BOLI INFLUENȚATE DE FACTORII DE

MEDIU ȘI DE PROPRIUL
COMPORTAMENT
NUME: FAGE

PRENUME: LARISA

CLASA: a VIII-a B
Boli influențate de factorii de mediu si de propriul
comportament
Alergiile

Simptome

La nivelul membranelor mucoase ale tractului respirator, cele mai frecvente

simptome ale alergiilor sunt:

 strănut;
 nas înfundat;
 mâncărimi ale nasului;
 dificultăți în respirație.

Manifestările alergiilor la baza pielii pot include:

 erupții cutanate (urticarii);

 apariția de prurit (mâncărime);
 iritații.

Clasificarea alergenilor

Alergenii pot fi:

respiratori (polen, praf, fungi atmosferici, păr de animale)

alimentari (ou, lapte, căpșuni, fragi, grâu etc.),
alergeni proveniți de la insecte (venin de albină, viespe), viermi paraziți
(trichină, limbric)
alergeni chimici (vopsea de păr, latex, produse cosmetice, cretă, ricin etc.)

Astmul

Simptome
Persoanele cu astm prezintă simptome atunci când căile respiratorii se
îngustează, se inflamează și când apare mucus în exces.

Simptomele frecvente de astm sunt:

 tuse seacă sau productivă, mai ales noaptea;

 respirație șuierătoare;

2
  respirație scurtă, sacadată;
 senzație de presiune și compresie toracică, însoțită de durere;
 senzație de sufocare.

Cauze ale astmului

Alergiile - sunt considerate principala cauză a crizelor de astm. Peste trei sferturi
din persoanele care au astm sunt alergice la acarieni, polen, mucegaiuri, păr de
animale, excremente de gândaci. Dintre persoanele alergice care au astm, peste
jumătate au reacții alergice la acarieni.

Vremea umedă, rece și schimbările bruște de temperatură, precum și umiditatea

excesivă pot provoca un atac astmatic. Emoțiile puternice și stresul, dar și
anxietatea, plânsul, strigătele, stresul, furia, chiar și râsul puternic pot provoca crize
de astm.

Sinuzita și alte infecții respiratorii ale căilor superioare provoacă indirect

inflamații la nivelul mucoaselor, ceea ce produce mai mult mucus, factor
declanșator pentru o criză astmatică.

TRATAMENTUL

Este unul preventiv, care urmărește tratarea simptomelor și prevenirea crizelor.

Medicamentele pot ajuta bolnavii să iasă rapid din fazele acute. Tratamentul este de
lungă durată și include inhalatoare cu substanțe ce relaxează căile respiratorii

Diabetul zaharat
Tipuri de diabet zaharat

Toate tipurile de diabet au ca și caracteristică tulburarea producerii insulinei sau

rezistența celulelor la insulină. De asemenea, insulina trimite glucoza spre mușchi și ficat unde
este stocată sub formă de depozite. În diabet, aceste mecanisme sunt alterate parțial sau
complet.

Diabet zaharat de tip 1

În diabetul zaharat de tip 1, celulele beta ale pancreasului nu mai produc deloc insulină.
Așadar, nivelul de glucoză este foarte crescut. Aproape toate alimentele pe care le mâncăm
conțin glucide, așadar după fiecare masă glicemia crește în mod normal și este controlată de
insulină. În cazul diabetului de tip 1, glicemia crește necontrolat, deoarece insulina nu există. 

3
Diabet zaharat de tip 2

În diabetul zaharat de tip 2, fie celulele beta-pancreatice nu mai produc destulă insulină
(insulinodeficiență), fie celulele organismului nu mai primesc insulina, din cauza alterării
receptorilor pentru insulină (insulinorezistență). Astfel, glucoza nu mai poate fi utilizată, iar
nivelurile ei rămân crescute în sânge. Diabetul zaharat de tip 2 este mai blând decât cel de tip 1,
întrucât acesta poate fi mai bine controlat.

