MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Tehnologia Alimentelor

Departamentul Tehnologia Produselor Alimentare

Studiu Individual
La disciplina ”Bazele nutriției și securitatea alimentară”
Tema: Boala celiacă. Cauze și manifestări Clinice

A realizat: Stratan Alexandrina, IMIA-181

A Vverificta: Paladi Daniela, dr.conf Univ.

Chișinău, 2021
Cuprins

Introducere.............................................................................................................3

Capitolul I: Ce este glutenul și cine prezintă riscul de a dezvolta boala celiacă...5

Capitolul II:Simptomele bolii celiace....................................................................7

Capitolul III: Diagnosticul și complicațiile bolii celiace.....................................10

Capitolul IV: Tratamentul bolii celiace...............................................................12

Capitolul V: Alimente permise și interzise.........................................................14

Capitolul V: Teste de laborator...........................................................................15

Concluzie.............................................................................................................16

Bibliografie..........................................................................................................17
Introducere
 O alergie alimentară apare atunci când sistemul de aparare al organismului
reacționează excesiv la expunerea la un aliment sau la o substanță dintr-un aliment, tratându-l
ca pe un invadator și trimițând substanțe chimice pentru a o neutraliza. Se estimează
că alergiile alimentare afecteaza între 4% și 6% dintre copii și 4% dintre adulti, potrivit
Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din Statele Unite ale Americii.

Deși alergiile tind să se transmită în familie, este imposibil de precizat cu certitudine

dacă un copil va moșteni alergia alimentară a unui părinte sau dacă frații vor împărți aceleași
alergii.

Simptomele alergiei alimentare sunt mai frecvente la bebeluși și copii, dar pot apărea
la orice vârstă. O alergie alimentară poate apărea inclusiv la alimentele care au fost consumate
fără probleme ani la rând.

Simptomele unei alergii alimentare pot varia de la ușoare până la severe. Doar pentru
că o reacție inițială provoacă inițial semne ușoare, nu înseamnă că toate reacțiile vor fi
similare. De exemplu, un aliment care a declanșat simptome ușoare într-un anumit moment
poate provoca simptome mai severe în altă situație. Cea mai severă reacție alergică este
anafilaxia - o reacție care pune viața în pericol, deoarece poate afecta respirația, poate
provoca o scădere dramatică a tensiunii arteriale și poate afecta ritmul cardiac. Anafilaxia
poate apărea în câteva minute de la expunerea la alimentele declanșatoare, poate fi fatală și
trebuie tratată prompt cu o injecție de epinefrină (adrenalină).

Simptomele unei reacții alergice pot implica pielea, tractul gastro-intestinal, sistemul
cardiovascular și tractul respirator. Majoritatea simptomelor legate de alimente apar în două
ore de la ingestie, iar de multe ori încep în cateva minute. În unele cazuri foarte rare, reacția
poate fi întârziată cu patru până la șase ore sau chiar mai mult. Reacțiile întârziate sunt de
obicei observate la copiii care dezvoltă eczeme ca un simptom al alergiei alimentare și la
persoanele cu o alergie rară la carnea roșie cauzată de mușcătura unei căpușe.

O intoleranță alimentară înseamnă incapacitatea organismului de a digera corect un

aliment. Intoleranțele pot apărea din mai multe motive, cele mai frecvente doua fiind:
  Organismului îi lipsesc enzimele digestive necesare pentru anumite alimente și, prin
urmare, nu le poate digera în mod corespunzător sau nu poate absorbi în mod eficient
substanțele nutritive din acestea.

 Ca rezultat al unei sensibilități la un anumit aliment. O sensibilitate poate apărea din

cauza supraconsumului sau supraexpunerii organismului la un anumit aliment.

Simptomele unei intoleranțe alimentare sunt: dureri de burtă, balonare, eczeme și

iritații. Acestea apar, de obicei, la câteva ore după consumul alimentelor.

Numărul de persoane care cred că au o intoleranță alimentară a crescut dramatic în

ultimii ani, însă este greu de precizat câte persoane sunt cu adevărat afectate. Mulți oameni
presupun că au o intoleranță alimentară atunci când adevarata cauză a simptomelor lor este
alta. Printre intoleranțele alimentare întâlnite mai frecvent se numără:

 Intoleranța la lactoza, care se găsește în lapte și produse lactate proaspete,

nematurate

 Intoleranța la sulfiți – substanțe care apar în mod natural în vin, sau pot fi adăugate
produselor alimentare pentru că împiedică dezvoltarea mucegaiurilor

 Intoleranța la gluten – boala celiacă.

