Tulburări provocate de consumul de proteine

glutenice
Consumul de gluten a crescut considerabil în era agroindustrială datorită proprietăților lui de ameliorare a indicilor organoleptici ai
produselor (fig.1.1).

Figura 1.1 Evoluția consumului de gluten în diverse ere agroalimentare

 În consecință, astăzi ne confruntăm cu o epidemie ascendentă de tulburări corelate consumului
de gluten.

Tabelul 1.1 Tulburări provocate de consumul de gluten.

Tulburări
Alergii la gluten Alte tulburări Tulburări ereditare
autoimune
Maladia celiacă Alergii la grâu Sensibilitate la Maladia
- dermatite; - respiartorii; de gluten fenilcetonurie
- herpetiforme; contact; alimentare. - fenilalanina în
- ataxia la gluten. exces;
- retard mintal.
 Maladia celiacă
Boala celiaca sau intoleranța la gluten este o afecțiune autoimună, afecțiune rezultată din interacțiunea unor
factori genetici cu cei de mediu (glutenul).
Leziunile provocate la nivelul intestinului subțire afectează absorbția normală a nutrimentelor, în special a
grăsimilor, calciului, fierului și folaților (sindrom de melabsorbție).
Nu se cunoaște cauza exactă care determină boala celiacă, dar cercetările medicale din ultimii ani au
identificat anumite gene care definesc o predispoziție crescută pentru boală. Au un risc crescut de a dezvolta
boala persoanele care au o rudă de gradul întâi cu boala celiacă.

Simptomele caracteristice bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale cauzate de ingestia
glutenului. Simptomele diferă de la un caz la altul, de la simptome ușoare care trec deseori neobservate, la
simptome și complicații severe care au un impact negativ asupra vieții de zi cu zi.
Intoleranţa la gluten afectează circa 1% din populaţie şi poate debuta la orice vârstă începând cu perioada
copilăriei. Cercetările preliminare atestă o incidență a acestei boli de 1 :650 la copii. Diagnosticarea și
monitorizarea copiilor cu maladia celiacă se face în cadrul Instituției Medico-sanitare Publice, Institutul de
Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Mamei și Copilului, iar copiilor li se acordă invaliditate de gradul
II.
Dacă să analizăm părțile componente ale proteinelor
glutenice studiile arată că gliadinele sunt greu digerabile
datorită complexităţii lor chimice. De la digestia parţială a
glutaminei şi prolaminei se obţin fragmente, capabile să
revoce un răspuns inflamator cu distrugerea celulelor
epiteliale intestinale.

Forma α-gliadina, conţine epitopii cei mai activi pentru

sistemul imunitar şi este principala sursă responsabilă de
toxicitate(fig. 1.2).
 Alergia la gluten
Alergia alimentară la grâu este o reacţie mediată, de regulă, de anticorpii alergici-
IgE (imunoglobulina E) produşi în cantităţi mari de sistemul imunitar de fiecare
dată când se consumă alimente alergizante, iar, ca urmare, după o serie de procese,
cauzează producerea histaminei care provoacă inflamaţii.

Se deosebeşte de maladia celiacă prin faptul că la ultima avem un răspuns

imunologic la consumul de gluten legat nu de anticorpi, dar de celule.

Este important de menţionat că daunele cauzate de gluten asupra tractului

gastrointestinal în cazurile de alergie nu sunt permanente şi trec odată cu depăşirea
fazei acute.
 Sensibilitatea la gluten
Sensibilitatea la gluten a fost definită ca intoleranţa la gluten în care, spre
deosebire de maladia celiacă şi alergia la gluten, în urma unei biopsii intestinale se
constată un epiteliu normal.

Se caracterizează prin simptome similare celor de intestin iritat (dureri şi balonări

abdominale, diaree) şi simptome extraintestinale cu prevalenţă neurologică, care se
manifestă imediat după consumul glutenului.