Prediabet 

Prediabetul este, de fapt, o scădere a toleranței la glucoză și reprezintă o stare de tranziție a

glicemiei în sânge între valoarea normală și cea caracteristică diabetului. Pacienții cu prediabet
prezintă un risc ridicat de a dezvolta un diabet zaharat de tip 2 în viitor (peste mai mulți ani). 

Cauze

 Factori genetici – mutația unor gene care apare spontan sau este transmisă
ereditar. Persoanele cu rude care suferă de diabet au un risc crescut de a
dezvolta la rândul lor această boală. Riscul este extrem de crescut în cazul în
care aceste rude sunt de gradul 1 și în cazul în care suferă de diabet de tip 2
(aproximativ 90%).
 Stil de viață – alimentele bogate în zahăr, fumatul, lipsa activității fizice și
obezitatea favorizează dezvoltarea rezistenței la insulină, mai ales în cazul
persoanelor cu prediabet. Practic, prediabetul poate evolua spre diabet, dacă
stilul de viață nu este echilibrat.

Prevenirea diabetului zaharat

Această boală poate fi prevenită și printr-o serie de măsuri la îndemâna tuturor.

Astfel, este foarte important sa adopți pentru tine si familia ta un regim de viață sănătos,
care implică activitate fizică zilnică de 30-45 de minute și o alimentație bazată pe fructe,
legume, cereale integrale, lactate, fără băuturi dulci, carbogazoase, dar si fără exces de
grăsimi, în special de origine animală.

Obezitatea
Obezitatea este o creștere exagerată a greutății corporale (peste 25% față de greutatea
normală), cauzată de acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul
viscerelor. Poate fi exogenă, când este determinată de o alimentație excesivă sau endogenă,
când apare în urma unor tulburări ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervoși din
hipotalamus.
Gradele de obezitate

4
  gradul 2 de gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9
kg/m2
 obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m2
 gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2

CAUZE ALE OBEZITĂȚII

Principala cauză a supraponderalității la copii și a obezității la adulți este reprezentată de

dezechilibrul energetic dintre aportul și consumul de calorii. Există însă o serie de factori de
risc pentru apariția obezității, cum ar fi:

1. Stilul de viață familial - Obezitatea tinde să apară în aceeași familie. Dacă unul sau
ambii părinți sunt obezi, riscul pentru apariția obezității este crescut, din cauza
genelor, și a tendinței de a avea obiceiuri alimentare și de stiluri de viață similare;
2. Inactivitatea fizică - Un stil de viață sedentar nu facilitează arderea multor
calorii.Dieta nesănătoasă, de ex. alimente tip fast-food și băuturi hipercalorice, cu
porții supradimensionate
3. Genetica - Genele controlează cantitatea modul de distribuire a grăsimii de rezervă,
și influențează metabolismul energetic. Lipsa de somn sau excesul lui – pot
determina schimbări hormonale urmate de creșterea apetitului;

CONSECINȚELE OBEZITĂȚII, PE TERMEN LUNG

În ceea ce privește efectele obezității asupra psihicului unui copil, s-a observat ca

acesta trece prin diverse stări de la tristețe, neputință, neîncredere în sine, până la
stigmatizare, marginalizare, izolare si chiar discriminare.

Referitor la efectele fizice ale obezității asupra organismului, acestea pot conduce la o serie
de afecțiuni ce pot influența negativ creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului:
 

 alterarea toleranței la glucoză, cu apariția, în timp, a diabetului zaharat de tip II

(organismul nu mai reușește să facă față, prin secreția de insulină, aportului crescut de
glucide provenite, în general, din dulciurile concentrate, paste, făină etc);
 scăderea toleranței la efort fizic. Copilul nu mai reușește să susțină activitățile fizice
similare copiilor de aceeași vârstă, acest lucru ducând la izolare, marginalizare; acesta
îsi găsește tot felul de "prieteni" ca mâncatul excesiv, statul în fața televizorului sau a
calculatorului fără limită.
 deformări îndeosebi ale coloanei vertebrale (atitudine cifoscoliotică, accentuarea
lordozei lombare, scolioze), dar si ale membrelor inferioare (piciorul plat). Aceste
modificări vor influența negativ capacitatea de efort a copilului, limitându-l pe acesta.