 Capitolul I: Ce este glutenul și cine prezintă riscul de a dezvolta boala
celiacă

Glutenul este o proteină care se găsește în cereale precum grâul, secara, orzul, dar și
în unele produse alimentare, cum ar fi anumite sosuri, și este dăunător pentru persoanele care
suferă de boala celiacă. Dacă acestea consumă alimente care conțin gluten, intestinul subțire
declanșează o reacție imunologică prin care mucoasa intestinală este distrusă, iar nutrienții
necesari organismului nu mai sunt absorbiți așa cum ar trebui. Acest fapt duce nu doar la
disconfort, ci și la degradarea stării de sănătate.

Boala celiacă reprezintă, de fapt, intoleranța autoimună pe care unele persoane o au la

gluten. Aceasta afectează mai ales intestinul subțire, dar și alte organe, și mai este cunoscută
și sub denumirea de enteropatie glutenică. Este una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni
digestive cronice, însă, în același timp, este frecvent subdiagnosticată, fapt care poate
presupune riscuri pentru pacienți.

Nu se cunoaște cauza exactă care determină boala celiacă, dar studiile recente au
identificat anumite gene (gena HLA DQA1/DQB1) care definesc o predispoziție crescută
pentru boală. 30% din populație are aceste gene, însă doar 3% dezvoltă celiachie. Nu se știe
de ce boala apare doar la anumite persoane, și nu apare la altele. Se pare ca alți contribuitori,
cum ar fi factori din mediu sau alte gene, influențează dezvoltarea acestei boli complexe.

Predispoziția de a face boala se moștenește, ceea ce înseamnă că celiachia poate să

apara la mai mulți membri ai aceleiași familii. Persoanele care au o rudă de gradul 1 (părinte,
copil, frate) cu celiachie prezintă un risc de 4-15% de a dezvolta boala celiacă, de aceea este
important să se testeze, chiar dacă nu au simptome.

La persoanele predispuse genetic, ingerarea alimentelor care conțin gluten (care se

găsește în anumite cereale - grâu, secară și orz) declanșează apoi o reacție imună anormală cu
formarea de autoanticorpi care atacă propria mucoasă a intestinului subțire, ceea ce cauzează
inflamație și leziunile intestinale caracteristice bolii – atrofia vililor intestinali. Aceste leziuni
ale intestinului subțire determină tulburările de digestie și absorbție (maldigestie și
malabsorbție) caracteristice bolii celiace.
Câteva categorii de persoane prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta boala celiacă:

 cele care au rude de gradul I diagnosticate cu această boală;

 cele care suferă de alte afecțiuni autoimune, cum ar fi tiroidita autoimună sau diabetul
zaharat de tip 1.

Alte afecțiuni autoimune:

 Tiroidita autoimuna

 Boala Addison (insuficiența suprarenală)

 Colita microscopica (colita limfocitară sau colagenă)

 Scleroza multiplă

Afecțiuni genetice specifice:

 Sindrom Down

 Sindrom Turner

 Sindrom Williams
 Capitolul II:Simptomele bolii celiace

Simptomele sunt variate, intermitente (apar și dispar, pentru ca apoi să reapară din
nou) și constau în tulburări digestive și extradigestive. Simptomele diferă de la un pacient la
altul, de la simptome ușoare care trec deseori neobservate, la simptome și complicații severe
care alterează calitatea vieții. Se consideră că există peste 300 de semne și simptome,
celiachia fiind considerată un “cameleon” din punct de vedere al expresiei clinice. Toate
aceste simptome nespecifice, care pot apărea și în alte afecțiuni, întârzie deseori diagnosticul
bolii celiace, aceasta fiind frecvent sub-diagnosticată.  În general, diagnosticul de boală
celiacă se pune după 6-10 ani după ce simptomele încep să se manifeste.

Pacienții simptomatici reprezintă doar vaârful icebergului reprezentat de totalitatea

celor cu celiachie. Există numeroase cazuri în care boala este asimptomatică (boala celiacă
silențioasă) în ciuda unei inflamațiii semnificative la nivelul mucoasei intestinului subțire și a
testelor serologice specifice pozitive. Riscul de boală celiacă este crescut la rudele de gradul 1
ale celor deja diagnosticați cu această boală, la cei cu tiroidita autoimună sau diabet zaharat
tip 1. Astfel de pacienți sunt diagnosticați ca urmare a unei sensibilizări și informări riguroase
legate de această afecțiune în rândul medicilor.

