃiunea de sortare cu mijloace auto speciale, unde se
procedează la sortarea, calibrarea pe grupe de greutăŃi şi la ambalarea ouălor în
vederea comercializării.
Depopularea adăpostului. După împlinirea vârstei de 77 săptămâni de
viaŃă a găinilor, când intensitatea ouatului scade sub 55 %, iar exploatarea devine
neeconomică, se trece la depopularea adăpostului. În acest scop se procedează la
prinderea şi scoaterea păsărilor din cuştile de baterie, ambalarea lor în lăzi
portabile din material plastic şi transportul acestora cu mijloace auto la abator
pentru industrializarea producŃiei de carne.
1. Care sunt fazele tehnologice aplicate în procesul de creştere a puilor şi

tineretului de reproducŃie părinŃi rase pentru ouă (descrieŃi numai
pregătirea adăpostului)?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
2. Care sunt condiŃiile de microclimat care trebuiesc asigurate puilor şi
tineretului de reproducŃie rase pentru ouă-consum?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
63
3. Cum se face furajarea puilor şi tineretului de reproducŃie părinŃi rase

pentru ouă-consum şi care sunt cerinŃele nutriŃionale ale puilor?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
4. După ce vârstă se face depopularea tineretului de reproducŃie părinŃi rase
pentru ouă şi cum se face preluarea şi transportul puilor?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
5. Cum se face îngrijirea şi hrănirea păsărilor adulte şi care sunt factorii de
microclimat ce trebuiesc asiguraŃi?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
6. Care este programul de lumină pentru părinŃii Albo-67 şi Roso-SL?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
7. Cum se face pregătirea adăpostului pentru puii şi tineretul de înlocuire
pentru ouă-consum?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
8. Cum se face îngrijirea şi hrănirea tineretului de înlocuire pentru ouă-
consum?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
9. Care sunt cerinŃele nutriŃionale ale tineretului de înlocuire pentru ouă-
consum?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
10. Cum se face popularea fermei de găini ouă-consum şi care sunt cerinŃele
nutriŃionale ale găinilor?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
64
1. Durata perioadei de creştere la găinile de reproducŃie este de:

a) 20 săptămâni la pui şi tineret şi 44 săptămâni la păsările adulte
b) 20 săptămâni la pui şi tineret şi 40 săptămâni la păsările adulte
2. In perioada de creştere, cântăririle de control se fac pe un efectiv care

reprezintă:
a) 10% din efectivul total
b) 5% din efectivul total
3. Temperatura optimă din halele cu găini adulte de reproducŃie este cuprinsă

între:
a) 15 – 180C
b) 20 – 220C
4. Durata ciclului de exploatare a găinilor adulte pentru producŃia de ouă consum

este de :
a) 20 săptămâni
b) 44 săptămâni
c) 59 săptămâni
5. Necesarul zilnic de furaj pentru găinile ouătoare este de:

a) 200 – 220 g
b) 110 – 120 g
c) 150 – 180 g
6. Necesarul zilnic de apă pentru găinile ouătoare este de:

a) 240 – 260 ml
b) 300 – 350 ml

1 – a; 2 – b; 3 – a; 4 – c; 5 – b; 6 – a.
65
REZUMAT
Scopul principal al fermelor de creştere al puilor şi tineretului de

reproducŃie părinŃi este acela de a realiza loturi de păsări cu masa corporală
aliniată valorilor standard, caracteristice fiecărei etape de vârstă, cu o bună
uniformitate a loturilor în dinamică şi cu o perfectă stare de sănătate. La ora
actuală, sistemul cel mai frecvent utilizat este creşterea la sol, pe aşternut
permanent.
Găinile de reproducŃie din rasele uşoare se exploatează preponderent pe
aşternut permanent, dar, ca şi tineretul, se poate exploata şi în baterii. Materialul
biologic este reprezentat de părinŃii puicuŃelor hibride ALBO-70, ALBO-2000,
ROSO-70, ROSO-SL. Pentru obŃinerea de performanŃe productive care să
exprime potenŃialul lor genetic, efectivele de găini din fermele de reproducŃie se
supun unui proces tehnologic de exploatare bine precizat, care, indiferent de tipul
de întreŃinere, la sol sau în baterii, va cuprinde următoarele faze: pregătirea
adăpostului; preluarea şi transportul tineretului; popularea adăpostului; îngrijirea
şi hrănirea păsărilor; recoltarea ouălor pentru incubaŃie; depopularea adăpostului.
Sistemul tehnologic de producere a ouălor pentru consum se organizează
pe două sectoare, unul pentru creşterea puilor şi tineretului de înlocuire şi altul
pentru exploatarea găinilor adulte, având la bază principiul general al populării şi
depopulării totale.
1. Dinea Mariana (2003) – Creşterea puilor de carne şi a găinilor ouătoare.

Editura Risoprint Cluj-Napoca.
3. Dinea Mariana, Simona Paşcalău (2004) – Tehnologia creşterii păsărilor.
Caiet de lucrări practice. Editura AcademicPres Cluj-Napoca.
4. Dinea Mariana (2008) – Creşterea păsărilor. Editura Risoprint Cluj-
Napoca.
66
Timişoara.
6. Halga P. ( 2002 ) – AlimentaŃie animală. Ed. Pim, Iaşi.
7. Man C. (1989) – Apa, sănătatea şi producŃiile animalelor. Editura Ceres,
Bucureşti.
8. Miclea V. (1997) – Biologia reproducŃiei în creşterea păsărilor. Editura
Bahai Cluj-Napoca.
9. Sălăjan Gh. (2002) – Tratat de alimentaŃia şi bioconversia furajelor la
păsările de fermă. Editura Alfa Press, Cluj-Napoca.
10. Sârbu Marcela (2004) – ConstrucŃii avicole. Editura Risoprint Cluj-
Napoca.
11. Şara A. (2007) – AlimentaŃia raŃională a animalelor de fermă. Editura
13. Van I. şi col. ( 1999 ) – Creşterea şi exploatarea găinilor ouătoare.
Publirom S.A., Bucureşti.
14. Van I. (2000) – Curs de avicultură. USAMV Bucureşti.
67
CAPITOLUL IV
TEHNOLOGII DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A

GĂINILOR DE REPRODUCłIE RASE PENTRU CARNE
Cuprins
Introducere 68
4.2. Tehnologia de creştere a puilor şi tineretului 69
4.3. Tehnologia de exploatare a păsărilor adulte 72
4.5 Teste de autoevaluare 76
Rezumat 76
Introducere
Una din principalele producŃii obŃinute de la păsările domestice este

carnea, care se caracterizează printr-o valoare nutritivă ridicată, precum şi prin
însuşiri organoleptice şi dietetice deosebite, fiind solicitată tot mai mult în
alimentaŃia populaŃiei. Fără doar şi poate că solicitările mereu crescânde de
produse avicole pe piaŃa internă şi externă au condus la dezvoltarea impetuoasă a
creşterii păsărilor, culminând cu apariŃia hibrizilor de pasăre specializaŃi pe
direcŃii de producŃie şi cu aplicarea tehnologiilor industriale adecvate.

privind:
- tehnologia de creştere a puilor şi tineretului
- tehnologia de exploatare a păsărilor adulte
68
4.2. Tehnologia de creştere a puilor şi tineretului
Procesul tehnologic de creştere a puilor şi tineretului se caracterizează prin

creşterea lor separat pe sexe, în Ńarcuri şi se derulează pe o perioadă totală de 24
săptămâni, din care 20 de săptămâni reprezintă perioada de creştere propriu-zisă,
iar următoarele 4 săptămâni sunt destinate efectuării lucrărilor de depopulare şi de
pregătire a adăposturilor pentru o nouă serie de creştere, inclusiv asigurării vidului
sanitar şi cuprinde următoarele etape:
Pregătirea adăpostului. După depopularea adăpostului şi transferul
tineretului în ferma de adulte care trebuie finalizată pe durata unei singure zi-
lumină, se procedează ca şi la tineretul de reproducŃie părinŃi rase pentru ouă.
Preluarea şi transportul puilor. Este necesar ca puii să fie preluaŃi şi
transportaŃi chiar în ziua ecloziunii de la staŃia de incubaŃie a fermelor de
reproducŃie bunici, după efectuarea prealabilă a operaŃiunilor de sortare, sexare şi
vaccinare anti Marek.
La noi în Ńară se preiau cocoşeii de rasă Cornish (din liniile Cy1 Cy2 sau
CW) şi puicuŃele de rasă Plymouth Rock (din liniile NH sau SF), care se
ambalează în cutii de carton tetracompartimentate sau navete din material plastic
cu capacitate de 100 capete şi se transportă la ferma de creştere cu mijloace auto
climatizabile, în care temperatura nu trebuie să fie mai mică de 30° C.
Înainte de ambalare, cocoşeilor li se extirpă gheruŃa degetelor interioare (2
şi 3) pentru recunoaşterea şi eliminarea erorilor de sexare pe parcursul creşterii,
dar şi pentru protecŃia femelelor în timpul călcatului în perioada de reproducŃie.
Popularea adăpostului. Pentru asigurarea condiŃiilor favorabile de
întreŃinere şi furajare, se recomandă creşterea separată a celor două forme
parentale: puicuŃele vor ocupa trei sferturi din adăpost, populându-se în 12 boxe,
69
iar cocoşeii numai un sfert, populându-se în patru boxe. Cum tehnologia de
creştere prevede o densitate optimă la vârsta de o zi de 6,6 capete/m2, într-un
adăpost de 1200 m2 se va popula un efectiv total de 8000 capete de pui de o zi, din
care 6900 capete puicuŃe şi 1100 capete cocoşei, în vederea realizării raportului
favorabil între sexe de 6,2:1, ceea ce asigură şi o densitate de 7,66 capete/m2
femele şi de numai 3,66 capete/m2 cocoşei.
Îngrijirea şi hrănirea puilor şi tineretului.
Temperatura reprezintă un factor de mediu deosebit de important, mai
ales în prima săptămână de viaŃă a puilor, când trebuie menŃinută la valoare de 33-
34° C sub eleveuză, temperatură care scade treptat, ajungând în săptămâna a 7-a la
18° C, iar până în săptămâna a 20-a, la 15° C.
Umiditatea relativă a aerului din adăpost trebuie asigurată la valori de 50-
60 % în perioada de start a puilor, adică în primele 2 săptămâni de viaŃă, după care
poate creşte treptat până la 70 %.
VentilaŃia trebuie să fie suficient de puternică pentru a putea elimina
surplusul de umiditate din aer, înainte de condensarea acestuia, precum şi a
gazelor nocive, care nu trebuie să depăşească limitele de 0,15-0,25 % pe perioada
de pui şi 0,30-0,40 % pe perioada de tineret, în cazul bioxidului de carbon; de
0,02-0,03 %o în cazul amoniacului şi de 0,01 %o la hidrogenul sulfurat.
Programul de lumină: Majoritatea specialiştilor recomandă ca în prima zi
după populare, puii să beneficieze de un program continuu de lumină, adică de 24
ore, pentru a se putea adapta la condiŃiile din Ńarc, iar în continuare, durata zilei-
lumină să se reducă treptat, după cum urmează:
• în zilele 2-7: 22 ore;
• în săptămânile 4-20: 8 ore.
Importantă este şi intensitatea luminii asigurată în Ńarcuri, care trebuie să
fie mai mare în primele 3 săptămâni, de 4 W/m2 şi mai redusă în perioada
următoare, de 2-2,5 W/m2.
Furajarea puilor şi tineretului de reproducŃie. În perioada de Ńarc,
furajul se administrează în tăviŃe speciale din material plastic (recomandabil de
70
culoare roşie, mai bine percepută de către puii mici), sau din tablă, ori chiar pe
cofraje din carton. ReŃeta de furaj combinat consumată în această fază se numeşte
21-3 sau „reŃetă starter” şi trebuie să conŃină 21 % PB şi 2800 Kcalorii,
administrându-se sub formă de făină la discreŃie. Administrarea reŃetei starter
continuă până la 8 săptămâni, dacă tineretul nu a devenit supraponderal. Dacă
tineretul este subponderal la vârstele de 8 sau 14 săptămâni se întârzie trecerea la
reŃeta următoare. Până la 13 săptămâni se administrează reŃeta 21-3 -1 R, sau de
creştere, cu 19 % PB şi 2800 Kcal, care conŃine coccidiostatice. Până la începerea
ouatului se distribuie reŃeta 21-4 R, sau „de aşteptare” (pregătire pentru ouat), cu
numai 16 % PB şi 2850 Kcal, în care nu este permis să se conŃină coccidiostatice
(Sulfacoccidin, Sulfaveridin), care afectează dezvoltarea gonadelor.
Furajarea puilor şi tineretului de reproducŃie se face cu nutreŃuri combinate
a căror caracteristici nutritive sunt diferenŃiate, în funcŃie de perioada de vârstă a
acestora, după cum este redat în tabelul 16.
Tabelul 16
Caracteristicile nutritive ale nutreŃurilor combinate utilizate
Vârsta (săptămâni)
ConŃinutul în: U.M.
0-8 9-13 14-23
Proteina brută % 20,5 17 15,5
Energie metabolizabilă kcal/kg 2800 2800 2850
Lizină % 1,03 0,90 0,70
Metionină + cistină % 0,75 0,66 0,56
Calciu % 1,0 1,0 1,0
Fosfor % 0,7 0,6 0,6
Este necesar ca frontul de furajare să permită furajarea concomitentă a

