Glutenul este o proteină conținută în cereale precum grâul, orzul, ovăzul, secară,

kamut. Cu alte cuvinte, este prezent în alimentele pe care le consumăm zilnic – pâine,
diferite produse de patiserie sau cofetărie, paste făinoase etc.

În cazul persoanelor cu intoleranță, glutenul activează sistemul imunitar la nivelul

mucoasei intestinale. Drept consecință, are loc o distrugere progresivă a vililor
intestinali, proeminențe mici ce au aspectul firelor de păr și care căptușesc intestinul
subțire. Aceste proeminențe cresc suprafața intestinului subțire ușurând absorbția din
sânge a substanțelor nutritive.

Se produce astfel malabsorbția substanțelor nutritive din alimente, în special a fierului,

calciului și acidului folic.

Intoleranța la gluten nu este o alergie, atrage atenția Societatea europeană pentru

studiul bolii celiace. Este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar al
pacientului atacă celulele tubului digestiv. Cauza exactă a acestei disfuncții nu este
cunoscută, fiind suspectate predispoziții genetice. Pe de altă parte, trebuie analizată și
interacțiunea cu factorul perturbator – glutenul sau condițiile pe fondul cărora s-a activat
sistemul imunitar (infecții, terapii cu antibiotice, chimio sau radioterapie, stres).

Originea bolii este putin cunoscuta, dar oamenii de stiinta cred ca atat factorii genetici cat
si cei de mediu sunt implicati. Atunci cand un membru al familiei este afectat de boala
celiaca, riscul de survenire a bolii este de 10%. La gemenii indentici, concordanta este de
70%.

La adulti, boala este uneori declansata de un stres fizic (chirurgie, sarcina, nastere, infectii

virale) sau de un stres emotional puternic.
Nu se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca, dar cercetarile medicale din ultimii
ani au identificat anumite gene care definesc o predispozitie crescuta pentru aceasta boala, a carei
incidenta este mai mare in Europa.

Factorii de mediu, precum si infectiile virale sau bacteriene pot declansa diferite modificari la
nivelul intestinului subtire, in cazul persoanelor predispuse genetic. Ingerarea alimentelor care contin
gluten declanseaza apoi diferite reactii imune, ce cauzeaza leziunile intestinale caracteristice bolii.
Aceste leziuni ale intestinului subtire determina tulburari de digestie si de absorbtie (maldigestie,
malabsorbtie).

Din motive necunoscute inca, persoanele celiace prezinta o mai mare permeabilitate
intestinala, ce permite unei parti a glutenului sa patrunda in mucoasa intestinului subtire,
declansand o reactie alergica la acest nivel.

Factori de risc
 celiachia pare a fi mai frecventa la persoanele  ce sufera de o boala
autoimuna: lupus eritematos, diabet de tip 1, artrita reumatoida, tiroidita
 Hashimoto. De asemenea, incidenta bolii pare a fi mai mare la persoanele
afectate de trisomie 21 (sindromul Down).
 istoricul familial pozitiv pentru boala celiaca este un factor de risc
 obiceiurile alimentare ale sugarului pot influenta aparitia bolii – aceasta ipoteza
nu a fost demonstrata
Persoanele cu boala celiaca prezinta deseori si alte afectiuni, precum:

 dermatita herpetiforma (mai frecventa la adulti, dar poate aparea si la copii);

 diabet tip I (diabetul insulino-dependent);
 tiroidita autoimuna;
 sindromul Down;
 sindromul Sjogren;
 deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A).

3.2. Apariţia bolii

Intoleranţa la gluten este o stare care se moşteneşte.

Ȋn urma investigării familiilor persoanelor grav afectate s-a scos la iveală faptul că în familiile lor
sufereau mai multe persoane de celiachie fără ca persoanele în cauză să ştie de existenţa bolii, pentru că
aceste persoane nu au avut de a lungul timpului simptome aşa de grave ca cele pe care le are cel recent
diagnosticat cu boala celiacă acută.

Primul diagnosticat într-o familie este de obicei un copil cu diaree repetată sau cronică, care s-a
oprit din dezvoltare.

Boala poate apărea la orice vârstă în funcţie de situaţia de viaţă a persoanei predispuse. Boala
poate rămâne ani de zile nedescoperită, pentru că se tratează de multe ori doar simptomele
malabsorbţiei (anemia, spasmofilia, scăderea greutăţii, oboseală cronică...).

Nu este dependentă de rasă sau continentul pe care trăieşte persoana afectată când obiceiurile
culinare includ cerealele cu spic. Cercetările arată că o persoană din o sută (Italia) până la o persoană din
trei sute (America, Australia) suferă pe lume de celiachie

Dacă există predispoziţie ereditară poate apărea: un timp după ce s-a introdus sugarului grâul
sub formă de biscuiţi, griş, în pubertate, în timpul armatei, în sarcină, după accidente. Altfel spus boala
celiacă poate apărea atunci când corpul suferă o modificare majoră care îl suprasolicită.