Managementul Bibliotecilor

Managementul bibliotecilor
1. Introducere
2. Şcoli de management
3. Planificarea strategică
4. Organizarea serviciilor de bibliotecă
5. Antrenarea personalului
6. Controlul şi evaluarea angajaţilor
Introducere
Management = Activitatea şi arta de a conduce

Management = Ansamblul activităţilor de organizare,
conducere şi de gestiune a organizaţiilor
Management = Ştiinţă şi tehnică a organizării şi conducerii
a unei organizaţii
Introducere
Biblioteca = Instituţie de cultură care colecţionează cărţi,

periodice, etc. spre a le pune în mod organizat la
dispoziţia cititorilor
Biblioteca = Întreprindere culturală (Neubauer)
Introducere
Legea Bibliotecilor 334 din 2002[2], definește biblioteca ca

fiind instituția, compartimentul sau structura specializată ale cărei
atribuții principale sunt: constituirea, organizarea, prelucrarea,
dezvoltarea și conservarea colecțiilor de cărți, publicațiilor seriale,
a altor documente de bibliotecă și a bazelor de date, pentru a
facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educație
sau recreere; inițierea, organizarea și desfășurarea de proiecte și
programe culturale, inclusiv în parteneriat cu autorități și instituții
publice, cu alte instituții de profil sau prin parteneriat public-privat;
în cadrul societății informațieibiblioteca are rol de importanță
strategică.
Introducere
Managementul bibliotecilor = Activitatea şi arta

de a conduce bibliotecile
Managementul bibliotecilor = Ansamblul
activităţilor de organizare, conducere şi de
gestiune a bibliotecilor
Managementul bibliotecilor = Ştiinţă şi tehnică
a organizării şi conducerii a unei biblioteci
Introducere
Tipuri de biblioteci în România:

Biblioteca Naţională a României
Biblioteca Academiei
Biblioteci universitare
Biblioteci şcolare
Biblioteci publice
Biblioteci specializate
Introducere
Funcţiile managementului:
1. Funcţia de planificare
2. Funcţia de organizare
3. Funcţia de coordonare
4. Funcţia de antrenare
5. Funcţia de control şi evaluare
Introducere
1. Funcţia de planificare este ansamblul proceselor de
muncă prin care se determină principalele obiective,
resursele şi mijloacele necesare realizării lor
2. Funcţia de organizare este ansamblul proceselor de
muncă prin care se stabilesc activităţile, atribuţiile şi
sarcinile în vederea realizării obiectivelor
3. Funcţia de coordonare este ansamblul proceselor de
muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile
personalului
Introducere
4.Funcţia de antrenare este ansamblul proceselor de
muncă prin care angajaţii sunt determinaţi, stimulaţi,
motivaţi să contribuie la realizarea obiectivelor
organizaţiei
5.Funcţia de control şi evaluare este ansamblul

proceselor de muncă prin care rezultatele organizaţiei sunt
comparate cu obiectivele şi standardele stabilite
Introducere
Orice sistem are la rândul său are subsisteme:

1. Subsistemul informaţional: date, informaţii, fluxuri şi
circuite
2. Subsistemul decizional: ansamblul deciziilor
3. Subsistemul organizatoric: posturi, funcţii,
compartimente
4. Subsistemul metodologic: tehnici, metode şi sisteme
de conducere
Introducere
Factorii care influenţează relaţiile de management sunt:
1. Factorul social-economic
2. Factorul tehnico-material
3. Factorul uman
Introducere
Managementul unei biblioteci presupune:
1. Managementul resurselor informaţionale

2. Managementul resurselor umane
3. Mangementul resurselor financiare
4. Managementul resurselor IT
5. Managementul spaţiilor
Introducere
Managerul are un rol important în organizaţie, acesta

trebuie să aibă calităţi de: comunicare, motivare şi
leadership.
Managerul trebuie să posede:

1. Abilităţi tehnice
2. Abilităţi interpersonale
3. Abilităţi conceptuale
4. Abilităţi analitice
Introducere
În general într-o organizaţie există 3 niveluri de management,
acestea fiind:
- Managementul inferior
- Managementul de mijloc
- Managementul superior
Introducere
1. Managementul inferior presupune:
- Abilităţi tehnice şi interpersonale
- Managementul activităţilor
- Relaţiile cu clienţii
- Rezolvarea problemelor
- Relaţiile cu angajaţii
Introducere
Managementul de mijloc presupune:
- Abilităţi: tehnice, interpersonale, conceptuale şi analitice
- Primeşte strategii şi politici de la nivelul superior
- Transpune strategiile şi politicile primite la nivelul
inferior
- Are rol de coordonare al subdiviziunilor organizaţiei
- Comunicare pe toate căile
- Participare la întâlniri
- Redactare de rapoarte
Introducere
Managementul superior presupune:

