A.

NUTRETURILE VERZI
 importanta sursa de hrana pt erbivore in timpul sezonului cald, apreciat in Romania la cca 6 luni
 continut ridicat in apa 70-85%  grad ridicat de consumabilitate, efecte diuretice si dietetice
 buna valoare nutritiva energetica si proteica, sunt excelente surse de vitamine si de minerale
 cele mai ieftine surse de hrana
Nutreturile verzi se pot obtine de pe pajsti si din culturi de plante furajere (nutreturile verzi cultivate).
Pajistile
 pajiste temporara - durata scurta de exploatare (1-4 ani) - cea mai simpla pajiste este aceea creata prin insamantarea unei singure specii de plante: graminee perene (ex. raigras
englezesc) sau o leguminoasa perena (ex. lucerna)
 pajisti permanente, naturale, cu crestere permanenta - includ mai multe tipuri de plante: graminee + leguminoase, precum si buruieni. Reprezinta o importanta sursa de hrana pentru
erbivore (in Romania 20% din suprafata agricola a tarii)
Factorii care influenteaza compozitia si valorea nutritiva a pajistilor:
- stadiul de vegetatie - digestibilitatea substantei organice oscileaza de la 85% la plantele tinere primavara, la numai 50% la plantele mature toamna.;
- familia botanica - Calitatea unei pajisti este data, insa, nu numai de proportiile familiilor botanice, ci si de speciile reprezentative ale fiecarei familii. Astfel:
o dintre graminee sunt considerate specii bune raigrasul englezesc si raigrasul italian,
o dintre leguminoase sunt considerate specii bune trifoiul alb/rosu si lucerna.
- tipul solului - influenteaza compozitia pajistilor, in special continutul in minerale ;
- fertilizarea pajistilor (folosirea ingrasamintelor)
- conditiile de exploatare - pasunatul nerational ( sub-pasunat sau supra-pasunat) duce la disparitia speciilor valoroase si la aparitia speciilor cu valoare scazuta.

Plantele cultivate (nutreturile verzi cultivate) Nutreturile verzi cultivate constituie sursa principala de hrana a erbivorelor - graminee + leguminoase
2.1 Leguminoasele verzi - perene sau anuale 2.2 Gramineele verzi - perene sau anuale.
L. v. perene - sunt folosite in hrana multor categorii de animale; -sunt excelente surse de G. v. perene - cele mai cultivate sunt raigrasul italian si raigrasul englezesc.
proteina, nu se administreaza singure animalelor, ci in combinatie cu nutreturi care au a) Raigrasul italian - cea mai cultivata graminee perena datorita productivitatii foarte
concentratie proteica mai mica si o concentratie energetica mai mare. mari. Se utilizeaza cu eficienta maxima timp de 2 ani, dupa aceea productivitatea scade
a) Lucerna – este denumita “regina plantelor furajere” – deoarece: evident. Se remarca si printr-o rezistenta mai scazuta la frig si seceta fiind o planta de
-are productivitate foarte mare – 4-5 coase pe an si rezista in cultura pana la 4 ani. origine mediteraneana. Cel mai adesea aceasta graminee perena se cultiva singura, fiind o
-continut ridicat in proteina -continut foarte ridicat in calciu si carotene planta relativ inalta.
-are insa o valoare energetica relativ scazuta -rezista bine la seceta b) Raigrasul englezesc - graminee perena clasica, cu o durata de exploatare eficienta, de
-este o excelenta planta premergatoare; – lasa solul mai bogat decat il gaseste. cca. 4 ani. Este adaptata climatului oceanic umed, motiv pentru care este foarte sensibila la
Lucerna se poate administra animalelor sub forma: seceta. Se preteaza foarte bine la pasunat, aceasta fiind princpala modalitate de exploatare.
- verde - de fan c) Golomatul - se poate exploata pe o perioada lunga de timp, chiar 5-6 ani, Este bine
- de faina de lucerna - de siloz. adaptat conditiilor tarii noastre, rezistand destul de bine la seceta. Este un nutret valoros
‼! poate provoca la rumegatoare timpanism (se umfla animalul) – datorita continutului mai ales in stadiul tanar, dupa aceea avand o tendinta de lignificare, cu o productivitate
ridicat in saponine. Masuri: la consumul maxim sa se ajunga treptat, sa se combine cu furaje buna, cu o mare capacitate de refacere.
uscate (fanuri, grosiere), sa se evite consumul de lucerna plouata sau cu roua pe ea. d) Paiusul - paiusul de livada si paiusul inalt. Paiusul de livada are o buna capacitate de
b)Trifoiul rosu–asemanatoare cu lucerna, dar cu o productivitate ceva mai scazuta, refacere, regenerand repede dupa pasunat sau cosit. Este considerat una din cele mai
rezistand in cultura eficient 2-3 ani. Produce timpanism. rezistente graminee perene (la seceta, frig, exces de umiditate). Paiusul inalt se foloseste
c)Trifoiul alb – are productivitate mai buna decat trifoiul rosu, porneste mai bine in mai ales in amestecuri cu golomat, lucerna, trifoi alb pentru infiintarea de pajisti
vegetatie, are o rezistenta mai mare la frig, la defoliere. Produce timpanism. temporare.
d) Sparceta – are productivitate mai mica, valoare nutritiva asemanatoare cu trifoiul, se e) Firuta - o planta tipica de pasune, care creste in toate zonele, incepand din stepa si pana
recolteaza mai devreme decat lucerna sau trifoiul. NU produce timpanism. in regiunile forestiere.
e)Ghizdei –se va administra in cantitati mai mici decat precedentele, pentru ca are un gust f) Timoftica - se intalneste frecvent in flora spontana a pajistilor din regiunile umede.
amar si nu este consumat cu placere. Daca este transformat in fan gustul amar dispare.
f) Sulfina – este cea mai rezistenta la seceta si ger leguminoasa perena.

1
L. v. anuale - folosite pe scara mai redusa. Se cultiva in cultura pura ocazional, cel mai
adesea impreuna cu unele graminee anuale (orz, ovaz) formand borceagurile = combinatie
intre o leguminoasa anuala (1/3) si o graminee anuala (2/3)
a) Mazare – cea mai cunoscuta si cea mai cultivata leguminoasa anuala. Are o forma de
primavara si una de toamna. Se poate cultiva atat singura dar si in amestec cu graminee
anuale, precum: secara, orz, grau, cu care form. borceagul.
b) Mazariche – seamana cu mazarea, doar ca bobul este ceva mai mic iar talia plantei ceva
mai mare. Are insusiri si mod de utilizare asemanatoare cu cele prezentate la mazare.
Trebuie remarcat insa ca are o perioada de vegetatie mai scurta decat mazarea, astfel incat
ea paraseste terenul mai repede facand loc altei culturi pe acelasi loc, asa zisele culturi
duble.
c) Bob – are 3 varietati de marime: mare, mijlociu si mic. Ca nutret verde se folosesc doar 2
varietati (mijlociu si mare). Are un grad de consumabilitate mai mic decat mazarea si
mazarichea => se administreaza in cantitati mai mici.
d) Lupin – are 3 varietati de culoare: alb, albastru si galben. Se cultiva mai putin ca nutret
verde, deoarece are un gust amar si pentru ca el contine unele substante toxice. La ora
actuala insa s-au creat soiuri de lupin fara gust amar => lupin “dulce” si cu un continut
scazut in substante toxice.
e) Soia – este cunoscut faptul ca se cultiva in special pentru boabe, insa se poate cultiva si
pentru nutret verde. Trebuie amintit faptul ca pentru nutret verde se cultiva soiuri diferite
fata de cele pentru boabe.
2
G. v. anuale - reprezinta o importanta sursa de hrana datorita productivitatii ridicate.
Principalul reprezentat = porumb, dar si secara, orzul graul, sorgul, ovazul, etc.
a) Porumbul – este la ora actuala una dintre cele mai cultivate plante, fiind componenta de
baza in ratiile rumegatoarelor. Porumbul furajer planta intreaga este bogat in amidon si
zaharuri simple, dar sarac in proteina si minerale. Ingestibilitatea si digestibilitatea
porumbului planta intreaga sunt foarte ridicate si constante, indiferent de stadiul de
vegetatie, atata timp cat planta se mentine verde‼!. Aceste caracteristici confera
porumbului planta intreaga o valoare nutritiva energetica foarte ridicata pentru un nutret de
volum.
b) Sorgul cu 2 varietati: sorgul furajer si iarba de Sudan. Rezistenta la seceta mai buna ca
porumbul. Se recomanda a se administra animalelor adulte, in cantitati limitate, sau
insilozat. La acelasi continut in SU, sorgul are o valoare energetica mai mica decat
porumbul, si o valoare proteica asemenatoare.
c) Secara - se recolteaza inainte de inflorire deoarece apoi tulpina se lignifica puternic si
devine greu consumabila. In cantitati mari, la inceputul sezonului verde si, mai ales, cand se
administreaza umeda poate induce tulburari dgestive; se recomanda in acest sens, trecerea
treptata la consumul maxim admis, includerea in ratii a furajelor uscate.
d) Orzul si ovazul - ca si secara, pot fi folosite atat in cultura pura (direct ca nutreturi verzi
sau insilozate), cat si in amestecuri cu leguminoase anuale, formand borceaguri. Se
recomanda preferential in hrana vacilor in lactatie, dar se pot folosi si in hrana altor
erbivore.
e) Graul - se foloseste mai rar in hrana animalelor, ca nutret verde, pentru ca principalul
scop este obtinerea boabelor.
 B. SILOZURILE « muraturile pentru animale »