Manifestările clinice ale bolii variază mult în funcție de vârstă:

Copii mici (< 3 ani)

Prezintă mult mai frecvent decât adulții manifestări digestive. Aceștia fac frecvent
forma clasică de celiachie. Prin definiție, pacienții cu boala clasică au semne și simptome de
malabsorbție: diaree, steatoree (prezența grăsimilor în scaun), pierdere în greutate și stagnare
în înălțime. Simptomele se pot instala precoce (la vaârste cuprinse între 4 și 24 luni), odată cu
introducerea făinosului în alimentație (diversificare), mai ales la sugarii alaptați artificial de la
vârstă foarte fragedă.

 Diaree cronică

 Constipație (alternând cu diareea)

  Distensie abdominală (balonare, abdomen umflat)

 Flatulență (eliminare de gaze)

 Greață și vărsături

 Scaune în cantitate mare, deschise la culoare, cu aspect uleios, urât mirositoare

(steatoree)

 Durere abdominală recurentă

Inabilitatea de a absorbi nutrienții alimentari determină:

 Întârziere de creștere și dezvoltare

 Defecte ale smalțului dentar

 Oboseală

 Iritabilitate

Copii mari si adolescenți

Prezintă frecvent manifestări atipice extraintestinale:

 Stagnare în creștere

 Lipsa poftei de mâncare

 Defecte ale smalțului dentar

 Pubertate întârziată

 Oboseala cronică

 Anemie prin carență de fier și/sau acid folic

 Tulburări de coagulare

 Manifestări neurologice (în special, amorțeli inexplicabile ale extremităților)

 Schimbări de dispoziție
 Adulți

Pot prezenta, asemănător copiilor mici, un tablou clasic de boală, cu diaree severă și
scădere ponderală, dar sunt mult mai frecvent întâlnite simptome gastrointestinale de
severitate mică, cum ar fi un sindrom dispeptic sau un sindrom de colon iritabil.

Totuși, mai mult de 50% dintre adulți au forme de boală silențioasă (boala celiacă
asimptomatică) sau boala celiacă atipică cu manifestări extraintestinale: anemie, oboseală
cronică, scădere în greutate, defecte ale smalțului dentar, căderea prematură a dinților, fracturi
repetate, osteoporoza, artrită, stomatită aftoasă recurentă, creșteri inexplicabile ale
transaminazelor hepatice, manifestări neurologice, schimbări de dispoziție, depresie, iar la
femei, menstre neregulate, infertilitate, avorturi repetate, naștere prematură, nașterea unui
nou-născut cu greutate mică pentru vârsta gestațională.

La adulți, de regulă se tratează în mod repetat deficitele nutriționale, anemia,

spasmofilia și osteoporoza, tratându-se astfel doar simptomele bolii celiace.

Anumite afecțiuni, în special alte boli autoimune, se asociază semnificativ cu boala celiacă:

 Dermatita herpetiformă - este larg acceptat astăzi faptul că dermatita herpetiformă, o

afecțiune buloasă a pielii, este indusă de gluten. Spre deosebire de boala celiacă,
anticorpii atacă in primul rând pielea celui afectat, restul simptomelor, inclusiv
malnutriția, putând lipsi parțial sau chiar complet.

 Diabet zaharat de tip I  Vitiligo

 Tiroidita autoimună  Nefropatia cu IgA

 Deficit de IgA  Afecțiuni hepatice autoimmune

 Artrita reumatoidă  Sindrom Down

 Psoriazis  Sindrom Turner

 Capitolul III: Diagnosticul și complicațiile bolii celiace

Este important ca diagnosticul de boala celiacă să fie stabilit chiar și la pacienții cu

simptome atipice sau fără simptome, deoarece netratată, afecțiunea poate duce la complicații
severe.