- Abilităţi: interpersonale, conceptuale şi analitice
- Stabileşte strategii şi politici pentru organizaţie
- Stabileşte relaţii externe prin lobby
- Menţine competitivitatea
- Activitate de strategie şi concepţie
Introducere
1. Abilităţi tehnice:
- Cunoaşterea echipamentelor IT
- Cunoaşterea surselor de informare
- Cunoaşterea programelor şi sistemelor informaţionale
2. Abilităţi interpersonale:
- Comunicare la toate nivelurile
- Comunicare cu mediul intern
- Comunicare cu mediul extern
Introducere
3. Abilităţi conceptuale:
- Proiectarea de strategii care să corespundă cerinţelor mediului
extern
- Înţelegerea relaţiei dintre individ şi organizaţie
4. Abilităţi analitice:
- Obţinerea şi utilizarea inteligenţei competitive
- Pregătirea şi redactarea rapoartelor organizaţiei pe diverse
probleme
Introducere
Conceptele de bază sunt:
1. 3A = achievement, activities, allocation

Realizări, activităţi şi alocarea resurselor
2. 3B = bargaining, business, burn-out

Negocieri, retehnologizare, oboseală cronică
Introducere
Conceptele de bază sunt:
3. 3C = customers, competition, change

Clienţi, competiţie, schimbare
4. 3D = disseminator, decision-maker, disturbance

Diseminare, decizii, tulburări
Şcoli de management
1. Şcoala managementului ştiinţific
Frederick Taylor formulează următoarele norme:
1. Concentrarea la un loc a întregii experienţe tradiţionale;
2. Metode ştiinţifice pentru fiecare element din activitatea unei
persoane;
3. Metode ştiinţifice pentru selectarea, instruirea şi promovarea
personalului;
4. Colaborarea cu lucrătorii; pentru a garanta că munca este bine
făcută
5. Egalitate în diviziunea muncii atât pentru lucrători cât şi pentru
manageri.
2. Şcoala clasică, are 14 principii:
1. Diviziunea muncii
2. Autoritatea
3. Disciplina munii
4. Unitatea de comandă (de decizie)
5. Unitatea de acţiune
6. Subordonarea interesului personal celui general
7. Remunerarea echitabilă a personalului
8. Centralizarea
9. Structura ierarhică scalară
10. Ordinea
11. Echitatea (dreptatea)
12. Stabilitatea personalului
13. Iniţiativa
14. Spiritul de echipă
3. Şcoala Sistemelor de Organizare
Funcţiile managerului:
1. Planificare
2. Organizare
3. Soluţionare
4. Dirijare
5. Coordonare
6. Raportare
7. Buget
POSDCORB
Urwick şi Gulick au formulat principii de management:
1. Ajustarea personalului la structura administrativă
2. Autoritatea = un singur cadru de conducere
3. Principiul unităţii de comandă
4. Personal general şi administrativ
5. Împărţirea structurii organizatorice în compartimente
6. Delegarea de responsabilităţi şi principiul excepţiei
7. Responsabilităţile să corespundă nivelurilor de autoritate
8. Repartizarea adecvată a exercitării controlului
4. Şcoala Comportamentală:
Managerul reuşeşte să-i mulţumească pe
angajaţi, aceştia având randament maxim.
1. Motivaţia angajaţilor este dată de recompense şi
sancţiuni şi nu de stimulente
2. Acţiunile angajaţilor sunt influenţate
de atitudinea grupului
3. Există atât norme oficiale cât şi neoficiale
5.Şcoala Autoactualizării: susţine managerii să permită
angajaţilor să se implice în conducere, să se creeze o atmosferă
democratică în organizaţie.
6.Şcoala Teoriei Deciziei: susţine folosirea în conducere a
metodelor economice şi statistice precum şi utilizarea modelelor
economice.
7.Şcoala Teoriei Generale a Sistemelor: integralitate,
autostabilizare, autoorganizare şi ierarhizare.
8.Şcoala Psihologică: susţine teoria personalităţii, organizaţia
poate fi un instrument psihologic important în viaţa angajţilor.
9.Şcoala Managementului Conjuctural:
Susţine următoarele:
- Nu există metodă perfectă
- Nu există conducere infailibilă
- Conducerea depinde de conjunctură
-Metodele sau principiile de management nu au
efect în absolut toate împrejurările.
10. Şcoala Românească de Management:

O. Nicolescu defineşte funcţiile managerului:
1. Previzuire
2. Organizare
3. Coordonare
4. Motivare
5. Evaluare – control
O. Nicolescu defineşte 4 principii care stau la baza

managementului:
1. Concordanţa între parametrii sistemului de
management, caracteristicile firmei şi mediul ambiant
2. Managementul participativ
3. Motivarea tuturor factorilor implicaţi
4. Eficacitatea şi eficienţa
Planificarea strategică
Pentru planificarea strategică se ţine cont atât de mediul
intern cât şi de mediul extern.
Mediul extern cuprinde condiţiile exterioare în care
lucrează organizaţia
Mediul intern cuprinde factorii din interiorul organizaţiei:
structura organizaţiei, cultura organizaţională, valorile
organizaţiei, comunicarea, tehnologia
1. Cunoaşterea mediului extern permite managerului să
indetifice: schimbările, oportunităţile şi ameninţările şi
oferă informaţii importante pentru alte evaluări
2. Complexitatea mediului depinde de numărul de
factori, mediul poate fi simplu sau complex, stabil sau
instabil în funcţie de numărul de factori.
3. Factorii mediului extern:
- condiţiile economice
- resursele financiare disponibile
- situaţia geografică
- Gradul de inovare
- Gradul de integrare tehnologică
- Clienţii şi pieţele
- Condiţii sociale
- Condiţii economice
- Condiţii culturale
- Climatul politic
- Piaţa muncii
- Relaţiile industriale
4. Factorii mediului intern:
- Structura organizatorică
- Cultura
- Comunicarea
- Tehnologia
5. Auditul strategic furnizează informaţii esenţiale pentru
planificarea strategică a organizaţiei.
Auditul strategic cuprinde următoarele:
1. Viitorul organizaţiei
2. Prezentul organizaţiei
3. Partenerii_Stakeholderii
4. Managerul
5. Mediul extern
6. Mediul intern
7. Alte probleme
8. Implementarea
9. Evaluarea performanţei
Planificarea este nucleul activităţii manageriale fiind
un proces analitic, acesta implică evaluarea viitorului,
stabilirea unei misiuni şi formularea unor obiective.
Planificarea strategică sau strategia are următoarele
trăsături:
- Realizarea unor obiective clare, stabilite
- Vizează perioade viitoare din viaţa organizaţiei
- Reflectă cultura organizaţiei
- Este un rezultat al negocierilor
- Are un caracter formalizat
- Scopul este obţinerea avantajului competitive
Strategia cuprinde: misiunea, obiectivele
fundamentale, opţiunile strategice, resursele,
termenele strategice şi avantajul competitiv.
Obiectivele la rândul lor pot fi cuantificabile şi
necunatificabile.
Indicatorii folosiţi în bibliotecile din România:
- Indicatorii de dinamică pentru fonduri sau cititori
Planificarea srategică
- Indicatorul de frecvenţă
- Indicatorul de dotare sau de înzestrare cu fonduri
- Indicatorul de lectură sau de consultare
- Indicatorul de circulaţie a fondurilor
- Populaţia ţintă
- Cititori înscrişi
- Citirori frecvenţă
- Volume consultate
Conceperea unei strategii este un proces complex,
structurat în patru etape:
- Fundamentarea strategiei
- Elaborarea strategiei
- Implementarea strategiei
- Evaluarea strategiei
Modelul strategic pentru biblioteci are structura
următoare:
1. Definirea misiunii bibliotecii
2. Definirea produselor şi serviciilor
3. Definirea caracteristicilor de performanţă
4. Alocarea resurselor
5. Culegerea şi analiza datelor
6. Compararea caracteristicilor de perfomanţă cu
obiectivele
7. Verificarea şi eventual redefinirea obiectivelor
Organizarea serviciilor de bibliotecă
Obiectivele în funcţie de sfera de cuprindere şi sfera de
importanţă se clasifică în:
- Obiective fundamentale
- Obiective derivate de gradul I
- Obiective derivate de gradul II
- Obiective specifice
- Obiective individuale
În funcţie de conţinut organizarea poate fi:

