Caligrafia arab

Alfabetul arab este compus din 28 de litere. Vocalele se impart n

scurte i lungi, dar numai cele din urma se regsesc n corpul cuvantului.
Vocalele scurte sunt notate deasupra sau dedesubtul scrierii (in cazul in care
textul este vocalizat). Singurul text vocalizat integral (pentru a evita
ambiguititile) este cel coranic. Direcia de scriere in araba este de la dreapta
la stanga. O alta particularitate a scrierii arabe este aceea c nu
noteaza majuscule.
Caligrafia este
vizuala islamica si,
cele
mai
respectate
Caligrafia reprezinta un
frumusetii si puterii in
fiind
considerata chiar
arta si stiinta.
Una dintre
ale caligrafiei este cea
mesajului coranic. in
religios,
un rol pur estetic, ea
ornament pentru
pe pereti, mobila din
exteriorul acesteia, dar

Alfabetul Arab

prima forma de arta

totodata, una dintre
arte in zilele noastre.
simbol
al
unitatii,
toata lumea islamica,
un
amalgam intre
multiplele intrebuintari
de transmitere a
afara de rolul sau
caligrafiaindeplineste si
fiind intrebuintata ca
obiecte de uz cotidian,
moschee, interiorul si
si pe Kaba.

Caligrafii se instruiau de la o varsta frageda, chiar din copilarie.

Instruirea lor consta in studierea si copierea diferitelor stiluri caligrafice
numite murfadat. Maestrii caligrafi puteau scrie la fel de bine si farauneltele
potrivite. Iar daca un maestru caligraf isi pierdea mana cu care scria (in urma
unei pedepse sau intr-un razboi), el invata sa scrie cu aceeasi maiestrie cu
mana cealalta si uneori isi uimea admiratorii scriind chiar cu gura sau cu
picioarele. Unii dintre cei mai apreciati caligrafi sunt Ibn Muqlah, Ibm alBawwab si Yaqut al-Mustasimi.
Evolutia unui anumit stil caligrafic este unica, precum personalitatea
artistului. Fiecare caligraf imprima scrisului sau atat experiente personale cat
si aspecte din realitatea inconjuratoare. Elementele componente ale scrierii
lor sunt intotdeauna echilibrate si transmit o anumita energie.
Exista mai multe stiluri de caligrafie consacrate printre care: Diwani,
Kufi, Riqa, Taliq si Thuluth.

Stilul Thuluth a luat nastere in secolul al VII-lea. Desi a fost folosit

rareori pentru scrierea Coranului, acest stil a fost foarte popular pentru
ornamente, fiind si azi cel mai important scris ornamental.

Stilul Farsi (Ta'liq - atarnare) a fost dezvoltat de persi plecand de la

un stil arabesc. Numit si Farsi, acest stil este folosit de la inceputul secolului
al IX-lea.

Stilul Riqa, numit si Ruq'ah este o forma simplificata a stilului

Thuluth. A fost stilul preferat al caligrafior Imperiului Otoman si a devenit cel
mai raspandit si cel mai folosit stil.

Stilul Naskh este cel mai des folosit pentru transcrierea Coranului, f
iind usor de scris si de citit. A devenit cunoscut in secolul al X-lea dupa ce a
fost modificat de Ibn Muqlah.
Stilul Kufi, creat in secolul VIII, a fost principala scriere religioasa a
acelor vremuri. Deoarece nu avea reguli stricte, caligrafii care o foloseau
aveau o mai mare libertate in executarea ornamentelor.

In fine, stilul Diwani si-a atins apogeul in secolul al XVII-lea, fiind

folosit de administratia otomana. si astazi este preferat in scopuri decorative.