Prima etapă este cea de suspiciune pentru boala celiacă. Diagnosticul prezumptiv este
pus de regulă de medicul pediatru sau de medicul de familie atunci cand constată una sau mai
multe dintre manifestările intestinale sau extraintestinale, care se agravează, nu dispar în timp
sau se repetă la intervale scurte sau care nu au o explicatie anume. Următoarele persoane
trebuie testate pentru boala celiacă:

 Pacienți cu manifestări gastrointestinale: diaree cronică sau recurentă, distensia

abdomenului și balonare persistentă

 Pacienții cu manifestări extraintestinale la care nu există o cauză aparentă:

malabsorbție, scădere în greutate, înîlțime mică, pubertate întârziată, anemie prin
carență de fier, folați sau vitamina B12, creșteri persistente ale transaminazelor (TGO,
TGP), stomatita aftoasă recurentă, defecte ale smalțului dentar, neuropatii periferice,
atacuri migrenoase recurente, femei cu infertilitate, avorturi spontane recurente sau
care au născut copii mici pentru vârsta gestațională

 Pacienți asimptomatici cu risc crescut pentru boala celiacă: rudele de gradul 1 (părinte,
frate, copil) ale pacienților diagnosticați cu boala celiacă, pacienții cu dermatita
herpetiforma, diabet zaharat tip I sau alte afectiuni autoimune, pacientii cu sindrom
Down

Etapa a doua este cea în care diagnosticul de celiachie este pus de un medic specialist
gastroenterolog. Diagnosticul de boala celiacă este stabilit astfel:

Determinare de markeri serologici specifici

  Anticorpi antiglutaminaza tisulară (IgA, IgG)

 Anticorpi antiendomisium (IgA)

Este etapa inițială și se efectuează în condițiile în care pacientul urmează o dietă care
conține gluten. De aceea, este important sa nu începi singur o dietă fără gluten înainte de a
avea un diagnostic stabilit de catre medicul gastroenterolog, deoarece, inclusiv reducerea
cantității de gluten poate influența rezultatul analizelor de laborator (rezultate fals negative).
Deși, markerii serologici au aparut inițial pentru a depista boala în grupul de pacienți care
prezentau simptome atipice extraintestinale, astăzi sunt folosiți din ce in ce mai mult inclusiv
în scop de screening.

Efectuarea biopsiei intestinale

Diagnosticul de boala celiacă este confirmat prin efectuarea biopsiei de mucoasă

intestinală. Presupune prelevarea unor fragmente din mucoasa jejunului (porțiune din
intestinul subțire) și se efectuează în cadrul endoscopiei digestive superioare. Biopsia permite
determinarea stadiului de evoluție a bolii. Se constată modificările caracteristice  - de la
inflamația mucoasei intestinale cu micșorarea vilozităților intestinale, până la aplatizarea și
atrofia (dispariția) acestora.

Răspunsul terapeutic și serologic (cu scăderea titrului de anticorpi) la dieta fără gluten
susține diagnosticului de boala celiacă.

La ce complicații poate duce boala celiacă?

În timp, în lipsa unui tratament sau a unei diagnosticări corecte, boala celiacă poate să
ducă la diverse complicații, care să se manifeste la nivelul întregului organism.

Osteoporoza se numără printre afecțiunile asociate cu boala celiacă. Dacă intestinul

subțire nu mai permite absorbția calciului din cauza afecțiunii, densitatea oaselor va scădea,
dezvoltându-se boala numită osteopenie, aceasta putând evolua spre osteoporoză.

Malnutriția poate apărea din cauză că organismul nu mai primește din alimentație

substanțele nutritive de care are nevoie pentru o bună funcționare.

Infertilitatea este o altă complicație care poate surveni în urma netratării bolii celiace.
Aceasta poate apărea atât în cazul femeilor, dar și în cel al bărbaților. În plus, femeile se pot
confrunta și cu perioade menstruale mai dureroase sau să dezvolte endometrioza - o afecțiune
care presupune creșterea în afără uterului a țesutului care căptușește interiorul acestuia.

Boala celiacă poate duce și la creșterea în volum a enzimelor hepatice, însă pe

termen scurt, existând posibilitatea ca acestea să revină la dimensiunile normale, dacă se
recurge la tratament.

Capitolul IV: Tratamentul bolii celiace

În prezent, nu există un tratament medicamentos, singurul tratament acceptat este dieta

strictă faără gluten pe toata durata vieții. Boala celiacă este o afecțiune unică deoarece factorul
de mediu precipitant este cunoscut - glutenul din anumite cereale. Deși boala celiacă nu se
vindecă (odată apărută rămâne pe toata durata vieții), pacienții  care respecta strict dieta fără
preparate din grâu, orz și secară pot avea o viață normală. Ameliorarea clinică are loc imediat,
intestinul subțire începe să se regenereze și sa funcționeze normal, iar complicațiile cronice
sunt astfel prevenite.