Insilozarea este un mijloc de conservare al plantelor verzi, in mediu umed, prin intermediul fermentatiior controlate
Fermentatiile din silozuri Factorii care influenteaza calitatea silozurilor
– plantele cosite si care urmeaza sa fie insilozate, continua sa respire atata timp 1. Continutul plantelor in glucide usor solubile
cat ele dispun de oxigen si se afla in mediu umed, insa respiratia se traduce prin Fermentatiile dorite, in special cele lactice se instaleaza cu atat mai usor si cu atat mai profund cu cat
transformarea zaharurilor in apa, dioxid de carbon si caldura. De aceea plantele supuse insilozarii contin o cantitate mai mare de glucide solubile. Din acest punct de vedere
respiratia plantelor trebuie oprita cat mai repede pentru a evita pierderi mari porumbul, cu un continut ridicat in glucide usor solubile, este o planta usor insilozabila. La polul opus
de substante nutritive. Acest lucru se realizeaza prin tasarea si inchiderea este lucerna, avand un continut scazut in glucide usor solubile, este o planta greu insilozabila => solicita
silozurilor. Plantele supuse insilozarii au pe suprafata lor numeroase folosirea aditivilor de insilozare.
microorganisme care se multiplica cu atat mai mult cu cat conditiile sunt mai Insa, continutul plantelor in glucide usor solubile este influentat, in afara de specie, si de:
favorabile. Aceste microorganisme se hranesc cu continutul celular al plantelor - stadiul de vegetatie (cotinut mai mare la inceputul vegetatiei),
si produc anumite tipuri de fermentatii. Cele mai cunoscute fiind cele lactice, - numarul ciclurilor de vegetatie (mai mare la ciclul I de vegetatie),
acetice, butirice si alcoolice. - conditiile climatice (mai mare in primaverile reci)
Fermentatiile lactice - provocate de lactobacili, sunt considerate - gradul de fertilizare (mai mare la folosirea unor cantitati mai mici de ingrasaminte pe baza
fermentati dorite (imprima calitate silozurilor). In urma ferentatiilor lactice de azot).
rezulta acid lactic , cel care determina scaderea pH-ului si o buna calitate a
silozurilor. Aceste fermentatii incep din a treia zi de insilozare - continua 2. Continutul plantelor in substanta uscata
circa doua saptamani dupa care se stabilizeaza. Cu cat un siloz contine mai In cazul in care plantele au un continut redus in SU sunt favorizate fermentatiile acetice (silozul
mult acid lactic cu atat calitatea sa este mai buna. se acreste) si scade calitatea silozurilor. La un continut mai mare in SU, tasarea se face inficient,
Fermentatiile acetice - sunt produse de bacterii coliforme (bacterii din neasigurate conditiile de anaerobioza si sunt favorizate fermentatiile nedorite. In aceste conditii se
genul Coli), prescum Escherichia coli. Sunt primele care actioneaza in masa apreciaza ca plantele supuse insilozarii trebuie sa aiba un continut in SU intre 25-45% (25-35% silozurile
plantelor insilozate chiar si in mediu aerob. Pe masura scaderii pH-ului in clasice; 35-35% semisilozurile).
silozuri, ca urmare a producerii de acid lactic, fermentatiile acetice tind
catre suprimare. Se considera ca un siloz este de buna calitate daca contine 3. Tocarea, tasarea si invelirea silozurilor
cantitati cat mai mici de acid acetic. Tocarea are dublu scop: eliberarea sucului celular si sa permita o mai buna tasare pentru a crea mediu
Fermentatiile butirice (Clostridium) – produse de bacterii din genul anaerob. Porumbul se recomanda a fi tocat la dimensiuni de circa 1 cm, iar celelalte plante la 2-3 cm.
Clostridium. Ataca si degradeaza atat acidul lactic, atat zaharurile simple, Tasarea se face cu ajutorul tractoarelor fie cu roti fie cu senile (pentru silozurile mari). Are ca scop
cat si proteinele. Acidul butiric este produsul final al acestor fermentatii. creerea unui mediu anaerob in siloz.
Un siloz trebuie sa contina cantitati cat mai mici de acid butiric. Invelirea – dupa tocare si tasare, silozurile se invelesc in folii de plastic pentru mentinerea mediului
Fermentatiile alcoolice – sunt produse de drojdii, cea mai cunoscuta anaerob.
Saccharomyces. In urma fermentaiilor alcoolice, care se desfasoara in
mediu aerob, rezulta in principal alcool etilic, in cantitati mici, care 4. Adaugarea aditivilor de insilozare - in scopul inhibarii activitatii unor microorganisme nedorite
imprima silozului un gust si o aroma placute (a mere tinute intr-un depozit sau favorizarii unor anumite tipuri de fermentatii.
de mere). Aditivii pentru insilozare se pot clasifica in 2 tipuri:
a. stimulatori ai fermentatiilor
b. inhibitori ai fermentatiilor
Melasa a fost printre primii aditivi de insilozare, folosita ca sursa de zaharuri simple, pentru a permite
dezvoltarea de bacterii lactice.
Inoculantii = culturi de bacterii lactice homofermentative, se folosesc atunci cand plantele sunt greu
insilozabile (lucerna, trifoi).
Enzimele = celulaze + hemicelulaze - permit degradarea peretilor celulari ai plantelor, eliberand
zaharurile solubile.
Acidul formic - cel mai utilizat acid organic, inhiba dezvoltarea microorganismelor nedorite. Este greu de
manipulat.

3
 C. FANURILE
Metoda traditionala de conservare a furajelor verzi este transformarea lor in fanuri, prin deshidratare (uscare).
Metode de obtinere a fanurilor: - uscare naturala sau - uscare artificiala – metoda scumpa
Pierderile in timpul uscarii - In timpul uscarii planelor verzi, in vederea transformarii lor in fanuri, au loc pierdieride substante nutritive, datorita mai multor cauze.
 Pierderile chimice
 Pierderi datorate activitatii microorganismelor
 Pierderile mecanice
 Pierderi in timpul depozitarii
 Pierderi totale
Tipuri de fanuri
Fanurile se pot obtine de pe pajisitile naturale sau din plante cultivate.
1. Fanurile naturale - se caracterizeaza printr-o mare variabilitate a insusirilor lor, data de caracteristicile pedoclimatice, care influenteaza cresterea plantelor si calitatea lor.
2.Fanuri cultivate - apartin, cel mai adesea, familiei leguminoaselor perene, apoi a gramineelor perene. Un fan valoros este fanul de borceag, o combinatie intre o graminee anuala si o
leguminoasa anuala.
Fanuri cultivate
 Fanurile de leguminoase perene Fanurile de graminee perene Fanul de borceag

Fanul de lucerna - cel mai folosit si cel mai valoros fan, deoarece: Fanul de raigras italian/englezesc. = o combinatie intre o graminee anuala si o leguminoasa
o productivitate mare, Sub aspectul valorii nutritive, in comparatie cu anuala
o valoare nutritiva ridicata, fanul de lucerna, fanurile de graminee perene se este un fan cu un continut echilibrat in energie si proteina,
o se poate administra in hrana tuturor speciilor si categoriilor caracteriszeaza printr-un continut in energie ceva acest echilibru fiind conditionat de proportia in care se
de animale, inclusiv la monogastrice sub forma de faina de mai ridicat si printr-un continut in proteina evident gasesc gramineele si leguminoasele.
fan de lucerna. mai scazut.
Fanul de trifoi rosu
Fanul de sparceta
Fanul de sulfina

D. PAIELE (grosierele)
Paiele (grosierele) sunt tulpinile si frunzele plantelor ramase dupa indepartarea semintelor. Toate paiele au un continut foarte mare in celuloza bruta (peste 40%), cele mai multe au un
continut ridicat in lignina, si toate sunt de o valoare nutritiva scazuta. Continutul lor ridicat in fibre determina utilizarea lor numai la rumegatoare si cabaline.
Principalele nutreturi grosiere sunt urmatoarele:
 Paiele de orz si de ovaz
- continutul in PB al acestora este scazut
au si un grad scazut de ingestibilitate. Imbunatatirea gradului de digestibilitate si de ingestibilitate se poate obtine prin tratamente chimice cu amoniac anhidru
 Paiele de orez - in multe zone ale lumii, in particular in Asia, paiele de orez reprezinta o sursa importanta de hrana pentru animalele erbivore. In contrast cu alte paie, tijele au un grad
mai mare de digestibilitate.
 Paiele de grau si de secara- au o valoare nutritva mai scazuta decat cele de orz si de ovaz. Ca in cazul tuturor paielor valoarea nutritiva poate fi imbunatatita prin tratamente chimice.
 Paiele de porumb = Cocenii de porumb - au cea mai ridicata digestibilitate si cele mai mari valori nutritive
 Paiele de leguminoase = Paiele de mazare sau de fasole - au o valoare nutritiva mai ridicata decat celelalte, inclusiv o valoare proteica mai mare si un continut mai mare in calciu si in
magneziu.

4
 E. RADACINILE, TUBERCULII SI SUBPRODUSELE LOR
Radacinile si subprodusele lor
Principalele caracteristiciale radacinilor suntcontinutul ridicat inapa (75-90%) si continutul
scazut in proteina si in celuloza.Substanta uscata a radacinilor este dominata de zaharuri:
glucoza si zaharoza (50-75% in SU).
 Sfecla furajera – este unul dintre cele mai utilizate nutreturi in ratiile de iarna ale
erbivorelor. Principala categorie de animale careia ii este destinata sfecla furajera
o reprezinta vacile in lactatie, avand actiune favorabila asupra productiei de lapte.
Se va avea in vedere insa sa fie administrata restrictionat si in combinatie cu
nutreturi celulozice, aceasta pentru ca glucidele solubile pe care le contine in
cantitati mari fermenteaza in rumen si produc acidoze ruminale, de cele mai multe
ori subacute  scaderea productiei de lapte, desi vaca nu da semne de boala. Se
poate folosi cu bune rezultate si in hrana altor categorii de erbivore. Se poate
folosi chiar in hrana porcilor, daca se administreaza la porci – se va avea in vedere
forma cruda (nefiarta) pentru ca nitratii pe care ii contine se reduc in nitriti in
corp si isi manifesta potentialul toxic.
 Sfecla de zahar - se cultiva pentru obtinerea zaharului dar se foloseste cu succes si
in hrana animalelor, in special la vacile in lactatie si la porci. Din aceleasi motive,
prezentate la sfecla furajera, sfecla de zahar trebuie administrate restrictionat
rumegatoarelor.
 Morcovul- Se remarca printr-un grad mare de digestibilitate si printr-un continut
ridicat de caroten. Datorita cantitatilor limitate, se recomanda cu prioritate in
ratiile de iarna ale erbivorelor in covalescenta si ale reproducatorilor masculi.
 Gulia- Se poate folosi la fel de bine si in alimentatia oamenilor si in alimentatia
animalelor. Nu se recomanda a se administra vacilor in lactatie inaintea mulsului,
deoarece poate altera calitatea laptelui.
 Pulpa de sfecla de zahar - Se poate folosi in hrana animalelor fie in stare
proaspata (insa cu dificultati de transport), fie deshidratata. Se poate melasa
(amesteca cu melasa) devenind un nutret mai valoros, in special pentru vacile in
lactatie.
 Melasa - Un subprodus rezultat in urma extractiei zaharului din sfecla de zahar sau
din trestia de zahar.Este un nutret lichid vascos. Este singurul nutret de origine
vegetala care nu contine celuloza bruta.Avand actiune laxativa, se administreaza
animalelor in cantiati mici.Se poate amesteca cu alte nutreturi recunoscute printr-
un grad mai redus de consumabilitate, in special cu paie. Se foloseste, ca liant, in
producerea nutreturilor combinate granulate, destinate tuturor speciilor si
categoriilor de animale.
5
Tuberculii si subprodusle lor
Tuberculii difera de radacini, in primul rand prin conntinutul ridicat in amidon si in fructani,
in locul glucozei si al zaharozei.
 Cartoful - Proteina din cartofii cruzi este slab digerata de animalele monogastrice,
precum porcii. Nivelul celulozei brute este foarte scazut, de altfel si al mineralelor
in particular al calciului. !!!! Cartofii contin un factor anti-nutritional, solanina,
care poate produce gastroenterita la porci(niv acestui alcaloid creste daca cartofii
sunt expusi la soare). Riscul se reduce considerabil daca cartofii sunti fierti.
Rumegatoarele sunt mai rezistente la act solaminei, probabil dat inactivarii acesteia
in rumen. Pentru porci, cartofii fierti au o val energetica asemanatoare cu a
porumbului.
 Cartoful dulce - Cartoful dulce este tuberculul unei plante tropicale, folosit pe
scara larga in alimentatia omului. Se foloseste insa si in ratiile animalelor. Are o
valoare nutritiva similara cu a cartofului , totusi cu un continut ceva mai mare in
substanta uscata si un continut ceva mai mic in proteina.
 Cassava(Manioc) - o planta tropicala perena de la care se folosesc tuberculii. In
cassava domina hidratii de carbon, iar din acestia cca. 80% reprezinta amidonul.
Continutul in proteina este mai mic decat cel din cartof.Maniocul se foloseste mai
ales in hrana omului, din care se prepara tapioca. Se poate folosi insa si in hrana
taurinelor, a porcilor, chiar si a pasarilor. La porci si la pasari se foloseste , de
obicei, in forma deschidratata, ca inlocuitor partial al cerealelor.
 Pulpa de cartofi = borhot de cartofi – se obtine in urma extragerii amidonului din
cartofi.
 Nutreturi concentrate
F. CEREALELE SI SUBPRODUSELE LOR
Cerealele sunt semintele gramineelor anuale si reprezinta sursa principala de hrana pentru animale, dar si pentru oameni. In cereale domina hidratii de carbon, principalul
component fiind amidonul (70-80%). Continutul in proteina este relativ redus si variabil - sunt deficitare in aminoacizi esentiali, mai ales lizina si metionina, deci au o calitate
scazuta.Continutul in lipide oscileaza. Continutul in fosfor este relativ ridicat.Toate cerealele sunt deficitare in calciu, in vitamina D si in provitamina A (cu exceptia porumbului galben); cu
toate acestea, sunt surse bune de vitamina E si de vitamina B1, dar au nivel scazut de vitamina B2 si vitamina B12.
1. Porumbul si subprodusele sale - Porumbul este cea mai utilizata cereala in hrana animalelor, se poate folosi fara restrictii de ordin nutritional la toate speciile si categoriile de animale.
Exista 3 tipuri de porumb: galben, alb, rosu. Porumbul galben este cel mai raspindit si contine un pigment numit criptoxantina, precursor al vitaminei A, responsabil de culoarea
galbenusului oului, pieii carcaselor de pui si a grasimii.
Subprodusele utilizate in hrana animalelor:
- Germenii de porumb: foarte bogati in grasime, se folosesc la extractia uleiului de porumb. Dupa extractive rezulta srot de germeni de porumb cu continut mai mare sau mai mic in functie
de modul de extractie (mecanic sau chimic).
- Taratele de porumb
- Glutenul de porumb: din el se poate produce porumb gluten meal, cun un continut mare in proteine; este bogat in pigmenti => este un nutret valoros mai ales pentru puii de carne.
2. Orzul si subprodusele sale - Orzul este principalul cereal din alimentatia rumegatoarelor si a porcilor in tarile din vestul Europei + UK. Orzul este indicat porcilor la ingrasare deoarece are
ca efect producerea unei grasimi saturate de consistenta tare, agreata de consumatori. Continutul in proteina – nu este de calitate, este deficitara in lizina. S-au creat soiuri cu un continut
mai mare in lizina (exemplu: Notch-1, Notch-2).
3. Graul si subprodusele sale - Graul si porumbul sunt cele mai cultivate cereale de pe glob, dar numai ¼ din cantitatea de grau cultivate este furajera. Este a doua cereala dupa porumb in
privinta valorii nutritive energetice. Este prima cereala recomandata pasarilor, la porci si la rumegatoare daca se foloseste se recomanda restrictionarea in stomac, proteina din grau –
glutenul – are proprietatea de a se transforma in coca  se poate lipi de stomac, rumen  disfunctii. Daca se foloseste la rumegatoare se recomanda macinarea grosiera, din acelasi motiv.
Subprodusele rezulta din industria painii cand se separa endospermul (82%) de tarate (15%) si de germeni (3%).
 Din endosperm rezulta faina alba si mai departe painea alba (daca se adauga si tarate  painea neagra sau intermediara).
 Taratele de grau – reprezinta invelisul boabelor de grau dupa separarea fainii albe. Este un nutret valoros remarcandu-se prin cateva particularitati precum: are un continut in proteina mai
mare decat boabele de grau din care provin, dovada ca proteina este localizata mai ales in invelisul boabelor (tarate). Continut foarte ridicat in vitamine din complexul B.
Ovazul si subprodusele sale - Datorita continutului relativ ridicat in celuloza nu se recomanda in hrana pasarilor, se recomanda in primul rand in hrana cabalinelor. Se poate folosi insa si in
hrana rumegatoarelor, in special a vacilor in lactatie.
1. Orezul si subprodusele sale - Orezul este cea mai cultivata cereala in Asia, mai putin in Europa. Se foloseste in hrana animalelor in regiunile traditionale de cultura (Asia). Este principala
cereala recomandata carnivorelor din doua motive : amidonul din orez este digerat mai bine de carnivore si are proprietati anti diareeice.
Dupa indepartarea cojii  orez brun (folosit in hrana porcilor si a animalelor de companie), iar dupa separarea endospermului de tarate  orez polizat (cel din magazine).
Subproduse: tarate si coji de orez.
 Taratele de orez: 12-14% proteina in SU si 11-18% GB in SU. Grasimile sunt predominant nesaturate, pot rancezi usor.
 Cojile de orez au un continut ridicat de CB si siliciu, ofera un efect iritant asupra mucoaselor.
2. Secara si subprodusele sale - Secara este utilizata pe o scara relativ redusa printre cereale. Are cel mai scazut grad de consumabilitate; nu se administreaza pasarilor (contine 2 factori cu
efect depresiv asupra apetitului; daca se folosesc cantitati limitate, poate provoca tulburari digestive). Secara se poate contamina usor cu ciuperca Cornul secarei a carei toxina (ergotina)
este implicate in producerea avorturilor la vaci si iepe.
Subprodusele => din industria producerii berii si a alcoolului.
3. Triticale- reprezinta o incrucisare intre grau si secara. Varietatile mai noi au continut de proteina cel putin egal cu al graului, dar calitatea este mai buna (continut mai ridicat de lizina si
aminoacizi cu sulf). Triticalele se pot infecta cu ciuperca Claviceps purpurea. Trebuie sa reprezinte maxim 50% din amestecul de cereale.
4. Sorgul– este asemantor compozitional cu porumbul, inlocuindu-l in regiunile mai secetoase pe acesta. Soiruile clasice de sorg au un continut ridicat in taninuri, un factor anti-nutritional
motiv pentru care se recomanda administrarea restrictionata.
5. Meiul - are boabele cele mai mici; este cultivat in regiunile tropicale. Valorile nutritive sunt asemanatoare cu ovazul (pondere mare a fibrelor nedigestibile). Se foloseste in hrana pasarilor,
inclusiv porumbei.

