Pătarea brună (alternarioza) –

Alternaria porri f.sp. solani

Simptome. Boala apare frecvent în perioada înfloririi plantelor. Pe frunze apar

pete rotunde, colţuroase (limitate de nervuri) la început mici apoi se măresc şi ajung la 1
cm diametru. Petele sunt bine distincte şi delimitate, prezentând zone concentrice
evidente (pete ,,ţintă’’). Culoarea petelor este brună – închis (aproape neagră) şi sunt
risipite neregulat pe suprafaţa frunzelor. Cu timpul petele cresc, confluează şi pot
cuprinde o suprafaţă mare de frunză.
Pe tuberculi se o observă pete circulare, brune – închis, aproape negre, uşor
cufundate. Boala poate înainta în profunzimea pulpei (max. 5 – 6 mm) producând o
putrezire neagră.

Agentul patogen Miceliul ciupercii este un tal filamentos care dezvoltă intercelular având o
creştere centrifugă şi datorită alternanţei de temperatură (zi – noapte) formează
zonalităţile concentrice caracteristice.
Conidioforii sunt simpli, erecţi, septaţi, bruni. Conidiile sunt solitare sau dispuse
în lanţuri, brune, alungite, cu 9 – 11 septe transversal

Epidemiologie. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin tuberculi sau prin

resturile vegetale pe care trăieşte saprofit. În cursul vegetaţiei se răspândeşte prin conidii.
Acestea sunt antrenate de curenţii de aer, de ploaie şi ajung pe frunze unde germinează
foarte uşor, dând naştere la filamente de infecţie. Temperaturile la care germinează
conidiile, variază în limite largi 6 – 34 oC. Conidiile apărute toamna rezistă chiar la
temperaturi de – 32oC.

Prevenire şi combatere. Se impune în primul rând respectarea unui asolament şi

a măsurilor de igienă culturală (distrugerea resturilor vegetale + arătură adâncă).
Tratamentele chimice aplicate preventiv împotriva manei sunt eficiente şi împotriva
acestei boli.