tuturor păsărilor din hală, asigurându-se valori de cca. 6 cm/cap la femele şi 8
cm/cap la masculi, în perioada 0-8 săptămâni, respectiv 10 cm/cap la femele şi 13
cm/cap la masculi, în perioada 9-20 săptămâni.
Adăparea. Apa este primul nutrient care trebuie asigurat puilor înainte de
introducerea acestora în Ńarcuri. La populare este foarte important ca puii să fie
învăŃaŃi să bea apă prin introducerea ciocului în apa din adăpători. Numai după ce
puii au consumat suficientă apă şi sunt protejaŃi împotriva deshidratării se
distribuie şi furajul combinat în tăviŃele de furajare. Adăparea se asigură prin
intermediul adăpătorilor vacumatice pe perioada de start a puilor, iar în
continuare, cu ajutorul adăpătorilor automate de diferite tipuri. Necesarul de apă
este variabil, în funcŃie de temperatura şi umiditatea existente în adăpost, dar şi de
regimul alimentar aplicat. În condiŃiile de creştere şi furajare obişnuite, puii şi
71
tineretul de reproducŃie consumă o cantitate de 4-5 l/cap în perioada 0-8
săptămâni şi de 15-17 l/cap în perioada 9-20 săptămâni, ceea ce înseamnă
cosumuri medii zilnice cuprinse între 71,3-89,3 şi respectiv 178,6-202,4 ml/cap.
ActivităŃile sanitar-veterinare sunt identice cu cele descrise la puii şi
tineretul reproducŃie părinŃi rase pentru ouă, efectuându-se: o vaccinare contra
bolii lui Marek, cinci vaccinări antipseudopestoase şi câte două vaccinări contra
difterovariolei, bursitei infecŃioase şi bronşitei infecŃioase, efectuate la aceleaşi
etape de vârstă, utilizând aceleaşi vaccinuri şi moduri de administrare.
Pentru combaterea stărilor de stres se recomandă administrarea în primele
3-5 zile după populare Gallimicin în apa de băut (227 g la 200 l apă), vitamina A
(1000 UI/cap), iar după fiecare vaccinare se face vitaminizarea, folosind vitamina
AD3E (1 ml la 1 litru apă) în apa de băut, timp de 2-3 zile.
Depopularea adăpostului. După 20 de săptămâni de creştere a tineretului
de reproducŃie, adăpostul se depopulează, iar păsările se transferă în ferma de
adulte, operaŃie ce trebuie pregătită în cele mai bune condiŃii şi efectuată pe
perioada unei singure zi-lumină, de 8 ore. Prima dată se vor transfera cocoşii, apoi
puicuŃele, fiind necesară o triere severă a păsărilor după exterior, conformaŃie şi
starea de sănătate.
4.3. Tehnologia de exploatare a păsărilor adulte
Materialul biologic este reprezentat de părinŃii puilor de carne, respectiv

cocoşi Cornish alb sau galben şi găini Plymouth Rock alb. Durata de exploatare se
întinde pe 44 de săptămâni, de la vârsta de 20 (22 săptămâni), până la cea de 64
săptămâni.
Procesul tehnologic de exploatare este foarte asemănător cu cel descris la
găinile de reproducŃie părinŃi rase pentru ouă şi cuprinde următoarele faze:
Pregătirea adăpostului se derulează pe o perioadă de 4 săptămâni şi
cuprinde următoarele operaŃiuni: depopularea seriei precedente, curăŃenia
mecanică a zonelor murdare din exteriorul adăpostului, recoltarea probelor de
sanitaŃie (repetarea dezinfecŃiei, dacă este cazul), închiderea adăpostului şi odihna
lui pentru desăvârşirea vidului sanitar (în săptămâna a treia şi a patra). În ultimele
2-3 zile din săptămâna a patra, adăpostul se pregăteşte pentru repopulare,
72
introducându-se aşternutul permanent, care trebuie să fie curat, uscat şi
nemucegăit, cu o grosime de 20-25 cm, exceptând zona centrală, unde se
realizează o alee de serviciu delimitată de două rânduri de cuibare. Realizarea
acestui coridor central împarte compartimentul în câte două Ńarcuri, care la rândul
lor se divizează în două boxe prin intermediul unor panouri din plasă de sârmă,
înalte de 2 m. Cu cca. 6 ore înainte de populare, se pune în funcŃiune sistemul de
furajare şi adăpare, pentru ca păsările să se poată hrăni şi adăpa imediat după ce
au fost repartizate în boxe, asigurându-se un front de furajare de 12-14 cm/cap de
pasăre şi unul de adăpare de 2,5-3 cm/cap.
Preluarea şi transportul tineretului. Tineretul se preia de la ferma de
creştere, după o prealabilă sortare şi ambalare, asemănător celor descrise la
depopularea adăposturilor de tineret.
Popularea adăpostului. Înainte de transfer, tineretul trebuie supus unui
tratament antistres, timp de 5 zile, iar în ziua transferului, tineretul nu se furajează.
Transferul întregii hale de tineret nu trebuie să dureze mai mult de 8 ore, care este
şi durata zilnică de iluminat în ultima săptămână în hala de tineret, precum şi
prima săptămână de exploatare a adultelor.
Într-un adăpost de adulte, cu suprafaŃa de 1200 m2, se va popula un efectiv
total de 6640 capete păsări, din care 6000 femele şi 640 masculi, în fiecare boxă
repartizându-se câte 750 capete femele şi 80 capete masculi, ceea ce asigură o
densitate de 5,5 păsări/m2 şi un raport între sexe de 9,4:1.
Îngrijirea şi hrănirea păsărilor
Temperatura din halele de adulte se realizează pe seama căldurii
biologice degajate de păsări, fiind mult influenŃată de anotimp.
Ea nu trebuie să scadă sub 13° C în sezonul de iarnă, dar nici să crească
peste 25° C în sezonul de vară, valoarea optimă de 15-18° C putându-se obŃine
numai dacă aşternutul din hală este de bună calitate şi suficient de gros, dacă
sistemul de ventilaŃie este bine pus la punct şi dacă adăpostul are o bună izolare
termică.
Umiditatea aerului la nivelul păsărilor trebuie menŃinută la nivelul de 60-
65 %: în timpul verii să nu fie mai mică de 50 %, iar în perioada de iarnă să nu
depăşească 75 %.
73
VentilaŃia. Prin ventilaŃie se realizează şi o puritate corespunzătoare a
aerului din hală, care să nu conŃină mai mult de 0,3-0,4 % bioxid de carbon, 0,02-
0,03 %o amoniac şi 0,01 %o hidrogen sulfurat, iar pulberile aflate în suspensie să
fie în cantitate cât mai redusă, asigurând nu mai mult de 2 m3 aer/oră/kcorp în
perioada de iarnă şi 6-7 m3 aer/oră/kcorp vara.
Programul de lumină se va modifica faŃă de cel instituit în etapa de
tineret, în sensul că durata zilei-lumină va creşte din săptămâna a 21-a cu câte o
oră pe săptămână, până la vârsta de 26 săptămâni, când ajunge la 14 ore şi cu câte
15 minute pe săptămână până la vârsta de 34 de săptămâni, când ajunge la 16 ore,
nivel care se va păstra în continuare până la finele perioadei de exploatare.
Furajarea În general, la întocmirea programului de furajare se Ńine cont
de faptul că găinile de reproducŃie pentru carne tind să-şi valorifice cu predilecŃie
prima dintre direcŃiile de producŃie şi anume, carnea. De aceea, ele sunt mai
lacome, consumă cantităŃi mult mai mari de furaj decât le sunt necesare pentru a
da o producŃie maximă de ouă în condiŃiile realizării unui spor moderat în
greutate, prin furajarea la discreŃie putând ingera zilnic peste 200 g nutreŃ
combinat.
În scopul prevenirii unei astfel de situaŃii, alimentaŃia păsărilor de
reproducŃie părinŃi rase pentru carne se va asigura după cum urmează:
• de la populare şi până în săptămâna a 22-a, furajarea se face restricŃionată
„skip-a-day”;
• în săptămânile 23 şi 24, se trece la furajarea zilnică a păsărilor şi la înlocuirea
treptată a nutreŃului combinat pentru tineret cu nutreŃ combinat pentru adulte;
• din săptămâna a 25-a, până la finele perioadei de exploatare, se aplică
furajarea zilnică controlată, administrându-se cantităŃi de nutreŃ combinat în
corelaŃie cu realizarea curbei de ouat şi a greutăŃii corporale standard, furaj care să
aibă următoarele caracteristici: 17 % P.B.; 2750 kcal E.M.; 0,77 % lizină; 0,58 %
metionină+cistină; 3,2-3,5 % Ca; 0,7-0,8 % P. De regulă, furajarea păsărilor se
face o singură dată pe zi, la aceeaşi oră.
După popularea tineretului de reproducŃie în halele de adulte şi până la
vârsta de 33 de săptămâni, se impune cântărirea săptămânală de sondaj, efectuată
pe un număr de păsări care să reprezinte 5% din efectiv. În cazul în care
reproducătorii sunt supraponderali, nu se reduce raŃia de furaj, încercându-se
corectarea greutăŃii corporale numai prin păstrarea raŃiei sau prin creşteri zilnice
74
nesemnificative. Păsările trebuie să beneficieze de fronturi corespunzătoare de
furajare (12 cm/cap) şi adăpare (3 cm/cap).
Adăparea. Cantitatea de apă consumată de o găină este de regulă dublă
faŃă de cantitatea de furaje consumate la o furajare normală şi la temperatura de
21° C (410-440 ml apă/cap). Lipsa apei timp de 24 de ore poate determina
încetarea aproape în totalitate a ouatului.
AcŃiunile sanitar-veterinare. Obligatorie este vaccinarea periodică
împotriva pseudopestei aviare la intervale de 3 luni, ca şi controlul serologic
revelator pentru depistarea unor boli infecto-contagioase transmisibile pe verticală
şi protecŃia adecvată a păsărilor împotriva stărilor de stres. Vaccinările sunt
precedate de 3 zile de tratament antistres şi premixuri vitaminice.
Depopularea adăpostului la finele perioadei de exploatare, când păsările
au vârsta de 64 de săptămâni, se procedează la depopularea adăpostului şi la
transportul păsărilor la abator pentru industrializarea producŃiei de carne.
1. Care sunt rasele de păsări părinŃi rase grele (părinŃii puilor de carne)?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
2. Care sunt etapele pregătitoare în vederea populării cu tineret rase pentru
carne?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
3. Cum se face îngrijirea şi hrănirea puilor şi tineretului părinŃi rase pentru
carne (caracteristici nutritive)?
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
4. Cum se face îngrijirea şi hrănirea păsărilor adulte – părinŃi rase pentru
carne?
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
75
1. Densitatea păsărilor în halele de păsări adulte părinŃi rase pentru carne este de:
a) 10 cap/m2
b) 5,5 cap/m2
c) 15 cap/m2
2. Consumul mediu zilnic de furaj la păsările adulte părinŃi rase grele este de:
a) 200 g
b) 250 g
c) 300 g
3. Consumul mediu zilnic de furaj la păsările adulte părinŃi rase grele este de:
a) 250 – 300 ml
b) 300 – 350 ml
c) 410 – 440 ml
4. La ce vârstă se face depopularea păsărilor de reproducŃie rase grele?