- organizare procesuală;
- organizare structurală numită şi organizare formală;
- organizare informală;
- organizare ergonomică.
Organizarea procesuală constă în stabilirea în
principalele procese de muncă.
Principalele procese de muncă sunt:
- Funcţiunile
- Activităţile
- Atribuţiile
- Sarcinile
Funcţiune = ansamblul proceselor de muncă omogene,
asemănătoare sau complementare, ce contribuie la realizarea
obiectivelor derivate de gradul I
Într-o organizaţie există 5 funcţiuni principale: cercetare-
dezvoltare, comercială, producţie-servicii, financiar-
contabilă şi personal.
Funcţia se divide în activităţi.
Activitatea desemnează ansamblul proceselor omogene
sau înrudite care participă la realizarea obiectivelor de
gradul II.
Activităţile se divid în atribuţii, care reprezintă procese
de muncă ce concură la realizarea obiectivelor specifice.
Atribuţiile se divid în sarcini, care sunt procese de
muncă complexe sau simple ce contribuie la realizarea
obiectivelor individuale.
Funcţiune
Activitate
Atribuţii
Sarcini
Procesul de muncă = latura procesului de producţie care
reprezintă activitatea executantului în sfera producţiei
materiale sau îndeplinirea unei funcţii în sfera productivă
Procesul de producţie se compune din diferite operaţii
tehnologice, operaţii de control şi operaţii de transport.
Elementele componente ale procesului de muncă sunt:
Subiectul (omul), mijloacele de muncă, obiectul muncii şi
scopul.
În cazul unei biblioteci procesul de muncă cuprinde
următoarle elemente:
- Bibliotecarul
- Documentele, informaţia
- Echipamentele de calcul
- Mediul
- Relaţia bibliotecar-cititor
- Scopul procesului de muncă (satisfacerea cerinţelor
informaţionale ale utilizatorilor)
BIBLIOTECAR
SERVICII
INFORMAŢIONALE
ECHIPAMENTE
MOBILIER
UTILIZATOR
Principalele procese de muncă din bibliotecă sunt:
- Dezvoltarea colecţiilor
- Evidenţa colecţiilor
- Prelucrarea colecţiilor (catalogarea , clasificarea şi
indexarea publicaţiilor)
- Organizarea colecţiilor
- Comunicarea colecţiilor
1. Dezvoltarea colecţiilor – un proces de creştere şi
actualizare a colecţiilor unei biblioteci prin achiziţie şi
eliminare
Principiile sunt:
1. Satisfacerea nevoilor utilizatorilor
2. Achiziţie şi eliminare periodică
3. Achiziţie prin cumpărare, transfer, donaţie, schimb
inetrbibliotecar, efectul legii depozitului legal
4. Realizează echilibrul între exhaustivitate şi
selectivitate
5. Să permită stocarea optimă, prelucrare şi exploatare
Etapele dezvoltării colecţiilor sunt:
1. Informarea bibliografică asupra producţiei editoriale
2. Selecţia documentelor
3. Achiziţia documentelor
4. Primirea documentelor
2. Evidenţa colecţiilor
Evidenţa colecţiilor urmăreşte identificarea şi
gestionarea corectă a documentelor.
Tipuri de evidenţă:
1. Evidenţa individuală – RI
2. Evidenţa globală – RMF
3. Evidenţa preliminară - seriale
4. Evidenţa anuală - seriale
3. Prelucrarea colecţiilor
- Catalogarea documentelor: efectuarea descrierilor
bibliografice pentru toate tipurile de documente
- Clasificarea documentelor: atribuirea indicilor CZU
tuturor titlurilor descrise în vederea regăsirii acestora în
cataloagele unei biblioteci
- Indexarea documentelor: atribuirea termenilor de
indexare tuturor titlurilor descrise în vederea regăsirii
acestora în cataloagele unei biblioteci
4. Organizarea colecţiilor
Publicaţiile după ce au fost cotate vor fi aşezate la raft.
Cota = adresa cărţii la raft, este o formulă unică şi
nerepetabilă prin care se indică locul unde se află
documentul la raft.
Sistemele de aşezare pot fi:
1. Sisteme formale: numar de inventar, alfabetic,
cronologic, formate
2. Sisteme logice: sistematico-cronologice, sistematico-
alfabetice
5. Comunicarea colecţiilor sau circulaţia
documentelor
Comunicarea colecţiilor = un proces complex în cadrul
căruia se pune la dispoziţia utilizatorilor documentele
necesare informării-documentării acestora.
În activitatea oricărei biblioteci cititorul este punctul
iniţial cât şi cel final.
Structura organizatorică: ansamblul persoanelor şi
subdiviziunilor astfel constituite să asigure realizarea
obiectivelor.
Proiectarea unei structuri organizatorice presupune:
- Clarificarea compartimentelor şi sarcinilor posturilor,
precum şi responsabilii acestora
- Stabilirea ierarhiei organizaţionale
- Clarificarea canalelor de comunicare
- Alocarea resurselor pentru obiectivele definite prin
plan
Principalele elemente ale structurii organizatorice sunt:
1. Postul
2. Funcţia
3. Ponderea ierarhică
4. Compartimentul
5. Nivelul ierarhic
6. Relaţiile organizatorice
Analiza postului presupune:
1. Descrierea postului: titlul postului, îndatoriri, utilaje
şi materiale folosite, supervizare, condiţii de muncă
2. Specificarea postului: pregătire, experienţă,
raţionamente, perspective, îndemânări, abilităţi
Structura unei fişe de post:
1. Apartenenţa
2. Activităţi generale
3. Contextul muncii
4. Abilităţi necesare
5. Aptitudini necesare
6. Interese ocupaţionale
7. Valorile şi nevoile ataşate muncii
8. Stilul de muncă
9. Cunoştinţe necesare
Un rol deosebit de important îl are proiectarea postului. Acest
lucru presupune determinarea domeniului şi profunzimii
postului precum şi relaţiile cu alţi factori.
