Materia prima

Universul se compune din materie, denumirea provenita de la cuvantul latin material, care
inseamna lemn sau alt material. Materia se poate prezenta sub doua forme: substante – un tip de
materie care se deplaseaza cu viteze mai mici decat viteza luminii si energia radianta – un tip de materie
care se deplaseaza cu viteza luminii.

Diferitele feluri de materie poarta numele de substante. Chimia este stiinta substantelor, adica se
ocupa cu structura, proprietatile si cu reactiile care le pot schimba in alte substante.

Aceasta definitie a chimiei este in acelasi timp si prea ingusta si prea larga. Ea este ingusta
deoarece chimistul, atunci cand studieaza substantele, este obligat sa studieze si energia radianta, in
interactiile ei cu substantele. Astfel, el poate fi interesat de culoarea substantelor, care este produsa
prin absortia luminii sau poate fi interesat de structura atomica a substantelor, care se determina de
obicei prin difractie de radiatii X sau prin absortia sau emisia undelor de radio.

Pe de alta parte, definitia este prea larga in sensul ca aproape oricare alta stiinta poate fi inclusa in
cadrul ei. Astrofizicianul, de exemplu, este interesat de substantele prezente in stele sau in alte corpuri
ceresti, sau care sunt imprastiate, in concentratii extrem de mici, in spatial interstelar. Fizicianul atomist
studiaza substantele care intra in componenta nucleelor atomilor. Biologul este interesat de substantele
prezente in organismele vii. Geologul este interesat de anumite substante, numite minerale, din care
este format Pamantul. Este prin urmare destul de greu sa trasam o granita intre chimie si alte stiinte.

II Prelucrarea materialelor prime

1) Petrolul

Una dintre cele mai importante surse de compusi organici este petrolul (titeiul brut). Petrolul
care se scoate din zacamintele subterane prin puturi de forare si sonde, este un lichid vascos, inchis la
culoare, care reprezinta in esenta un amestec de hidrocarburi. In fiecare an se produce si se foloseste o
mare cantitate de petrol, aproximativ un milliard de tone. O parte din el este ars, folosindu-se direct ca
combustibil, iar cealalta parte este convertita in alte materiale.

Petrolul este un amestec complex de numeroase hidrocarburi, cu molecule continand intre un

atom de C si aproximativ 100 sau poate mai multi. Se cunoaste exact compozitia si structura moleculara
a hidrocarburilor din petrol pana la C10si aproximativ a hidrocarburilor mai grele. Diferite fractiuni de
petrol sau amestecuri de hidrocarburi, prelucrate prin metode fizice si chimice in rafinariile de petrol
(benzine, petrol lampant, motorine), servesc drept combustibili pentru alimentarea mai tuturor
mijloacelor de transport (automobile, avioane, locomotive si tractoare). Tot din petrol se fabrica
uleiurile de uns (lubrefiantii) necesare acestor motoare si altor masini, precum si asfaltul care constituie
stratul exterior al soselelor.
 In sfarsit, prin prelucrarea termica (piroliza) si catalitica a diferitelor fractiuni de petrol se obtin
materiile prime de baza ale industriei chimice. Printre acestea cele mai importante sunt etena, propena,
butenele, butadiena si izoprenul (materiile prime pentru fabricarea cauciucului sintetic), benzenul,
toluentul (metil-benzenul), xilenii (dimetil-benzenii) si alte hidrocarburi, din care se obtin produsii
extrem de numerosi ai industriei chimice organice (mase plastice, fibre sintetice, medicamente,
coloranti, antidaunatori pentru agricultura, solventi etc.)

2) Carbunii

Carbunii fosili sau carbunii de pamant s-au format din plante prin transformari biologice (sub
actiunea unor microorganisme) si chimice, in timpul unor lungi perioade in conditii nu prea bine
cunoscute, dar in orice caz in absenta oxigenului din aer (caci putrezirea obisnuita, in conditii aerobe,
duce numai la CO2, H2O, NH3, etc.) In cursul acestor transformari anaerobe, oxigenul continut in
materialul initial s-a eliminat, in cea mai mare parte, sub forma de H2O si CO2, iar azotul sub forma de
NH3 si N2. In cursul acestui proces lent de incarbonizare, continutul in carbon a crescut cu varsta
zacamantului. Dupa urmele gasite au putut fi indentificate speciile botanice din care s-au format diferitii
carbuni.

Se disting trei specii principale (si numeroase varietati) de carbuni fosili: carbunii de pamant
propriu-zisi, carbunii bruni si turba. Carbunii de pamant cum sunt antracitul si huila, lasa pe o placa de
portelan poros o dara neagra, iar carbunii bruni o dara cafenie. Lignitul, in care se mai recunoaste
structura lemnului initiali, este o varietate de carbune brun. Turba, care se mai formeaza si in zilele
noastre din muschi si plante acvatice ce apar in mlastini sau turbarii, este un carbune inferior ce retine
multa apa. In antracit incarbonizarea este cea mai avansata.

Carbunii negri si grafit artificial prin descompunerea termica a multor materiale organice se obtin
numeroase varietati de carbune negru. Proprietatile acestora difera mult cu substanta initiala si cu
conditiile in care a fost efectuata carbonizarea.

Aspectul macroscopic al carbunelui negru este amorf, dar la cercetarea cu raze X au fost
observate, la multe specii de carbuni negri, spectre asemanatoare cu ale grafitului. Carbunele negru este
un conglomerat de cristalite minuscule, orientate neregulat in toate directiile posibile si legate intre ele
intr-un mod ce nu este inca bine cunoscut. Din cauza acestei structuri, carbunele negru, in general,
conduce rau caldura si electricitatea si, fireste, nu prezinta anizotropie.

3) Gazele naturale

Gazele naturale combustibile, continute la presiuni mari in unele straturi ale scoartei
pamantului. Sunt fie metan curat (99,9% la gazele din Ardeal), fie metan amestecat cu azot, hidrogen
sulfurat si unele chiar cu heliu (provenit din dezintegrarea unor elemente radioactive, din rocile cu care
a venit in contact), fie amestecuri de metan, etan, propan, butani si putin pentani. Aceste asa-numite
gaze umede sau gaze de sonda insotesc petrolul in zacamintele de petrol.

4) Sarea (NaCl)
 Clorura de sodiu are proprietatea sa se transforme intr-un metal moale (sodiul) si un gaz galben-
verzui (clorul) atunci cand este descompusa prin electroliza. Atunci cand este dizolvata in apa, ea are
proprietatea de a produce un precipitat alb daca se adauga o solutie de azotat de argint. Ea mai are
multe alte proprietati chimice. Majoritatea substantelor sunt capabile sa intre in multe reactii chimice.
Studiul acestor reactii constituie o mare parte a studiului chimiei.

Proprietati, ca gustul si mirosul, sunt strans legate de natura chimica a substantelor si de aceea
trebuie considerate ca proprietati chimice; simturile de miros si gust cu care sunt dotate animalele sunt
defapt simturi chimice.