a) 64 săptămâni
b) 44 săptămâni

1 – b; 2 – a; 3 – c; 4 – a.
REZUMAT
ProducŃia de carne de găină tip broiler este asigurată, în toate Ńările, de

hibrizi comerciali tetraliniari, formaŃi prin încrucişarea liniilor pure aparŃinând
rasei Cornish alb, ca formă paternă şi rasei Plymouth Rock alb, ca formă maternă.
Utilizarea celor două rase este generală, întrucât răspund cel mai bine
dezideratelor pentru broiler, asigurând exploatarea integrală a produsului
comercial cu maximă rentabilitate, printr-o îmbinare bioeconomică între
76
performanŃele părinŃilor, performanŃele puilor broiler şi valoarea deosebită a
carcaselor obŃinute.
Procesul tehnologic de creştere şi exploatare a găinilor de reproducŃie
părinŃi se desfăşoară aproape identic cu cel menŃionat la păsările pentru producŃia
de ouă, între cele două sectoare, de tineret şi adulte, asigurându-se acelaşi raport
de 1:2, având drept scop obŃinerea hibrizilor pentru producŃia de carne de tip
broiler. La noi în Ńară, atât creşterea tineretului, cât şi exploatarea păsărilor adulte
se face în adăposturi tip parter cu suprafaŃa de 1200 m2, practicându-se o singură
tehnologie, cea pe aşternut permanent.

4. Drânceanu D. (1994) – AlimentaŃia animalelor. Ed. Euroart, Timişoara.
Timişoara.
6. Halga P. ( 2002 ) – AlimentaŃie animală. Ed. Pim, Iaşi.
7. Man C. (1989) – Apa, sănătatea şi producŃiile animalelor. Editura Ceres,
Bucureşti.
Cluj-Napoca.
9. Sandu Gh. (1983) – Genetica şi ameliorarea păsărilor. Editura Ceres,
Bucureşti.
10. Sârbu Marcela (2004) – ConstrucŃii avicole. Editura Risoprint Cluj-Napoca.
77
CAPITOLUL V
TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A PUILOR DE CARNE
Cuprins
Introducere 78
5.2. Tehnologia de creştere pe aşternut permanent 80
5.3. Tehnologia de producere a cărnii de pasăre de tip Ńărănesc 83
5.5. Teste de autoevaluare 83
Rezumat 84
Introducere
Carnea reprezintă un produs de bază obŃinut de la păsări şi face parte din
alimentele cele mai importante pentru om, având un însemnat rol plastic şi
energetic. Valoarea nutritiv-biologică a cărnii de pasăre este dată în primul rând
de bogăŃia ei în proteine, respectiv în aminoacizi, această carne având totodată şi
un coeficient ridicat de digestibilitate a substanŃelor nutritive componente, care
pentru proteine ajunge la 96-98 %. Spre deosebire de carnea de mamifere, carnea
de pasăre este mult mai gustoasă şi în plus prezintă sarcolema fibrelor musculare
mai subŃire, „bobul” mai fin şi o cantitate mai redusă de Ńesut conjunctiv. Carnea
de pasăre se consideră superioară celorlalte cărnuri provenite de la alte specii de
animale domestice şi prin compoziŃia ei chimică. În ultimele decenii, în
majoritatea Ńărilor, se produce şi se consumă cu prioritate carnea de pasăre de tip
broiler, obŃinută prin creşterea hibrizilor specializaŃi în această direcŃie.

StudenŃii, parcurgând acest capitol, se vor familiariza cu aspectele privind:
- tehnologia de creştere a puiului de carne
- tehnologia de producere a cărnii de pasăre de tip Ńărănesc
78
În prezent, peste tot în lume, industria cărnii de pui de găină broiler este
concentrată în sisteme integrate foarte mari, care permit o mai bună organizare a
producŃiei, un transfer mai uşor al noutăŃilor ştiinŃifice şi tehnologice, precum şi
aplicarea unor tipuri moderne de afaceri. De asemenea, ele determină realizarea
unor costuri de producŃie mai avantajoase în condiŃiile existenŃei unei concurenŃe
tot mai puternice dintre crescători şi a unor pieŃe de desfacere tot mai sofisticate
prin diversitatea, nivelul şi calitatea produselor din carne, solicitate de
consumatori.
Din punct de vedere al derulării procesului de producŃie, există două tipuri
de complexe:
• cu circuit închis, în care o hală sau un grup de hale se populează
săptămânal tot timpul anului, realizând deci volum de muncă şi de producŃie în
toate săptămânile anului;
• cu populare şi depopulare totală a întregului complex, sau, în unele
cazuri, cu săptămâni în care se populează cu pui de o zi şi alte săptămâni în care
nu se populează. Este vorba de ferme mici şi mijlocii, care de regulă nu au staŃie
de incubaŃie sau abator propriu.
La noi în Ńară, complexele avicole integrate înfiinŃate pentru producŃia de
carne broiler începând din anii 1970, sunt departe de dimensiunile practicate
astăzi pe plan mondial, având capacităŃi reduse, de 3,5; 7; 10; 20 mii tone carne
anual, în cadrul cărora s-au proiectat adăposturi de tipuri diferite (bloc sau parter)
cu suprafaŃa de 810 m2 (45 x 18 m); 1000 m2 (55 x 18 m; 50 x 20 m; 84 x 12 m);
1600 m2 (90 x 18 m); 2000 m2 (110 x 18 m). La ora actuală, puŃine dintre
complexele existente mai funcŃionează, majoritatea întrerupându-şi activitatea de
producŃie din cauza problemelor economico-financiare cu care s-au confruntat.
Pentru puii de carne, ciclul de producŃie are o durată de 5 - 6 săptămâni, iar
durata perioadei de pregătire a adăposturilor în vederea reînceperii unui nou ciclu
de producŃie este de 3 săptămâni. În această perioadă, greutatea puilor la
sacrificare va fi în jur de 1500-2500 g, în funcŃie de hibridul exploatat şi de vârsta
la sacrificare. Fluxul tehnologic dintr-un complex industrial de creştere a puilor de
79
carne, fie pe aşternut permanent, fie în baterii, este organizat pe principiul
„populării şi depopulării” totale şi succesive a unor grupe funcŃionale (module) de
adăposturi, zilnic depopulându-se câte un adăpost pentru a reîncepe un nou ciclu
de creştere.
5.2. Tehnologia de creştere pe aşternut permanent
Este tehnologia cea mai frecvent practicată la ora actuală, fiind cea mai
apropiată de creşterea naturală şi cea mai abordabilă, din cauza investiŃiei mici,
dar prezintă şi unele dezavantaje, ca: utilizarea ineficientă a spaŃiului construit,
productivitatea muncii redusă, incidenŃa mare a coccidiozei.
Practicarea acestei tehnologii necesită:
• hale cu mediu controlabil, care trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii: să nu aibă ferestre, să includă în elementele constructive
materiale termo- şi higroizolante, să fie echipate cu instalaŃii de climatizare
(iluminat, încălzire, ventilaŃie);
• echipament de hală: aşternut permanent, panouri de
compartimentare, echipament de furajare şi adăpare.
Pregătirea adăpostului se derulează pe o perioadă de 3 săptămâni, timp în
care lucrările de efectuat sunt identice cu ale tineretului de reproducŃie rase grele.
Tehnologia clasică de creştere a puilor de carne pe aşternut permanent se
bazează pe încălzirea locală a puilor, prin intermediul eleveuzelor electrice
împrejmuite cu Ńarcuri a căror inconveniente sunt destul de bine cunoscute, iar cea
modernă, actuală, are în vedere încălzirea totală şi uniformă a halei cu aer cald,
prin intermediul suflantelor (aerotermelor) cu gaze naturale sau cu motorină,
prevăzute cu termostat şi flacără de siguranŃă. Cu 2-3 ore înainte de populare se
porneşte instalaŃia de adăpare şi de furajare.
Preluarea şi transportul puilor. Puii broiler se preiau în ziua ecloziunii de
la staŃia de incubaŃie a fermei de reproducŃie părinŃi, nesexaŃi, dar sortaŃi pe baza
aprecierii exteriorului, mobilităŃii, menŃinerii pe picioare şi stării de sănătate.
Popularea adăpostului. În general, densitatea puilor la populare se
stabileşte în funcŃie atât de condiŃiile de întreŃinere şi furajare asigurate, cât şi de
80
greutatea corporală medie prevăzută a se realiza la vârsta de sacrificare, care poate
varia între limite destul de largi, cuprinse între 10-15, până la 20-25 capete/m2.
Îngrijirea şi hrănirea puilor.
Temperatura reprezintă factorul prioritar de microclimat pentru puii de
carne, a căror cerinŃe de confort se cifrează la valoarea de 32-34° C în prima
săptămână de viaŃă, după care se reduce treptat cu cca. 2° C pe săptămână,
ajungând la 26-28° C în săptămâna a-4-a şi la 20-22° C în săptămâna a 7-a.
Umiditatea trebuie asigurată la o valoare mai scăzută în primele 3-4
săptămâni de viaŃă a puilor, de 50-60 %, când temperatura aerului din adăpost este
mai ridicată, după care nivelul umidităŃii poate să crească până la 70 %, paralel cu
scăderea temperaturii.
VentilaŃia se realizează mecanic, prin evacuarea aerului viciat şi admisia
aerului proaspăt, asigurându-se un volum mediu al aerului ventilat de minim 1-3
m3/oră şi kg masă vie în sezonul de iarnă şi de 4-5 m3 în sezonul de vară, care să
circule cu o viteză adecvată la nivelul puilor, de circa 0,05-0,5 m/s, în funcŃie de
vârsta acestora şi de temperatura din adăpost.
Programul de lumină se întocmeşte de aşa manieră încât să se asigure
puilor o durată de iluminare de 24 ore în primele 2 zile de viaŃă şi de 23 ore-
lumină şi o oră întuneric, în continuare, până la finele perioadei de creştere.
Furajarea poate fi în două, trei sau patru faze, în funcŃie de cerinŃele
fiecărui hibrid, şi se face cu nutreŃuri combinate a căror structură şi caracteristici
nutritive trebuie să corespundă cu necesităŃile puiului de carne din fiecare etapă de
vârstă.
Tabelul 17
Caracteristicile nutritive ale furajelor pentru puii broiler
Vârsta puilor (săptămâni)