Chiar și cantități mici de gluten, cum ar fi un singur biscuite sau chiar firimiturile care
rămân pe tocător sau în prăjitorul de pâine, pot declanșa leziuni ale intestinului subțire.
Trebuie întotdeauna citită lista de ingrediente a unui produs. Conform legislației în vigoare,
producătorul trebuie să declare prezența glutenului, indiferent de motiv (compoziție, aditivi,
contaminare, etc.). Pacientul cu boala celiacă nu trebuie sa riște să consume un produs a cărui
compoziție nu o cunoaște. Un dietician te va ajuta să selectezi alimentele fără gluten și te va
învăța cum să verifici etichetele.

Deși ovazul este tolerat de majoritatea pacienților celiaci, nu se recomandă să se

consume preparatele din ovăz, din cauza caâă exista riscul de contaminare în cadrul
proceselor de cultivare, transport sau morărit cu cerealele care conțin gluten.

Aderența la dieta fără gluten trebuie să fie pe viață. Pacienții care trec prin mai multe
cicluri de renunțare la dieta fără gluten și apoi reluarea ei, pot ajunge să nu mai raspundă la
terapia nutriționala.

Boala celiacă care nu răspunde la tratament

 Boala celiacă care nu răspunde la dieta fără gluten este cauzata adesea de
contaminarea alimentelor cu gluten. De aceea, se recomandă un consult la un dietetician cu
experiență în celiachie, care să te  ajute sa înveți cum să elimini complet glutenul din
alimentație.

Dacă în continuare ai manifestări după ce ai urmat timp de 6 luni o dietaă strictă fără
gluten, este posibil să fie necesare teste suplimentare pentru a se identifica alte cauze care să
explice simptomele:

 Bacterii în intestinul subțire (sindrom de suprapopulare bacteriană a intestinului

subțire)

 Colita microscopică

 Sindrom de colon iritabil

 Insuficiența pancreatică

 Intoleranța la zăharuri – intoleranța la lactoză, zaharoză sau fructoză

Boala celiacă refractară la tratament

Într-un numaăr mic de cazuri, boala celiacă nu se ameliorează cu o dietă fără gluten și
progresează către o afecțiune denumită boala celiacă refractară. Aceasta formă de boală se
caracterizează prin inflamația cronică a tractului intestinal, malabsorbția nutrienților și un risc
crescut de a dezvolta un tip de cancer limfatic denumit limfom cu celule T.
 Capitolul V: Alimente permise și interzise

Ce poate să consume o persoană diagnosticată cu boala celiacă?

Alimente care nu conţin gluten:

 LEGUME NATURALE: rosii, cartofi, salata verde, broccoli, varza, spanac, morcovi
etc

 FRUCTE NATURALE: avocado, fructe de padure, banane, mere, struguri etc

 CARNE: porc, vaca, curcan, pui, rata etc

 PESTE: somon, hering, sardina, ton etc

 ULEIURI VEGETALE: masline, floarea soarelui, porumb etc

 LACTATE NATURALE: unt, iaurt, branza, cascaval, smantana, lapte etc

 NUCI: migdale, caju, nuci, alune etc.

 SEMINTE: floarea soarelui, dovleac etc

 CEREALE FARA GLUTEN: porumb, orez, mei etc

 PSEUDOCEREALE FARA GLUTEN: hrisca, quinoa, tapioca, sorg, amarant etc

 miere, ouă, cafea, cacao, zahăr, ceai, sare

Alimente care contin gluten:

 GRAU SI HIBRIZI: bulgur, spelt, kamut, inclusiv tarate, bors, amidon de grau,
germeni, gris, pesmet

 ORZ: malt, otet din malt

 OVAZ SI DERIVATE SECARA: fulgi, preparate cu malt

  ALIMENTE PROCESATE: bere, prajituri, paste, sosuri, crutoane, chipsuri, lactate cu
adaosuri etc.

Capitolul V: Teste de laborator

Colegiul American de Gastroenterologie (ACG) recomandă anticorpii de tip IgA anti-

transglutaminază tisulară ca fiind cel mai bun test neinvaziv în cazul unei suspiciuni de boală
celiacă. Determinarea anticorpilor este utilă și pentru monitorizarea eficienței dietei – nivelul
acestora se va reduce la minim, până la negativare, după 6-12 luni de la modificarea
alimentației.

