GHIT CRISTIAN ADRIAN

FAC. M.F. MASTER M.F.

ANUL I BISTRITA

STUDIU DE CAZ ETICA

1. Un student X , dintr-un an mai mic, care are dificultăți în a înțelege

cerințele și tema unei lucrări de seminar, riscând astfel o notă foarte proastă.
Situația sa materială nu este deloc bună, iar o medie scăzută l-ar pune în postura de
a risca pierderea bursei sau a locului în cămin. Un student Y a absolvit deja
respectivul curs cu notă maximă și a fost unul dintre preferatele tale. Prin urmare
studentul Y îl ajută colegul X, prin discuții și sugestii de lectură, să înțeleagă mai
bine materia și, astfel, să scrie o lucrare mai bună.

2. Un student X, dintr-un an mai mic, care are dificultăți în a înțelege

cerințele și tema unei lucrări de seminar, riscând astfel o notă foarte proastă.
Situația sa materială nu este deloc bună, iar o medie scăzută l-ar pune în postura de
a risca pierderea bursei sau a locului în cămin. Un student Y a absolvit deja
respectivul curs cu notă maximă și a fost unul dintre preferatele tale. Prin urmare,
studentul Y decide să îl ajute pe colegul său, oferindu-i lucrarea sa din anii trecuți,
pe care să o predea la seminar ca fiind a sa.

Probabil va lua o notă mai bună (să zicem, de pildă, că profesorul de la

seminar s-a schimbat între timp, deci șansele să fie sesizată problema sunt mici).
 Intuitiv, probabil că cei mai mulți dintre noi vom spune că în prima situație
acțiunea ar fi una morală, pe când în a doua situație una imorală. Totuși, ar putea
replica cineva, nu sunt cele două acțiuni similare în mod semnificativ din punct de
vedere moral? Nu ai dovedit în ambele situații solidaritate și capacitatea de a ajuta
pe cineva în mod altruist și dezinteresat? Dificultatea aici pare să provină din faptul
că o acțiune va fi imorală dacă încalcă o cerință sau regulă morală anume, chiar
dacă reprezintă o realizare a altora.

Spunem adesea, despre lucruri diferite, că sunt morale sau imorale (deși de
cele mai multe ori nu folosim neapărat aceste cuvinte). Ne referim astfel la acțiuni,
la intențiile din spatele acțiunilor sau chiar la persoane („e un om moral”).
Criteriile după care facem astfel de evaluări pot să difere semnificativ și au fost
distilate, în istoria filosofiei morale, în câteva mari familii de teorii. Dar, indiferent
de criteriul utilizat, vom observa că, spre exemplu, acțiunile pe care le evaluăm se
vor încadra în trei mari categorii: acțiuni care contravin cerințelor moralității
(„imorale”), acțiuni ce realizează o cerință morală („morale”, sau „moralmente
dezirabile”), respectiv acțiuni oarecum indiferente sau neutre din punct de vedere
moral. Din ultima categorie fac de obicei parte acțiuni comune, fără nici un impact
semnificativ asupra vieților noastre sau ale celor din jur. Lucrurile pot să se
complice însă dacă observăm că una și aceeași acțiune poate să aparțină unor
categorii diferite, în funcție de context. Dacă am deschis computerul pentru a
trimite un mail prin care să-mi exprim compasiunea și disponibilitatea de a ajuta un
coleg care trece printr-un moment dificil, atunci respectiva acțiune devine parte a
unui lanț acțional sau a unui comportament moralmente dezirabil. Dacă, pe de altă
parte, mi-am deschis computerul cu intenția de a scrie niște comentarii jignitoare
sau care îndeamnă la ură ori violență pe pagina de Facebook a unei persoane ale
cărei opțiuni de viață nu le împărtășesc, acțiunea mea capătă valențe cu totul
diferite.

Unul dintre obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile
de criterii în funcție de care putem distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce
este „imoral”. În cazul eticii academice, problema care se pune este aceea de a
distinge între ceea ce este (moralmente) corect și incorect în cazul acțiunilor pe
care le întreprindem ca membri ai comunității academice. Cea mai mare parte a
manualului de față va fi dedicată acestor tipuri de acțiuni. Dar, pentru a putea
discuta despre cerințele morale specifice vieții academice, avem nevoie de a o
minimă familiarizare cu câteva concepte și instrumente ale eticii.