Specificare U.M.
0-4 5-livrare
Proteină brută % 22,8 20,2
Energie metabolizabilă Kcal/kg 2950 3000
Lizină % 1,17 0,92
Metionină + cistină % 0,89 0,74
Calciu % 0,9-1,0 0,9-1,0
Fosfor % 0,7-0,8 0,7-0,8
ReŃetele furajere obişnuite pentru puii de carne, cuprind următoarele

componente: porumbul, grâul, şroturile de soia şi de floarea soarelui, făina de
81
peşte, grăsimea, carbonatul de calciu, fosfatul dicalcic, sarea şi zoofortul, cu
menŃiunea că nutreŃul starter se administrează sub formă de făină, iar nutreŃul de
creştere, fie sub formă de făină, fie sub formă de granule cu diametrul de 2-3 mm.
Unii nutriŃionişti recomandă actualmente, furajarea trifazială a puilor de
carne cu nutreŃuri combinate conŃinând 22-24 % proteină brută şi 3000 kcal /kg
energie în perioada de demaraj (1-14 zile); 21-23 % proteină brută şi 3100 kcal/kg
energie în perioada de creştere (16-35 zile) şi 19-21 % proteină brută şi 3200
kcal/kg energie în perioada de finisare.
Adăparea puilor de carne se realizează în mod diferenŃiat, cu ajutorul
adăpătorilor vacuomatice pe perioada de demaraj, în cazul creşterii puilor în
Ńarcuri, asigurând un front de adăpare de 1,5 cm/cap (o adăpătoare pentru 100 pui)
şi prin intermediul sistemului automat de adăpare, utilizat după desfiinŃarea
Ńarcurilor, care poate fi folosit însă şi din prima zi de viaŃă a puilor, atunci când nu
sunt folosite eleveuzele pentru încălzire.
Necesarul de apă pentru puii broiler este de 1,5-1,7 l/cap în perioada de 0-
4 săptămâni şi de 2,5-3,3 litri/cap în perioada 5-8 săptămâni, cu un consum
mediu/zi de 53-60 ml/cap în primul caz şi 90-118 ml/cap în cel de-al doilea caz.
În primele 3-5 zile de viaŃă se efectuează un tratament antistres prin administrarea
în apa de băut a antibioticului Gallimicin şi a vitaminei AD3E, iar ulterior se fac 3
vaccinări antipseudopestoase la vârstele de 8-10; 22-24; 40-42 zile, cu vaccin La
Sota (10 ml la 1000 pui), urmate fiecare de o intervenŃie antistres cu vitamina
AD3E în apa de băut (1.500.000 U.I. vitamină A la 1000 pui), pe o perioadă de 3
zile. Este necesar ca pe perioada de creştere să se urmărească evoluŃia masei
corporale a puilor, săptămânal cântărindu-se individual cca. 3-5 % din efectiv.
Depopularea adăpostului. La finele perioadei de creştere, adăpostul se
depopulează, puii transportându-se la abator pentru sacrificare şi industrializarea
producŃiei de carne obŃinute, pentru aceasta recomandându-se ca furajarea puilor
să fie sistată cu cel puŃin 6 ore înainte de livrare, în vederea economisirii de
nutreŃuri combinate şi a uşurării condiŃiilor de abataj. Creşterea puilor de carne se
poate face şi în baterii, fiind o tehnologie care utilizează baterii de diferite tipuri,
unele permiŃând chiar depopularea mecanică a puilor ajunşi la vârsta de livrare
(Big Dutchman, Lohmann etc.).
82
5.3. Tehnologia de producere a cărnii de pasăre de tip Ńărănesc

În prezent omenirea se îndreaptă către produsele similare puilor Ńărăneşti
româneşti sub alte denumiri: naturiste, organice, ecologice, sau biologice.
ProducŃia tradiŃională de carne de pasăre de tip „Label Rouge”, de elită
pentru piaŃa gastronomică din FranŃa reprezintă aproximativ 20% din piaŃa cărnii
de pui şi în jur de 10 % din cantitatea totală de carne de pasăre produsă.
Perioada de creştere a „puilor Ńărăneşti” necesară pentru atingerea greutăŃii
comerciale este de minim 81 zile, adică dublă faŃă de cea a puilor crescuŃi în
sistem intensiv. Acest tip de pui se vinde pe piaŃă de obicei sub formă tranşată, la
un preŃ mai mare cu cca. 30% faŃă de carnea de pasăre standard.
Carnea puiului trebuie să fie fermă, gustoasă, aderentă la os, culoarea
atrăgătoare (muşchiul roşu închis), oasele să fie tari. Puii de carne „Label” nu
trebuie să miroase urât în stare crudă, să fie prea graşi, trebuie să piardă puŃină apă
la coacere, iar mirosul de coacere să fie agreabil, datorită grăsimii subcutanate.
Lotul de pui trebuie să fie omogen ca talie şi conformaŃie.
1. DescrieŃi fluxul tehnologic în fermele de creştere a puilor de carne pe aşternut

permanent.
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
1. Durata de creştere a broilerului de carne în sistem intensiv este de:

a) 8 – 10 săptămâni
b) 5 – 6 săptămâni
c) 10 – 12 săptămâni
2. Durata de creştere a puiului Ńărănesc este de minim:

a) 81 zile
b) 100 zile

1 – b; 2 – a.
83
Rezumat
Fluxul tehnologic dintr-un complex industrial de creştere a puilor de carne,
fie pe aşternut permanent, fie în baterii, este organizat pe principiul „populării şi
depopulării” totale şi succesive a unor grupe funcŃionale (module) de adăposturi,
zilnic depopulându-se câte un adăpost pentru a reîncepe un nou ciclu de creştere.
Durata unui ciclu de creştere este de 5, 6, sau 7 săptămâni, urmat de o
perioadă de repaus de 3 săptămâni, necesară pregătirii adăpostului şi asigurării
vidului sanitar, totalizând un număr de 56, 63, 70 zile.
Sistemul de creştere a puilor de carne este într-o continuă evoluŃie,
echipamentele moderne din dotări facilitând îngrijirea puilor, reducând mâna de
lucru şi crescând productivitatea.
În perioada interbelică, puii Ńărăneşti (ca şi ouăle Ńărăneşti) din România
erau produse foarte apreciate pe pieŃele occidentale. În prezent omenirea se
îndreaptă către produsele similare puilor Ńărăneşti româneşti sub alte denumiri:
naturiste, organice, ecologice, sau biologice.
Carnea puiului trebuie să fie fermă, gustoasă, aderentă la os, culoarea
atrăgătoare (muşchiul roşu închis), oasele să fie tari. Puii de carne „Label” nu
trebuie să miroase urât în stare crudă, să fie prea graşi, trebuie să piardă puŃină apă
la coacere, iar mirosul de coacere să fie agreabil, datorită grăsimii subcutanate.
Lotul de pui trebuie să fie omogen ca talie şi conformaŃie.
1. Dinea Mariana (2003) – Creşterea puilor de carne şi a găinilor ouătoare.

