Rubeola 

este o boala infecto-contagioasa, ce se datoreaza unui virus ARN din

familia togaviridae (genul rubivirus). Inainte de vaccinarea antirubeolica, boala aparea in
epidemii, la fiecare 5 -9 ani, in special iarna si la inceputul primaverii, afectand cu precadere
copiii, adolescentii si tinerii adulti. Dupa utilizarea vaccinului, numarul cazurilor de rubeola a
scazut cu aproape 99%.

In afara sarcinii, rubeola este o boala cu evolutie benigna, ce afecteaza pielea, ganglionii
limfatici si mai rar, articulatiile.

In schimb, rubeola este deosebit de grava atunci cand afecteaza femeia insarcinata,
neimunizata, in timpul primelor 4 luni de sarcina, deoarece poate antrena malformatii fetale.

Rubeola survine o singura data, datorita imunizarii pe toata durata vietii, pe care o confera
virusul. 

Rubeola se transmite pe cale aerogena, prin intermediul picaturilor nazale emise de bolnav,
ce se afla in suspensie in aer si patrund in caile respiratorii, determinand aparitia
simptomelor. Perioada de incubatie este de 14 -21 zile, cu debutul eruptiei de obicei in a
15-a zi.

Infectia poate fi transmisa timp de cateva zile inaintea aparitiei exantemului, pana la 5 -7
zile dupa aceasta. Virusul poate fi detectat in faringe timp de 7 zile inainte pana la 7 zile
dupa aparitia eruptiei.

Perioada de contagiozitate maxima este in timpul aparitiei eruptiei.  Rar, virusul poate fi
eliminat din faringe chiar si pana la 15 zile dupa aparitia eruptiei, in cantitati ce scad rapid.
Pacientii nu sunt considerati contagiosi dupa 7 zile.

Semne si simptome
Eruptia tipica a rubeolei apare tot mai rar. Formele atipice ale bolii (cele care nu comporta o
eruptie cutanata) sunt in prezent cele mai frecvente. Perioada de incubatie dureaza
aproximativ 14 - 21 zile.

Perioada de invazie (inceputul primelor semne) dureaza 2 -3 zile si se caracterizeaza prin

aparitia unei febre usoare, tuse si faringita. Unii copii prezinta dureri de cap (cefalee) si o
stare de indispozitie generala.

In a 3-a zi apare eruptia cutanata sub forma unor pete roz, usor in relief, care se intind in
cateva ore pe tot corpul (torace, membrele superioare). Aparitia eruptiei corespunde
aparitiei anticorpilor specifici rubeolei. Exantemul dureaza 1- 3 zile, apoi dispare fara a lasa
semne si poate fi uneori urmat de descuamare. Uneori, eruptia se aseamana cu cea
din scarlatina.

Limfadenopatia (cresterea in volum a ganglionilor limfatici) este generalizata, afectand toti

ganglionii, dar in special pe cei de la nivelul gatului si de la baza craniului. Acest semn este
mai vizibil in momentul aparitiei exantemului, dar il poate preceda cu o saptamana. Durerea
ce insoteste limfadenopatia scade rapid; totusi, cresterea in volum a ganglionilor poate dura
cateva zile sau saptamani.

Desi este mai rara la copii, artralgia (dureri articulare) si chiar poliartrita (inflamatia mai

multor articulatii) pot surveni la adulti, dar persista rareori mai mult de 2 saptamani.
Inflamatia poate fi foarte marcata. 50% dintre femei au artralgii, iar 10% au artrita, la 3 zile
de la infectia naturala sau la 2 -6 saptamani dupa vaccinare.

In cazuri rare, episoade recurente de inflamatie a degetelor si genunchilor pot continua mai
mult de un an. Foarte rar, starea subfebrila, oboseala cronica si mialgiile (dureri musculare)
pot persista timp de cateva luni sau chiar ani.
 

Complicatii
Complicatiile provocate de rubeola sunt rare la copiii si adultii in stare buna de sanatate.
Rar, pot surveni encefalita sau nevrita periferica, dar vindecarea este de obicei completa,
fara sechele.
Alte complicatii sunt:
 infectia urechii medii – otita medie
 inflamatia articulatiilor – poliartrita
 hemoragii cutanate – purpura
 inflamatia meningelor – meningita (rar)
 febra puternica
 cefalee – dureri  de cap

Rubeola si sarcina
Rubeola are o evolutie benigna la copil si adolescent, dar este grava in cazul femeilor
insarcinate neimunizate, in timpul primelor patru luni de sarcina, deoarece poate antrena
malformatii fetale.
Sindromul rubeolei congenitale (CRS) este cea mai severa si importanta complicatie a
rubeolei si survine la fatul unei femei insarcinate fara imunitate fata de virus. 50% dintre fetii
infectati in primul trimestru de sarcina vor fi afectati, iar gravitatea  depinde de varsta
gestationala la care s-a produs infectia.