PREVENIREA OBEZITĂȚII

5
  Plan de nutriție echilibrată
 Activitate fizică regulată și moderată
 Verificarea regulată a greutății corporale
 Cunoașterea și evitarea capcanelor alimentare

Supraponderabilitatea
Termenul "supraponderabilitate" face referire la acea persoană care are o greutate
corporală mai ridicată decât masa corporală ideală, dar care înca nu suferă de obezitate; practic
masa corporală se afla între masa corporală ideală si obezitate.

Greutatea normală a unei persoane raportată la înaltimea acesteia se masoară cu ajutorul

indicelui de masă corporală (IMC). Indicele de masa corporală se calculează împartind
greutatea exprimată în kg la înalțimea exprimată în metri la pătrat; IMC = m / (h2).

Alte dezechilibre nutriționale

SUBNUTRIȚIA

Subnutriţia reprezintă deficitul în alimentaţie al caloriilor sau al unuia ori mai multor
elemente nutritive. Este, în general, considerată a fi un deficit de calorii (adică reducerea
generală a consumului de alimente) sau de proteine. Deficitele de vitamine şi minerale sunt
considerate de obicei boli separate. Însă atunci când aportul de calorii este insuficient, de obicei
există şi aport scăzut de vitamine şi minerale.

Subnutriţia reprezintă deficitul în alimentaţie al caloriilor sau al unuia ori mai

multor elemente nutritive.

Diagnostic şi tratament
La majoritatea persoanelor, tratamentul presupune creşterea treptată a numărului de
calorii consumate. Ingestia mai multor mese pe zi, bogate în elemente nutritive, aduce cele mai
mari beneficii. În cazul persoanelor care au suferit de înfometare, diferitele tipuri de alimente
sunt introduse cu prudenţă.

Malnutriția
Malnutriția se dezvoltă atunci când organismul este privat de vitamine, minerale și alte
substanțe nutritive necesare pentru menținerea țesuturilor sănătoase și pentru buna funcționare a
organelor interne.

Indiferent de tipul său, în funcție de cauze, malnutriția poate fi primară, secundară sau
combinată.

Cauze și factori de risc

6
 Malnutriția afectează persoane din întreaga lume, însă cei din anumite regiuni
geografice și demografice prezintă un risc crescut de malnutriție. În ansamblu, persoanele care
locuiesc în țările în curs de dezvoltare sunt mai susceptibile de a suferi de malnutriție decât cele
care locuiesc în țările dezvoltate, din cauza incidenței mai mari a sărăciei și a bolilor
infecțioase.

AVITAMINOZA

Avitaminoza reprezinta un deficit de vitamine in organism. Vitaminele sunt factori

nutritivi esentiali (nu sunt sintetizate de organism). Sursele de vitamine sunt carnea, pestele,
produsele lactate, cerealele, fructele si legumele, continutul in vitamine al acestora fiind diferit
atit din punct de vedere calitativ cit si cantitativ.

Deficitul de vitamine (avitaminoza) s-a observat in :

Dietele dezechilibrate:

 asociere cu anumite obiceiuri alimentare

 malabsorbția
 malnutriția

În general , avitaminoza este o afecțiune reversibilă, dar în cazuri dramatice ea poate

induce înrăutățirea progresivă a stării generale, până la moarte.

Dezechilibrele minerale
Mineralele au un rol foarte important în funcționarea corectă a organismului și există
factori specifici care le ajuta, astfel încât tot ceea ce mâncăm să fie perfect asimilat. Deficitul
de minerale este întâlnit peste tot în lume, in mare parte, din cauza stilului modern de cultivare
a plantelor. Solul este epuizat, având ca rezultat produse alimentare mai putin bogate și
diversificate în minerale. Printre cele mai importante minerale se numară magneziul, calciul,
zincul, fierul, manganul si potasiul.
Magneziul este un mineral extrem de important pentru funcționarea corectă a
creierului. Una dintre cele mai comune cauze fizice ale depresiei este deficitul de
magneziu.
Tot lipsa de magneziu este responsabilă și pentru anxietate, agitatie si chiar
halucinatii. Celelalte minerale cu rol semnificativ în prevenirea și chiar tratamentul
depresiei includ calciu, zinc, fier, mangan si potasiu. Fiecare mineral in parte are rolul sau
bine definit.