Editura Risoprint Cluj-Napoca.
Timişoara.
84
6. Man C., A. Man (2005) – Avicultură ecologică – principii, tehnici şi
reglementări. Editura Risoprint Cluj-Napoca.
9. Van I. şi col. (2003) – Creşterea şi industrializarea puilor de carne. Editura
Ceres, Bucureşti.
10. x x x (2000) – Ghid tehnologic de creştere a puilor de carne Robro Selbro
Tărtăşeşti.
11. x x x (2000) – Manual de creştere a puiului de carne Ross.
85
CAPITOLUL VI
TEHNOLOGIA CREŞTERII ŞI EXPLOATĂRII CURCILOR
DE REPRODUCłIE
Cuprins
Introducere
6.2. Tehnologia de creştere a puilor şi tineretului de reproducŃie
6.3. Tehnologia de exploatare a curcilor adulte
6.4. Tehnologia creşterii puilor de curcă pentru carne
6.5. Întrebări recapitulative
6.6. Teste de autoevaluare
Rezumat
Bibliografie selectivă
Introducere
Unica direcŃie de exploatare a curcilor este producŃia de carne, mult

apreciată de consumatori pentru calităŃile sale gustative şi dietetice, având un
conŃinut bogat în proteine şi mai sărac în lipide. Această specie se impune mai
ales prin intensitatea mare de creştere a tineretului, care, la vârsta de sacrificare
realizează carcase mari, de foarte bună calitate, cu o pondere ridicată a muşchilor
pectorali, un randament ridicat la sacrificare şi un potenŃial remarcabil de
conversie a furajelor.
Carnea de curcă este un sortiment aparte, datorită pielii şi grăsimii
subcutanate, care sunt de culoare albă şi muşchilor, mult mai săraci în grăsime.
Bogată în proteine, gustoasă şi fragedă, dar cu calităŃi dietetice, este considerată o
carne rafinată, fiind preferată de consumatorii foarte pretenŃioşi din SUA, Canada,
FranŃa, Germania, Anglia, dar şi din alte Ńări europene cu standard de viaŃă foarte
ridicat.
86

privind:
- tehnologia de creştere a puilor şi tineretului de reproducŃie
- tehnologia de exploatare a păsărilor adulte
Pe piaŃa mondială, carnea de curcă este produsă de două mari firme:

„Nicholas Turkey Breeding Farm” (SUA) şi „British United Turkeys” (Anglia),
care comercializează material de reproducŃie şi producŃie.
La noi în Ńară, organizarea creşterii industriale a curcilor a început în anul
1974, când s-au importat din FranŃa 4 linii pure de curci, nominalizate: 33, 11, 66
şi 69, derivând din sursele canadiene „Williams”, având la bază rasa Albă de
Bettstwille şi Albă de Olanda.
• Linia 33 este de tip uşor (6 kg femelele şi 13 kg masculii), fiind
selecŃionată pentru producŃia de ouă, fertilitate şi eclozionabilitate;
• Linia 11 este de tip mediu (7 kg femelele şi 16 kg masculii), fiind
selecŃionată pentru producŃia de ouă şi viteza de creştere;
• Linia 66 este de tip mediu-greu (8 kg femelele şi 18 kg masculii),
fiind selecŃionată pentru viteza de creştere şi producŃia de ouă;
• Linia 69 este de tip greu (9 kg femelele şi 20 kg masculii),
aparŃinând rasei Albă de Olanda, fiind selecŃionată pentru viteza de creştere şi
fertilitate.
• Pe baza lucrărilor de selecŃie şi a testelor de combinabilitate
efectuate, s-au lansat în producŃie hibrizii de curcă pentru carne, cu numele
„Prima” şi „Diamant”.
În general, creşterea curcilor se face la sol, pe aşternut permanent, în
adăposturi tip parter, cu suprafaŃa de 1200 m2, având central o cameră tampon.
87
Materialul biologic este reprezentat de părinŃii de broiler care pot fi
masculi şi femele din aceeaşi rasă sau din rase diferite. Eliminarea erorilor de
sexare se face la vârsta când caracterele sexuale secundare ale păsărilor de
reproducŃie sunt deplin exteriorizate şi asigură obŃinerea unei descendenŃe
heterozigote cu cele mai ridicate performanŃe.
Din punct de vedere tehnologic, procesul de creştere şi exploatare a
materialului biologic de reproducŃie este organizat pe baza principiului populării
şi depopulării totale a adăposturilor, care se practică asemănător găinilor de
reproducŃie. Întregul proces are un caracter ciclic şi se realizează printr-un flux
corelat de producŃie, ce cuprinde două perioade: una de creştere a puilor şi
tineretului de înlocuire, cu durata de 28 de săptămâni şi alta de exploatare a
curcilor adulte, cu durata de 28 săptămâni, urmată fiecare de câte o perioadă de
3 şi respectiv 4 săptămâni, care este afectată depopulării şi pregătirii adăposturilor
în vederea începerii unui nou ciclu de creştere şi de exploatare.
În scopul asigurării fluxului corelat de producŃie în cele două sectoare, este
necesar ca raportul dintre spaŃiile de creştere şi cele de exploatare să fie de 1:2 în
cazul femelelor şi de 1:1 în cazul masculilor, reglementat de densitatea aplicată în
fiecare din acestea, care este de 4 femele şi 2 masculi/m2 în ferma de tineret,
respectiv de 2 femele şi 1 mascul/m2 în ferma de adulte. Ca urmare, un adăpost de
tineret va asigura efectivul necesar pentru popularea a două adăposturi de adulte,
în cazul femelelor şi a unui singur adăpost în cazul masculilor.
6.2. Tehnologia creşterii puilor şi tineretului de reproducŃie
În general, procesul tehnologic de creştere a puilor şi tineretului de curcă

pentru reproducŃie este foarte asemănător celui de găină, prezentând totuşi unele
particularităŃi la care vom face referiri în continuare.
Perioada de creştere în halele de tineret se stabileşte pentru fiecare rasă şi
linie, în funcŃie de maturitatea sexuală. Ouatul se declanşează între 26 şi 32 de
săptămâni la rasele uşoare şi 30-36 săptămâni la rasele grele. Transferul
tineretului în halele de adulte trebuie să fie efectuat cu 2-4 săptămâni înainte de
instalarea maturităŃii sexuale, în scopul acomodării cu hala de adulte şi a bunei
pregătiri pentru ouat.
88
Cel mai potrivit tip de hală este cel utilizat şi pentru tineretul de găină
pentru reproducŃie (o hală lungă şi îngustă cu camera tampon dispusă la jumătatea
lungimii).
Pregătirea adăpostului pentru populare
Cu 3-4 zile înainte de aducerea materialului biologic, adăpostul se
pregăteşte pentru repopulare, sens în care se introduce aşternutul permanent şi se
procedează apoi la compartimentarea celor două jumătăŃi de adăpost prin
intermediul unor panouri din plasă de sârmă. Aşternutul utilizat trebuie să fie curat
şi uscat, de preferinŃă talaşul mare de lemn, pus într-un strat de 10-15 cm grosime
în zona Ńarcului, care datorită culorii albe reflectă lumina. În restul halei se pot
folosi ca aşternut şi alte materiale, cum sunt: paiele, cojile de floarea soarelui etc.
La finalul acestor operaŃiuni hala se ermetizează şi se face ultima dezinfecŃie prin
fumigarea interiorului cu vapori de formol. Cu circa 48 de ore înainte de populare,
adăpostul se va aerisi respectându-se condiŃiile de filtru sanitar, se va pune în
funcŃiune sistemul de climatizare şi se va urmări funcŃionarea normală a tuturor
echipamentelor din interior, iar în preajma sosirii puilor se va pune apa în
adăpători şi nutreŃul combinat în tăviŃele de furajare.
Popularea adăpostului. Puii se procură de la staŃia de incubaŃie a fermei
de reproducŃie bunici în ziua ecloziunii, după o prealabilă sortare şi sexare,
ambalaŃi în cutii curate din carton cu pereŃii perforaŃi pentru o bună aerisire, fiind
transportaŃi la ferma de creştere cu mijloace climatizate. Popularea se face prin
repartizarea sub fiecare eleveuză a unui număr de 240 capete femele şi câte 120
capete masculi, asigurându-se astfel o densitate de 4 şi respectiv 2 capete/m2 şi un
raport între sexe de 1 mascul la 5 femele, în vederea realizării la vârsta de transfer
a raportului normal de 1:10 caracteristic păsărilor adulte de reproducŃie în cazul
împerecherilor libere sau de 1:20 în cazul însămânŃărilor artificiale, metodă
utilizată cu predilecŃie în fermele de reproducŃie părinŃi.
Îngrijirea şi hrănirea
Temperatura reprezintă o prioritate a primei faze de creştere a puilor,
care în primele 7 zile după populare trebuie asigurată la valoarea de 35-36° C sub
eleveuză şi de 24-25° C în restul halei, după care se va reduce treptat odată cu
înaintarea în vârstă, aşa cum este redat în tabelul 18.
89
Tabelul 18
Regimul termic în adăpostul de creştere
Temperatura (°° C)
Săptămâna
sub eleveuză în restul halei
1 35-36 24-25
2 32 20
3 27 19
4 23 17
5-8 20 17
După vârsta de 8 săptămâni, temperatura din hală se va menŃine la valori

cuprinse între 15-18° C, care reprezintă limitele de confort pentru tineretul de
curcă.
Umiditatea corespunde cerinŃelor puilor dacă se asigură la valoarea de 55-
60 % în perioada de demaraj, când puii stau în Ńarcuri, respectiv de 65-70 % după
desfiinŃarea Ńarcurilor şi până la finele perioadei de creştere.
VentilaŃia trebuie să fie mai lejeră în primele 3 săptămâni după populare,
când în hală este suficient dacă se introduce un volum de aer proaspăt de circa 1
m3/oră/kg greutate vie, dar mai activă ulterior, asigurând un volum de 4-6 m3,
indiferent de sezon. Viteza curenŃilor de aer se va limita la valoarea de 0,05-0,1
m/s.
Programul de lumină este un element tehnologic cu valoare deosebită în
viaŃa viitorului reproducător de curcă, fiind astfel întocmit încât în primele două
zile după populare, iluminatul să fie continuu (24 ore) şi de intensitate mare (de 6
W/m2) pentru stimularea consumului de furaje şi de apă a puilor de curcă, la care
acuitatea vizuală este destul de redusă în primele zile de viaŃă. Apoi, începând din
ziua a 3-a, durata de iluminare se reduce progresiv, iar din ziua a 5-a se reduce şi
intensitatea luminii, diferenŃiat însă în funcŃie de sex, după cum este redat în
tabelul 19.
Tabelul 19
Programul de lumină la puii şi tineretul de reproducŃie
Femele Masculi
Săptămâna Ziua Intensitatea Durata
Durata (ore) Intensitatea (W/m2)
(W/m2) (ore)
1 1 24 6 24 6
2 24 6 24 6
3 20 6 20 6
4 20 6 20 6
5 18 4 18 4
6 18 4 18 4
90
7 16 4 16 4
2-14 14 2 14 2
15-17 12 2 14 5
18-19 10 2 14 5
20-28 7 2 14 5
Furajarea se face la discreŃie cu nutreŃuri combinate ale căror conŃinut în