Dacă ocupantul postului devine ineficient se poate trece la
reproiectarea domeniului fie reproiectarea profunzimii postului.
Pentru reproiectarea domeniului se pot folosi:
1. Rotaţia postului: mutarea unui individ de pe un post pe altul
2. Întinderea postului: creşterea numărului de sarcini pentru
fiecare salariat
3. Îmbogăţirea postului: varietate de sarcini, autonomie,
identificarea titularului cu postul, contacte profesionale
Structura organizatorică poate fi:
1. Ierarhică: management autoritar, se exercită toate
funcţiile, compartimente operaţionale
2. Funcţională: management participativ, managerul
colaborează cu subalternii, foloseşte delegarea şi
structura este alcătuită atât din compartimente
operaţionale cât şi funcţionale
3.Ierarhic-funcţională: combinaţie între cele două
Structura organizatorică se găseşte în organigramă.
Organizarea biroului se poate defini ca procesul prin
care mai multe posturi sunt reunite într-o subdiviziune
administrativă în vederea îndeplinirii scopurilor şi
obiectivelor stabilite.
În cadrul unui birou se desfăşoară atât activităţi de bază
cât şi activităţi de management.
Coordonarea serviciilor de bibliotecă
Coordonarea Serviciilor de Bibliotecă: aceasta poate
îmbrăca două forme:
1. Bilaterală – între manager şi subordonat
2. Multilaterală – între manager şi subordonaţi
Principala formă de coordonare este cea ierarhică
verticală.
Mai sunt şi alte metode:
- Utilizarea regulilor şi regulamentelor
- Desemnarea unui organ de legătură
Coordonarea serviciilor de bibliotecă
- Armonizarea reciprocă a deciziilor şi acţiunilor
- Supervizarea directă
- Normarea proceselor muncii
- Normarea rezultatelor
- Normarea aptitudinilor
Antrenarea personalului
La baza funcţiei de antrenare stă motivarea personalului.
Motivare = dorinţa de a cheltui energie şi efort pentru
realizarea unui scop sau obţinerea unei recompense.
Motivarea poate fi pozitivă sau negatuvă
- Motivare pozitivă = amplificarea satisfacţiilor
- Motivare negativă = reducerea satisfacţiilor
Procesul motivării trebuie să întrunească mai multe
condiţii:
- Să fie complex: utilizarea simultană a stimulentelor
materiale şi morale
- Să fie diferenţiat: să ţină cont de caracteristicile
fiecărei persoane
- Să fie gradual: satisfacerea treptată a necesităţilor în
relaţie cu realizările
Există mai multe teorii motivaţionale:
1. Teoriile X şi Y ale lui McGregor
- Teoria X: omul are o aversiune faţă de muncă, nu
doreşte responsabilităţi, nu este ambiţios
- Teoria Y: efortul fizic sau mental în muncă este la fel
de normal ca odihna, realizarea obiectivelor este
asociată cu obţinerea recompenselor, omul caută să-şi
asume responsabilităţi
2. Teoria lui Maslow: conform acestei teorii fiinţele
umane au o serie de nevoi, ieiarhia nevoilor este
cunoscută sub numele de Scara lui Maslow:
1. Nevoi primare
2. Securitate, siguranţă
3. Contacte umane, afiliere de grup
4. Statut social, poziţie socială, stimă, respect
5. Împlinire, autorealizare, obţinerea succsului, reuşita
în viaţă
Nevoile de ordin superior vor putea fi împlinite numai
după ce nevoile fiziologice au fost satisfăcute.
3.Teoria lui Herzberg este o particularizare a teoriei lui
Maslow. Aici se întâlnesc două categorii de factori:
1. Factori contextuali: relaţii interpersonale,
conducerea, supervizarea, siguranţa locului de muncă,
condiţiile de muncă, salariul
2. Factori motivaţionali: munca în sine, succesele,
răspunderea, promovarea, aprocierea, statutul social.
5. Teoria expectanţei a lui Vroom: în viziunea lui
Vroom motivarea este egală cu produsul dintre: valenţă,
expectanţă şi instrumentalitate
Valenţă = gradul de realizare a unui obiectiv
Expectanţa = probabilitatea ca realizarea uni obiectiv să
fie urmată de recompensă
Instrumentalitate = rezultatul primar va duce la un
rezultat secundar
5. Teoriile de contingenţă ale lui Porter şi
Mintzberg: motivarea este un fenomen complex
influenţat de o mulţime de variabile motivaţionale
(individuale, organizaţionale şi contextuale).
Tipuri de motivare:
1. Motivarea pozitivă şi negativă
Motivare pozitivă = măriri salariale, prime,
mulţumiri, laude, titluri, promovări
Motivare negativă = reduceri de salarii,
retrogradări, ameninţări, mustrări
2. Motivare economică şi moral-spirituală
Motivarea economică se referă la satisfacerea aspiraţiilor
şi aşteptărilor angajaţilor prin mijloace economice, ce pot
fi:
- pozitive: salarii, prime, dividende
- negative: penalizări, imputări
Motivarea moral-spirituală: se referă la sistemul de
valori, atitudinile şi comportamentele angajaţilor.
- pozitive: încredere, mulţumiri, laude
- negative: critici, mustrări, avertismente
- 3. Motivarea intrinsecă şi extrinsecă
- Motivarea intrinsecă = determinarea angajatului să se
implice în activitatea organizaţiei, realizarea
obiectivelor pentru că îi place ceea ce face
- Motivarea extrinsecă = suma tuturor motivaţiilor
externe, atât de natură economică şi moral-spirituală,
pozitive şi negative
4. Motivarea cognitivă şi afectivă
Motivarea cognitivă = nevoile de cunoaştere, de
informare, de acţiune, de participare, de control ale
angajatului, vizează latura intelectuală
- Motivarea afectivă = vizează latura afectivă a

