Fulerenele

fascinante in o provocare
prezent, pentru viitor
Cunostintele noastre despre carbon sunt cam tot
atât de vechi ca si cele despre foc, dar, cu toate
acestea, fiecare secol, fiecare deceniu chiar, deschid
noi perspective asupra acestui, în aparenta, atât de
banal element. Astfel, în anul 1996 Premiul Nobel în
chimie era acordat pentru sinteza în laborator a
fulerenelor, care, la prima vedere, ar parea, dupa
diamant si grafit, „o a treia forma a carbonului”. La
drept vorbind, fulerenele nu sunt chiar o noutate:
existenta lor a fost dovedita în praful interstelar si în
unele formatiuni geologice terestre; dar fulerenele
au putut fi studiate numai dupa 1990, când
Kratschmer si Fostiropoulos au gasit calea de a le
sintetiza în cantitati rezonabile (grame).
Fulerenele sau "C60" reprezintă o clasă de
compuşi de atomi de carbon, care prezintă
per ansamblul structurii fie forme sferice de
tip dom geodezic (C60, C540) sau forme
cilindrică de "tip cuşcă" (nanotuburile).
Această clasă de substanţe este considerată,
alături de carbonul amorf, grafitul şi
diamantul o formă alotropică distinctă a
carbonului. Din punct de vedere al legăturilor
chimice dintre atomii de carbon constitueţi,
fulerenele sunt înrudite structural cu grafitul.
Nanotub
având o
structură de
fulerenă aflat
într-o rotaţie
simulată
înfăţişând
structura sa
tridimensiona
lă
.
Domul geodezic al lui Fuller.
Numele lor provine de la numele
americanului
Richard Buckminster Fuller, creatorul
domului geodezic. Au fost
descoperite de Harold Kroto,
Richard Smalley şi Robert Curl în
1985 la Rice University. Kroto,
Smalley şi Curl au primit pentru
aceasta Premiul Nobel pentru chimie
în 1996.
Principalul reprezentant al clasei este fulerena C60, care are
60 de atomi de carbon aranjaţi într-o structură icosaedrică.
Unul din cele 5 solide platonice, icosaedrul este un poliedru
format din 12 feţe pentagonale şi 20 de feţe hexagonale.
Structura este extrem de asemănătoare cu cea a unei mingi
de fotbal modernă, al cărui design a fost total inspirat de
domul geodezic a lui Fuller. C60 este cea mai mică fulerenă
stabilă (cu feţe pentagonale non-adiacente şi alternativ
hexagonale).
 Fulerenele prezintă următoarele proprietăţi:
Solide,negre ,
opace ,
duritate mică ,
slab conducătoare de căldură şi electricitate,
solubile în benzină ,
q=1,75-2,19 g/cm2
 Posibile aplicatii
- primul domeniu de interes a vizat posibilitatea de a
furniza sau stoca energie, în pile solare si baterii, sau
chiar drept combustibil de racheta
- Faptul ca fulerenele pure îsi schimba culoarea la
iradiere si-a gasit deja aplicatii în fotolitografie, la
obtinerea unor lacuri fotosensibile
- utilizarea fulerenelor ca lubrefianti
- s-a dovedit ca moleculele de fulerena au capacitatea,
în anumite conditii, de a bloca virusul HIV

Aplicatiile practice ale fulerenelor nu si-

au gasit înca adevarata dimensiune
  Bibliografie
www.cgl.ucsf.edu ro.wikipedia.org
www.documed.ro www.stiintasitehnica.ro
www.stardome.ro

Prof. Cristea Marinela

Sc. Gen. „Dominic Stanca”
Orastie, jud. Hunedoara