Sunteți pe pagina 1din 3

Mandru Mihaela

AMG II-A

Boala Cliaca (Enteropatie glutenica)

Definitie:
- Boala celiacă reprezintă, de fapt, intoleranța autoimună pe care unele persoane o
au la gluten
- Aceasta afectează mai ales intestinul subțire, dar și alte organe, și mai este
cunoscută și sub denumirea de enteropatie glutenică
- Este una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni digestive cronice, însă, în același
timp, este frecvent subdiagnosticată, fapt care poate presupune riscuri pentru
pacienți.

Etiopatogenie:

Apariția bolii celiace depinde de moștenirea genetică, dar poate fi influențată de


diverși factori de mediu și de consumul de alimente care conțin gluten. Câteva
categorii de persoane prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta boala celiacă:

 cele care au rude de gradul I diagnosticate cu această boală;


 cele care suferă de alte afecțiuni autoimune, cum ar fi tiroidita autoimună sau
diabetul zaharat de tip 1.

Simptomatologie:

Boala celiacă nu are simptome specifice, iar unii pacienți nu prezintă nicio formă de
manifestare sau resimt doar semne ale deficitelor nutriționale. Există, însă, și
persoane care se confruntă cu simptome gastrointestinale semnificative.

Boala celiacă se poate declanșa atât la adulți, dar și la copii sau sugari, în dieta
cărora sunt introduse cereale. Copiii sau sugarii cu boala celiacă pot resimți
următoarele simptome:

 apatie;
 anorexie;
 tegumente palide;

 scăderea tonusului muscular (hipotonie generalizată);


 creșterea în volum a abdomenului (distensie abdominală);
 anemie;
 încetinirea procesului de creștere;
 scaune voluminoase și decolorate.

În cazul adulților, simptomele cele mai des întâlnite sunt:

 stare de oboseală;
 slăbiciune;
 anorexie;

 diaree moderată;
 eliberare de grăsimi în cantități mari prin fecale (steatoree).

Unii adulți care au această boală pot observa și scăderi în greutate sau pot avea
manifestări ale deficienței de vitamina D și de calciu.

Diagnostic:

O diagnosticare corectă presupune efectuarea unei serii de analize medicale de


laborator, după ce un pacient este suspectat ca suferind de boala celiacă din cauza
simptomelor pe care le resimte.

Una dintre primele metode aplicate de medici pentru a descoperi această boală
este determinarea anticorpilor anti-transglutaminază tisulară și a anticorpilor
anti-endormisium IgA prin efectuarea unor teste de sânge. Depistarea acestora în
organism determină diagnosticarea cu boala celiacă, însă, dacă testul este negativ,
posibilitatea ca boala să fie, totuși, prezentă, nu este în totalitate exclusă.

Endoscopia digestivă superioară cu biopsii multiple este, de asemenea, utilizată


pentru diagnosticarea bolii celiace. Prin endoscopie, are loc examinarea esofagului,
stomacului și duodenului (parte a intestinului subțire), prin introducerea unui tub
flexibil și de mici dimensiuni (endoscop) în cavitatea bucală, de unde este direcționat,
ulterior, spre zonele de interes menționate. Biopsiile presupun examinarea unor
fragmente de țesut sau de celule și ajută la stabilirea unui diagnostic corect.

În timpul procesului de diagnosticare, este important ca pacientul să nu elimine


din regimul alimentar glutenul. Testele efectuate analizează modul în care corpul
răspunde la interacțiunea cu această proteină, astfel că, dacă persoana suspectată
renunță la gluten, acuratețea rezultatelor ar putea scădea.

Complicatii:

În timp, în lipsa unui tratament sau a unei diagnosticări corecte, boala celiacă poate
să ducă la diverse complicații, care să se manifeste la nivelul întregului organism.
Osteoporoza se numără printre afecțiunile asociate cu boala celiacă. Dacă intestinul
subțire nu mai permite absorbția calciului din cauza afecțiunii, densitatea oaselor va
scădea, dezvoltându-se boala numită osteopenie, aceasta putând evolua spre
osteoporoză.

Malnutriția poate apărea din cauză că organismul nu mai primește din alimentație


substanțele nutritive de care are nevoie pentru o bună funcționare.

Infertilitatea este o altă complicație care poate surveni în urma netratării bolii


celiace. Aceasta poate apărea atât în cazul femeilor, dar și în cel al bărbaților. În
plus, femeile se pot confrunta și cu perioade menstruale mai dureroase sau să
dezvolte endometrioza - o afecțiune care presupune creșterea în afara uterului a
țesutului care căptușește interiorul acestuia.

Boala celiacă poate duce și la creșterea în volum a enzimelor hepatice, însă pe


termen scurt, existând posibilitatea ca acestea să revină la dimensiunile normale,
dacă se recurge la tratament.

Tratament:

Tratamentul care le este recomandat celor care sunt diagnosticați cu boala celiacă
este unul nutrițional: aceștia vor adopta un regim alimentar strict, din care să fie
excluse în totalitate produsele și alimentele care conțin gluten. Acest tip de tratament
ajută, în cazul majorității pacienților, la revenirea la normal a mucoasei intestinale și,
implicit, la evitarea complicațiilor afecțiunii.