Procesarea cerealelor
Inainte de a fi administrate, cerealele se proceseaza sub o anumita forma. Procesarea clasica = macinare (mai recent au aparut expandarea, micronizarea si extrudarea).
6

Proteaginoase
Proteaginoasele = surse de proteina - boabele
leguminoaselor anuale .Lizina are un nivel relativ
ridicat si intr-un raport convenabil cu aminoacizi cu
sulf,ceea ce confera calitate proteinelor.
Multe proteaginoase au efecte negative asupra sanatatii
animalelor(contin factori anti-nutritionali),motiv pentru
care ele sunt supuse unor tratamente inainte de
administrare.
1.Mazarea - cea mai utilizata proteaginoasa . Sub
aspectul valorii nutritive mazarea are o valoare
energetica asemanatoare cu a cerealelor , evident cu o
valoare proteica mai mare .Se poate folosi in hrana
tuturor speciilor si categoriilor de animale , insa
restrictionat .
2.Bobul este destul de asemanator in compozitie cu
mazarea . Trebuie marcat insa un continut ceva mai
ridicat in proteina si un continut ridicat in taninuri ,
fapt ce il face mai greu utilizabil in special de porci si
pasari . Se recomanda a se administra in ratiile
rumegatoarelor si ale cabalinelor
3.Lupinul – este proteaginoasa cu cel mai ridicat
continut in proteina, dar si cu cel mai ridicat continut
in grasimi si in celuloza. Se foloseste restrictionat
conform limitelor prezentate la mazare . Fata de
mazare se remarca prin gustul amarui si prin faptul ca
continte lupinina , un factor anti-nutritional . La ora
actuala s-au creat soiuri de lupin fara gust amar si cu un
continut scazut in lupinina.
4.Fasolea – se foloseste pe scara mai redusa in hrana
animalelor , eventual resturile care raman in urma
selectarii pentru consumul uman . Daca se foloseste se
recomanda restrictionarea ,datorita continutului in unii
factori anti-nutritionali , inclusiv in hemoagluminine
G. PROTEAGINOASE,OLEAGINOASE SI SUBPRODUSELE LOR
Oleaginoase
Oleaginoasele = surse de grasimi, de uleiuri, adica de energie , au de asemenea un continut important in proteina. Utilizarea lor
sub forma de seminte intregi este limitata, pentru ca au destinatie principala extragerea uleiurilor. Un alt motiv pentru care
semintele oleaginoaselor se folosesc in cantitati limitate este acela ca ele contin o serie de factori anti-nutritionali.
1.Soia este principala oleaginoasa cultivata pe plan mondial si paradoxal pentru a se obtine srotul de soia . Uleiul de soia este de
calitate mai slaba si are un prêt mai mic . Soia este utilizata in hrana animalelor fie cruda, fie netratata termic, fie tratata
termic. Tratamentele termice se fac pentru inactivarea factorilor anti-nutritionali.
2.Floarea soarelui si Rapita se folosesc pe scara mai redusa in hrana animalelor sub forma de seminte intregi (ca oleaginoase) .
Principalul lor mod de folosinta fiind sub forma de sroturi . Daca se folosesc totusi se recomanda administrarea restrictionata
deoarece au un continut ridicat in celuloza (cazul florii soarelui) sau un continut ridicat in unii factori anti-nutrionali (cazul
rapitei)
3.Inul este o oleaginoasa interesanta in afara continutului ridicat in grasimi (ca orice oleaginoasa) se remarca si printr-un continut
ridicat in proteina , dar si in substante pectice . Continutul ridicat in substante pectice, cele care fac cu apa mucilagii in organism
confera inului proprietati dietetice . Este recomandat inul pasarilor de apartament si animalelor de expozitie deoarece confera un
luciu deosebit penajului si parului.
Subprodusele oleaginoaselor = sroturi - provin dupa extractia uleiului din seminte
Se utilizeaza doua procedee:
- Mecanic (extractia sub presiune hidraulica)
- Chimic (extractia cu solventi organici).
1.Srotul de soia - este una din cele mai importante surse de proteina pt animale. Ca si semintele din care provine, srotul de soia
in stare cruda contine factori anti-nutritionali, activi mai ales la pasari si porci. Srotul de soia poate fi inclus in ratiile tuturor
speciilor de rumegatoare fara restrictii de ordin nutritional. In mod normal,nu poate lipsi din hrana pasarilor,a porcilor si a vacilor
in lactatie de mare productivitate.
2.Srotul de floarea-soarelui - poate fi obtinut fie prin presarea hidraulica, fie prin extractia uleiului cu solventi. Srotul de
floarea-soarelui este deficitar in lizina,principalul aminoacid limitativ,dar are cca.de 2 ori mai multa metionina decat srotul de
soia. Are un continut ridicat in acizi grasi polinesaturati, care determina producerea unei grasimi de consistenta mai moale la
porci.
3.Srotul de rapita - In comparatie cu srotul de soia,cel de rapita are un continut mai mic in proteina si mai mare in celuloza.
Utilizarea acestui srot in hrana animalelor,mai ales monogastricele,este conditionata de prezenta glucozinolatilor si a acidului
erucic.
4.Srotul de in - Este unic printre sroturi prin continutul ridicat in substante proteice, care formeaza cu apa solutii vascoase,cu
proprietati dietetice. Aceste solutii sunt greu digerate de animalele monogastrice,insa rumegatoarele le valorifica mai bine prin
intermediul papilatiilor microbiene din rumen.
5.Srotul de arahide - obtinut prin extractie chimica are un continut foarte ridicat in proteina,cca.50% in SU. A fost evidentiat mai
mult cand s-a constatat ca se infesteaza usor cu ciuperca Aspergillus flavus,a carei toxina, aflatoxina, produce leziuni
hepatice,mai ales la tineret.
Alte sroturi Din tot ce se extrage ulei rezulta ceva care se cheama srot prin urmare poate sa fie srot de bumbac, de dovleac, de
ricin.
7
Proteinele in microorganisme unicelulare
Se pot produce surse de proteina pt animale prin fermentatie microbiana.Organismele unicelulare, precum anumite drojdii (Saccharomyces,Torula,Candida) sau bacterii (Pseudonomas),
cresc foarte repede in anumite conditii, acumuland proteina in corpul lor.
Asemenea surse de proteina se includ, de obicei, in retetele de nutreturi combinate ale monogastricelor.
!!!! In conditiile interzicerii folosirii in UE a fainii de came obtinuta din resturile de abator si antibioticelor ca promotori de crestere, productia unor astfel de surse de proteina a crescut
constant in ultimii ani.
La ora actuala s-a reusit fractionarea drojdiilor in peretii celulari(care au o structura rigida) si in continut celular(extractul de drojdie).Peretii celulari de drojdie sunt deja o alternativa la
folosirea antibioticelor ca promotori de crestere (pot bloca colonizarea germenilor patogeni in tubul digestiv). Extractul de drojdie (folosit si ca sursa de arome naturale) se constituie intr-
o foarte buna sursa de proteina.