Magneziu sprijină mineralizarea oaselor, construirea de proteine, contracțiile musculare,

impulsurile nervoase, și crește imunitatea.

7
 Calciul este responsabil pentru creșterea și sănătatea oaselor și a dinților și ajută la
coagularea sângelui.

Zincul produce material genetic și proteine, transporta vitamina A in tot corpul, și este

responsabil pentru percepția gustului, vindecarea rănilor, etc.

Fierul este o parte a hemoglobinei, o proteina care transporta oxigenul in toate celulele

corpului.

Anorexia
Anorexia se definește ca scăderea voluntară a aportului alimentar sau chiar încetarea
alimentării. Anorexia este o tulburare de alimentaţie cu implicaţii fizice şi emoţionale a
persoanelor ce se tem, într-un mod patologic, de kilogramele în plus şi, drept urmare, se
înfometează. Astfel, din dorinţa de a nu se îngrăşa persoanele anorexice devin obsedate de
imaginea corpului lor.

Tulburarile anorexice: factori de risc

Tulburările de alimentație nu au o singură cauză identificabilă. Există factori de risc
psihologici, biologici si sociali care pot crește probabilitatea apariției unei tulburări anorexice,
precum si comportamente si trasături care pot fi schimbate (cum ar fi dieta, stima de sine).
Bolile specific pot aparea la toate vârstele, atât la femei, cât si la bărbați.
Mai mult, persoanele care tin dieta au un risc mai mare de a dezvolta anorexie. Exista
dovezi ca simptomele anorexiei apar mai ales pe fondul infometarii. Aceasta afectează creierul,
creste riscul de schimbari ale starii de spirit, gandire rigida, anxietate si scadere a apetitului.
Prevenire

Este important să se evite efectele grave asupra sănătății psihologice și fizice pe care le
poate provoca la persoanele care suferă de aceasta. În plus, alte măsuri fundamentale sunt
cunoașterea semnelor timpurii ale acestor tulburări și solicitarea tratamentului pentru a evita
complicațiile acestora.

BULIMIA

Bulimia nervoasă, denumită curent bulimie, este o tulburare alimentară gravă, pe fond

psihic, care poate pune în pericol viața, afectează sănătatea metabolică și generează un deficit
important de nutrienți, dar poate avea și multe alte efecte negative asupra organismului.

Cauze și factori de risc

Nu se poate spune care este cauza ce duce la apariția tulburărilor alimentare, în general,
și a bulimiei, în special. Există, însă, numeroase elemente care pot avea un rol determinant.
Factorii sociali par să aibă o componentă importantă.

8
 Concret, este vorba despre standardele de frumusețe și de cele impuse de societate.
Condițiile psihice și emoționale pot reprezenta, la rândul lor, terenul propice. Astfel, echilibrul
emoțional, depresia, tulburările de anxietate, imaginea de sine deformată, stima de sine scăzută
sau abuzul de substanțe cu efect psihotropic sunt factori de risc. Traumele stresante sau
schimbările majore din viață, profesiile sau activitățile care se concentrează pe aspect se
consideră că sunt, uneori, responsabile pentru tulburările de alimentație.

Măsuri de prevenție:

 monitorizează ceea ce mănânci și cere ajutor imediat ce apar fluctuații;

 planifică mesele și stai la masă împreună cu cei din familie;
 identifică și analizează cauzele care provoacă dorința irezistibilă de a mânca;
 vorbește despre ceea ce simți, ceea ce te întristează.

Un aspect care m-a impresionat este faptul că aproape orice boală poate
fi prevenită dacă ai un stil de viață sănătos care înseamnă alimente sănătoase
și bogate în nutrienți, exerciții fizice efectuate cu regularitat, iar toate acestea
corelate cu momente de somn și odihnă, deoarece organismul are nevoie de
toate aceste lucruri pentru a funcționa în mod normal și pentru a se dezvolta.