Afectarea fatului survine in general in timpul primoinfectiei mamei. Efectul este neglijabil
imediat dupa fecundare pana intr-a 11-a zi de amenoree (absenta menstruatiei). Riscul
ajunge la 90% in primele 11 saptamani de amenoree, apoi scade la 25% la sfarsitul celui
de-al doilea trimestru (intre saptamana 23 si 24 de amenoree). La sfarsitul trimestrului 3 de
sarcina, riscul creste din nou, ajungand la 100%.

 anomaliile oftalmologice sunt cele mai frecvente anomalii (de exemplu, cataracta,

retinopatie)
 anomaliile cardiace (persistenta canalului arterial, stenoza pulmonara) pot fi
intalnite
  complicatiile auditive se refera la surditatea neurosenzoriala
 tulburari neurologice: meningoencefalita, retard mental cu tulburari de
comportament

Daca infectia survine dupa dezvoltarea organelor, riscul malformatiilor scade, in schimb pot
surveni: hepatita, splenomegalie (cresterea in volum a
splinei), pneumonie, miocardita si/sau osteomielita.
In cazul afectarii maduvei osoase, se pot observa trombocitopenie cu purpura si petesie.

Nou-nascutii cu rubeola congenitala pot transmite virusul prin secretiile nazofaringiene timp

de pana la 1 an. La cel putin 85% dintre copiii afectati, excretia virusului are loc la o luna, iar
la 1-3% aceasta poate continua pana la varsta de 1 an. Prin urmare, acesti copii sunt
considerati contagiosi timp de cel putin 1 an si reprezinta o posibila sursa de infectie pentru
gravidele neimunizate, cu exceptia situatiei in care rezultatele culturilor nazofaringiene sau
urinare sunt negative in mod repetat.

Diagnostic
La copiii sau adolescentii in stare buna de sanatate, diagnosticul de rubeola este clinic, iar
analizele de laborator nu sunt necesare. Cand exista dubii diagnostice, cresterea titrului
imunoglobulinelor specifice rubeolice pe o perioada de 2 saptamani indica o infectie
recenta. Virusul rubeolic poate fi izolat in secretiile nazofaringiene, sange sau urina.

Din punct de vedere al sanatatii publice, confirmarea unei infectii rubeolice la o femeie
insarcinata, la un nou-nascut sau la un sugar este foarte importanta.

O gravida expusa la virusul rubeolic trebuie sa fie testata in urmatoarele 10 zile pentru
depistarea anticorpilor specifici rubeolei. In cazul unei eruptii, prelevarile trebuie facute in
termen de 48 ore. Prezenta celor 6 imunoglobuline G (IgG) arata contractarea recenta a
rubeolei. Daca rezultatele sunt negative, testul trebuie repetat in 3-4 saptamani.

Prezenta anticorpilor la al doilea test, dar nu si la primul, indica survenirea infectiei. Daca
rezultatele celui de-al doilea test sunt negative, acesta se repeta in 6 saptamani. Dovada
absentei unei contaminari este oferita de IgG negativ la al doilea test. In continuare, este
necesara efectuarea unei dozari a imunoglobulinelor in fiecare luna, iar dupa nastere, este
necesara realizarea vaccinarii. Rezultatele IgG pozitive si IgM specifice pozitive constituie
dovada contaminarii cu rubeola a femeii insarcinate.

Diagnosticul diferential se face cu rujeola, mononucleoza infectioasa si scarlatina (prezenta

anginei, insotita de simptome mai grave si de o descuamare).

Tratament si prevenire
Nu exista un tratament specific pentru rubeola, iar boala este de obicei benigna. Bolnavii
sunt contagiosi timp de 7 zile dupa debutul eruptiei si trebuie izolati din spatiile publice.
Medicamentele prescrise fac parte din tratamentul simptomatic al rubeolei. Febra ridicata si
artralgia sunt rare la copii, totusi se poate administra acetaminofen. La adulti, aceste doua
simptome sunt mai frecvente, astfel incat se pot utiliza acetaminofen, aspirina sau
medicamente antiinflamatorii nesteroidiene.

Nu exista un tratament adecvat pentru gravidele expuse la virusul rubeolic.

Imunoglobulinele nu sunt recomandate decat in cazurile in care intreruperea sarcinii nu este
o optiune, deoarece se intalnesc cazuri de CRS (sindromul rubeolei congenitale) la copii
nascuti din mame care au primit imunoglobuline la scurt timp dupa expunere.

Vaccinul rujeola-oreion-rubeola (ROR) este administrat intre 12 si 15 luni, dar si

adolescentilor care nu au avut rubeola (neimunizati).
Vaccinarea femeilor de varsta reproductiva este de asemenea recomandata, cu utilizarea
unor metode de contraceptie timp de o luna inainte si 2 luni dupa vaccinare, din cauza
efectelor teratogene (ce pot antrena malformatii fetale) ale vaccinului.

In schimb, vaccinul este contraindicat femeilor insarcinate. De asemenea, pacientii ce

efectueaza un tratament cu imunoglobuline trebuie sa evite vaccinarea antirubeolica cu 2
saptamani inainte si 3 luni dupa administrarea imunoglobulinelor. Pacientii ce urmeaza o
terapie imunosupresoare nu trebuie vaccinati timp de 3 luni. Vaccinarea se poate efectua la
pacientii cu HIV, daca nu sunt imunocompromisi sever.

Imunitatea (protectia impotriva virusului) datorata vaccinului dureaza in medie 3 ani.

Reactiile adverse ale vaccinarii sunt eruptia cutanata, febra si/ sau cresterea in volum a
ganglionilor limfatici si survin la 5 -12 zile mai tarziu la 5 -15% din copii. Artralgiile (durerile
articulare) sunt mai frecvente la femei si in general sunt mai putin severe decat cele intalnite
in cazul infectiei rubeolice.