substanŃe nutritive trebuie să satisfacă exigenŃele mult sporite a puilor şi
tineretului de curcă, comparativ celui de găină. Totodată este necesar ca proteina
asigurată în raŃie să aibă o valoare biologică mai ridicată, pentru ca proteosinteza
să se facă în ritm corelat cu intensitatea mare de creştere specifică acestora.
La noi în Ńară se practică o furajare diferenŃiată a puilor şi tineretului de
curcă pentru reproducŃie, adaptată cerinŃelor faziale dictate de vârsta acestora şi
perioadele de creştere. Principalele caracteristici nutritive ale reŃetelor furajere
utilizate sunt redate în tabelul 20.
Tabelul 20
Caracteristicile nutritive ale reŃetelor furajere utilizate în alimentaŃia puilor şi
tineretului de curcă
Perioada P.B. E.M. Lizină Metionină+ Calciu Fosfor
(săpt.) (%) (kcal/kg) (%) cistină (%) (%) (%)
0-5 28 2850 1,70 1,10 1,2 0,8
6-10 24,5 2750 1,40 0,85 1,0 0,7
11-15 17 2650 0,85 0,60 1,0 0,7
16-32 16 2620 0,78 0,56 1,0 0,7
În cazul puilor de reproducŃie, reducerea raŃiilor zilnice nu este admisă sub

nici o formă în cazul loturilor supraponderale; corectarea greutăŃii puilor este
posibilă prin menŃinerea raŃiei (la nivelul existent deja) până la cântărirea de
control, care confirmă atingerea greutăŃii standard.
Adăparea se asigură iniŃial prin intermediul celor 6 adăpători vacuomatice
din Ńarcuri, câte una la 40 capete femele şi 20 capete masculi, iar după lărgirea
Ńarcurilor şi prin intermediul sistemului automat de adăpare, care va rămâne
singura sursă după desfiinŃarea Ńarcurilor.
Pe parcursul perioadei de creştere, este necesar să se efectueze o serie de
operaŃiuni tehnologice, după cum urmează:
• efectuarea debecajului la întreg efectivul de păsări la vârsta de 4-5
săptămâni, tăindu-li-se din valva superioară a ciocului până în apropierea foselor
91
nazale cu ajutorul unui aparat special care face concomitent şi cauterizarea zonei
secŃionate, în vederea prevenirii apariŃiei canibalismului;
• supravegherea evoluŃiei greutăŃii corporale a tineretului de curcă
prin efectuarea cântăririlor de control din 4 în 4 săptămâni, la un număr de 2-5 %
din efectiv, comparând rezultatele obŃinute cu cele specifice curbei standard de
creştere;
• instituirea unui protocol sanitar veterinar adecvat, care să includă
atât combaterea stărilor de stres ale păsărilor, cât şi prevenirea apariŃiei anumitor
boli specifice curcilor. În acest sens este necesară efectuarea următoarelor acŃiuni:
- medicaŃia antistres în primele 5 zile după populare, prin
administrarea de antibiotice (Gallimicin) şi vitamina AD3E în apa de băut;
- vaccinarea antipseudopestoasă, la vârsta de 3, 9-10 şi 25-26
săptămâni, cu vaccin tip La Sota (în apa de băut), iar ultima se efectuează
intramuscular, urmată de vitaminizare cu AD3E, timp de 3-4 zile;
- vaccinarea antivariolică, în caz de necesitate, la vârsta de 22
săptămâni prin metoda „stick” la nivelul membranei brahiale a aripii, urmată de
vitaminizare cu AD3E, timp de 3-4 zile, în apa de băut;
- două vaccinări împotriva erizipelului (boală produsă de Erisipelas
insidiosa, frecventă la curci), prin injecŃi subcutanate, la vârstele de 22 şi 26
săptămâni;
- o vaccinare împotriva encefalomielitei, efectuată la 22 de
săptămâni în apa de băut sau în aripă, prin metoda „stick”;
- instituirea unui tratament pentru combaterea şi prevenirea
histomonozei („boala capului negru”) produse de Histomona meleagridis, prin
introducerea în furaje, sau dizolvat în apa de băut a medicamentului Emtryl, timp
de 10-15 zile;
- împotriva micozelor, cu deosebire a Aspergilozei, se pot utiliza
preventiv şi curativ produse cum sunt: Histaminul şi Stamicinul, în apa de băut,
timp de 4-7 zile;
- sortarea întregului efectiv de păsări la împlinirea vârstei de 16 şi 28
săptămâni, eliminându-se exemplarele necorespunzătoare ca greutate corporală,
exterior şi conformaŃie, care reprezintă din total aproximativ câte 2 % în cazul
femelelor şi câte 25 % în cazul masculilor;
92
- efectuarea periodică a masajului în regiunea dorso-lombară şi
ventro-abdominală la masculii destinaŃi însămânŃărilor artificiale, începând din
săptămâna a 26-a, obişnuindu-i treptat cu tehnica recoltării spermei;
- în cazul infecŃiilor masive cu Eimeria se apelează la coccidiostatice
din gama celor care nu afectează dezvoltarea gonadelor.
Depopularea adăpostului. Se face la împlinirea vârstei de 26-28 de
săptămâni, când tineretul se prinde cu atenŃie pentru a nu se înregistra accidente,
după care se supune operaŃiei de sortare, iar păsările alese, corespunzătoare din
punct de vedere al însuşirilor de exterior şi de conformaŃie, se ambalează în cuşti
portabile din lemn sau material plastic şi se transportă la destinaŃie cu mijloace
auto.
Efectivul de femele transferabil în hala de adulte este de cel puŃin 80 %;
cca. 8 % se pierd prin mortalităŃi, 4 % se elimină ca erori de sexare, iar 8 % ca
reforme. Masculii sunt transferabili într-o proporŃie mult mai redusă, 38-48 %,
pentru că aproximativ 40-50 % din masculii introduşi la creştere se elimină în
urma bonitării efectuate între 17 şi 21 săptămâni, precum şi a celei din ziua
transferului în hala de adulte.
6.3. Tehnologia de exploatare a curcilor adulte
Curcile adulte pentru reproducŃie părinŃi se întreŃin la sol, pe aşternut

permanent, constituit din aceleaşi materiale utilizate în mod curent şi la găini, în
adăposturi cu microclimatul complet dirijat, dar practicarea însămânŃărilor
artificiale este un argument puternic pentru extinderea exploatării lor în baterii.
Materialul biologic este reprezentat de părinŃii de broiler, iar în complexele de
selecŃie şi hibridare de către liniile pure selecŃionate pentru producŃia de carne şi
de către bunici, care participă la prima etapă a hibridării pentru obŃinerea de
broiler.
Tipul de hală cel mai obişnuit este hala îngustă de 12 m lăŃime
compartimentată în două semihale de către camera tampon, dar orice construcŃie
cu pardoseală de beton şi cu o bună termoizolaŃie a pereŃilor şi acoperişului poate
să fie însă adaptată pentru exploatarea curcilor adulte. Exploatarea curcilor în
baterii este posibilă numai în halele a căror înălŃime permite introducerea bateriei
93
cu toate instalaŃiile componente (buncărul de furaje, bazinetul cu nivel constant de
la etajul superior şi sistemul de aerisire al instalaŃiei de adăpare).
Fluxul tehnologic cuprinde următoarele activităŃi:
Pregătirea adăpostului pentru populare. Se desfăşoară pe o durată de
patru săptămâni, din care în primele două se procedează la efectuarea tuturor
operaŃiunilor necesare: depopularea seriei precedente, evacuarea echipamentului
şi aşternutului, curăŃenia mecanică, spălarea şi dezinfecŃia halei şi a
echipamentului, deratizarea, reparaŃiile curente etc., iar în ultimele două
adăpostul se închide şi rămâne în vid sanitar.
Ulterior se amplasează utilajele pentru furajare şi adăpare mecanică a
păsărilor, iar în final adăpostul se ermetizează şi se face ultima dezinfecŃie prin
fumigare cu vapori de formol, evaporat prin tratarea cu clorură de var (pentru 1 m3
de hală se iau în calcul 50 ml formol, 50 g clorură de var), iar hala rămâne închisă
şi sigilată sub acŃiunea vaporilor de formol timp de 7-10 zile. Cu 48 de ore înainte
de populare, adăpostul se deschide şi aeriseşte, pentru eliminarea vaporilor de
formol, se verifică buna funcŃionare a sistemelor de furajare, adăpare şi iluminare
şi se deschide alimentarea cu apă, în care s-a dizolvat un premix vitaminic.
MedicaŃia antistres a păsărilor trebuie continuată încă 5 zile după transferul în hala
de adulte. Se distribuie furaj combinat în hrănitoarele tronconice şi se
programează ceasul Paragon pentru a asigura 14 ore de lumină, iar pentru
diminuarea stresului de transfer nu se schimbă nici reŃeta de furaj combinat, nici
durata de iluminat.
Preluarea şi transportul tineretului. Tineretul de reproducŃie părinŃi se
preia de la ferma de creştere la împlinirea vârstei de 26-28 de săptămâni, separat
pe sexe, după o riguroasă sortare pe baza greutăŃii corporale, exteriorului,
conformaŃiei şi stării de sănătate. Păsările corespunzătoare se ambalează apoi în
cuşti portabile din material plastic şi se transportă la ferma de exploatare a
adultelor, cu mijloace auto adecvate.
Popularea adăpostului. Din motive bine întemeiate (necesitatea aplicării
însămânŃărilor artificiale), creşterea curcilor de reproducŃie părinŃi pentru
obŃinerea puilor broiler, se face separat pe sexe, în adăposturi sau hale diferite,
repartizate pe loturi nu mai mari de 600 capete în cazul femelelor şi de 75 capete
în cazul masculilor, la densitatea de 2 femele, respectiv 1 mascul/m2. În alte
situaŃii, creşterea sexelor se face împreună, în acelaşi adăpost, practicându-se
94
împerecherile naturale. Respectarea densităŃii (2 capete/m2) la reproducătorii uşori
şi 1,5 capete/m2 la reproducătorii grei, este o contribuŃie foarte importantă la
asigurarea confortului în hală.
Perioada de exploatare a curcilor adulte parcurge o fază de acomodare cu
hala de adulte şi pregătire pentru ouat, urmată de faza de ouat, care începe la
rasele uşoare la cel târziu 32 de săptămâni. Înainte de declanşarea ouatului, trebuie
luate măsuri pentru evitarea ouatului pe aşternut. De aceea, în cuibare se introduce
o cantitate corespunzătoare de aşternut, se nivelează şi se pune câte un ou marcat
în fiecare cuibar, pentru a atrage femelele, iar din când în când, ouăle marcate vor
fi înlocuite cu altele, pentru ca să nu se învechească. Cuibarele construite din lemn
sau metal vor avea celule de ouat (35 cm lăŃime, 50 cm înălŃime şi 60 cm
adâncime), dispuse numai pe 2 nivele. Cuibarele vor fi dispuse de o parte şi de
alta a aleii de serviciu, controlându-se să fie bine iluminate, pentru a nu stimula
retragerea femelelor pentru clocit. Numărul cuibarelor se calculează astfel încât să
revină 4-5 curci/celulă de ouat.
Îngrijirea şi hrănirea păsărilor. Temperatura aerului din adăpost nu
trebuie să scadă sub 10° C la femele şi sub 15° C la masculi, respectiv să nu
depăşească nivelul de 25° C în cazul ambelor sexe, iar umiditatea relativă să se
asigure între limite de 60-65 %. Căldura degajată de păsări şi de aşternut şi sursele
obişnuite de umiditate (aerul introdus din exterior şi cel expirat de păsări, apa din
dejecŃii şi din adăpători), sunt suficiente pentru a se asigura aceste cerinŃe, dacă se
foloseşte corect sistemul de ventilaŃie în funcŃie de anotimp şi de masa vie din
hală. VentilaŃia adăpostului se face în funcŃie de anotimp, iarna fiind necesar un
aport de 3 m3 aer/oră pentru fiecare kg greutate vie a păsărilor, iar vara, aportul se
majorează până la 7-8 m3/oră/kg corp. Viteza de circulaŃie a aerului trebuie să fie
între limite de 0,3-0,5 m/s iarna şi 0,5-1 m/s vara, pentru a face posibilă evacuarea
gazelor nocive din adăpost, care să nu depăşească valorile prescrise găinilor de
reproducŃie.
În vederea declanşării ouatului şi stimulării producŃiei de ouă, încă din
săptămâna a 29-a de viaŃă a femelelor se aplică un program de fotostimulare,
durata de iluminare crescând de la 7 ore, cât era în ferma de tineret, la 14 ore, iar
intensitatea luminii crescând de la 2 la 5,5 W/m2. Acest program se menŃine până
95
în săptămâna a 32-a de viaŃă a femelelor, după care trebuie să crească treptat,
paralel cu înaintarea în vârstă a păsărilor, fiind redat în tabelul 21.
Tabelul 21
Programul de fotostimulare la curci
Săptămâna de viaŃă Durata de iluminare (ore) Intensitatea luminii (W/m2)

