Tratamente la menta impotriva

principalelor boli si daunatori ai

acestor plante aromatice si
condimente
Mentha piperita Huds – Menta

Originara din zona Marii Mediterane, menta de cultura s-a

raspandit in toate zonele lumii cu climat termic favorabil.
Suprafete mari sunt intalnite in prezent in tarile fostei Federatii
Ruse, Marea Britanie, SUA, Franta, Italia si alte tari europene.
La noi in tara s-a extins in cultura din 1926, in jurul Brasovului.
Frunzele de menta folosesc la aromatizarea unor salate sau
preparate din carne si peste. Uleiul eteric volatil prezent in
planta in cantitati de 0,2 – 3,6%, din care mentolul reprezinta
52,6 – 63,2%, este extras si folosit in industria alimentara, la
fabricarea bauturilor alcoolice sau racoritoare, bomboanelor,
tigarilor si pastei de dinti, produse farmaceutice etc. Frunzele
contin, de asemenea, taninuri, flavonoide, caroten, enzime,
vitaminele C, D2, tocoferol, saruri minerale, acizi organici etc.,
care ii confera o reala valoare nutritiva si terapeutica (colagog,
antireumatic, antidiareic, bacteriostatic, antiseptic etc.).
Menta este apreciata si ca o importanta planta melifera.

Principalele boli sunt:

1. Puccinia menthae – Rugina

Simptome:

 Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei.

 Începând din aprilie-mai, pe frunzele bazale, mai ales pe
faţa inferioară, pe peţioli şi tulpini apar pustule rotunde
(ecidiile ciupercii), de 1-2 mm, gălbui sau brune-castanii,
în dreptul cărora ţesutul este băşicat.
 Datorită atacului, peţiolurile şi tulpinile prezint ă adesea
umflături alungite sau se răsucesc.
 În cursul verii apar pustule cu uredospori, îndeosebi pe
faţa inferioară a limbului, pe tulpini şi pe bractee, brune-
castanii, prăfoase, înconjurate de epiderma rupt ă,
distribuite neregulat, confluente sau dispuse circular în
jurul unei pustule centrale.
 Ca urmare a apariţiei uredosporilor are loc înroşirea sau
îngălbenirea locală a porţiunilor verzi ale plantei, apoi
uscarea lor rapidă.
 Mai târziu, pe ţesuturile uscate apar pustule cu
teleutospori, brunenegricioase, pulverulente, risipite
neregulat pe organele atacate.
 Atacul se manifestă mai ales pe frunzele dezvoltate de la
baza plantei.
 Când atacul se manifestă cu intensitate, frunzele se
îngălbenesc, se brunifică, se usucă şi cad de timpuriu.

2. Erysiphe biocellata – Făinarea

Simptome:

 Pe ambele feţe ale frunzelor se poate observa un înveliş

alb, ce reprezintă miceliul ciupercii, care devine apoi
pulverulent datorită formării conidiilor.
  Mai târziu, în dreptul acestui înveliş apar puncte mici,
gălbui la început, apoi brune-negricioase – periteciile
ciupercii.
 Conidiile sunt unicelulare, cilindrice, cu capetele
rotunjite, de 27-26 x 15-21 μm, incolore, dispuse în lanţuri.
 Periteciile sunt globuloase, de 115-135 μm, cu suprafaţa
reticulată, prevăzută cu numeroşi apendici simpli, bruni,
lungi.
 Periteciile conţin 8-15 asce, incolore, cu câte 8 ascospori
ovoizi, unicelulari, de 22-25 x 14-16 μm.

Comatere:

 tratamente cu sulf muiabil

3. Septoria menthae – Septorioza

Simptome:

 Boala se manifestă pe frunze, prin pete circulare sau

neregulat alungite, de 0,5-2 cm în diametru, de culoare
brună la început, cu timpul cenuşie-albicioas ă, înconjurate
de o margine negricioasă.
 În ţesuturile din dreptul petelor se formează puncte mici,
negre – picnidiile ciupercii.
 Picnidiile sunt globuloase, negre, de 80-120 μm în
diametru.
 Ele conţin numeroşi picnospori filamentoşi-aciculari, de
40-60 x 1,5-2 μm, incolori, cu 1-3 septe transversale.