Se întâlneşte mai frecvent la adulţi decât la copii. Aproximativ 17 milioane

americani suferă de sensibilitate la gluten, cu o prevalenţă de şase ori superioară
maladiei celiace.
 Maladia fenilcetonurie
Fenilcetonuria este о еrоаrе înnăscută de metabolism instalată prin deficiența
enzimatică a metabolizării fenilalaninei în tirozină.

Regimul alimentar în fenilcetonurie urmărește:

1. reducerea concentrației fenilalaninei din sânge și a metaboliților săi urinari,
2. asigurarea unor cantități suficiente din acest aminoacid pentru sinteza proteică,
3. suplimentarea aportului de tirozină, nutriția cu toate vitaminele și mineralele
(inclusiv oligoelemente) și un aport energetic adecvat unei dezvoltări normale și
desfășurării diverselor activități.
Ce anume a dus la aceasta cerere de produse sănătoase?
Circa 1-2% din populația europeană este diagnosticată cu boala celiaca, o cifră
care este puțin probabil sa se modifice semnificativ, chiar și cu progresele făcute în
medicină.
Este vorba despre grupul celor cu intoleranță la grâu, autodiagnosticată sau având
sensibilitate la gluten – numit „grupul celor care evită glutenul”. Acest grup este
estimat a fi în jur de 70 de milioane de europeni – număr care are un mare impact
asupra cererii de astfel de produse.

Combinând acest lucru cu creșterea generală a preocupării legate de sănătate, cu

percepția ca o dieta „fără gluten” echivalează cu un stil de viața sănătos, precum și
cu potențialul comercial al produselor „fără gluten”, interesul pentru
producători, dar si pentru comercianți devine evident.
Produse cu conținut redus de proteine/ produse aproteice
Multe produse fără gluten sunt un lux pentru bolnavii celiaci din ţara
noastră. Pentru ei acestea sunt vitale, deoarece le fortifică sănătatea şi le
prelungeşte viaţa.

Din păcate, în Moldova alimentele respective sunt de import şi costă scump.

Autorităţile recunosc existenţa problemei, dar nu au deocamdată soluţii.

Terapia nutriţională este unicul tratament pentru aceste maladii unanim acceptat
de comunitatea medicilor şi constă într-o dietă aproteică riguroasă.

Succesul dietoterapiei depinde de modul în care oamenii reușesc să înțeleagă

maladia și să-și îndrepte eforturile pentru crearea unui regim alimentar adaptat
necesităților concrete ale persoanei bolnave. Acest lucru presupune о pregătire
adecvată din punct de vedere dietoterapic, care nu se poate obține decât prin
contacte repetate cu cadrele medicale de specialitate.

Glutenul conținut de cerealele poate determina apariția efectelor adverse

asupra sănătății la persoanele cu intoleranța la gluten sau persoanele care
suferă de celiace.
 Ce este glutenul?
Glutenul este constituit din gliadina și glutenină. Glutenul formează în aluat o fază
proteică care continuă sub formă de peliculă subțire care acoperă granulele de
amidon și celelalte componente insolubile în aluat.

Glutenul din făina de grâu poate fi comercializat sub formă de:

• Gluten devitalizat, obținut prin uscarea glutenului umed la temperaturi mai
ridicate, care se caracterizează prin capacitatea de hidratare mare,fiind utilizat mai
mult pentru proprietățile funcționale și mai puțin pentru valoarea nutritivă.
• Gluten vitalizat, obținut prin uscarea glutenului umed la temperaturi scăzute, în
instalații de uscare sub vid, care se caracterizează prin solubilitate mică în apă în
domeniul de pH-4,7 .
 Ce putem utiliza pentru a substitui ingredientele ce conțin gluten?
Se pot utiliza ca înlocuitori: amarant, cartofi, sâmburi de guar, hrișca, mei, porumb, mazăre galbenă, orez, soia, tapioca, semințe de susan,
semințe de dovleac, semințe de floarea soarelui, semințe de roșcova, etc.