29-31 14,0 5-6
32-34 14,5 5-6
35-38 15,0 5-6
39-42 15,5 5-6
43-46 16,0 5-6
47-49 16,5 5-6
50-52 17,0 5-6
În cazul masculilor se aplică un program de lumină constant, cu o durată

de 15 ore pe zi şi cu o intensitate a luminii de 5,5 W/m2. Declanşarea ouatului la
curcile de reproducŃie părinŃi pentru pui broiler survine la vârsta de 30-32
săptămâni, în funcŃie de linii şi hibrid. Obişnuit, ciclul de ouat se înscrie pe o
perioadă de cca. 20 săptămâni, cu fluctuaŃii între 18-24 săptămâni, producŃia de
ouă fiind influenŃată negativ de temperaturile ridicate din timpul verii şi de
instinctul de clocit, care se manifestă cu pregnanŃă la această specie. Este
important de reŃinut faptul că instinctul de clocit la curci este destul de dezvoltat,
selecŃia efectuată până în prezent nereuşind să elimine acest caracter ereditar. Pe
un ciclu de producŃie aproximativ 80 % din efectivul de femele trece prin această
stare fiziologică, ceea ce afectează negativ producŃia de ouă. Dacă s-a instalat
clocitul, combaterea sa este greoaie şi costisitoare. După recoltare, ouăle se supun
dezinfecŃiei prin fumigare cu vapori de formol şi permanganat de potasiu, într-un
dulap special amenajat şi plasat în camera tampon. Fumigarea durează 20-30 de
minute, calculându-se câte 40 ml aldehidă formică şi 10-15 g permanganat de
potasiu pe 1 m3 volum al dulapului, după care ouăle sunt transportate la staŃia de
incubaŃie.
Furajarea păsărilor se face cu ajutorul hrănitorilor tronconice automate de
tip curcă, la discreŃie şi cu nutreŃ combinat, având următoarele caracteristici
nutritive: 18 % proteină brută; 2700 kcal/kg energie metabolizabilă; 0,98 % lizină;
0,60 % metionină + cistină; 2,5-3 % calciu; 0,7 % fosfor. Pe parcursul întreŃinerii
în hala de adulte, curcile consumă două tipuri de reŃete furajere: reŃeta de aşteptare
(până la vârsta de 32 de săptămâni) şi reŃeta pentru ouat în continuare. Pe toată
perioada de exploatare se practică o furajare controlată, cu raŃii stabilite în funcŃie
96
de greutatea reproducătorilor şi intensitatea ouatului. La curci sunt necesare
fronturi de furajare mult mai mari comparativ cu alte specii de păsări domestice,
din cauza masivităŃii lor. astfel, pentru rasele uşoare, se asigură 15 cm/cap, iar
pentru rasele grele, 25 cm/cap. Pe întreg ciclu de exploatare curcile consumă cca.
49 kg/cap nutreŃ combinat, revenind un consum mediu zilnic de 350 g/cap (49 kg :
140 zile) şi un consum specific de 557 g furaj pentru un ou produs (49 kg : 88
ouă).
Adăparea curcilor se face prin intermediul adăpătorilor automate
circulare, suspendate la înălŃimea spinării păsărilor, asigurând un front de adăpare
de 3,5 cm/cap pentru rasele uşoare şi respectiv 4 cm/cap pentru rasele grele. Pe
total perioadă de exploatare, curcile consumă în medie aproximativ 100 litri
apă/cap, adică 0,71 litri/zi. Adăpătorile se spală zilnic, sau cel puŃin o dată la 2
zile.
Programul de acŃiuni sanitar-veterinare. În hala de adulte se continuă
vaccinările antipseudopestoase la intervale de 2 luni primele două şi apoi 3 luni,
se mai efectuează două vaccinări antiholerice prin injecŃii subcutane cu vaccin
uleios la vârstele de 39 şi 46 de săptămâni, după care, timp de 42 de zile, până la
sacrificarea păsărilor, nu se mai efectuează nici o vaccinare. De asemenea se
continuă tratamentele de dehelmintizare.
Depopularea se face la finalul celor 20 de săptămâni de exploatare,
asemănător găinilor de reproducŃie, păsările transportându-se la abator pentru
industrializarea producŃiei de carne. Curcile adulte se pot exploata şi pe aşternut
permanent şi stinghii, sistem de întreŃinere care oferă păsărilor un confort sporit,
apropiat de cel din creşterea naturală. Stinghiile formează un aşa numit „pat de
dormit” cu înălŃimea de cel puŃin 45 cm faŃă de pardoseală, putând acoperi 2/3 din
suprafaŃa utilă a halei.
Tehnologia creşterii puilor de curcă pentru carne
Din punct de vedere tehnologic, creşterea broilerilor de curcă este

asemănătoare cu cea a puilor şi tineretului de reproducŃie, obiectivul principal
fiind acela de a obŃine produşi cu greutate corporală ridicată la vârsta de
sacrificare, cu o bună conformaŃie a carcaselor şi cu pieptul bine dezvoltat.
97
Tehnologiile de creştere frecvent utilizate sunt creşterea pe aşternut permanent sau
pe aşternut şi stinghii, mai rar apelându-se la întreŃinerea în baterii.
Materialul biologic este reprezentat de hibrizii triliniari „Prima” şi
„Diamant”.
„Prima” este un hibrid intrarasial (trei linii aparŃinătoare rasei Albă de
Beltswille), iar „Diamant” este un hibrid interrasial, format din combinaŃia a trei
din următoarele rase: Albă mare, Bronzată mare, Albă de RuşeŃu, Albă de Braşov,
Albă mică. Durata de creştere este variabilă, în funcŃie de tipul hibridului (greu,
intermediar sau uşor), precum şi de greutatea urmărită la livrare.
Specific puilor de carne este faptul că ciclul tehnologic se derulează pe o
perioadă de 17 săptămâni, din care 14 săptămâni sunt destinate creşterii propriu-
zise, iar 3 săptămâni reprezintă perioada de depopulare şi pregătire a adăpostului
pentru un nou ciclu de producŃie.
Adăposturile destinate cazării puilor de curcă pentru carne sunt de regulă
de tip parter, cu suprafaŃa de 1200 m2, având interiorul compartimentat în mod
identic cu a tineretului de reproducŃie. Asemănătoare sunt de asemenea lucrările
de pregătire a adăpostului, materialele şi echipamentele utilizate, precum şi
cerinŃele faŃă de factorii de întreŃinere şi furajare, unele particularităŃi specifice
puilor de carne fiind redate în continuare, diferenŃiat pe faze ale fluxului
tehnologic.
Preluarea şi transportul puilor se face la fel ca la materialul de
reproducŃie, cu menŃiunea că puii se preiau nesexaŃi după o prealabilă sortare şi
ambalare. łinând cont de faptul că puii de curcă sunt firavi la ecloziune, iar
transportul îi epuizează, se recomandă ca imediat după ce s-a terminat popularea
halei să se stingă lumina, lăsându-se puii să doarmă cca. 6 ore.
Popularea adăpostului se efectuează prin repartizarea a 300 de pui sub
fiecare eleveuză, asigurându-se astfel un efectiv total de 6000 capete/adăpost şi o
densitate de 5 pui/m2.
Îngrijirea şi hrănirea. Dintre factorii de microclimat, căldura este o
prioritate a primei faze de creştere a puilor. Temperatura se va asigura la o
valoare de 36° C sub eleveuză în primele 4 zile după populare şi de 34° C în
următoarele 3 zile, iar în restul halei, 22-24° C. (tabelul 22).
98
Tabelul 22
Valorile temperaturii pentru puii de curcă broiler
Temperatura (°° C)
Săptămâna Ziua
sub eleveuză în restul halei
1 36 22-24
2 36 22-24
3 36 22-24
1 4 36 22-24
5 34 22-24
6 34 22-24
7 34 22-24
2 33 20
3 30 19
4 25 18
5 22 17
6 20 16
7-14 16-18 16-18
Umiditatea relativă corespunde cerinŃelor puilor dacă are valoarea de 60

