Boala celiaca –enteropatia glutenica - simptome si diagnostic

Profilaxia bolii si ColonHelp

De retinutSingurele cereale care nu contin gluten sunt orezul si porumbul.

Din acest motiv, specialistii in nutritie le recomanda ca substituenti de
paine.

Singurul tratament pentru celiachie il reprezinta respectarea, pe parcursul

intregii vieti, a dietei fara gluten – adica sa se evite toate alimentele care
contin gluten. Consumul de gluten, intr-o cantitate mica sau mare, poate
afecta intestinul si de aceea este necesara o atentie sporita in cazul
copiilor si al adolescentilor la care tentatiile culinare sunt mari.

Persoanele care urmeaza o asemenea dieta trebuie sa tina seama de

preparatele care contin gluten „ascuns“ (alimentele la care nu se cunosc
informatii despre compozitie). Astfel, este necesar a se evita graul, secara,
orzul si ovazul. Pentru a evita constipatia este foarte important consumul
de fructe si legume proaspete sau produsele pe baza de fibre vegetale
fara gluten.

O dieta echilibrata stopeaza simptomele, vindeca afectiunile intestinale si

previne complicatiile. In acest sens, pe langa evitarea alimentelor
continand gluten, salutar este tratamentul cu un produs natural precum
ColonHelp.

Compus din fibre de psylium si in de o calitate superioara, precum si din

alte ingrediente (oregano, chimen, coriandru, patrunjel si argila),
ColonHelp are o capacitate foarte puternica de detoxifiere a
organismului, prevenind sau tratand bolile intestinului subtire.

Ameliorarea simptomelor se poate observa dupa cateva zile de la

inceputul dietei. Intestinul subtire isi incepe vindecarea, aceasta putand
dura mai multe luni (pana la 1-2 ani la persoanele mai in varsta).
Generalitati

Boala celiaca este o afectiune a sistemului imun, declansata de ingestia

glutenului alimentar, in care apar leziuni la nivelul intestinului subtire.
Glutenul este o proteina de origine vegetala care se gaseste in cereale
precum graul, orzul sau secara.
Leziunile provocate la nivelul intestinului subtire afecteaza absorbtia
normala a nutrientelor, in special a grasimilor, calciului, fierului si folatilor
(sindrom de malabsorbtie).
Boala celiaca mai poarta numele de sprue celiac, enteropatie gluten
sensibila, enteropatia glutenica sau sprue nontropical.

Cauze

Nu se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca, dar cercetarile

medicale din ultimii ani au identificat anumite gene care definesc o
predispozitie crescuta pentru boala.
Au un risc crescut de a dezvolta boala persoanele care au o ruda de gradul
intai cu sprue celiac (mama, tata, frate, sora, fiica sau fiu).
Factorii de mediu, precum infectiile virale sau bacteriene, pot declansa
diferite modificari la nivelul intestinului subtire in cazul persoanelor
predispuse genetic. Ingerarea alimentelor care contin gluten declanseaza
apoi diferite reactii imune, ce cauzeaza leziunile intestinale caracteristice
bolii. Aceste leziuni ale intestinului subtire, determina tulburari de
digestie si absorbtie (maldigestie, malabsorbtie).
Studiile genetice actuale se concentreaza asupra legaturii dintre gene,
factorii imuni si de mediu ce caracterizeaza fiziopatologia bolii. Studiile
realizate pana acum nu au demonstrat varsta reala de aparitie a bolii,
precum si mecanismul aparitiei complicatiilor pe termen lung.

Simptome
Sus

Simptomele caracteristice bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale

cauzate de ingestia glutenului. Simptomele difera de la un caz la altul, de
la simptome usoare care trec deseori neobservate, la simptome si
complicatii severe care au un impact negativ asupra vietii de zi cu zi.
Simptomele bolii celiace, cu caracter intermitent (simptome ce apar si
dispar la un anumit interval de timp) sunt:
- balonare abdominala, meteorism, disconfort abdominal - sunt cauzate
de digestia proasta a alimentelor la nivelul intestinului subtire si a
colonului (intestinul gros). Uneori sunt semnalate dureri epigastrice (de
stomac), dar de cele mai multe ori nu sunt intense
- scaun anormal, de obicei diareic, apos, deschis la culoare, spumos si urat
mirositor. Scaunul contine o cantitate mare de lipide (grasimi) si are un
aspect lucios, stralucitor, fiind de asemenea foarte aderent. Cu toate ca
simptomele bolii celiace sunt aceleasi indiferent de varsta, ele sunt mai
frecvente si mai intense la copii (debut precoce al bolii)
- scaderea in greutate, in ciuda unui apetit normal, importanta mai ales in
randul copiilor, care datorita tulburarilor de digestie si absorbtie, nu se
mai dezvolta normal (subnutriti)
- fatigabilitatea si slabiciunea, sunt rezultatul slabei absorbtii de nutrienti
de la nivelul intestinului, precum si a deficitului de absorbtie a fierului
care cauzeaza anemie (in special in randul adultilor)
- varsaturile, care apar la un anumit interval de la ingestia glutenului sunt
mai frecvent intalnite in randul copiilor cu boala celiaca.

Boala celiaca poate conduce de asemenea la :

- osteoporoza si alte probleme osoase, datorate slabei absorbtii
intestinale a calciului alimentar
- infertilitate feminina si amenoree (lipsa menstruatiilor)
- pubertate intarziata
- infectii respiratorii recurente (frecvente)
- tulburari de memorie si concentrare
- tulburari psihice precum iritabilitatea la copii si depresia la adulti.
Toate aceste simptome nespecifice, care pot aparea si in alte afectiuni,
intarzie deseori diagnosticul bolii celiace.

Evolutie

Sus

Boala celiaca este o afectiune cronica, cauzata de consumul glutenului.

Vilii intestinali sunt niste formatiuni mici, alungite la nivelul lumenului
intestinal care creaza o suprafata de absorbtie pentru vitamine, zaharuri
si alte nutriente alimentare.
In cazul persoanelor cu boala celiaca, vilii intestinali devin aplatizati si
inflamati, ceea ce micsoreaza suprafata de absorbtie a intestinului, cu
aparitia secundara a malabsorbtiei. Sindromul de malabsorbtie, secundar
bolii celiace, poate cauza deficit de fier cu aparitia anemiei feriprive,
deficit de vitamina D cu aparitia rahitismului (la copil), osteopeniei si
osteoporozei (la adult).
O caracteristica a bolii celiace este acutizarea, respectiv regresia
simptomatologiei.

Factori de risc

Sus

Boala celiaca este o afectiune imuna care apare in randul persoanelor

predispuse genetic, caracterizata prin leziuni intestinale aparute ca
rezultat al unei reactii imunologice la ingestia glutenului.
Riscul aparitiei bolii este crescut in cazul familiilor cu antecedente heredo-
colaterale semnificative. 10% dintre persoanele care au o ruda de gradul
intai (mama, tata, frate, sora, fiu, fica) cu boala celiaca dezvolta la un
moment dat boala. In cazul persoanelor predispuse genetic, boala celiaca
poate fi declansata de diferiti factori de mediu, inclusiv infectiile virale si
bacteriene.
Persoanele cu boala celiaca asociaza deseori si alte afectiuni, precum:
- dermatita herpetiforma (mai frecventa la adulti, dar poate aparea si la
copii)
- osteoporoza
- diabet tip I (diabetul insulino-dependent)
- tiroidita autoimuna
- sindromul Down
- sindromul Sjogren
- deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A)
- anemie feripriva (deficit de fier) sau anemie macrocitara (deficit de acid
folic).

Consult de specialitate

Sus

Prezenta urmatoarelor simptome la copii, necesita un consult pediatric:

- scaderea brusca in greutate
- diaree cu o durata mai mare de 1-2 saptamani
- stagnare staturo-ponderala
- fatigabilitate nejustificata sau indispozitie, mai ales daca acestea dureaza
mai mult de o saptamana si nu sunt legate de o alta cauza cunoscuta (de
exemplu raceala, gripa)
In cazul persoanelor diagnosticate cu boala celiaca (adulti sau copii), este
necesar un consult medical ori de cate ori apar:
- recurenta simptomelor (semnele bolii reapar dupa o perioada
asimptomatica)
- fatigabilitate marcata sau epigastralgii intense (dureri la nivelul
stomacului), aparute odata cu recurenta simptomelor
- diaree si scadere in greutate, aparute la copii cu diete fara gluten
- simptome persistente in cazul unor copii la care nu se cunoaste exact
regimul alimentar (deseori parintii nu stiu daca copii au ingerat si alte
alimente inafara celor permise).

Investigatii

Sus

Diagnosticul bolii celiace este deseori confundat cu alte afectiuni, precum

intoleranta alimentara sau sindromul intestinului iritabil datorita
simptomelor asemanatoare. Deseori diagnosticul bolii celiace este unul
de excludere al celorlalte afectiuni cu simptome similare dar care nu
raspund la tratament.
Istoricul medical, examenul clinic si testele de laborator stau la baza
diagnosticului de boala celiaca. Diagnosticul este confirmat de efectuarea
unei biopsii a intestinului subtire, interventie realizata in timpul
endoscopiei digestive (explorarea video a tubului digestiv).

Teste de sange si imunologice

Boala celiaca declanseaza un raspuns imun sistemic cu aparitia in exces a

anumitor anticorpi. In cazul suspiciunii de boala celiaca sunt necesare
urmatoarele dozari de anticorpi:
- Ig A tTG: Imunoglobulina (Ig A) si anticorpii tisulari ai transglutaminazei
(tTG)
- Ig A EMA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii EMA
- Ig A AGA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii antigliadina (AGA)
Daca testele imunologice sunt pozitive, se realizeaza biopsia intestinala
pentru confirmarea diagnosticului.

Endoscopia digestiva
Biopsia necesara confirmarii diagnosticului de boala celiaca (daca testele
imunologice sunt pozitive), se preleveaza in timpul unei endoscopii
digestive. Cateodata, biopsia realizata in scopul diagnosticarii altor
afectiuni, deceleaza leziuni intestinale caracteristice bolii celiace.
O biopsie intestinala este recomandata in cazul persoanelor care au o
dieta cu gluten si prezinta simptome caracteristice bolii celiace. Daca
biopsia arata leziuni ale bolii celiace (vili intestinali anormali si inflamatie
a intestinului subtire), este recomandata dieta fara gluten. In cazul in care
simptomele se remit si testele imunologice sunt anormale dupa o dieta cu
restrictie de gluten, se confirma diagnosticul de boala celiaca.
In cazul suspiciunii de boala celiaca la o persoana care are o alimentatie
fara gluten, este recomandata ingestia unei cantitati prescrise de gluten,
inainte de efectuarea biopsiei.

Tratament

Sus

Tratament - generalitati

Cea mai frecventa cauza a recurentei simptomelor din boala celiaca este
consumul alimentelor cu gluten. Unele persoane pot prezenta diaree si
scadere ponderala, chiar si la ingerarea unor cantitati mici de gluten.
Consumul cronic al alimentelor cu gluten cauzeaza leziuni inflamatorii
intestinale care afecteaza vilii intestinali, chiar daca simptomele nu sunt
prezente. Consecinta leziunilor intestinale este aparitia malabsorbtiei, cu
consecintele ei, anemia, osteoporoza sau alte afectiuni datorate
deficitului de vitamine si nutrienti. O complicatie severa datorata
leziunilor intestinale este limfomul cu celule T (tumora maligna a tractului
gastrointestinal).

Pacientii cu simptome sau complicatii ale bolii celiace necesita:

- evaluarea dietei, pentru a se asigura ca aceasta nu contine gluten.
Medicul sau nutritionistul, poate oferi mai multe informatii in legatura cu
alimentele interzise in boala celiaca. Copii si adolescentii cu boala celiaca
trebuie constientizati in legatura cu importanta mentinerii unei diete
stricte, fara gluten, pentru a evita complicatiile tardive ale bolii
- reevaluare clinico-biologica in cazul in care simptomele persista in cazul
persoanelor care nu consuma gluten, deoarece in astfel de cazuri este
posibil un alt diagnostic (de exemplu colonul iritabil)
- reevaluarea endoscopiei digestive si a biopsiei intestinale pentru a
confirma acuratetea diagnosticului
- medicatie cu steroizi orali (destul de rar). Majoritatea medicilor nu sunt
de acord cu folosirea corticoterapiei in tratarea bolii celiace rezistenta la
dieta restrictiva cu gluten. In cazul complicatiilor acute, severe a bolii
celiace, se recomanda folosirea medicatiei corticosteroidiene injectabil,
steroizii orali putand fi folositi o perioada in sprue refractar (boala celiaca
care nu raspunde la restrictia de gluten).
Tratamentul complicatiilor din boala celiaca se realizeaza in functie de
severitatea si tipul acestora. De exemplu, osteoporoza aparuta la adultii
cu boala celiaca, necesita un tratament indelungat (luni, ani).
Dupa cum am mai spus, unele persoane cu boala celiaca pot consuma
alimente cu gluten fara sa manifeste simptomele bolii, dar, cu toate
acestea, glutenul ingerat determina leziuni intestinale care in timp se pot
complica cu deficit de crestere si aparitia rahitismului la copii sau anemie,
osteoporoza si limfom, la adult.
Respectarea dietei este foarte greu de realizat, mai ales in cazul
persoanelor care nu au simptome la ingestia glutenului sau in cazul
adolescentilor care sunt tentati de anturaj sa nu mai respecte dieta. Este
foarte importanta constientizarea copiilor si adolescentilor in legatura cu
consumul cronic de gluten.

Optiuni de medicamente
De cele mai multe ori nu este necesar un tratament medicamentos
pentru boala celiaca. In cazul copiilor cu boala celiaca, poate fi necesara
suplimentarea dietei cu fier si calciu. Odata cu inceperea dietei
alimentare fara gluten, simptomele dispar de obicei dupa 2-3 saptamani
si odata cu vindecarea leziunilor intestinale, absorbtia revine la normal.
Medicatia este necesara doar in cazul in care apar complicatii severe ale
bolii sau in cazul copiilor care au simptome persistente, in ciuda dietei
fara gluten. Medicatia este administrata pana la remiterea simptomelor.
Unele complicatii, precum deficitul staturo-ponderal nu se pot trata prin
administrarea medicamentelor.
Rar, unii copii cu boala celiaca si cu dieta fara gluten au nevoie de
tratament cu medicatie corticosteroida pentru a reduce inflamatia
intestinala si a imbunatati absorbtia intestinala a nutrientilor si
vitaminelor alimentare. Cu toate acestea, nu toti medicii recomanda
folosirea corticoterapiei in boala celiaca.

Tratament chirurgical

Nu exista tratament chirurgical pentru boala celiaca.

Alte tratamente

Consilierea psihologica este de asemenea utila in tratamentul bolii

celiace. Aceasta ajuta pacientul sa acepte boala ca pe o afectiune cronica
care necesita o dieta stricta, pentru toata viata si care poate avea un
anumit impact asupra vietii personale sau a familiei.

Profilaxie

Sus
Cu toate ca boala celiaca nu poate fi prevenita, o dieta fara gluten poate
preveni aparitia, precum si evolutia leziunilor intestinale. Pentru inceput,
este recomandata si evitarea consumului de produse lactate care pot
declansa simptomele (in special lapte), ca apoi, dupa inceperea
alimentatiei fara gluten, acestea sa fie reintroduse treptat (dupa
vindecarea leziunilor intestinale).
Urmatoarele recomandari sunt utile pacientilor cu boala celiaca care
necesita dieta fara gluten:
- consult al unui nutritionist, care poate sa ofere mai multe informatii in
legatura cu dieta pentru boala celiaca. De asemenea, se recomanda
pastrarea unui jurnal in primele luni de dieta, pentru a putea contabiliza
mai usor alimentele permise sau interzise si de asemenea notarea
legaturii intre tipul de aliment consumat si simptomele aparute
- atentie sporita in cazul alimentelor care contin gluten "ascuns"
(alimentele la care nu se cunosc informatii despre compozitie). Este
obligatorie citirea etichetelor de pe produsele preparate sau procesate,
de exemplu "proteine vegetale hidrolizate" poate insemna gluten de
origine cereala (grau)
- atentie la produsele alimentare consumate in oras (restaurant, Fast
food)
- masurarea greutatii la copii si stabilirea unei balante intre numarul
caloriilor ingerate si greutatea castigata
- consumul de fructe si legume proaspete, pentru a evita constipatia. De
asemenea, pot fi utilizate preparate alimentare pe baza de fibre si fara
gluten, precum taratele de orez.
Pastrarea unei diete fara gluten este destul de dificila in randul
adolescentilor si copiilor cu boala celiaca (acestia nu vor sa se simta
diferiti de restul anturajului), astfel ca in acest caz se recomanda
urmatoarele:
- contactarea unui centru de nutritie care poate oferi informatiile
necesare stabilirii unei diete potrivite pentru boala celiaca
- supravegherea dietei copiilor la scoala.

Parintii trebuie sa explice profesorilor situatia speciala a copiilor si, de

asemenea, sa incerce sa le pregateasca de acasa mancarea pentru scoala,
sa le explice ca nu au de ce sa se simta diferit de ceilalti copii
- transferul de responsabilitate odata cu inaintarea in varsta. Este
recomandat in cazul copiilor mai mari ca acestia sa-si aleaga singuri
produsele alimentare pe care le pot consuma, astfel ca devin mai
independenti si totodata, constientizeaza riscurile unei diete cu gluten
- oferirea suportului psihic necesar in cazul posibilelor recaderi, sau a
problemelor legate de anturaj.
Unele persoane cu boala celiaca, precum si familiile acestora, necesita
consiliere psihologica, care ii ajuta sa depaseasca problemele emotionale
legate de boala. De asemenea, consilierea ajuta la stabilirea unei bune
comunicari intre parinti si copii, care creste complianta tratamentului
dietetic.

Persoanele cu boala celiaca prezinta deseori si alte afectiuni, precum:

 dermatita herpetiforma (mai frecventa la adulti, dar poate aparea si

la copii);

 diabet tip I (diabetul insulino-dependent);

 tiroidita autoimuna;

 sindromul Down;

 sindromul Sjogren;

 deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A).

Diagnosticul de boala celiaca se confirma prin pozitivarea testelor de

anticorpi la proteinele numite gluteina si gliadina, dozarea anticorpilor
anti-transglutaminaza tisulara, anticorpilor anti-endomisium alaturi de
testarea genelor HLA-DQ2 sau HLA-DQ8.

Daca medicul stabileste ca simptomele unei persoane sunt specifice

intolerantei la gluten, iar investigatiile confirma acest lucru, se poate pune
diagnosticul de boala celiaca. Boala celiaca, este deseori gresit
diagnosticata sau trecuta cu vederea. Din fericire, multi oameni devin
sensibili si mai constienti de intoleranta la gluten, iar la copii conditia este
mai usor de diagnosticat decat in trecut.

Totusi, simptomele intolerantei la gluten la adulti sunt destul de dificil de

recunoscut intrucat coincid cu cele ale multor conditii, cum ar fi colita
ulceroasa, boala Crohn si intoleranta la lactoza. Si pentru ca adultii se
obisnuiesc sa traiasca cu un oarecare disconfort, boala celiaca ramane, in
cazul acestora, deseori, netratata.

Este important sa se cunoasca faptul ca exista teste clinice (analize de

sange si/sau biopsie intestinala) care pot determina cu certitudine daca o
persoana sufera sau nu de boala celiaca. Totusi rezultatele neconcludente
sau negative ale acestor investigatii nu inseamna neaparat ca afectiunea
nu este prezenta.

De fapt, la majoritatea oamenilor care au simptome specifice intolerantei

la gluten, rezultatele au fost negative pentru boala celiaca. Important este
ca in prezent, se fac studii si cercetari legate de boala celiaca.

In cazul in care o persoana banuieste ca sufera de aceasta afectiune, iar

rezultatele testelor nu au confirmat prezenta bolii, se poate lua in calcul si
testarea steatoreei sau excesul de grasimi din scaun, aspect care a
devenit parte a unuia din cele mai riguroase teste pentru depistarea
intolerantei la gluten si examinarii sensibilitatii la gluten.
Deoarece investigatiile nu sunt concludente, diagnosticul medical al
multor bolnavi se va baza pe o varietate de proiectii si investigatii. Cele
mai frecvente manifestari specifice sunt cele gastro-intestinale (sau
disconfortul gastro-intestinal), cum ar fi diareea, flatulenta si balonarea.
Alte simptome pot include durerile articulare, oboseala si durerile de cap,
dar si ataxia la gluten.

In prezent se estimeaza ca exista multi oameni care sufera de intoleranta

la gluten sau boala celiaca, dar multe dintre simptome se suprapun cu ale
altor boli si conditii. Constipatia, diareea, flatulenta, balonarea, durerile
articulare si oboseala mentinonate ca fiind cele mai frecvente manifestari
de boala celiaca pot sa apara in cazul a zeci de boli si afectiuni

Iar in alte cazuri, boala celiaca va fi nediagnosticata ani de zile. De aceea,

se va consulta mai degraba medicul in defavoarea autodiagnosticarii. De
asemenea, persoanele adulte care se confrunta cu dureri inexplicabile la
nivelul articulatiilor, anemie, osteoporoza sau infertilitate trebuie sa
discute cu medicul posibilitatea prezentei intolerantei la gluten.

Modul cel mai precis de a identifica si diagnostica simptomele de

intoleranta la gluten este de a folosi o dieta stricta din care se vor elimina
alimentele care contin gluten, o perioada semnificativa de timp. In acest
interval de timp se va observa si se vor compara simptomele din perioada
anterioara si cele din perioada de eliminare a alimentelor

Diagnosticul de laborator (testarea serologică)

Testarea serologică a bolnavilor cu simptomatologie tipică sau atipică, dar
şi testarea în scopul monitorizării evoluţiei sub regimul glutenopriv se
face de mai bine de două decenii folosind dozarea anticorpilor
antigliadină (anticorpi îndreptaţi direct împotriva proteinelor alimentare)
de tip Ig G şi Ig A. Valorile crescute ale anticorpilor de tip Ig G, sunt
nespecifice bolii celiace, pot sugera şi alergie la proteinele laptelui de
vacă, sau la albumina din ou, giardioză, etc. Anticorpii Ig A antigliadină
sunt mai specifici (specificitate 95-100%), dar au sensibilitate mai
redusă(între 70-92%) [14]

Dezvoltarea imunologiei a dus la identificarea autoanticorpilor din

enteropatia glutenică, primii Ac identificaţi fiind Ac antiendomisium
(îndreptaţi împotriva unor structuri proprii a mucoasei intestinale).
Aceştia au o înaltă specificitate pentru boala netratată, dar nivelul lor
scade lent după introducerea regimului glutenopriv (nu sunt folosiţi la
monitorizarea evoluţiei bolii sub tratament). Determinarea lor foloseşte
tehnica imunoflorescenţei indirecte care este supusă subiectivismului
examinatorului.

Substratul antigenic în această metodă este esofagul de maimuţă(este

limitată utilizarea ei ca metodă screening) sau cordonul ombilical uman
(necesită o experienţă bogată a examinatorului).

În ultimii 10 ani s-a pus la punct tehnica dozării altui tip de autoanticorpi -
anticorpii antitransglutaminaza tisulară de tip Ig G şi Ig A cu specificitate
şi sensibilitate mare.

În prezent, dozarea anticorpilor antitransglutaminază tisulară Ig

A este considerată metoda serologică de elecţie pentru testarea
iniţială într-o suspiciune de celiachie.
Dacă pacientul are asociat şi un deficit selectiv de Ig A, atunci rezultatul
poate fi fals negativ şi se indică dozarea Ac Antitransglutaminază tisulară
Ig G [1].

Rezultatele acestor teste serologice selectează bolnavii care vor fi supuşi

biopsiei intestinale fără de care diagnosticul de certitudine al celiachiei nu
poate fi stabilit. Chiar dacă titrul anticorpilor este normal, dar suspiciunea
clinică există sau pacientul face parte dintr-o grupă de risc se indică
biopsia intestinală cu examen histopatologic al fragmentelor recoltate.

Examenul histopatologic

În enteropatia glutenică modificările induse de protaminele (bogate în

prolină şi glutamină) din grâu, orz, ovăz şi secară sunt difuze la nivelul
intestinului subţire, dar cu expresie maximă la nivelul duodenului şi
jejunului proximal. Se recoltează mai multe fragmente din porţiunea a II-a
a duodenului şi jejunul proximal, examenul histologic care arată raportul
dintre vilozităţi şi cripte mult redus (prin atrofie vilozitară subtotală sau
totală şi hipertrofie a criptelor) stabileşte diagnosticul de enteropatie
glutenică. La nivelul epiteliului există infiltraţie limfocitară masivă (peste
25 limfocite la 100 celule epiteliale pentru duoden şi peste 40 limfocite la
100 celule epiteliale pentru jejun) şi în corion se descrie infiltrat
limfoplasmocitar bogat. Marsh clasifică aceste modificări (din 1992):
[14,15,18]

Stadiul
− Marsh 0: aspect normal
− Marsh 1: enterită limfocitară(acumulare de
limfocite intraepiteliale)
− Marsh 2: la stadiul 1 se adaugă hiperplazie
criptică
− Marsh 3: modificările din stadiul 2 şi atrofie
Vilozitară care poate fi:
A – parţială
B – subtotală
C – totală
Leziunile încadrate ca Marsh 1 sunt nespecifice, dar rezultatul trebuie
interpretat în contextul clinico-biologic. Toate stadiile descrise
se regăsesc în forma tipică, clasicăde celiachie, în formele atipice,
silenţioase şi în cursul recăderilor histologice produse după
reintroducerea glutenului în alimentaţie la pacienţii diagnosticaţi şi
trataţi.
Modificările pot să intereseze doar anumite zone din suprafaţa mucoasei
jejunale, fiind nevoie de biopsii multiple. Este nevoie de experienţă a
examinatorului şi de orientare corectă a fragmentelor de mucoasă.
Nu s-a stabilit o corelaţie între modificările histologice din celiachie
(stadiile Marsh) şi datele clinice.
La suspiciunile clinice de celiachie se efectuează examenul serologic
urmat de biopsia intestinală pentru precizarea diagnosticului. În
cazurile asimptomatice, dar care fac parte din grupele de risc este
necesară testarea serologică, iar în prezenţa anticorpilor
antitransglutaminază tisulară tip Ig A se practică biopsia intestinală;
odată diagnosticul de celiachie stabilit şi iniţierea dietei fără gluten este
necesară repetarea biopsiei la 1-2 ani de dietă când refacerea mucoasei
intestinale trebuie să fie totală. Doar atunci diagnosticul este cert.
Respectarea regimului alimentar fara gluten pe toata durata vietii, asigura
evolutia clinica favorabila rapid- (cu creşterea spectaculară în greutate a
copiilor, reluarea ritmului normal de creştere al taliei, remiterea celorlalte
semne şi simptome). Beneficiul pe termen mai lung este evitarea
complicaţiilor intestinale, infertilităţii, retardului neuropsihic, apariţiei
bolilor autoimune şi scăderea riscului de apariţie de malignităţi (limfom
intestinal, adenocarcinom intestinal, cancer esofagian şi intestinal).

Boala celiaca Programul - pentru copii National Medical Center

ROMANIAN EXPERIENCE IN CHILD CELIAC DISEASE DIAGNOSLS

1Department of Immunology;

2Department of Medical Informatics and Biostatistics;

3Department of Dermatology;
4Department of Pediatrics III;

5Department of Pediatrics II;

6Department of Microbiology;

7Department of Pathological Anathomy; „Iuliu Haţeganu” University of

Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania;

8 Department of modern methods for quality control,

Faculty of Chemistry; „Babeş-Bolyai” University, Cluj-napoca, românia;

9Diagnostic Molecular Biology Laboratory,

Immunology, HLA and virology; „Carol Davila” University of Medicine

and Pharmacy Bucharest, românia

Dr. Gabriel Samaşca - Department of Immunology, Croitorilor street, 19-

21, ”Iuliu Haţeganu” University ofMedicine and Pharmacy Clu-Napoca,
Romania. e-mail: gabriel.samasca@umfcluj.ro

prof.univ.dr.Nicolae Miu

conf.univ.dr.Lucia Slăvescu

prof.univ.dr.Mariana Andreica