Făinurile fără gluten sunt fabricate de obicei din făină de orez, ovăz, hrișca, sorg, porumb, cartof, amidon, cu diferite
adaosuri (diferite fibre, fulgi de cartofi, semințe de psyllium de amarant, xantan, guar, lupin etc.) care ajută mult la îmbunătățirea
caracteristicilor produsului finit (creșterea în volum a pâinii, elasticitate bună, capacitatea de a menține umiditatea, miez
nesfărâmicios).

Avantaje și dezavantaje:
Din punct de vedere tehnologic, făina cu conținut mare de gluten si cu proprietăți reologice bune este preferata tuturor producătorilor,
deoarece se obțin produse finite de calitate deosebita (volum, elasticitate, umiditate, gust). Având în vedere faptul că glutenul este componenta
proteică ce conferă structura vâsco-elastică a aluatului, înlocuirea acestuia reprezintă una dintre cele mai mari provocări atunci când se dezvolta
produse fără gluten.
Făina cu conținut redus de gluten sau absența glutenului are ca rezultat obținerea unui aluat cu o consistența mai lichidă și obținerea unui
produs mai deschis la culoare ce se fărâmițează foarte ușor. Pâinea aglutenică are tendința să se învechească mai rapid datorita cantității mari de
amidon; datorita absenței glutenului obținerea structurii aluatului trebuie realizată cu o tehnologie diferita si bineînțeles utilizând echipamente
speciale.

Alimentele permise în dieta fără gluten:

• Boabe de fasole, linte, seminţe şi alune (oleaginoase);
• Ouă proaspete;
• Carne proaspătă, peşte şi pasăre ( dar nu gătită sub formă de șnițel, pane sau marinată);
• Fructe şi legume;
• Majoritatea produselor lactate.

Multe dintre alimentele sub formă de boabe sau cele care au amidon în compoziţie pot face parte dintr-o dietă fără gluten. Alimentele din lista de
mai jos nu au gluten și sunt foarte sănătoase căci au foarte multe proprietăți nutritive și beneficii:
• Amarant;
• Hrișcă;
• Porumb și mălai;
• Făinuri fără gluten (din orez, soia, porumb, cartof, lupin, fasole);
• Paste din quinoa, orez, hrișcă, năut, mazăre, linte, fasole.
• Mei;
• Quinoa;
• Orez;
• Sorg;
• Soia;
• Tapioca. Figura 1.3 Produse fără gluten
Materii prime alternative utilizate în tehnologie cu scopul
reducerii conținutului de proteine

Grîu Porumb

900 Orez Sorg

800
Sorg
700
600
500 Orez
400
300 Porumb
200
100 Grîu
0
Ml. tone

Figura Cele mai cultivate cereale.

 Porumbul este una dintre cele mai cultivate cereale în lume, împreună cu orezul şi grâul.

 Porumbul oferă aproximativ 15% din totalul de proteine consumate de omenire şi 20% din totalul de calorii. Este utilizat în
regimurile alimentare dietetice de către mai mult de 200 de milioane de oameni.
 Porumbul este o sursa bogata de energie furnizată de carbohidraţi digerabili: aproximativ 72% amidon, 10% proteine, 4%
lipide şi 7,3% fibre.
 Porumbul galben conţine mai multe vitamine importante, cum ar fi vitamina A (sub formă de provitamina A sau
carotenoide), vitamina E (tocoferoli), dar îi lipseşte vitamina B12. Raportul amiloză/amilopectină, în mod obişnuit, este
25/75, deşi acesta poate fi genetic modificat.

Orezul este una dintre cele mai importante şi mai extinse culturi cerealiere în dieta umană, constituind circa 9
% din totalul solului cultivat. Orezul este una dintre cele mai importante culturi alimentare din sud-estul Asiei,
inclusiv India, unde producţia sa este mult mai mare decât cea de grâu.

 Făina de orez este o faina care în mod natural nu conține gluten, are o aroma simplă, culoare cremoasă și este ușor
digerabilă;
 Conține proteine: orezul este o bună sursă de proteine, iar cel brun este bogat în complexul de vitamine B. Principala
diferență între orezul alb si cel brun este măsura în care bobul este procesat – în cazul orezului brun, acesta este mult mai
puțin procesat, fiind mai bogat în fibre, vitamine și nutrienți, precum calciu si zinc;
 Este bogată în fibre;
 Este bogată în antioxidanți: în special făina de orez brun are în componență antioxidanți, care luptă cu radicalii liberi în
organism și previn îmbătrânirea prematură și boli precum cancerul;
 Este benefică pentru glicemie.

Făina de orez.
 Meiul este o plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenţa ramificată şi cu flori albe-
gălbui.

 Constituie o sursă excelentă de proteine, fier, complexul de vitamine B, fibre şi conţine, totodată,
cantităţi importante de siliciu, magneziu, potasiu şi o cantitate moderată de vitamina E.
 Ca majoritatea seminţelor şi cerealelor integrale, meiul este foarte bogat în enzime digestive. Meiul
nu conţine gluten, motiv pentru care poate fi consumat de către persoanele cu intoleranță sau
alergie la gluten.
 Includerea meiului în regimurile alimentare contribuie la promovarea sănătății prin diversificarea
sortimentului de cereale în rația alimentară, precum și datorită proprietăților sale antioxidante.

Sorgul este a cincea cea mai cultivată cereală din întreaga lume, după grâu, orez, porumb. Este
destul de puțin cunoscută și consumată la noi. Are valoare nutritivă ridicată, bogat în antioxidanți,
îmbunătățește sănătatea digestivă.

 Proteinele sorgului sunt mai complete decât cele ale grâului şi orezului. În proteinele de sorg
conţinutul de arginină, histidină, lizină şi triptofan depăşeşte conţinutul acestora în porumb. O mare
cantitate de acid glutaminic în boabele de sorg şi prezenţa aminoacizilor esenţiali fac ca deşeurile
de sorg, la producerea amidonului (extract de glutenină), să devină materie primă de perspectivă
pentru obţinerea acidului glutamic, hidrolizatelor aminoacidice şi pastelor, necesitatea cărora în
medicină şi industria alimentară creşte continuu.
 Sorgul conţine diferiţi compuşi fenolici, precum flavonoide şi taninuri, fitochimicale, care prezintă
interes datorită activităţii lor antioxidante, reducerii nivelului de colesterol şi altor potenţiale
beneficii pentru sănătate.
 Făina de ovăz – este produsă din boabe de ovăz, obţinută prin măcinare cu curăţarea şi separarea
învelişului grânelor.

Există două tipuri de făină de ovăz:

- făina de ovăz obişnuită
- şi fulgii de ovăz.

Aceste produse sunt diferite după metoda de preparare şi proprietăţile utile. Făina de ovăz obişnuită se
produce la fel ca cea de grâu, prin măcinare. Ea conţine întreaga listă de aminoacizi esenţiali pentru
organismul uman, vitaminele din grupa A şi E, precum şi enzime, tirozină, colină, cupru.
Beneficii:
1. Făina de ovăz – este unica dintre toate tipurile de făinuri care conţine siliciu, antioxidanţi şi fibre alimentare, care leagă
colesterolul şi normalizează digestia.
2. Printre altele, în făina de ovăz sunt concentrate un conţinut mare de glucide uşor digerabile, care promovează formarea de
serotonină în organism, substanţă ce este responsabilă pentru starea bună de spirit.
3. Chiar dacă valoarea calorică la 100 g produs este mare, de 369 kilocalorii, nutriţioniştii asigură că făina de ovăz este dietetică,
deoarece ovăzul conţine o mulţime de fibre şi proteine uşor digerabile, care saturează perfect organismul uman cu energie.
4. Ovăzul este una din cerealele care contribuie în mod ideal la reducerea concentraţiei de grăsimi din sânge.
5. Prin concentraţia mare de fibre solubile ovăzul este una dintre cele mai indicate cereale în cadrul dietelor care urmăresc
reducerea colesterolului şi a zaharurilor din sânge. Ca urmare a capacităţii de a absorbi lichide de până la de 40 de ori volumul
iniţial, fibrele dau o senzaţie de saţietate de foarte lungă durată.

