3.

Newton îl înlocuieşte pe Aristotel

Societatea umană, ieşită din bifurcaţia revoluţiei, va reamenaja,
prin noile tipuri de forţe, angrenajul activităţii economice.
Proprietatea se restrânge în privinţa forţei de muncă, lucr ătorul
având o libertate condiţionată, dar incomparabil mai dezvoltată
decât în perioada anterioară. Forţa proprietăţii se va îndrepta cu
precădere spre unelte şi pământ, elementul viu, omul, participând
într-o postură de semilibertate la procesele economice, cu efecte
de creştere a randamentului în procesele economice tip produc ţie
şi tip consum.
Oricât de "întunecat" pare acest ev mediu în istorie, el va a şeza
la baza activităţii economice contribuţii hotărâtoare pentru
generaţiile următoare. Fizica, chimia, ştiinţele vieţii, matematica,
filosofia şi economia îşi lărgesc cantitativ şi calitativ bagajul de
concepte, legi, tehnologii.
Pe baza plusului de potenţial economic pe care îl aduce
agricultura, are loc o proliferare a diviziunii muncii în favoarea
ramurilor prelucrătoare, a negoţului şi a activit ăţii ştiinţifice. Sub
ameninţarea sau patronajul bisericii, forţa curiozit ăţii umane
scoate la iveală noi soluţii pentru a face faţă cerinţelor legii valorii
entropice.
Dacă în antichitate principiul de lucru şi de construire de unelte
era mai puţină forţă, chiar dacă parcurgem un spaţiu mai mare şi
consumăm mai mult timp, evul mediu va modifica acest principiu,
pentru că a avut ideea să atragă mediul natural într-o proporţie mai
mare în sistemul bio-material al activităţii economice.
Atenţionare
Astfel, sesizând forţa de multiplicare a pământului, evul mediu îl va "imobiliza"
cu ajutorul forţei proprietăţii, aşa cum făcuse în antichitate cu sclavul. Dar atenţia
omului se îndreaptă şi spre energia liberă din Natură. Morilor de apă, apărute la
începutului primului mileniu al erei noastre, li se vor adăuga cele de vânt, apărute în
Persia în jurul anului 1000.
Vikingii perfecţionează corăbiile cu pânze, chimia descoper ă
praful de puşcă, lumea arabă se impune în matematică şi medicin ă
(Avicenna). Renaşterea va impulsiona şi mai mult căut ările
empirice, dar va aduna aceste realizări în sânul ştiin ţei, dându-le
dreptul de a fi folositoare omului şi societăţii. Tiparul lui
Gutenberg şi hârtia, descoperită în China, "vor permite cuvântului
Pământ,
unelte,
ştiinţă
Schimbare
de
principiu
Revoluţia
Renaşterii
să depăşească spaţiul şi timpul"; o întreagă Galaxie Gutenberg se
va naşte, după cum remarcă Marshall McLuhan.
Difuzarea ştiinţei şi a tehnicii în activitatea economică va
amplifica atragerea de potenţial natural, iar sistemul viu al
societăţii va dispune de suficientă valoare pentru a exista!
Atragerea de potenţial prin actul violent al războiului nu va
înceta nici în această perioadă a istoriei omenirii. Plusul de valoare
intrată prin intermediul cultivării plantelor, dar şi prin intermediul
animalelor (Mircea Eliade remarca că, pentru migratorii asiatici,
calul a constituit mijlocul de a ajunge în Europa. Deci, prin
intermediul calului, în societatea respectivă a intrat un plus de
potenţial care a pus-o în mişcare; nu spre acţiuni economice
locale, ci spre expansiune şi război. Nu este totul să dispui de
valoare, ci contează şi cine şi ce idei te conduc!), va asigura
energia necesară producerii de arme şi întreţinerii de armate.
Munţii de aur ai birurilor şi prăzii de război au alimentat cu
potenţial unele sisteme sociale şi au slăbit altele; teama de entropie
acţiona chiar dacă legea respectivă încă nu fusese descoperit ă.
Cu toate aceste "prăzi", societatea nu putea rezista f ără darul
ştiinţei. Pe traseul Galilei, Copernic, Kepler, Descartes, Newton se
pun bazele fizicii, ale fizicii matematice, în care frumuseţea teoriei
se oglindeşte în luciul obiectiv al relaţiei matematice ce stabile şte
legăturile repetabile ale unei legi. Mecanica, care era principiul de
bază al proceselor economice din acele timpuri, are, în sfâr şit,
legile sale. Legi atât de elegante, încât economia le-a luat f ăr ă s ă
clipească drept principii ale sale!