% în faza de demaraj şi de 70 % în restul perioadei de creştere. Indiferent de
vârsta puilor şi de sezon, se recomandă ca în hală să se introducă, pentru fiecare
kg greutate vie, un volum de aer proaspăt de 4-6 m3/oră. În perioada de Ńarc,
viteza curenŃilor de aer se va limita la 0,05-0,1 m/s, întrucât puii de curcă sunt
foarte sensibili la curenŃii de aer.
Programul de lumină diferă ca durată şi intensitate în funcŃie de vârsta
puilor, asigurându-se valori mai ridicate în prima săptămână de viaŃă (24-22 ore),
după care acestea se reduc treptat, în săptămâna a 2-a la 18 ore, în săptămâna a 3-a
la 17 ore, iar din săptămâna a 4-a până în săptămâna a 14-a la 14 ore de lumină.
Furajarea puilor de carne are un caracter fazial şi se face la discreŃie,
caracteristicile nutritive ale nutreŃurilor administrate trebuind să coreleze cu
cerinŃele mai ridicate de proteină şi aminoacizi şi cu intensitatea mai mare de
creştere ale acestora comparativ broilerilor de găină, ele fiind redate, diferenŃiat pe
perioadele de creştere, în tabelul 23.
Tabelul 23
Caracteristicile nutritive ale nutreŃurilor combinate
pentru puii de carne
Perioada Proteină E.M. Lizină Metionină+ Calciu Fosfor

(săpt.) brută (%) (kcal/kg) (%) cist. (%) (%) (%)
0-5 28 2950 1,80 1,05 1,5 0,8
6-10 25,5 2950 1,50 0,90 1,2 0,7
11-14 19 3050 1,00 0,65 1,2 0,7
99
În perioada de Ńarc, furajele se administrează în tainuri mici şi dese, pentru

a se evita alterarea şi risipirea, dimineaŃa înlăturându-se resturile de furaje
neconsumate. Este recomandat cântărirea săptămânală a unui eşantion de pui din
fiecare compartiment, întrucât situarea greutăŃii puilor sub nivelul standardului
hibridului impune o analiză amănunŃită a condiŃiilor de microclimat sau a calităŃii
furajului, precum şi corectarea acestora.
Consumul mediu zilnic de furaj pe întreaga perioadă de creştere este de
145 g/cap. ReŃetele furajere administrate broilerului de curcă au structură
asemănătoare tineretului de reproducŃie. Puii de curcă pentru carne realizează
acumulări mari în greutate, dar cu consumuri specifice destul de ridicate în
comparaŃie cu borilerul de găină..
În sezonul de vară se poate practica demararea puilor broiler în spaŃii
închise, încălzite, iar la vârsta de 4-5 săptămâni, aceştia se transferă în spaŃii
amenajate sau tabere de vară (şoproane), unde se continuă creşterea până la vârsta
de livrare, beneficiind de aceleaşi utilaje de furajare şi adăpare ca şi în cazul
tehnologiei clasice.
Demarajul puilor de carne se poate face şi în baterii, după care se transferă
în şoproane pentru a fi crescuŃi în continuare la sol.
Depopularea se face la finele perioadei de creştere (14 săptămâni), când
păsările au greutatea medie de peste 5000 g, ele fiind livrate la abator în vederea
sacrificării.
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt liniile de curci importate la noi în Ńară şi din ce rase fac parte?
…..........................................................................................................................
..............................................................................................................................
2. Cum se face pregătirea adăpostului pentru populare cu pui şi tineret de
reproducŃie?
…..........................................................................................................................
..............................................................................................................................
.
100
3. Cum se face îngrijirea şi hrănirea tineretului de reproducŃie de curcă?

…..........................................................................................................................
..............................................................................................................................
4. Care sunt caracteristicile nutritive ale reŃetelor furajere utilizate în
alimentaŃia puilor şi tineretului de curcă?
…..........................................................................................................................
..............................................................................................................................
5. Cum se face preluarea, transportul şi popularea fermelor de curci (părinŃi
de reproducŃia)?
…..........................................................................................................................
..............................................................................................................................
6. Cum se face furajarea şi adăparea curcilor adulte de reproducŃie?
…..........................................................................................................................
..............................................................................................................................
7. DescrieŃi tehnologia de creştere a puilor de curcă pentru carne.
…..........................................................................................................................
..............................................................................................................................
.
1. Durata perioadei de creştere a broilerului de curcă este de:

a) 14 săptămâni
b) 20 săptămâni
2. Dnsitatea în halele de creştere a broilerului de curcă este de:

a) 10 capete/m2
b) 5 capete/m2
3. Consumul mediu zilnic de furaj la broilerul de curcă este de:

a) 145 g
b) 180 g
4. Greutatea medie a broilerului de curcă la livrare este de:

a) peste 15 kg
b) peste 5 kg

1 – a; 2 – b; 3 – a; 4 - b.
101
REZUMAT
Din punct de vedere tehnologic, procesul de creştere şi exploatare a

materialului biologic de reproducŃie este organizat pe baza principiului populării
şi depopulării totale a adăposturilor, care se practică asemănător găinilor de
reproducŃie. Întregul proces are un caracter ciclic şi se realizează printr-un flux
corelat de producŃie, ce cuprinde două perioade: una de creştere a puilor şi
tineretului de înlocuire, cu durata de 28 de săptămâni şi alta de exploatare a
curcilor adulte, cu durata de 28 săptămâni, urmată fiecare de câte o perioadă de 3
şi respectiv 4 săptămâni, care este afectată depopulării şi pregătirii adăposturilor
în vederea începerii unui nou ciclu de creştere şi de exploatare.
Perioada de creştere în halele de tineret se stabileşte pentru fiecare rasă şi
linie, în funcŃie de maturitatea sexuală. Ouatul se declanşează între 26 şi 32 de
săptămâni la rasele uşoare şi 30-36 săptămâni la rasele grele. Transferul
tineretului în halele de adulte trebuie să fie efectuat cu 2-4 săptămâni înainte de
instalarea maturităŃii sexuale, în scopul acomodării cu hala de adulte şi a bunei
pregătiri pentru ouat
Curcile adulte pentru reproducŃie părinŃi se întreŃin la sol, pe aşternut
permanent, constituit din aceleaşi materiale utilizate în mod curent şi la găini, în
adăposturi cu microclimatul complet dirijat, dar practicarea însămânŃărilor
artificiale este un argument puternic pentru extinderea exploatării lor în baterii.
Materialul biologic este reprezentat de părinŃii de broiler, iar în complexele
de selecŃie şi hibridare de către liniile pure selecŃionate pentru producŃia de carne
şi de către bunici, care participă la prima etapă a hibridării pentru obŃinerea de
broiler.
BIBLIOGRAFIE

102
Timişoara.
Cluj-Napoca.
103

Curs Cresterea Pas 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Cresterea Pas 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGROCOLE ŞI MEDICINĂ

Şef lucr.dr. Simona Paşcalău

IncubaŃia reprezintă procesul prin care, sub influenŃa unor factori şi

1.1. Obiectivele capitolului

Durata medie de studiu individual - 8 ore

IncubaŃia artificială este cunoscută şi aplicată încă de acum 2500 de ani

1.2. STAłIA DE INCUBAłIE

StaŃiile de incubaŃie moderne sunt astfel construite încât asigură camere

Fig. 1. StaŃie de incubaŃie

StaŃia de incubaŃie reprezintă o verigă tehnologică foarte importantă în

CirculaŃia personalului în staŃia de incubaŃie

CirculaŃia ouălor şi puilor prin staŃia de incubaŃie

Teoretic, staŃia de incubaŃie se împarte în două mari părŃi:

Fig. 2 . Fluxul ouălor şi puilor într-o staŃie de incubaŃie dreptunghiulară

În aplicarea corectă a fluxului ouălor în sala de incubaŃie este foarte

1.3. CONSTRUIREA UNEI STAłII DE INCUBAłIE

Materialele din care se construieşte o staŃie de incubaŃie modernă trebuie

Compartimentarea staŃiei de incubaŃie

Aranjamentul camerelor interne ale staŃiei de incubaŃie trebuie să permită

Camera de păstrare a ouălor

În această încăpere, cantitatea de aer proaspăt necesară pentru 1000 de

Temperatura Umiditatea relativă

Camera pentru preîncălzirea ouălor

Înainte cu 12 ore de introducerea ouălor în incubator, de obicei se face

Camera incubatoarelor şi eclozionatoarelor

În vederea desfăşurării normale a procesului de incubaŃie, este necesar ca

După ce puii au fost recoltaŃi de pe sitele de ecloziune, acestea se vor spăla

Depozitul este camera unde puii se păstrează înainte de livrarea lor la

Principalele echipamente într-o staŃie de incubaŃie sunt incubatoarele şi

1.4. FACTORII FIZICI DE INCUBAłIE

În timpul incubaŃiei, ouăle sunt supuse unor condiŃii favorabile de

VentilaŃia. Principalele componente ale aerului sunt oxigenul, bioxidul de carbon

Durata perioadei de dezvoltare

1.5. CONSIDERAłII GENERALE ASUPRA

Pe plan mondial există la ora actuală numeroase tipuri de incubatoare,

1.6. ORGANIZAREA STAłIUNILOR DE INCUBAłIE

ProducŃia mare şi continuă de pui sau boboci de o zi, pe care o necesită

1.7. TEHNICA INCUBAłIEI ARTIFICIALE

ObŃinerea unor indici superiori de incubaŃie presupune cunoaşterea şi

DezinfecŃia şi preîncălzirea ouălor. Preîncălzirea ouălor înainte de

1.8. REGIMUL DE INCUBAłIE

Pentru obŃinerea unui material biologic de bună calitate, care să-şi

1.9. CONTROLUL BIOLOGIC AL INCUBAłIEI

Controlul biologic reprezintă un complex de observaŃii şi analize, prin care

2. Care sunt compartimentele unei staŃii de incubaŃie?

11. Câte controale biologice se practică la ouăle de incubaŃie şi ce se observă

1. La ce temperatură se face preîncălzirea ouălor, înainte ca acestea să fie

2. Pe întreaga perioadă de incubaŃie, un embrion de găină consumă o cantitate de

3. Întoarcerea ouălor în timpul incubaŃiei are ca scop:

4. Care este poziŃia corectă de aşezare pe sertarele de incubaŃie a ouălor de

5. La ouăle de găină, în timpul procesului de incubaŃie, cele 2 controale

Răspunsuri la întrebările de autocontrol

Prin tehnologia de creştere şi exploatare a păsărilor se înŃelege modalitatea

2.1. Obiectivele capitolului

2.2. GENERALITĂłI ASUPRA TEHNOLOGIILOR INTENSIVE DE

Creşterea şi exploatarea păsărilor în sistem intensiv se practică în

Limite letale Limite admise

Ferme de selecŃie, linii StaŃii de

2.3. SISTEME DE ÎNTREłINERE INTENSIVĂ PRACTICATE ÎN

În cadrul sistemului intensiv de creştere şi exploatare, păsările se întreŃin

ÎntreŃinerea păsărilor pe aşternut permanent

ÎntreŃinerea păsărilor pe pardoseli din şipci

ÎntreŃinerea păsărilor în baterii

2.4. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE