STRINOIU COSMINA IZABELA

AMG 1F

BOALA CELIACA

Celiachie, denumită și boala celiaca, este o boală sistemică care implică întregul
organism uman, a fost considerat mult timp ca fiind o boala a copilului, care se vindecă odată cu
trecerea timpului. În ultimele decenii, rezultatele cercetării ei au dus la schimbarea concepție
privind originea, tratarea, evoluția și incidența bolii în rândul populației. Astfel s-a demonstrat că
motivul celiachiei, o intoleranță la gluten, este, pe lângă manifestarea ei ca boală gastro-
intestinală, și originea unei boli de piele numită Dermatită herpetiformă Duhring.
Numită și boală celiacă, afecțiunea apare sub formele de celiachie a copilului și celiachie
a adultului (sau sprue indigenă), la care se adaugă Dermatita herpetiformă Duhring cu
exteriorizare pe suprafața pielii. Este o afecțiune/boală autoimună cu atingere în special
a aparatului digestiv, mai exact a intestinului subțire. Nu este o boală contagioasă, dar este
ereditară și constǎ într-o intoleranță alimentară la gluten.
Glutenul este, în sens medical, denumirea cumulativă pentru proteinele din următoarele
cereale cu spic : grâu, orz, secară și hibrizii lor sau cerealele mamă. Proteinele acestor cereale
sunt toxice pentru persoanele care au dezvoltat această intoleranță alimentară. Ovăzul este
îngăduit celiacilor în cazul în care este crescut separat de grâu, orz și secară, iar terenul în care
este cultivat nu conține urme din niciuna din acestea. De asemenea, cerealele precum meiul,
sorgul, orezul sau porumbul, precum și pseudocerealele teff, hrișcă, quinoa etc., nu sunt toxice
pentru organismul uman afectat. Glutenul este acel liant alimentar din grâu care îi dă pâinii
capacitatea de dospire. Organismul persoanei celiace se apǎră de gluten prin formare
de anticorpi. Aceștia pot fi determinați în laboratorul de analize. Celiachia nu se vindecă, boala
odată apărută rămâne pe toată durata vieții. Pot dispărea în timp doar anticorpii și simptomele
bolii, care însă reapar atunci când se consumă iar cereale cu spic, care sunt interzise.
Poate apărea la orice vârstă dacă există o predispoziție genetică. Cauzele apariției
diferențiate la cei predispuși nu se cunosc în totalitate la această dată. Apare zgomotos, cu
simptome clare, mai frecvent la sugari după introducerea făinosului (înaintea vârstei de 6 luni),
mai ales la cei alăptați artificial de la o vârstă foarte fragedă, dar și la adolescenți, în timpul
sarcinii sau armatei, după traume fizice sau psihice. Pe scurt, celiachia poate apărea în toate
etapele vieții care solicită suplimentar corpul celui predispus.
Simptomele descriu în mare două tipuri de boală:

 Celiachia acută - care apare cel mai des la copii sub forma unei crize celiace cu : diaree,
oboseală, stagnare în dezvoltare, anemie, abdomen mărit, contrastant cu restul membrelor,
care au o dezvoltare musculară redusă. Este la ora actuală cea mai des diagnosticată
pentru că este zgomotoasă, crizele celiace fiind însoțite și de deshidratare și anemie din
cauza diareei. Necesită intervenția imediată a medicului, de multe ori în staționar.
 Nerecunoașterea și netratarea adecvată are de multe ori sfârșit letal. Frecvența celiachiei
acute este relativ redusă, motiv pentru care celiachia nu este mediatizată îndeajuns în
populație și nici chiar în lumea medicală.

 Celiachia subacută - se cosideră că celiachia subacută este subdiagnosticată.

Simptomele sunt: abdomen mărit, dar mai puțin contrastant ca la celiachia acută, scaune
nedigerate adecvat, uneori diareice, alterior cu constipație, scădere în greutate sau
dimpotrivă supraponderabilitate, oboseală cronică, lipsă cronică de vitamine și minerale,
scăderea proteinelor din sânge, căderea prematură a dentiției, fracturi repetate,
osteoporoză, amorțeli inexplicabile ale extremităților. Se tratează de regulă în mod repetat
următoarele boli : malnutriția, anemia, spasmofilia și osteoporoza, prin acestea tratându-se
însă doar simptomele.

 Celiachia asimptomatică - numită așa din cauza lipsei, deseori în totalitate, a

simptomelor digestive. În ultimii ani este descoperită din această cauză mai mult
întâmplător, sau atunci când este cautată țintit, apărând singular sau paralel cu alte boli
deja existente, enumerate mai jos.

 Dermatita herpetiformă Duhring are aceeași cauză, dar anticorpii atacă în primul rând
pielea celui afectat, restul simptomelor, inclusiv malnutritia, putând lipsi de multe ori chiar
complet.
Boala celiacă poate apărea alături de: diabet insulinodependent, sindrom Down, sindrom
Turner, epilepsie precum și alte afecțiuni autoimune.

Diagnosticarea are doua etape:

 Prima etapă - este de prezumpție, bănuire a bolii celiace. Diagnosticul prezumptiv este
pus de regulă de medicul de familie atunci când constată unul sau mai multe din
simptomele mai sus enumerate, care se agravează, nu dispar în timp sau se repetă la
intervale scurte.

 Etapa a doua – în care diagnosticul este pus de medicul specialist pediatru, gasto-
enterolog sau dermatolog, la care se fac analize specializate de anticorpi specifici celiachiei,
care se certifică printr-o biopsie de jejun. Aceasta arată mucoasa digestivă deteriorată.
Se știe că deja consumul zilnic a câtorva zeci de miligrame de gluten poate duce la distrugerea
mucoasei. Această cantitate este inclusă aproximativ și echivalent prezentă în greutatea unui
biscuit clasic. Nu se începe alimentația fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că
alimentația fără gluten duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator.

Tratamentul constă în eliminarea completă și definitivă a tuturor produselor care conțin

gluten. Sunt interzise toate produsele din comerțul alimentar de larg consum care conțin sau pot
conține proteine de grău, orz, ovăz, secară și hibrizii lor, respectiv: făină , griș, pâine,
macaroane, biscuiți, napolitane, prăjituri, sosuri, muștar, precum și dulciuri, mezeluri și
brânzeturi cu asemenea adausuri sau cu gluten din motive tehnologice, berea și
borșul. Atenție la înghețată, pufuleți, muesli, chipsuri, fulgi de porumb, produse cu malț fără
origine declarată, deoarece malțul poate fi produs din oricare cereală. Trebuie întotdeauna citită
lista de ingrediente. Glutenul poate fi prezent în multe produse unde nu ar putea fi bănuit
inițial. Prezența glutenului, indiferent de motiv, trebuie declarată de producător conform
legislației în vigoare.
Sunt permise: toate legumele (deci inclusiv soia și făina de soia, năutul), fructele, carnea,
laptele de orice fel, nucile, iar dintre cereale: porumbul, orezul și pseudocerealele, amidonul din
cartofi, porumb. Mezelurile, brânzeturile, semipreparatele, conservele trebuie verificate citind
lista de ingrediente. Făina de grâu din sosuri se poate înlocui cu amidon de porumb. Glutenul
trebuie substituit în alimentele fără gluten prin alți lianți alimentari.

La ce complicatii poate duce boala celiaca:

Osteoporoza se numără printre afecțiunile asociate cu boala celiacă. Dacă intestinul subțire nu
mai permite absorbția calciului din cauza afecțiunii, densitatea oaselor va scădea, dezvoltându-
se boala numită osteopenie, aceasta putând evolua spre osteoporoză.
Malnutriția poate apărea din cauză că organismul nu mai primește din alimentație substanțele
nutritive de care are nevoie pentru o bună funcționare.
Infertilitatea este o altă complicație care poate surveni în urma netratării bolii celiace. Aceasta
poate apărea atât în cazul femeilor, dar și în cel al bărbaților. În plus, femeile se pot confrunta și
cu perioade menstruale mai dureroase sau să dezvolte endometrioza - o afecțiune care
presupune creșterea în afara uterului a țesutului care căptușește interiorul acestuia.
Boala celiacă poate duce și la creșterea în volum a enzimelor hepatice, însă pe termen scurt,
existând posibilitatea ca acestea să revină la dimensiunile normale, dacă se recurge la
tratament.