Ureea
Ureea este un nutret de sinteza si sursa de proteina pt rumegatoarele adulte, cu tractusul digestiv complet dezvoltat. Se prezinta ca o sare alba, cristalina, este solubila in apa si are
cca.46% azot.
In rumen, ureea este hidrolizata de ureaza si rezulta amoniac (ca sursa de azot pt microorganisme) si dioxid de carbon.
Ureea trebuie administrata in asa fel incat sa se produca o hidroliza lenta, pt ca eliberarea rapida a amoniacului are efecte toxice dupa absorbtia lui prin peretii ruminali.
Pt aceasta,se recomanda respectarea urmatoarelor reguli:
-asigurarea unui substrat energetic de glucide usor asimilabile(necesar sintezei de proteina microbiana)
-asigurarea unui nivel optim de azot proteic (din necesarul total de azot al animalelor,cel mult 1/3 trebuie sa fie de natura neproteica(uree),restul trebuie sa fie sub forma
proteica,furnizat de aminoacizi)
-asigurarea unor elemente minerale(dintre minerale trebuie asigurat,in special,sulful,implicat in proteosinteza)
-asigurarea unei perioade de adaptare cu ureea,care poate fi cca.1-2 saptamani.
-etapizarea consumului de uree(administrarea ei in 2-3 tainuri pe zi) si omogenizarea foarte buna cu nutreturi concentrate.
Cel mai adesea,ureea se incorporeaza in amestecul de concentrate,pana la 2% din structura acestuia.Uneori se poate incorpora si in blocuri de lins,formate in principal din sare de bucatarie
si amidon,dar putandu-se adauga si minerale sau vitamine.

8
 NUTRETURILE DE ORIGINE ANIMALA
Sunt reprezentate de:
Laptele integral (si subprodusele lui) Fainurile animale Grasimile animale

Laptele si subprodusele sale

‼‼ Laptele integral : Principalii constituenti ai laptelui integral sunt proteienele , grasimile si glucidele . In cantitati relative mai mici se mai gasesc mineralele si vitaminele .
Proteina din lapte , circa 3,3 % in cel de vaca - este de foarte buna calitate , motiv pentru care este considerata proteina etalon :
- este constituita majoritar din cazeina , cea care in prezenta enzimelor si a calciului are proprietati coagulante .
- alte proteine: lactoalbuminele si lactoglobulinele .
Grasimea , circa 3,8 % in laptele de vaca - este dominata de trigliceride, care se constituie intr-o foarte buna sursa de energie .
Glucidele , circa 4,7 % in laptele de vaca - sunt reprezentate exclusiv de lactoza , un compus specific numai laptelui .
Sarurile minerale , circa 0,8 % in laptele de vaca - se gasesc in general in cantitati suficiente, exceptie face doar fierul care este deficitar in laptele tuturor speciilor mai ales al scroafelor .
Vitaminele se gasesc in cantitati suficiente in lapte, cu exceptia vitaminei B12 .
Cu cat laptele integral are un continut mai ridicat in substanta uscata si in grasime cu atat valoarea sa energetica este mai ridicata .
Colostrul reprezinta lichidul secretat de glanda mamara in primele zile dupa fatare . Are o compozitie total diferita de a laptelui integral in care se transforma ulterior . De exemplu in
prima zi dupa fatare colostrul are circa 33 % substanta uscata si circa 22 % proteina pentru ca dupa 6 -7 zile de la fatare cand devine lapte integral sa aiba numai 13 % substanta uscata si 3,3
% proteina . Schimbarea drastica a compozitiei colostrului practic de la ora la ora impune administrarea sa dupa un program riguros . !!! In afara rolului pur nutritiv colostrul are un rol
important imunologic . Prin gama globulinele sale determinand instalarea imunitatii pasive a nou nascutilor . Mai este de mentionat si rolul de laxativ al colostrului, participand la
eliminarea meconiului , produsul de dezasimilatie a nou-nascutilor din perioada intra-uterina .
Laptele smantanit ( ecremat , degresat ) rezulta dupa extractia smantanii prin centrifugare din laptele integral . Laptele degresat in forma proaspata se administreaza in special viteiilor .
Zerul rezulta in urma prepararii branzeturilor din laptele integral deoarece in branzeturi se regasesc si proteinele si grasimile , constituentul de baza al zerului ramane lactoza  valoarea
sa nutritiva e mai scazuta decat a laptelui degresat . Zerul se poate administra animalelor sub 3 forme: in stare proaspata , acidulata sau deshidratata . Categoria de animale careia i se
administreaza in mod deosebit o reprezinta cea a porcilor .
Zara rezulta in urma extractiei untului din smantana . Isi pastreaza aproape in totalitate continutul in proteina si in lactoza ceea ce inseamna ca are o valoare nutritive asemenatoare cu
cea a laptelui degresat

Concentratele proteice animale (fainurile animale)

- sunt cele mai importante sursa de proteina pentru animale. Au o influenta extrem de favorabila asupra procesului de crestere , in special a tineretului suin si aviar . Sunt de asemenea
foarte bune surse de minerale si vitamine.
‼! Desi concentratele proteice animale (fainurile animale), provenite de la mamifere sunt la ora actuala interzise in UE,ca sursa de hrana pentru animale (dupa aparitia bolii vacii
nebune), sunt zone in lume unde folosirea lor este permisa. Este posibil ca in viitor, prezenta prohibitie a folosirii lor in Europa sa fie ridicata, pentru ca se pierd resurse imense de hrana.
Un prim pas s-a facut in anul 2013 cand Comisia Europeana a decis refolosirea fainurilor de carne, provenite de la porci si pasari, in acvacultura sub denumirea de "proteina animala
transformata".
Fainurile animale au un continut ridicat in proteina si aceasta este de calitate. Au si un continut bun in minerale si vitamine. Sunt destinate monogastricelor, deoarece rumegatoarele, de
cele mai multe ori nu au nevoie de proteine de cea mai buna calitate. Principlele concentrate proteine animale sunt faina de peste, faina de carne, faina de sange, faina de pene
hidrolizata.
Faina de peste este cea mai valoroasa faina de origine animala , continut foarte ridicat in proteina , 60 – 70 % , continut foarte ridicat in aminoacizi esentiali. Faina de peste are in principal
ca provenienta pestele oceanic (continut foarte ridicat in saruri minerale). In cantitati mai mici rezulta si in urma prelucrarii resturilor care rezulta de la industria conservelor de peste .
Faina de carne-oase are o provenienta diversa de la resturi de abator , pana la animale moarte . Continutul in proteina este ridicat ( 45 – 60 % ) si evident continut ridicat de calciu si
fosfor . Dupa aparitia bolii vacii nebune, faina de carne – oase a fost interzisa in UE . In UE mai este permisa insa folosirea fainii de carne provenita de la animalele sanatoase. Sub aceasta
forma intra in special in hrana uscata a animalelor de companie.
Faine de sange = produsul care se obtine prin uscarea sangelui de la animale terestre cu sange cald . Dupa sacrificarea animalelor sangele se recolteaza , i se adauga un anti-coagulant , se
deshidrateaza si se macina, asa rezulta faina de sange . Este nutretul cu cel mai ridicat continut in proteina , circa 85 % . Calitatea proteinei din faina de sange este insa ceva mai slaba
decat cea din faina de peste, implicit faina de sange avand un continut mai scazut intr-un aminoacid esential si anume izoleucina, interzista in UE .
Faina de pene . Continut foarte ridicat in proteina aproape al cel al fainii de sange numai ca proteina este de slaba calitate , fiind constituita in cea mai mare parte din keratina .

9
 NUTRETURILE COMBINATE
Nutreturile combinate (NC) sunt amestecuri de nutreturi concentrate de origine vegetala, animala, microorganica si de sinteza, dozate astfel incat sa se constitue in unica sursa de hrana a
animalelor sau ca sursa suplimentara de hrana.
Materii prime utilizate in industria nutreturilor combinate: Clasificarea nutreturilor combinate:
- NC complete, NC complementare, NC speciale
a) Sursele de energie – cele mai utilizate surse de energie sunt cerealele, pentru a putea fi folosite la producerea nutreturilor a) Complete –se constitue in unica sursa de hrana a
combinate, cerealele trebuie sa indeplineasca anumite conditii legate in special de continutul in apa (max 13-14%) si de animalelor, cel mai adesea a animalelor
contaminarea cu micotoxine.Cerealele detin ponderea cea mai mare in structura nutreturilor combinate intre 40 -80% in functie de monogastrice (porci, pasari, caini, pisici, iepuri). In
categoria de animale. functie de varsta animalelor carora le sunt destinate
Alte surse de energie care se pot utiliza sunt grasimile animale si cele vegetale de genul: seului de vita, unturii de porc, nutreturile combinate complete se clasifica la randul
uleiului de soia, uleiului de floarea soarelui si altele. Grasimile se folosesc in special in nutreturile combinate destinate categoriilor lor:
de animale care au un necesar mare de energie, precum puii de carne, purceii sau vacile in lactatie de mare productivitate. -prestarter – sunt destinate animalelor in primele
Melasa si zaharul se pot folosi ca surse de energie si nu numai (melasa este folosita si ca liant la producerea nutreturilor zile dupa fatare sau ecloziune
combinate granulate, iar zaharul si pentru imbunatatirea insusirilor gustative ale nutreturilor combinate, in special cele destinate -starter – inlocuieste reteta prestarter
purceilor). -grower
b) Sursele de proteine incluse in nutreturile combinate sunt de origine vegetala, microorganica sau animala. -finisher
Cele mai utilizate surse proteice de origine vegetala sunt sroturile in special cel de soia si floarea soarelui. Grower si finisher se folosesc in ultima parte a
Srotul de soia nu are restrictii de incorporare in nutreturile combinate. procesului de crestere si de ingrasare.
Srotul de floarea soarelui datorita continutului ridicat in celuloza se restrictioneaza in nutreturile combinate destinate
monogastricelor la maximum 10% pentru pasari si maximum 15% pentru porci. ‼! Un tip special de nutret combinat
Mazarea si soia tratata termic (full-fat soia) - daca se folosesc, se restrictioneaza la maximum 15% pentru pasari si la complet il reprezinta substituentii de lapte
maximum 20% pentru porci. destinati in special viteilor pentru a disponibiliza o
Taratele si faina de lucerna – se pot folosi si ele ca surse proteice vegetale, ca si in cazul srotului de floarea soarelui cantitate mai mare de lapte pentru consumul uman.
datorita continutului ridicat in celuloza se restrictioneaza.
Sursele proteice de origine microorganica sunt reprezentate de drojdiile furajere. b) Complementare (complementare, concentrate
Sursele de proteina de origine animala reprezentate in primul rand de faina de peste si laptele praf. proteico-vitamino-minerale) – asemenea nutreturi
c) Surse diverse – mai sunt cunoscute sub numele de aditivi furajeri, codificate cu litera E, sunt foarte multe surse diverse care se combinate au aparut din considerente economice,
includ in nutreturile combinate, principale fiind: de la fabricile de nutreturi combinate se cumpara
Sarurile minerale -carbonatul de calciu, fosfatii de calciu si sarea de bucatarie. doar sursele de proteina, vitamine si de minerale,
Vitaminele acestea amestecandu-se in propria ferma cu cereale
Aminoacizii de sinteza in mod curent se folosesc: lizina, metionina, treonina si triptofanul ca surse de energie. Trebuie respectate cu strictete
Preparatele enzimatice indicatiile privitoare la rata de incorporare, pentru a
Promotorii de crestere (antibiotice, probiotice, prebiotice si altele) nu afecta sanatatea animalelor.
Substante tranchilizante – se folosesc substante pentru combaterea diferitelor forme de stres (intarcare, lotizare, transport)
de tipul rezerpinei, clorpromazina. c) Speciale (premixuri interventie) – se folosesc in
Antioxidanti – pentru a preveni oxidarea grasimilor si a vitaminelor liposolubile, in nutreturile combinate se introduc scopuri precum: prevenirea aparitiei unor boli,
antioxidanti – fie naturali (tocoferolii) fie sintetici (etoxiquin, BHT, BHA). prevenirea aparitiei unor forme de stres,
Substante colorante – pentru a imprima o culoare mai atractiva galbenusului de ou, sau pielii carcaselor de pui se folosesc combaterea unor boli sau pentru fortificarea
diferite substante colorante (fie naturale – xantofile, fie sintetice - tratrazina). organismelor (premixuri de interventie pentru caii
Substante aromatizante – in scopul imbunatatirii gustului in special, nutreturile combinate pot include: zaharina, de curse – sunt unele permise). Premixurile de
monoglutamatul de sodiu. interventie se administreaza fie in hrana animalelor,
Substante tensioactive – se folosesc pentru a permite o mai buna omogenizare a componentelor fie in apa de baut intre 5-10 zile consecutiv.
Toate sursele diverse cu exceptia carbonatului de calciu, fosfatilor de calciu si a sarii se pun pe un suport (porumb sau srot
de soia) formand impreuna ceea ce poarta denumirea de premix.

10
 ALIMENTATIA TAURINELOR
PARTICULARITATILE VALORIFICARII HRANEI DE CATRE TAURINE
-Capacitatea mare permite hranirea cu cantitati mari de furaje de volum.
-Prezenta florei microbiene contribuie la digestia microbiana, proces fiziologic prin care se obt elementele nutritive necesare
-Digestia glucidelor se finalizeaza intr-un amestec de acizi grasi volatili (AGV) – reprez pt taurine principala sursa de energie
-Digestia proteinelor in rumen se desfasoara sub forma unor procese de hidroliza pana la aa liberi si fermentatiei acestora in continuare pana la NH3 si CO2.
-Digestia grasimilor – 2 procese majore : hidroliza legaturlor esterice ale lipidelor si biohidrogenrarea AGN (nesaturati), prin transf acestora in AGS (saturati).
-Produsii terminali ai digestiei la taurine sunt si gazele de fermentatie, adica CO2 si CH4.
-‼! O particularitate deosebita e la vitei, la care hrana lichida declanseaza reflexul de inchidere a jgheabului esofagian, hrana ajungand direct in cheag, evitand prestomacele.
ALIMENTATIA TAURILOR ALIMENTATIA VACILOR ALIMENTATIA VITEILOR IN PERIOADA ALIMENTATIA TINERETULUI ALIMENTATIA TINERETULUI
DE ALAPTARE TAURIN FEMEL DE REPRODUCTIE TAURIN LA INGRASAT

-Taurasii nu si-au definitivat
procesul de crestere - vor fi hraniti
la un nivel mai ridicat decat taurii
adulti, la care nivelul de hranire
se micsoreaza pt a nu risca
ingrasarea si modificarea calitatii
mat. seminal.
Recomandari:
-Majorarea necesarului de energie
la taurii adulti cu 10%
-Limitarea ponderii nutreturilor de
volum in ratii la 60-70%
-Evitarea includerii in alim de
borhoturi,silozuri de slaba
calitate, srot de rapita etc, cu
actiune nefavorabila asupra
sanatatii si a calitatii materialului
seminal
-Includerea in alimentatie de
complemente vitamino-minerale
(in special A,D,E,Ca,P,I,Mn,Zn,Se
etc)
Iarna
-nutreturi de volum = fanul +
morcovi, silozuri de graminee
perene
-nutreturi concentrate - nu poate
lipsi ovazul + orzul porumbul,
mazarea, etc
Vara
-nutreturi verzi prin pasunat / prin
cosire
-nutreturi de volum – fanurile
VACI IN PERIOADA REPAUSULUI
MAMAR --- NV + NC
Ultimele 2 L de gestatie =
necesar ptr intretinere + concentrate si de volum
necesar ptr gestatie
- reducerea nutreturilor de
volum NV, cresterea ponderii
nutreturilor concentrate
Ultimele 3 S de gestatie - se
trateaza aparte - steamming-up
– se refera strict la hranirea cu
nutreturi concentrate NC. ‼‼
Folosirea unor cantitati prea
mari de NC  “boala vacii
grase”) sau edemul mamar
VACI IN PERIOADA DE
LACTATIE
Vaci in lactatie = necesar ptr
intretinere + necesar ptr
productie lapte
Primele 8-10 S dupa fatare -
vacile trb hranite la un nivel cat
se poate de ridicat si cu ratii
concentrate energetic
(densitate E mare).
Dupa 8-10 S dupa fatare - tot
niveluri de hranire ridicate.
VACI DE MARE PRODUCTIE
trebuie hranite la fel ca in prima
parte a lactatiei. Nutreturile
concentrate sa fie intodeauna in
cantitati mari insa < 1% GC.
A.Alimentatia lactata - cu lapte /
inlocuitori de lapte
B.Alimentatia solida - cu nutreturi
A.Alimentatia lactata:
-imediat dupa fatare (primele 2 h) -
colostru, pt ca are val nutritiva
ridicata, protejeaza viteii de boli, are
efect laxativ ajutand la eliminarea
meconiului
- urmeaza subperioada de alaptare
propriu-zisa cand viteii se hranesc fie
cu lapte matern, fie cu inlocuitor de
lapte. Vitelul se comporta ca un
animal monogastric - prestomacele
nu sunt functioale; laptele ajunge
direct in stomac prin gutiera
esofagiana si flora microbiana este
exclusiv lactica.
B.Alimentatia solida: dupa a-3-a
sapt de viata (alaturi de lapte sau
inlocuitor) in ratiile viteilor se
introduc si nutreturi solide pentru a
permite: dezvoltarea prestomacelor,
diversificarea florei microbiene, pt a
se disponibiliza o parte din lapte pt
consumul uman si pt realizarea
intarcarii
Dupa S3 - nutreturi combinate la
discretie.
In S3-S4 - + fanuri de leguminoase
Dupa S4 - + nutreturi verzi (vara) sau
silozuri de porumb (iarna).
Dupa intarcare, pana la prima
fatare, vitelele, care au ca
destinatie principala reproductia
trebuie hranite diferit de vitei,
care au ca principala destinatie
ingrasarea. Astfel, alimentatia
vitelelor de reproductie trebuie sa
raspunda la 2 obiective principale:
- obtinerea unor greutati cat mai
mari in preajma primei fatari;
- sa permita dezvoltarea glandei
mamare, conditie ca ulterior sa se
obtina productii mari de lapte.
Se urmarete ca la prima fatare
vitelele sa aiba o greutate de 80-
85% din cea de adult.
Pentru vitelele destinate
reproductiei se recomanda o
crestere modulata astfel:
a) intarcare - pana la 6 luni:
hranirea trb sa permita realizarea
unui spor in greutate relativ mare
b) 6 luni-18 luni (varsta primei
monte): hranirea trb sa permita
realizarea unui spor moderat
c) dupa 18 luni - fatare: hranirea
trb sa permita realizarea unui spor
in greutate relativ mare
Pornind de la cele 2 obiective
mentionate, hranirea vitelelor de
reproductie se face prin utilizarea
in ratii a unor cant mari de
nutreturi de volum si a unor cant
reduse de concentrate.
Cea mai mare cantitate de carne
de taurine se obtine de la tineretul
mascul necastrat, in cantitati mai
reduse de la masculul castrat, de la
femelele respinse de la reproductie si
de la vaci dupa incheierea ciclului
productiv si reproductiv.
Scopul final este obtinerea unor
carcase cu o pondere mare a carnii si
mica a grasimii. Acest lucru se poate
realiza pe urmatoarele cai:
1. Alegerea greutatii de sacrificare
2. Alegerea raselor supuse ingrasarii
3. Folosirea masculilor necastrati la
ingrasare
4. Alegerea nivelului optim de
hranire
Ingrasarea in sisteme intensive - 3
metode de ingrasare:
1. ingrasarea pt carne alba a
viteilor (ultra baby beef);
2. ingrasarea pe baza de orz a
tineretului taurin (baby-beef);
3. ingrasarea clasica a tineretului
taurin (baby-beef clasic).
Ingrasarea in sisteme semiintensive
si extensive
Presupune folosirea la maximum a
nutretului de volum,in special a
pasunii si e specifica tineretului
taurin apartinand raselor de carne. In
ratii se folosesc cantitati relativ
scazute de concentrate.

11
 ALIMENTATIA OVINELOR

PARTICULARITATILE VALORIFICARII HRANEI DE CATRE OVINE – asem cu cele de la taurine. Deosebiri:

-sunt prin excelenta animale de pasune  o fluctuatie permanenta a aporturilor de elemente nutritive ale pasunii vis a vis de necesarul oilor, fie ca excedent, fie ca insufucient
-digera mai ineficient decat taurinele substanta organica si celuloza bruta din nutreturile de volum, dar digera mai bine nutreturile concentrate, explicabil prin lungimea relativ mai mare a
intestinului subtire
‼! Starea corporala a oilor este apreciata cu note de la 0 - 5, notatia facandu-se prin palpare. Nota 0 - animale extrem de slabe, nota 5 - foarte grase.
ALIMENTATIA BERBECILOR ALIMENTATIA OILOR IN PERIOADA ALIMENTATIA OILOR IN LACTATIE ALIMENTATIA TINERETULUI OVIN
DE REPAUS FIZIOLOGIC, DE
MONTA SI DE GESTATIE
Desi berbecii, in majoritatea Oi in perioada de repaus In cele mai multe cazuri, in acest stadiu Hranirea tineretului ovin este diferita in functie de 2
timpului (8-9 luni pe an) sunt in repaus fiziologic = necesarul ptr fiziologic, oile nu pot sa-si acopere integral perioade - inainte de intarcare si dupa intarcare.
sexual, ei trebuie hraniti in asa fel intretinere cerintele de elemente nutritive mai ales in Tineret ovin pana la intarcare
incat sa fie mentinuti in permanenta in Oi in perioada de repaus primele sapt de lactatie si prin urmare fac apel Pana la intarcare mieii vor fi hraniti in ordine:
conditie de reproductie. De multe ori fiziologic, dar cu status corporal la o parte din rezervele corporale. Spre - numai cu colostru - ‼! ca si in cazzul altor nou nascuti,
acest lucru se neglijeaza si pot aparea deficitar (nota 1-2) = necesarul ptr deosebire de ultima parte a gestatiei aceasta mieii treb sa primeasca oblig colostru, cat mai repede
consecinte nefav. asupra functiei de intretinere + necesar suplimentar mobilizare nu antreneaza riscuri patologice grave posibil; se pot da la supt si la alte oi care au fatat in
reproducere. pentru sporul in greutate pt mame si miei. Hranirea oilor in lactatie se acelasi timp
Perioada repausului sexual este Oi cu 2-3 saptamani inainte de face diferentiat pt oile care nu se mulg si pentru - numai cu lapte matern
plasata in cea mai mare parte in timpul monta = flushing = oile care se mulg (dupa intarcarea mieilor). - cu lapte matern plus nutreturi uscate.
sezonului rece, asa incat berbecii sunt supraalimentatie energetica Oi in lactatie care nu se mulg = necesar ptr Tineret ovin dupa intarcare – se separa si este hranit
hraniti in special cu nutreturi de iarna. temporara (un plus de 20-25% din intretinere + necesar ptr productie de lapte in functie de directia pe care o vor urma: femelele
Iarna necesarul energetic) cu efecte fav (traditional in prima parte a lactatiei pana la (mioare) sunt crescute in vederea reproductiei, iar
- fanuri si grosiere asupra fertilitatii intarcare, oile nu se mulg si nu se cunoaste cant masculii (berbecutii) sunt destinati ingrasarii.
- silozuri si radacini Oi in perioada montei si in de lapte produsa) 1.Alimentatia mioarelor: daca mioarele sunt fatate la
Vara primele 3 L de gestatie = Oi in lactatie care se mulg (dupa intarcare) = inceputul anului atunci ele pot fi date la monta in
- nutreturi verzi (pasune) necesarul ptr intretinere (este necesar ptr intretinere + necesar ptr productie toamna aceluiasi an cu conditia sa aiba 7-9 luni si cel
- concentrate suficient, drc dezvoltarea fetusilor de lapte + corecții pentru greutatea oilor și putin 2/3 din greutatea de adult. Se va urmari ca prin
Cu cca 1-1,5 luni inainte de e lenta) pentru conținutul laptelui în grăsime și în modul de alimentatie sa se speculeze potentialul de
inceperea montei (la sf verii), se Oi la sfarsitul gestatiei (L4 si proteină (in aceasta perioada se cunoaste crestere al animalelor, dar sa se permita si dezvoltarea
impune o perioada de pregatire a L5) = necesar ptr intretinere + cantitatea de lapte produsa) ruelului si a glandei mamare..
berbecilor  creste cant de necesar ptr gestatie (se calculeaza Iarna 2.Alimentatia berbecutilor: spre deosebire de mioare
concentrate (ptr cresterea in functie de GC a oilor si a - fanuri si grosiere acestia se hranesc pe toata perioada ingrasarii la niveluri
concentratiei energetice), alaturi de fetusilor) (‼! Se accepta insa si - silozuri si radacini ridicate pt a permite realizarea celor mai bune sporuri in
nutreturi verzi si fanuri o usoara scadere in greutate) - concentrate, din care nu lipsesc greutate. Se ajunge astfel ca la varsta de 6-7 luni
In perioada de monta (aug-oct)  O scadere exagerata a porumb, orz, tarate grau, srot fl berbecutii sa atinga 40-45 kg. Asa ceva se poate realiza
creste cant de concentrate + fanuri + rezervelor corporale (energetice in soarelui numai prin includerea in ratii a unor cantitati mari de
nutr verzi sau silozuri si radacini principal) poate conduce la Vara concentrate, insa nu pot fi folosite cantitati foarte mari
‼! Specific ovinelor este asigurarea scaderea greutatii mieilor la - nutreturi verzi - pot forma singure de concentrate pt ca se creeaza riscul aparitiei unor
unor brichete minerale de lins, la fatare sau la aparitia toxiemie de ratiile probleme de sanatate mai precis de functionare a unor
discretie, care contin alaturi de NaCl si gestatie, o boala care este cauza - concentrate organe interne (rumen,ficat,rinichi). E cunoscuta in acest
alte minerale, uneori si vitamine. avorturilor sau a mortii oilor. sens o boala numita si la om „urolitiaza”( formarea de
calculi la rinichi din cauza excesului de fosfor a
concentratelor).

12
 ALIMENTATIA CABALINELOR
PARTICULARITATILE VALORIFICARII HRANEI DE CATRE CABALINE
- digestia gastrică la cabaline este continuă
- un aspect specific este fenomenul de stratificare al nutreţurilor în stomac … fibroasele (fânurile, grosierele) se aşează pe marea curbură, iar concentratele în centru
-principalii produşii terminali ai digestiei în intestinul subţire sunt glucoza şi aminoacizii, care vor fi absorbiţi şi vor furniza animalelor energia şi proteina de care au nevoie. La o pondere
mai mare a nutreţurilor concentrate în raţii creşte cantitatea de energie şi de proteină absorbită (ca la porci) iar la o pondere mai mare a nutreţurilor de volum, în special a fibroaselor,
energia şi proteina absorbită scad (ca la rumegătoare).
-cecumul se comportă ca un adevărat rumen pentru rumegătoare, aici fiind produşi acizi graşi volatili AGV, care furnizează până la 2/3 din energia totală absorbită.
‼! Este de mentionat faptul ca aceasta specie are tendinta de a consuma hrana toata ziua (valabil pt toate categoriile de cabaline)deci trebuie prevenita ingrasarea lor.
ALIMENTATIA ARMASARILOR ALIMENTATIA IEPELOR ALIMENTATIA TINERETULUI CABALIN ALIMENTATIA CAILOR DE MUNCA SI SPORT
Armasarii trebuie hraniti Iepe in primele 7 luni de Exista un proces intens de crestere : Miscarea, efortul  o crestere a necesarului de :
in asa fel incat sa fie mentinuti gestatie = necesarul ptr -la fatare - manjii au cca 10% din greutatea -energie
in permanenta in conditie de intretinere (este suficient, drc mamelor, adica 45-55 kg daca apartin -proteine (pierderi de azot prin urina)
reproductie, in ciuda dezvoltarea fetusilor e lenta) raselor usoare si 65-75kg daca apartin -minerale si vitamine (Na se elimina prin transpiratie, dar si necesarul
caracterului sezonier al montei. Iepe in ultimele 4 luni de raselor grele. de Ca, fosfor, fier, vitamina E).
Armasarii in repaus sexual gestatie = necesar ptr -la cca 1 L - aproape isi dubleaza G 1)Alimentatia cailor de munca – depinde de intensitatea efortului
(august-februarie)  sunt intretinere + necesar ptr corporala depus:
hraniti la nivel de intretinere gestatie (pt a permite o buna -la intarcare ( 6-7 luni) - manjii ajung la 200- -efort uşor, 1-2 ore/zi  necesar E > cu 25%, necesar P > cu 15%
( !!!necesarul pt intretinere al dezvoltare a fetusilor) (‼! Se 250 kg daca apartin raselor usoare si la 300- -efort moderat, 3-4 ore/zi  necesar E >cu 50%, necesar P > cu 15%
armasarilor este mai ridicat cu accepta o scadere in greutate 350 kg daca apartin raselor grele -efort greu, 5-6 ore/zi  necesar E > cu 100%, necesar P >cu 15%
10-20% decat al altor categorii de 10-15% la fatare + inca 5% in -la 1 an - au cca ½ din G de adult !!!! Tainurile principale se administreaza dupa efort.
de cabaline, cum ar fi iepele sau primele 3 S) -la 2 ani – au cca 70% din G de adult Iarna
caii de munca). Iepe in perioada de lactatie -la 3,5 si 5 ani – se produce definitivarea - fanuri si grosiere
Iarna – nutreturi de volum = aporturi mari de elemente cresterii - silozuri si radacini
(fânuri + suculente) nutritive, pt ca iepele in prima Aceste ritmuri foarte mari de crestere sunt - concentrate
Vara – nutreturi de volum parte a lactatiei au productie de influentate de rasa,de sex,de conditiile de Vara
(nutreturi verzi) lapte mare pt aceasta specie, cazare,dar mai ales de conditiile de hranire. - nutreturi verzi
Armasarii in perioada de monta cat o vaca bunicica Astfel, se impune o hranire cat mai corecta - fanuri si grosiere
(martie-iulie)  majorarea Iepe care produc manji pt a nu influenta in rau viitoarele - concentrate
necesarului de intretinere cu 15 destinati sportului = cantitati performante : 2)Alimentatia cailor de sport :
% in cazul folosirii lejere la mai mari de concentrate + -pana la 1 L – lapte matern -efort foarte usor (plimbare de agrement)
monta si cu cca 40% in cazul nutreturi de volum de buna -pana la intarcare ( 6-7 luni) - lapte matern -efort usor
folosirii intense la monta. calitate + nutreturi verzi si concentrate ( !!! -efort mediu
Iarna Iepe care produc manji concentratele se restrictioneaza ptr evitarea -efort greu - ‼! concentratele reprezintă cca. 50-55%
-concentrate !!! (obligatoriu) destinati tractiunii = cantitati unui ritm de crestere accelerat, ce determ. Caii care fac sport sunt hraniti cu nutreturi uzual folosite in hrana
-nutreturi de volum (fânuri + mai mici de concentrate + probleme scheletice) acestei specii, cu urmatoarele deosebiri:
suculente – morcovi) / silozuri nutreturi de volum de calitate -dupa intarcare – continua restrictia la  fanurile se bricheteaza, iar nutreturile concentrate se
(‼! NU lucerna - produce medie sau submedie concentrate ; se hranesc de o maniera granuleaza
fermentatii nedorite in tubul Iepe cazate in adaposturi diferita in functie de destinatia lor :  3 tainuri /zi,concentratele se distribuie in parti egale la
digestiv la cabaline) deschise = trebuie majorata -cei destinati sportului = cantitati mai cele 3 tainuri iar nutreturile de volum in functide de
Vara cantitatea de hrana mari de concentrate + nutreturi de volum de momentul in care este programat efortul
-concentrate !!! (obligatoriu) Iepe cazate in adaposturi buna calitate !!!O problema de actualitate legata de caii de sport este dopajul
-nutreturi de volum (nutreturi inchise = cantitate normala de -cei destinati tractiunii = cantitati mai (folosirea drogurilor pentru stimularea performanţelor), ca si in cazul
verzi si fanuri) hrana mici de concentrate + nutreturi de volum de sportivilor, existand o lista cu substante nepermise a se folosi.
calitate medie sau submedie

13
 ALIMENTATIA SUINELOR
PARTICULARITĂŢILE VALORIFICĂRII HRANEI DE CĂTRE PORCI - animale omnivore monogastrice, au câteva particularităţi de digestie, care influenţează şi modul de valorificare al hranei.
- Capacitatea relativ mai redusă a tubului digestiv şi gradul mai mic de valorificare al celulozei brute impune folosirea unor cantităţi mari de nutreţuri concentrate, cel mai adesea în
exclusivitate (porcii, in comparatie cu rumegatoarele, valorifica cu cca 40% mai bine concentratele). Acest lucru nu înseamnă că în raţiile porcilor, crescuţi în sistem gospodăresc, nu pot fi
introduse şi unele nutreţuri de volum (tuberculii, rădăcinile, nutreţurile verzi), cele care au un conţinut în celuloză brută mai mic şi, implicit, o digestibilitate mai mare. Ponderea acestora
în SU a raţiilor nu trebuie să depăşească însă 25-30%.
- Spre deosebire de rumegătoare, porcii solicită raţii mai bine echilibrate, inclusiv în aminoacizi şi în vitamine, ei fiind dependenţi în totalitate de prezenţa acestora în hrană. Este cunoscut
în acest sens că aminoacidul limitativ pentru producţia de carne este lizina, care trebuie asigurată la un nivel corespunzător, evident alături de ceilalţi aminoacizi şi de celelalte elemente
nutritive.
- Prin degradarea glucidelor se produc AGV, asemănător ca la rumegătoare, însă aceştia furnizează o parte mult mai mică din energia absorbită.
- Specificul digestiei la porci determină şi un anumit mod de preparare şi administrare al hranei. Nutreţurile concentrate măcinate, fierte sau umectate, extrudate sau expandate sunt, în
general, mai bine valorificate.
- Porcii au simţuri gustative şi olfactive  nutreţurile sunt supuse unor procese de zaharificare, de aromatizare.
ALIMENTAŢIA SCROAFELOR ALIMENTAŢIA ALIMENTAŢIA PURCEILOR ALIMENTAŢIA PORCILOR LA ÎNGRĂŞAT
GESTANTE SCROAFELOR ÎN LACTAŢIE
Scroafele gestante se hranesc Scroafele in lactatie se -la fatare – colostru (la 1-2 ore după Porcii la ingrasat se hranesc la discretie „ad libitum” in prima parte si
restrictionat (NU la discretie hranesc la discretie „ad fătare, când purceilor mai slabi dezvoltaţi restrictionat moderat in ultima parte - îngrăşarea se derulează pe 2 / 3 faze.
„ad libitum”) libitum” = necesarul ptr li se “repartizează” mameloanele Porci la ingrasat crescuti in sistem intensiv - nutreţuri combinate forma uscată
Scroafele gestante crescute în întreţinere + necesarul ptr pectorale, care produc mai mult lapte) (pulbere sau granule). Administrarea umectată a hranei, mai ales în a 2-a parte
sistem intensiv, în complexe producţia de lapte -pana la intarcare (la 21, 28, 35, 42 zile) – a îngrăşării, a condus la obţinerea unor rezultate ceva mai bune, însă ridică
industriale – restrictionat, Scroafele in lactatie lapte matern / substituent de lapte (in unele probleme de ordin tehnologic.
numai cu nutreţuri combinate, crescute în sistem intensiv, cazul unei agalaxii parţiale sau totale a - in prima parte a îngrăşării - se administrează cel mai adesea la discreţie,
cu urmatoarea structura: în complexe industriale – scroafelor) pentru a permite obţinerea unor sporuri în greutate cât mai mari
 CE (porumb, orz, grâu) = „ad libitum”, numai cu -in preajma intarcarii si dupa intarcare - - în ultimă parte a îngrăşării - se poate restricţiona moderat. Avantajul constă în
75-85% nutreţuri combinate, cu nutreţuri combinate "prestarter" adecvate, depunerea unor cantităţi mai mici de grăsime în carcasă, iar dezavantajul în
 CP (şroturi, mazăre, urmatoarea structura: compuse din: cereale 50-60%, proteice mărirea perioadei de îngrăşare cu 2-3 săptămâni.
tărâţe, făinuri animale) =  CE = 70-80% vegetale 25-30%, proteice animale 5-10%, O variantă a îngrăşării clasice a porcilor este îngrăşarea pentru bacon - baconul
15-20%  CP = 20-25% alte ingrediente. este un produs alimentar, obţinut de la hibrizi ultraspecializaţi, cu însuşiri
 SM (carbonat Ca, fosfat  SM = 2-3% !!! Probleme de sănătate ale deosebite de frăgezime şi gust, şi în urma unei hrăniri speciale.
Ca, sare) = 2-3%  PVM= 0,5-1% purceilor: -la acest tip de îngrăşare se supune tineretul în greutate de cca. 25 kg, până la
 PVM = 0,5-1% !!! Se admite o pierdere in -la cca. 10 zile - anemia, ca urmare a atingerea greutăţii de 90 kg.
Scroafele gestante crescute în greutate a scroafelor de-a conţinutului redus în fier şi cupru al -hrănirea porcilor crescuţi pentru bacon trebuie să favorizeze depunerea de
sistem extensiv, gospodăresc - lungul lactatiei de 10-25 kg laptelui matern  injectarea carne, în detrimentul grăsimii, iar grăsimea să fie de o anumită calitate. In
restrictionat, cu amestecuri in depedenta de starea lor intramusculară a celor 2 minerale. acest sens, nivelul de proteină al reţetelor de nutreţuri combinate este mai
de concentrate (porumb, orz, corporala, de nr de purcei -la cca 2-3 S - rahitismul şi unele ridicat cu 2-3 % decât la îngrăşarea obişnuită pentru carne.
tărâţe, mazăre ş.a.) şi cu alaptati, de greutatea lor hipovitaminoze (A, D, B12). -se folosesc numai anumite nutreţuri, cele care exercită o influenţă favorabila
nutreţuri de volum (faină de etc. Administrarea nutreţurilor combinate asupra calităţii baconului. Din grupul concentratelor energetice se recomandă:
lucernă, cartofi, sfeclă, Scroafele in lactatie reduce la minim riscurile de apariţie. orzul + grâu. Porumbul (care favorizează depunerea de grăsime, şi aceasta de o
nutreţuri verzi etc.), cu crescute în sistem -la cca 3 - 5 S – criza legata de scaderea consistenţă moale), se poate introduce limitat, la 20-25% din structura
specificaţia că ponderea extensiv, gospodăresc - producţiei de lapte a scroafelor + reţetelor, şi numai în prima fază a îngrăşării. Dintre concentratele proteice se
nutreţurilor de volum din „ad libitum”, cu apariţia dinţilor, concretizată în scăderea recomandă: şrotul de soia, mazărea, drojdiile furajere, laptele praf smântânit
structura raţiilor poate ajunge amestecuri de concentrate consumului de nutreţuri uscate şi o (faina de peşte numai în prima fază a îngrăşării).
până la 25-30%. şi cu nutreţuri de volum încetinire a creşterii. -în a 2-a parte a îngrăşării, se practică sistemul de alimentaţie restrictiv, prin
-la înţărcare - criza de înţărcare administrarea hranei în 3-4 tainuri/zi.

14
 ALIMENTATIA PASARILOR
PARTICULARITĂŢILE VALORIFICĂRII HRANEI DE CĂTRE PĂSĂRI
- tubul digestiv este relativ mai scurt  durata prelucrării nutreţurilor este mai mică
- au un echipament enzimatic complex  digeră foarte bine majoritatea componentelor hranei (P, L, G), cu excepţia celulozei brute  păsările valorifică foarte bine nutreţurile
concentrate, care în cele mai multe dintre cazuri constituie hrana exclusivă a lor.
- ponderea grăsimilor şi spectrul acizilor graşi din corp şi din ouă pot fi influenţate de nivelul grăsimilor din hrană  în hrana se includ şi grăsimi, preferabil bogate în acizi graşi nesaturaţi.
- vitamina D2 are o activitate redusă  în hrana lor se includ surse care au un conţinut mai ridicat în vitamina D3 (precum făina de peşte, untura de peşte).
- sunt mult mai sensibile la carenţele nutritive, reacţionând imediat prin stoparea producţiei de ouă sau prin încetinirea creşterii  raţiile trebuie să fie foarte riguros echilibrate, până la
ultimul aminoacid, vitamină şi element mineral.
ALIMENTAŢIA GĂINILOR OUĂTOARE ALIMENTAŢIA PUILOR DE GĂINĂ PENTRU CARNE ALIMENTAŢIA PUILOR DE CURCĂ PENTRU CARNE
(broiler de gaină) (broiler de curcă)
Ouăle pentru consum sunt produse de 2 tipuri de găini: In creşterea broilerului de gaină s-au obţinut, în ultimul Creşterea curcilor în sisteme intensive se datorează
 găini tip Leghorn (ouă cu coajă albă) timp, rezultate spectaculoase, prin obţinerea unor hibrizi de mare atât însuşirilor deosebite ale cărnii cât şi rentabilităţii
 găini tip Rhode-Island (ouă cu coajă colorată). productivitate, dar si printr-un mod de alimentatie corect. exploatării acestei specii, în ciuda preţului mai mare al
Diferenţele între aceste 2 tipuri de găini, în afara de In cazul creşterii până la 42 zile (6 sapt), cu sacrificare la cărnii (faţă de de găină).
culoarea cojii ouălor, mai constau in greutatea corporală, cca. 2 kg, situaţia cea mai frecventă, s-au obţinut performante Puii de curcă se caracterizează printr-o curbă de
greutatea ouălor şi consumul specific (mai mici la tipul greu de anticipat cu câţiva ani în urmă. Crescătorii adoptă creştere foarte diferită de cele ale altor specii aviare
Leghorn). necesarul precizat de firma care produce hibridul respectiv, şi printr-o compoziţie corporală, particulară (carnea
Puicuţele de la ecloziune până la 20-22 S – nutreturi urmând ca acest necesar să fie acoperit prin nutreţuri combinate este mai “slabă”)  necesar de proteină, energie,
combinate cu o valoare energetică medie – diferentiat: adecvate. minerale si vitamine mai mari ca la puii de gaina.
- puicuţele tip Leghorn - la discreţie, pe toată perioada de Pentru broilerul de găină – nutreturi combinate (sub formă de In cazul creşterii până la 16 sapt (exista si varianta
creştere granule) la discretie, necesarul este prezentat fie pe 4 faze de de 20 sapt), cu sacrificare la cca. 7-10 kg (12,5 kg), s-
- puicuţele tip Rhode-Island - la discreţie, în prima per de creştere, fie pe 3 faze de creştere: au obţinut performante greu de anticipat cu câţiva ani
creştere (până la 6-8 S) 4 faze de creştere: 3 faze de creştere: în urmă.
- restricţionat în a 2-a perioada o “prestarter”, o “starter” – 2-3 S Pentru broilerul de curcă – nutreturi
Gaini in perioada de ouat o “starter”, o “grower” combinate la discretie, necesarul este prezentat pe
1. se poate folosi un singur nutret combinat o “grower” o “finisher” – 1 S mai multe variante de creştere fiecare variantă cu un
2. se pot folosi 2 nutreturi combinate, diferentiat: o “finisher” număr variabil de faze, iar fiecare fază cu un regim
- In prima parte a perioadei de ouat, când producţia de ouă Structura nutreţurilor combinate este în linii generale următoarea: propriu de hrănire.
este maximă - nutreturi combinate cu o valoare energetică, - cereale 55-70% Intr-una dintre variante se prevede creşterea pe 4
proteică, vitamine şi minerale mare. !!! Creşterea nivelului - nutreţuri proteice vegetale 20-30% faze:
energetic, de exemplu, corelată cu scăderea nivelului - nutreţuri proteice animale 3-6% - faza I-a, de demaraj (prestarter), 0 - 4
proteic, determină reducerea procentului de ouat şi apariţia - drojdii furajere 2-3% săptămâni;
sindromului "ficat gras", în timp ce diminuarea nivelului în - săruri minerale 2-3% - faza a II-a, creştere 1 (starter), 5 - 8
energie, asociată cu o temperatură scăzută, are ca efect, de - premix vitamino-mineral 0,5-1% săptămâni;
asemenea, scăderea numărului de ouă pe cap de pasăre. !!! Pentru colorarea carcasei in nuante de oranj este important - faza a III-a, creştere 2, (grower) 9 -12
- În a doua parte a perioadei de ouat, când producţia de ouă nivelul xantofilelor in componenta retetelor porumbul, faina de săptămâni;
scade - nutreturi combinate cu o valoare energetică, lucernă, glutenul de porumb, carotenoizi de sinteza). - faza a IV-a, finisare (finisher), 13 -16
proteică, vitamine şi minerale medie. Sunt ferme unde puii de gaina pt carne se cresc separat pe săptămâni.
!!! Pentru colorarea galbenusului este important nivelul sexe, avantajul constand intr-o economie de proteina pt ca In cresterea de tip gospodaresc - performantele
xantofilelor in componenta retetelor. Asemenea surse sunt femelele au un necesar de proteina mai scazut decat masculii. obtinute sunt mult inferioare pt ca se folosesc rase
porumbul, faina de lucernă, glutenul de porumb, unele alge Adăugarea în hrană a AA sintetici, a enzimelor, a altor promotori neameliorate si pt ca mediul de hranire este incorect.
sau preparate sintetice (apocarotenester). de creştere poate duce la îmbunătăţirea sensibilă a performantelor In primele 2-3 sapt de viata puii de curca sunt foarte
productive. sensibili la temp scazuta + modul de hranire.

15
 ALIMENTATIA CARNIVORELOR

După domesticire, atât câinele (mai ales), cât şi pisica, şi-au schimbat modul de hrănire, bazat pe un regim carnivor, adaptându-se, progresiv, la alimentaţia omului:
 Câinele – carnivor  omnivor
 Pisica - carnivor  carnivor

1. PARTICULARITĂŢILE VALORIFICĂRII HRANEI DE CĂTRE CÂINI ŞI PISICI

- sunt animale monogastrice cu un tub digestiv relativ scurt şi cu un lumen redus  tranzitul alimentar prin tubul digestiv este rapid, de ordinul a 24-36 ore la câine şi 18-24 ore la pisică.
- sunt strict dependente de compoziţia hranei, nu îşi pot asigura prin resinteze bacteriene anumiţi aminoacizi şi vitamine hidrosolubile
- cavitatea bucală are o conformaţie tipică carnivorelor, cu canini puternici şi ascuţiţi, premolari şi molari bine dezvoltaţi,
- masticaţia este superficială, cu o deglutiţie rapidă, facilitată şi de o secreţie salivară abundentă
- stomacul, mai voluminos în comparaţie cu alte segmente ale tubului digestiv, în afara rolului pur digestiv, reprezintă şi un rezervor de hrană, reglând fluxul alimentelor către intestinul
subţire.
- intestinul subţire este segmentul esenţial al digestiei, datorită secreţiilor abundente şi foarte eficace:
- proteinele sunt bine valorificate, cu excepţia keratinei şi a colagenului crud
- grăsimile sunt mult mai bine digerate ca la om
- hidraţii de carbon sunt valorificaţi diferit la nivelul intestinului subţire. Astfel, celuloza brută este practic nedigerabilă, însă, prezenţa ei în hrană în cantităţi mici ajută la
reglarea tranzitului. Amidonul crud este parţial digerat în intestinul subţire, partea nedigerabilă ajungând în intestinul gros; în schimb, prin prepararea alimentelor care-l conţin
este mult mai bine valorificat.
- în intestinul gros se absorb o bună parte din minerale şi apa. Însa, în acelaşi timp, intestinul gros este locul degradărilor microbiene, pe suportul reziduurilor alimentare nedigerate în
stomac şi în intestinul subţire. În urma fermentaţiilor bacteriene pot apare unele tulburări de digestie, manifestate prin diaree (în cazul fermentării glucidelor) şi intoxicaţii (în cazul
fermentării proteinelor). Cauzele unor asemenea tulburări sunt de ordin alimentar: schimbarea bruscă a regimurilor de hrană, supraalimentaţie, exces de amidon crud, exces de proteine (în
particular de proastă calitate sau preparate timp îndelungat).