Activitatea plină de riscuri materiale, dar şi ideologice, a
alchimiştilor pune fundamentul chimiei, ca ştiinţă "despre ce sunt
lucrurile". Natura va ceda acum o parte şi mai mare de poten ţial
natural (Pn) circuitului economic şi social. În secolul al VIII-lea
arabii cunoşteau acidul azotic şi pe cel sulfuric; în Europa,
alchimistul Basilius Valentinus va obţine acidul sulfuric prin
arderea sulfului cu salpetru de-abia în anul 1450. Paracelsus,
născut în anul 1493, va respinge teoriile sterile ale alchimiştilor,
dar nu şi activitatea lor practică şi va determina rena şterea chimiei
ca ştiinţă. Mai mult, va acorda chimiei un rol practic în prepararea
medicamentelor.
Atenţie
cum se
foloseşte
valoarea!
Darul
ştiinţei
prin
fizică,
chimie,
biologie
Cadrul 12.3
Experienţa lui Toricelli, teoria vidului, legea transform ării izoterme a gazelor,
fizica experimentală a lui Robert Hooke, vor duce în final la ma şina cu abur, iar
descrierea circulaţiei sângelui de către Harvey la biologia şi medicina ştiin ţific ă. Dac ă
adăugăm şi paşii importanţi făcuţi în direcţia descoperirii electricit ăţii, vom avea
deschisă calea spre componenta energie (e) din intrările necesare producţiei şi
consumului. Dar şi spre componenta informaţie (i).
Substanţa (s) cerută de procesele economice, adusă de agricultur ă şi chimie, se
va completa din plin datorită efectului benefic al marilor descoperiri geografice ale
evului mediu. Descoperirea Americii şi drumul lui Magelan în jurul lumii vor aduce
spre sistemul bio-material economic al Europei câteva surse de substan ţă şi energie, care
vor înviora materia vie din această zonă a lumii: cartoful, porumbul, dar şi viciul
tutunului!
Totuşi, limitele sistemului vor sugruma sau lăsa nefolosite
multe informaţii scoase din realitatea fizic ă, social ă sau economic ă
de către ştiinţă şi tehnică. Ingineria lui Leonardo da Vinci nu- şi va
găsi o aplicare în structura medievală a sistemului activit ăţii
economice. Forţa socială, care reunea procesele de producţie şi
de consum şi care pornea din curtea feudalului, nu a putut să
asigure un circuit eficace şi în creştere pentru circuitul valorii.
Chiar dacă în anul 995 se introduc în uz curent, în Europa,
tacâmurile pentru masă (cuţite şi furculiţe), procesul de consum nu
era suficient de productiv pentru a pune la dispoziţia societ ăţii
potenţialul economic tip servicii într-o cantitate suficientă.
Sistemul va începe să se îmbolnăvească de răul orânduirii
precedente, mărind risipa de potenţial în războaie, construcţii de
palate, distracţii, fast. Concomitent, mecanismul de obţinere de
valoare este afectat de lipsa de randament a ţăranului lipsit de
pământ, de regulile inechitabile ale distribuirii venitului net din
agricultură, dar şi de apariţia unor elemente noi în modul de
organizare a activităţii economice.
Proprietatea parţială asupra forţei de muncă şi asupra
pământului dădea semne de oboseală sau era subminat ă de
principiile organizării activităţii economice din ora şe şi de
industria în formare. Forţa crescândă a unor unelte produc ătoare
(mai precis, transformatoare) de energie, ca motorul cu aburi, va
atrage atenţia asupra lor, schimbând obiectul proprietăţii de la
forţa de muncă şi pământ, la mijloacele de muncă.
Dar aceste schimbări nu pot să încapă în cercul prea strâmt al
organizării de tip feudal. Şi această societate va intra în zona
fluctuaţiei, pentru a ajunge la punctul de bifurcaţie. Dincolo de
Limitele
societăţii
feudale
Bolile
societăţii
feudale
Virusul
unui nou
mod de
organizare
a activităţii
economice
acesta va fi un nou mod de a organiza mecanismul de ob ţinere a
valorii (vezi fig. nr. 1).
Înainte de a trece de punctul bifurcaţiei, să caracteriz ăm, prin
graficul din fig. nr. 4, modul de construcţie a uneltelor şi a
mecanismului de transformare de potenţial.
Forţa suplimentară introdusă de om prin uneltele sale mai bune
şi mai multe, sisteme nevii şi vii atrase în curtea producătorului, va
permite confecţionarea de unelte la care braţul forţei se reduce
simţitor faţă de pârghia perioadei antice. Acest braţ de la pârghia
evului mediu tinde să devină egal cu cel angajat în atragerea de
potenţial din Natură. Spaţiul şi timpul afectat unei activit ăţi se
reduc simţitor. Societatea începe să simtă gustul vitezei şi al
câştigului de timp!
Fig. nr. 4
Newton îl înlocuieşte pe Aristotel
Pe baza informaţiilor privind istoria ştiinţei şi tehnicii, întocmiţi un inventar de
descoperiri din perioada Evului Mediu care au revoluţionat activitatea economic ă. Ave ţi
în vedere şi descoperirile geografice şi aducerea în Europa de plante, metale
etc.Precizaţi câteva din descoperirile ştiinţifice şi tehnice pe care le folosim şi azi în
activitatea economică.
Gustul
câştigului
de timp