Făina de ovăz mai este folosită şi ca adaos în aluatul prăjiturilor, în pâine, în alte produse de panificaţie,
în biscuiţi sau supe creme, la frământare se obţine un aluat sfărmicios. Iar pentru a-i îmbunătăţi
calitatea de coacere ea este amestecată cu făină de grâu, însă cantitatea de făină de ovăz nu trebuie
să depăşească o treime din cantitatea totală de făină, din cauza conţinutului mic de gluten.
Deoarece este făcută din bobul întreg de ovăz este mai bogată caloric decât tărâţele de ovăz.
 Făina de hrișcă deşi nu face parte din clasa cerealelor (este o plantă ierboasă înrudită cu
rubarba și stevia creață), hrişca este net superioară grâului, prin elementele nutritive care apără
organismul de factorii externi şi îl fortifică mai ales în sezonul rece şi la începutul primăverii.

 Faina de hrișca se folosește în amestec cu alte făinuri fără gluten, la pâine, pizza, foccace,
clătite, dând acestora o savoare integrala, rustica.

 Din faina de hrișca se obține un tip specific de paste italiene: Pizzoccheri, dar exista
si Tagliatelle, Rigatoni, Penne etc.

 In amestec cu faina de porumb, se obține un preparat tipic italian de polenta: Polenta Taragna.

Făina de hrișcă.
 Făina din soia fiind de culoare galbenă, nu conține colesterol și gluten, făina de
soia conține vitamine din grupa B, vitamina E, magneziu, fosfor si calciu.

 reduce simptomele apărute din urma menopauzei. Deoarece în această etapă a vieții, femeile
au un nivel scăzut de hormoni estrogeni, substanțele din soia compensează lipsa lor.
 ajută la prevenirea cancerului, aceasta luptând împotriva înmulțirii celulelor canceroase.
 favorizează eliminarea depunerilor de grăsime de pe artere și previne formarea colesterolului
în sânge.
 stimulează activitatea musculară, previne formarea în organism a substanțelor toxice rezultate
din asimilarea grăsimilor, îmbunătățește consumul de oxigen în țesuturi și dezvoltă capilarele.
 are un conținut scăzut în grăsimi saturate, iar folosirea ei frecventă în alimentație previne
apariția bolilor cardiovasculare.
 favorizează digestia și întărește memoria, de asemenea, contribuie mult la tratarea unor
afecțiuni renale și la întărirea imunității.
 contribuie la prevenirea pericolului pierderii sarcinii la femei şi creste potenţa bărbaţilor.
 Amarantul nu conține gluten. Este o sursă bogată de calciu, magneziu și
acid folic. Conține substanța fitochimică care ajută la reducerea
colesterolului și lupta împotriva cancerului.

Quinoa este numită un superaliment datorită conținutului ridicat de

vitamine, minerale și alți nutrienți esențiali sănătății noastre. Nu conține
gluten,este ușor de digerat șu nu are conținut caloric ridicat. Făina de quinoa
are un gust decis, caracteristic, aceasta făină se obține din semințele de
Făina de quinoa. quinoa. Se folosește în procent de 20% , în aluaturi pentru pâine, muffin,
pancakes, tarte sărate sau biscuiți.

