HIDRODINAMICA-se ocupa cu studiul legilor de miscare a lichidelor tinand cont de fortele care

actioneaza asupra lor. La acţiunea unor forţe exterioare asupra lichidului, forţelor de coeziune din
interiorul acestuia sunt reduse, ceea ce face ca lichidul să capete mişcări relative între diversele straturi
determinând astfel curgerea lichidului. Însă în timpul curgerii, apar forţe de frecare interioare între
straturile lichidului, forţe de vâscozitate care se opun scurgerii şi care îngreunează studiul mişcării
lichidelor.

Clasificarea mişcării lichidelor

Mişcarea apei în albii deschise (canale), precum şi cea a mişcării apei în conducte sunt capitole
importante din hidrodinamică cu vaste aplicaţii practice.
a) în funcţie de cauza care produce mişcarea, acesata poate fi liberă sau sub presiune.
Mişcarea liberă a apei – are loc când cauza deplasării lichidului o constituie forţa gravitaţională.
Mişcarea liberă reprezintă categoria tipică a mişcării apei în albii deschise,în care caz lichidul prezintă o
suprafaţă liberă pe care acţionaeză numai presiunea atmosferică, iar deplasarea se datorează numai
gravitaţiei
Mişcarea sub presiune se produce când deplasarea se datorează unei presiuni, diferită de presiunea
atmosferică. Mişcarea sub presiune nu prezintă o suprafaţă liberă,lichidul mişcându-se „încorsetat” într-
un spaţiu rigid. De exemplu în conducte cu secţiunea plină, deplasarea efectuându-se sub impulsul unei
presiuni produsă de o pompo, colană de apă, piston,

b) Din punct de vedere al variaţiei în timp, mişcările lichidelor pot fi : permanente şi

nepermanente.
Mişcarea permanentă este mişcarea în care viteza în orice punct al curentului nu variază în timp
ca direcţie şi mărime. În acest caz, vitezele sunt constante în timp, liniile de curent nu se modifică, iar
debitul este constant de-a lungul unui tub de curent.
Mişcarea permanentă poate fi uniformă şi neuniformă.
Mişcarea nepermanentă (variată) este mişcarea în care viteza într-un punct oarecare determinat în
spaţiu, varaiază de la un moment la altul.

c) În funcţie de variaţiile secţiunii transversale şi a pantei de-a lungul albiilor, mişcarea poate fi
uniformă sau neuniformă.
Mişcarea uniformă reprezintă mişcarea la care liniile de curent sunt drepte, paralele şi ca urmare
secţiunea vie este plină. Mişcarea uniformă este acea mişcare la care vitezele de scurgere în două
secţiuni învecinate (puncte omoloage) sunt egale între ele. O astfel de mişcare se înregistrează pe
canalele sau albiile rectilinii care nu-şi modifică secţiunea vie, rugozitatea, debitul şi nici panta de-a
lungul liniei de curent şi prin urmare viteza ramane constant.

Mişcarea neuniformă sau variată, se produce când canalele sau albiile prezintă cotiri bruşte, când
secţiunea udată, rugozitatea sau panta se modifică de-a lungul liniei de curent, cînd apar obstacole sau
căderi, elemente care modifică viteza apei ca mărime sau direcţie

d) În funcţie de structura fizică a mişcării (structura internă) aceasta poate fi de tip laminar sau
turbulent
În cazul mişcării laminare, liniile de curent sunt rectilinii şi paralele între ele,curgere făcându-se în
straturi paralele, particulele de fluid nu trec dintr-un strat în altul