Alimentele folosite în hrana câinilor şi pisicilor

Alimente folosite in hrana cainilor si a pisicilor:

 Simple (ratiile menajere)
 Compuse (industriale)

1. ALIMENTELE SIMPLE

A. Carnea, subprodusele de abator şi peştele

Carnea
aliment de bază al câinilor, dar mai ales al pisicilor.
nu se poate introduce singură în hrana câinilor şi pisicilor pentru că determina rapid apariţia diareei, mai ales la căţei, completată de scăderea apetitului şi încetinirea creşterii.
se recomandă crudă / fiarta şi tăiată în bucăţi.
este preferabilă o carne mai slabă, cu un conţinut mai mic în grăsime, pentru a nu se exagera sub raport energetic  carnea de pasăre, de iepure, de vită, nu şi cea de porc.
dacă se foloseşte carnea congelată este de dorit ca după decongelare să fie uşor preparată (fierbere 10-15 min.).
Subprodusele de abator, reprezentate de ficat, pulmon, rinichi, inimă, intestine, oase ş.a., se pot constitui într-un complement al cărnii.
ficatul este un aliment remarcabil pentru calitatea proteinei sale (izoleucina este factor limitant), prin conţinutul ridicat în vitamine şi oligoelemnete minerale. Se poate include în
raţii în proporţii de 5-10%, preferabil, ca şi în cazul celorlalte subproduse de abator, de 1-2 ori pe săptămână. !!! Administrarea continuă şi în cantităţi mari a ficatului, mai ales în
cazul pisicilor, poate conduce la apariţia hipervitaminozei A.
pulmonul este bine acceptat în stare proaspătă, mai ales de pisică. Este recomandabil şi câinilor adulţi sedentari, datorită valorii energetice mai reduse.
rinichii, inima, atunci când sunt disponibile, sunt consumate cu plăcere de câini şi de pisici.

16
 intestinele se pot constitui într-o notabilă sursă de hrană de origine animală, îndeosebi în ceea ce priveşte eficacitatea proteică, apropiată de cea a cărnii; însă, trebuiesc folosite
cu prudenţă, fiind vectori ai unor boli parazitare.
oasele reprezintă un subprodus de abator oarecum controversat. Majoritatea câinilor, în special, dar şi pisicile preferă oasele, fiind un exerciţiu pentru maxilare, stimulează
secreţiile gastrice, sunt importante surse de minerale. Uneori, însă, pot provoca accidente bucale, ocluzii esofagiene şi, mai grav, perforări intestinale. Pentru a evita orice fel de
neplăceri este recomandabil a se administra câinilor oase mari, cu măduvă, eventual tăiate în două şi să se evite oasele provenite de la pui şi iepuri.
Peştele se constituie într-o excelentă sursă de proteină, dar este un aliment uşor alterabil. Atât câinele, dar mai ales pisica, îl consumă cu plăcere, atât în formă crudă cât şi preparat (de
obicei prin fierbere). Este recomandată forma preparată pentru că în stare crudă conţine tiaminază, o antivitamină care predispune animalele la accidente nervoase.

B. Laptele, brânzeturile şi ouăle

Laptele este un aliment cu o reală valoare nutritivă pentru câini şi pisici, multe animale preferându-l apei pentru gustul lui. Aceasta nu înseamnă însă că este un aliment indispensabil, mai
ales dacă raţiile sunt bine echilibrate. În plus, după înţărcare, câinii şi pisicile manifestă o deficienţă în lactază, enzima care descompune lactoza din lapte, consecinţele fiind apariţia
diareei. De altfel, sunt căini şi pisici care manifestă intoleranţă la lapte.
Brânzeturile sunt alimente care pot fi folosite ocazional în hrana câinilor şi a pisicilor. Ele au o valoare nutritivă ridicată şi sunt bine acceptate, mai ales de pisici. Se poate utiliza atât
brânza proaspătă cât şi cea fermentată, aceasta din urmă să nu fie prea sărată.
Ouăle se pot include în hrană datorită valorii proteice ridicate şi în general, datorită echilibrului dintre componentele sale nutritive.
o Ouăle întregi - întotdeauna preparate (fierte), deoarece albuşul conţine factori antitriptici şi avidină (aceasta împiedică valorificarea biotinei).
o Gălbenuşul, separat de albuş - poate fi administrat şi în stare crudă.

C. Cerealele şi produsele de panificaţie

Cerealele şi produsele de panificaţie completează raţiile câinilor şi pisicilor, în primul rând ca sursă de energie, prin amidonul pe care-l conţin.
Cerealele, reprezentate în special de orez, apoi grâu şi de porumb, trebuie să fie întotdeauna preparate. Din acest punct de vedere, cerealele expandate (fulgi) sunt mai des folosite, fiind
mai bine digerate.
Pâinea, îndeosebi cea proaspătă, poate induce alergii datorită glutenului pe care-l conţine. Este preferabilă pâinea uscată sau biscuiţii speciali pentru câini şi pisici.

D. Legumele si fructele
Legumele (fasolea, salata, morcovul, cartofii) şi fructele sunt utilizate, în principal, pentru a facilita tranzitul digestiv. Apetibilitatea lor mai scăzută la câini şi pisici presupune
amestecarea lor cu celelalte componente ale raţiilor.
Alături de toate aceste surse alimentare, prezentate mai sus, se mai pot folosi: uleiurile vegetale (în special de floarea-soarelui), drojdiile uscate, complementele vitamino-
minerale ş.a.

2. ALIMENTELE INDUSTRIALE (COMPUSE)

Tipurile de alimente industriale pentru câini şi pisici

Hrana industrială este tot mai des folosită în alimentaţia câinilor şi a pisicilor. În SUA se tinde către 80%, în UE către 70% (în România cca. 25%, dar ritmul de creştere este
accelerat).
Hrana comercială este disponibilă în diferite forme, în dependenţă cu metodele folosite la producerea ei, cu ingredientele folosite şi cu metodele de stabilizare.
Într-una dintre clasificări hrana comercială a câinilor şi a pisicilor se poate departaja în:
 hrană uscată,
 hrană umedă,
 hrană semiumedă
 gustări.

Hrana uscată
Conţine între 6-10% apă, restul fiind evident substanţă uscată.
Îngredientele comune folosite în hrana uscată sunt: cereale, făină de carne, făină de peşte, lapte praf, suplimente vitamino-minerale.

17
 Densitatea energetică a hranei uscate oscilează între 3000 şi 4500 kcal EM/kg SU. Hrana uscată pentru pisici este adesea mai concentrată energetic decăt cea pentru câini. Nivelul
energetic al hranei uscate este în dependenţă cu categoria de animale care o va consuma, ca dealtfel şi nivelul proteinei, al grăsimii şi al carbohidraţilor. De exemplu, la câini nivelul
proteinei este de 18-32% iar al grăsimii de 8-22% (raportare la SU).
Avantajele folosirii hranei uscate sunt mai multe:
- este mai ieftină decât hrana umedă şi semiumedă;
- se păstrează uşor, datorită conţinutului scăzut în apă;
- se poate administra la discreţie, cel puţin pentru anumite categorii de animale;
- este un bun exerciţiu pentru maxilare şi pentru igiena dentară (previne apariţia tartrului).
Un potenţial dezavantaj, în comparaţie cu hrana umedă, ar consta în faptul că este mai puţin palatabilă, mai ales dacă conţine un procent mai mic de grăsime. Nu se poate lua în
discuţie hrana uscată de proastă calitate.
Hrana umedă (ambalată în cutii metalice – canned food)
Hrana umedă are cca. 75% apă şi se găseşte pe piaţă sub 2 forme: completă şi incompletă.
Hrana umedă completă conţine carne macră, cereale, extracte de proteine vegetale, vitamine şi minerale. Unele din aceste produse conţin un singur tip de carne, altele 2 tipuri.
Hrana umedă incompletă, care se administrează alături de alte surse de hrană, conţine carne (unul sau două tipuri) şi grăsimi, fără cereale şi suplimente vitamino-minerale. Ea poate fi
folosită alături de resurse menajere sau poate fi combinată cu hrana industrială uscată, pentru ca aceasta din urmă să devină mai atractivă.
Hrana umedă are o valoare energetică cuprinsă între 3500 şi 5000 kcal EM/kg SU. Conţinutul în proteină este de 28-50% iar cel în grăsime de 20-32% (în SU).
Deşi mai scumpă, hrana umedă este folosită mai ales la pisici şi la câinii de talie mică.
Avantajele hranei umede constau în:
- durata mare de valabilitate, evident dacă cutiile nu sunt deschise,
- palatabilitatea ridicată (gust placut)
- digestibilitatea mare.
Dezavantajul – îngrăşarea, dacă hrana se administrează la discreţie.
În ultimii ani a apărut un nou tip de hrană umedă denumită “gourmet canned food”, care conţine în principal peşte, stridii, ficat. Este foarte apetisantă însă poate creia riscul ca
animalele să nu mai consume alt tip de hrană. De aceea se recomandă a se administra numai ca supliment.
Hrana semiumedă (ambalată în plastic)
Conţine 15-30% apă şi include, ca principale ingrediente, carne, cereale, grăsimi, zaharuri simple.
Este bine consumată de animale, mai ales de câini, datorită gustului, dat în principal de zaharuri. De asemenea, este preferată de unii posesori de animale datorită mirosului mai puţin
pătrunzător decât al hranei umede. Preţul este între cel al hranei uscate şi umede.
Are o concentraţie nutritivă mai mică decât celelalte tipuri de hrană: 3000-4000 kcal EM/kg SU, 20-28% proteină şi 8-14% grăsime (în SU).
Datorită concentraţiei nutritive mai reduse se poate administra animalelor la discreţie, însă acest lucru se poate transforma într-un neajuns, deoarece îşi schimbă proprietăţile
organoleptice (hrana semiumedă este, în general, concepută ca după deschidere să fie folosită o singură dată).
Gustările (snacks and treats)
În ultimii ani au apărut pe piaţă asemenea produse, datorită schimbării percepţiei posesorilor de animale. Ei văd animalele de companie ca membri ai familiei şi încearcă să-şi arate
afecţiunea faţă de ele, să le vadă că se bucură, că se simt bine.
Au apărut biscuiţi de diferite forme, mărimi, cu diferite mirosuri, umpluţi sau nu cu creme etc. Au apărut asemenea produse sub formă de hamburgheri, chiar şi de îngheţată, dar şi în
formă de urechi, nasuri sau copite.
Preţul unor asemenea preparate este însă mare pentru că necesită o publicitate importantă şi o reţea de distribuţie specială.

Mărci de alimente industriale pentru câini şi pisici

Pe piaţa alimentelor pentru animalele de companie se distribuie 4 tipuri de branduri (mărci): popular, premium, private-label şi veterinary diets.
Mărcile popular
Mărcile premium
Mărcile private-label
Mărcile veterinary diets

18