Printre beneficiile aduse de tapioca în organism putem da ca exemplu

îmbunătăţirea digestiei, a circulaţiei sângelui, reducerea colesterolului,
menţinerea sănătăţii inimii. În ciuda tuturor acestor beneficii, este bine de
Făina de tapioca. ţinut minte că această plantă poate fi foarte otrăvitoare dacă nu este
procesată, preparată sau gătită corect. Făina de topioca - Este o faina fără
gluten, cu un gust, care se poate combina cu faina de hrișca, de mei sau
faina de orez brun. Din tapioca se poate prepara Budinca de cocos, se
folosește de asemenea la sosuri, in rețete de pâine sau de biscuiți.
 Un mix ideal de făinuri fără gluten se obține din 3 ingrediente:
• Primul trebuie să fie o făină integrală, de exemplu făina integrală de orez.
• Al doilea ingredient trebuie sa fie un amidon, necesar pentru a da lejeritate și
flexibilitate compoziției: amidon de cartof, amidon de porumb sau tapioca.
• În fine, cel de-al 3-lea ingredient este pentru „gust„: făina de migdale, făina de
cocos, făina de mei, quinoa, făina de fistic, făina de alune, făina de castane, etc.
Un astfel de mix de făinuri speciale este ideal pentru obținerea aluatului pentru tarte.

De asemenea există o varietate considerabilă de paste italiene preparate din faina

fără gluten: Lasagne, Tagliatelle, Penne, Ravioli, Pizzoccheri, Tagliolini, Spaghetti.

În timp ce piața pentru toate produsele de panificație din Europa este stabilă (o
creștere -1%), piața produselor de panificație „fără gluten” atinge o rată de creștere
anuală de 6,5%.
Până în iunie 2016, numărul de produse noi lansate cu mențiunea „fără gluten”
aproape că s-a dublat, iar începând cu anul 2013, cele mai populare dintre acestea
au devenit gustările și cerealele.
 Specificul aluaturilor pentru fabricarea biscuiților
• Aluatul pentru fabricarea biscuiţilor glutenoşi se obţine prin introducerea în cuva malaxorului a siropului de
zahăr, a plantolului, mierii, glucozei, extractului de malţ şi a altor materii lichide, care se amestecă timp de 3-4
min., până la omogenizare. În etapa a doua se adaugă, peste amestecul lichid, circa jumătate din cantitatea de
făină şi se continuă frământarea timp de aproximativ 30 min. În final, se dozează şi restul de făină şi alte materii
pulverulente, precum şi soluţiile de afânători chimici. Frământarea se continuă până la obţinerea aluatului cu
însuşirile dorite.
• Aluatul pentru fabricarea biscuiţilor zaharoşi rezultă în urma foƖosirii unei aƖte ordini. La început se
omogenizează grăsimiƖe cu zahăruƖ pudră, până se obţine o masă spumoasă. Amestecare se reaƖizează într-o
maşină de bătut sau direct în cuva maƖaxoruƖui, la nivelul maxim al vitezei. Peste această masă se adaugă mierea,
zahărul invertit, glucoza, extractul de malţ, ouăle, soluţiile aromatizante şi alte materii auxiliare şi se
omogenizează totul, timp de 3-4 min. După uniformizare se adaugă toată cantitatea de făină, amidon şi soluţia
de sare, după care se frământă încă 5 min. Datorită acidităţii materiilor din care este preparat aluatul, soluţiile de
afânători se includ numai spre sfârşitul frământării, pentru a evita intrarea în reacţie prematură a acestora şi deci,
pierderea substanţelor afânătoare.