În situația în care se obține un rezultat neconcludent la anticorpii anti-transglutaminază

tisulară se recomandă testarea anticorpilor anti-endomisium cu relevanță medicală similară.
Anticorpii anti-gliadin au o valoare diagnostică mai mică comparativ cu celelalte două tipuri
de anticorpi, fiind detectați în special la copiii sub 2 ani.

Deoarece boala celiacă survine doar la persoanele care prezintă anumite variante
genetice de predispoziție, rudele de gradul I ale persoanelor cu boală celiacă pot beneficia de
testarea genetică pentru a stabili riscul dezvoltării în viitor a bolii celiace. Un rezultat negativ
exclude posibilitatea apariției afecțiunii, în timp ce un rezultat pozitiv indică doar un risc
crescut și nu dezvoltarea obligatorie a bolii, fiind necesară o supraveghere medicală periodică.

Fiind o boală cu predispoziţie genetică, rudele de gradul 1 ale pacienţilor diagnosticaţi

cu boală celiacă au un grad de risc de 1/22, iar cele de gradul 2 de 1/39 de a dezvolta boala
celiacă pe parcursul vieţii.

Testarea în Republica Moldova (SYNEVO)

ANTICORPI ANTI – TRANSGLUTAMINAZĂ TISULARĂ IGA, IGG

(TEST CELIKEY) Preţ: 360 MDL
ANTICORPI ANTI – ENDOMISIUM IGA Preţ:  670 MDL
ANTICORPI ANTI – GLIADIN IGA Preţ:  350 MDL
ANTICORPI ANTI – GLIADIN IGG Preţ:  190 MDL
PREDISPOZIȚIE GENETICĂ BOALA CELIACĂ (HLA – DQ2/DQ8) Preţ: 5280 MDL

Concluzie

La apariția bolii celiace contribuie genele de predispoziție, consumul de alimente cu

gluten, precum și alți factori de mediu. Uneori, boala celiacă este declanșată sau devine activă
pentru prima oară după o intervenție chirurgicală, sarcină, naștere, infecții virale sau stres
emoțional sever. De asemenea, practicile incorecte de diversificare a alimentației la sugari,
infecțiile digestive și modificările florei bacteriene intestinale ar putea să crească riscul
dezvoltării bolii celiace.

Ca rezultat al reacției anormale a organismului la glutenul din alimente, sunt

modificate progresiv până la aplatizare și dispariție vilozitățile intestinale, acele formațiuni
proeminente ce căptușesc mucoasa intestinului subțire. Vilozitățile absorb vitaminele,
mineralele și nutrienții din alimentele ingerate, însă, în cazul în care acestea sunt afectate, nu
se pot obține suficient de mulți nutrienți, indiferent cât de mult mănânci.

Menținerea unei diete fara gluten este un proces care se invata. Mai ales dacă
diagnosticul este recent, pot să apară greșeli n alimentație.

Dacă ai boala celiacă și accidental mănânci gluten, ai putea să începi să ai simptome la

cîteva ore după ce ai mâncat, iar simptomele pot dura de la căteva ore la câteva zile.  Totuși,
manifestările variază de la o persoană la alta și depind de cât de mult gluten ai mâncat, cât de
intolerant ești și cât timp ai ținut o dietă fără gluten.Glutenul va afecta intestinul tău. Totuși,
dacă mănânci accidental gluten, este puțin probabil ca afectarea intestinului să fie una de
durată.
 De asemenea, este important să reții că ingestia chiar a unor cantități microscopice de
gluten, însă timp îndelungat poate sa întrețină procesul inflamator intestinal și distrucția
mucoasei intestinale cu toate consecintele legate de malabsorția nutrienților.

Bibliografie
1. https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/de-ce-este-important-sa-stii-
despre-boala-celiaca
2. https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/boala-celiaca
3. https://www.synevo.md/intoleranta-la-gluten-sau-boala-celiaca/
4. https://www.csid.ro/sanatate/sanatate-health/alimente-permise-si-interzise-
daca-ai-boala-celiaca-16369790/
5. https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/tulburari-gastrointestinale/boala-celiaca-
simptome-cauze-diagnostic-tratament
6. https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/alergiile-si-intolerantele-
alimentare-diferente-si-diagnostic