Durata şi intensitatea frământării aluatului pentru biscuiţi constituie un mijloc de influenţare a calităţii şi de
conducere a procesului tehnologic de fabricaţie, fiind determinate de:
• proporţia diferitelor componente ale aluatului;
• calitatea făinii;
• umiditatea aluatului;
• temperatura aluatului;
• metoda de afânare folosită;
• caracteristicile utilajului de frământare.
Deoarece în afară de făină toate materiile folosite la fabricarea biscuiţilor se amestecă uşor între ele, ponderea
acesteia va influenţa durata frământării.
La aluatul glutenos durata frământării este de 60-100 min. şi depinde de calitatea glutenului, de tipul de
malaxor şi de mărimea şarjei.
În schimb, la aluatul zaharos, unde conţinutul în grăsimi, zahăr şi alte materii este mai mare, durata frământării
Biscuiții granulați fără gluten Plasmon sunt produși în baza unui proces special productiv fără
de adăugarea de gluten și ouă, bogat în nutrienți valoroși ce garantează un răspuns adecvat
pentru începerea diversificării hranei unui copil.

Biscuiți Plasmon.

Conține: Făină de orez (făină de orez și făină de orez digerabilă 10 %), amidon de porumb,
zahăr, ulei vegetal, degresat, fecula de cartof,agenți levitanți (bicarbonat de amoniu), săruri
minerale,vitamine, aromă.
Caracteristici nutriționale: Este o sursă de calciu și fosfor, importante pentru formarea și
menținerea oaselor și a dinților. O sursă de fier și vitamine care ajută la funcționarea corectă a
organismului. Este fără coloranți,conservanți și grăsimi hidrogenate.
 În brevetul de invenţie nr. 984426 s-a propus o metodă pentru prepararea a aluatului pentru
biscuiţi zaharoşi prin formarea unei emulsii din componentele prescrise.

Metoda este următoarea:

- pregătirea emulsiei din fosfatide și componentele prescrise în reţetă cu excepția făinii și
amidonului.
- concomitent făina se tratează cu alcool etilic sau este prăjită la temperatura de
100-140°C timp de 5-10 min. pentru denaturarea proteinelor.
- componentele denaturate obţinute se introduc în cantitate de 5-50 % faţă de masa făinii.
- după care se efectuează amestecarea masei obţinute cu emulsie şi amidon.

Metoda propusă permite:

1. reducerea umidităţii cu 0,8%,
2. mărirea plasticităţii aluatului,
3. creşterea volumului produselor finite cu 14-16%,
4. reducerea timpului de coacere cu 10%.

În acest fel creşte productivitatea, folosind făină cu un conţinut ridicat de gluten putem obţine
produse de calitate.
• Într-o altă invenție se propune producerea biscuiților zaharoși fără gluten care sunt fabricați
dintr-o compoziție care conține făină fără gluten, care folosește făină de hrișcă, zahăr,
grăsimi, ouă de găină, sirop de glucoză, clorură de sodiu, carbonat de amoniu, amidon de
cartof cu următorul raport de componente: făină de hrișcă 57,0-58,0; zahăr 18,4-19,0; grăsimi
11,4-12,0; ou 3,3-3,7; sirop de glucoză 2,4-2,7; sare 0,3-0,5; bicarbonat de sodiu 0,3-0,5; sare
de amoniu de 0,1-0,3; amidon din cartof - restul.

• O altă invenție se referă la fabricarea produselor de cofetărie din făină, și anume pentru
persoanele care suferă de intoleranță la laptele de vacă și a intoleranței la proteinele de grâu.
Biscuiții conțin făină, zahăr, grăsimi, produse lactate, melanj, făină fără gluten din porumb
sau semințe de in sau amestecuri ale acestora, obținute prin măcinarea miezului de porumb și
a semințelor de in ce se utilizează ca făină.

• Un alt tip de biscuiți fragili nisipoşi turnaţi cu făină de hrișcă în compoziția cărora se
conține 70 % făină de hrișcă, zahăr pudră, 30 % amidon de cartof, unt de frișcă, lapte integral
și afânător chimic.

Aceste adaosuri permit creșterea valorii nutritive a produselor, variind în același timp
sortimentul produselor din făină fără gluten.