salariatului: apreciere, respect, prestigiu
Se cunosc 2 tehnici motivaţionale:
1. Tehnica ascultă şi răspunde
2. Tehnica feedback-ului motivaţional (întinderea şi
îmbogăţirea postului)
Controlul şi evaluarea personalului
Controlul şi evaluarea = proces complex în care se

compară performanţele organizaţiei cu obiectivele şi
standardele stabilite iniţial
Etapele procesului de control şi evaluare:
- Stabilirea standardelor
- Compararea realizărilor cu standardele
- Interpretarea rezultatelor controlului
- Adoptarea măsurilor corective
Atributele controlului: continuu, preventiv, flexibil,

adaptiv şi riguros.
În biblioteci controlul se concentrează pe:
- Resursele umane
- Resursele materiale
- Resursele financiare
- Resursele informaţionale
Indicatori de performanţă: perfomanţa reprezintă relaţia

dintre resursele care intră în bibliotecă (input-urile) şi
rezultatele obţinute folosind aceste resurse (output-urile).
Performanţă = măsurători şi indicatori
1. Măsurători:
1. Măsurători ale costului intrărilor
2. Măsurători ale costului ieşilor
3. Măsurători ale eficienţei serviciilor
4. Măsurători ale domeniilor vizate de servicii
2. Indicatori
1. Indicatori de performanţă operaţionali
2. Indicatori de eficacitate
3. Indicatori de cost-eficacitate
4. Indicatori de impact
Metode de evaluare a personalului:

1. Metoda eseului: descrierea a activităţii
personalului sub formă de eseu
2. Metode comparative:
- Ierarhizarea
- Compararea perechilor
- Distribuţia forţată
3. Metode grafice
4. Determinări comportamentale
Sistemul informaţional
Într-o organizaţie se află:

- Sistemul decizional = sistemul nervos
- Sistemul informaţional = sistemul circulator
Sistemul informaţional = materia primă respectiv
informaţia necesară în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor,
sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor manageriale,
precum şi a sarcinilor, compentenţelor şi responsabilităţilor de
execuţie
Sistemul informaţional = ansamblul datelor,

informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale ce
contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor
propuse.
Date = simple observaţii
Date = o înşiruire de caractere numerice sau
alfa numerice, ce au o anumită semnificaţie
Date = materia primă pentru crearea de informaţii
Datele sunt uşor de cules, organizat, transferat
sau transformat.
Datele sunt transformate în informaţii prin 5 procese

specifice:
- Punere în context
- Clasificare
- Calculare
- Corectare
- Condensare
Informaţia = este un produs, o operaţie, un proces,
comunicarea unei persoane cu alta, transmiterea unui
mesaj.
Informaţia = poate fi o noutate, un anunţ, ea vizează
aspectul comunicativ şi calitativ
Informaţia = conţinutul şi esenţa oricărei comunicări
Informaţia = mesaj, un semnal ce reflectă starea unui
sistem sau a mediului în care funcţionează acesta
Informaţia = mesaj înregistrat pe un suport spaţio-
temporal
Infomaţia poate fi :
- Scrisă (tipărită sau digitală)
- Orală
- Audiovizuală
Informaţia în concluzie poate fi considerată a fi o dată, dar nu
orice dată este informaţie, ci numai aceea care are pentru
receptor un caracter de noutate.
Informaţia este analizată din mai multe aspecte:
- sintactic: succesiunea impusă semnelor grafice,
auditive sau electrice
- Semantic: semnificaţia acordată semnelor
- Pragmatic: efectul asupra receptorului
Funcţiile informaţiei: informativă, socială şi culturală
Obiectivele informaţiei:
- Informare
- Cunoaştere
- Educaţie
- Publicitate
- Divertisment
Caracteristicile informaţiei pot fi clasificate în funcţie de:
- Proprietăţi: probabilitate, pertinenţă, compatibilitate,
exhaustivitate, redundanţă, complexitate
- Capacităţi mentale: înţelegere, reţinere, uitare
- Procese de prelucrare: generare, achiziţie, orgnizare,
transmitere, difuzare
- Memorare: individuală sau instituţională
Caracteristicile majore ale informaţiei sunt:
- Explozia cantitativă
- Implozia timpului de comunicare
Criterii de clasificare a informaţiei:
1. Modul de exprimare: orală, scrisă, audiovizuală
2. Gradul de prelucrare: primară, intermediară, finală
3. Direcţie: ascendentă, descendentă, orizontală
4. Provenienţă: exogenă, endogenă
5. Destinaţie: internă, externă
6. Obligativitate: imperativă, nonimperativă
7. Natura proceselor reflectate: cercetare-dezvoltare,
comercială, producţie, financiar-contabilă
8. Formă: analogică, digitală
9. Natura sa: date, texte, imagini, secvenţe, etc.
10. Suport: hârtie, magnetic, optic, etc.
11.Genuri cognitive: adaptare, vitală sau ştiinţifică,
fundamentală
Valoarea informaţiei este dată de receptor, nu poate fi uşor
cuantificată.
Informaţia este considerată o marfă specială şi este mult
diferită de bunurile obişnuite datorită următoarele
proprietăţi specifice:
1. Transmiterea informaţiei
2. Multiplicarea informaţiei
3. Consumul informaţiei
4. Crearea nu necesită materii prime sau energie
5. Poate fi transformată uşor
Principalele particularităţi care o deosebesc de bunuri:
1. Costuri mari pentru producere
2. Costuri mici pentru inregistrare şi reproducere
3. Se uzează moral repede
4. Consumul nedistructiv
5. Multiplicarea prin diseminare
Funcţiile managementului informaţiei: colectare,
prelucrare, stocare, transmitere (diseminare).
Informaţia se transformă în cunoaştere având la bază cele
4 procese umane: comparare, consecinţă, conexiune şi
comunicare
Informaţia se transformă în cunoaştere având la bază cele
4 procese umane: comparare, analiză, sinteză şi reflecţie.
Procesarea informaţiei are loc prin:
1. Procesarea datelor = tratarea informaţiei numerice
după reguli matematice şi logice
Datele pot fi organizate sub forma:
- Fişiere de date
- Baze de date
- Foi de calcul
2. Procesarea textelor = ansamblul operaţiunilor necesare
lucrului cu textele: aranjare în pagină, în paragrafe, în
fraze şi cuvinte, etc.
Procesarea textelor presupune şi control lingvistic:

gramatical, lexical şi ortografic
Procesarea şi editarea textelor se realizează prin programe
specializate: editoarele de texte (Word, Notepad, Wordpad
ale sistemului de operare Windows).
3. Procesarea documentelor = este un mod de utilizare
modern şi eficient a tehnicilor informatice şi electronice în
vederea receptării, memorării şi prelucrării grafice a
imaginilor conţinute în documente
4.Procesarea sunetului = convertirea informaţiei sonore

din analogic în digital cu ajutorul unor echipamente şi
programe specializate în tratarea informaţiei sonore.
5. Procesarea de imagini
Circuitul informaţional = drumul parcurs de
informaţie între emiţâtor şi receptor
Fluxul informaţional = cantitatea de informaţii ce
circulă între emiţător şi receptor
Fluxul informaţional este caracterizat prin:

conţinut, sens, frecvenţă, lungime, viteză, fiabilitate,
cost.
Criterii de clasificare ale fluxurilor şi
circuitelor informaţionale:
- După direcţie: verticale, orizontale, oblice
- După frecvenţă: periodice, ocazionale
- După locul unde iau naştere: interne, externe
Procedurile informaţionale au un rol important
în organizaţiile moderne.
Procedură informaţională = ansamblul elementelor prin
care se stabileşte modalitatea de culegere, înregistrare,
transmitere şi prelucrare informaţiilor
Mijloacele de tratare a informaţiilor pot fi:
- Manuale
- Mecanizate
- Automatizate
Sistemul informaţional are următoarele funcţii:
1. Decizională: se asigură elementele necesare luării
deciziilor
2.Operaţională: declanşarea acţiunilor necesare realizării
obiectivelor
3.Documentară: permite dezvoltarea şi perfecţionarea
personalului
Deficienţele sistemului informaţional:
- Distorsiunea informaţiilor: modificare neintenţionată a
mesajului
- Redundanţa informaţiilor
- Supraîncărcarea circuitelor informaţionale
- Filtrajul: modificarea intenţionată a mesajului
Principii de funcţionare corectă a sistemului

informţional:
- Subordonarea conceperii şi funcţionării
sistemului informaţional cerinţelor de
management
- Corelarea sistemului informaţional cu cel decizional
şi organizatoric
- Unitatea metodologică în tratarea informaţiilor
- Asigurarea unui timp corespunzător de reacţie
a sistemului decizional
- Asigurarea de maximum de informaţii finale din

fondul de informaţii primare
-Flexibilitate, eficienţă, eficacitate
Se prevede pe viitor:
- Perfecţionarea tehnică a mijloacelor informaţionale
- Extinderea reţelelor locale şi a internetului
- Organizarea de baze de date
- Necesitatea introducerii calculatoarelor în organizaţii
Sistemul informatic = partea automatizată a sistemului
informaţional
Sistemul informatic este acea parte s istemului
informaţional în care operaţiile de culegere, de prelucrare,
de stocare şi de transmitere a datelor se realizează cu
ajutorul calculatorului.
Componentele sistemului informatic sunt:
1. Componenta hard
2. Coponenta soft
3. Baza de date
4. Resursa umană
5. Cadrul organizatoric
Un rol important îl are sistemul decizional, acesta este
format din mai multe etape:
1. Identificarea şi definirea problemelor
2. Stabilirea obiectivelor
3. Stabilirea alternativelor sau a variantelor decizionale
4. Alegerea variantei optime (decizia propriu-zisă)
5. Aplicarea deciziei
6. Evaluarea rezultatelor obţinute
În realizarea obiectivelor propuse pot exista umătoarele 3
situaţii:
1. Certitudinea – probabilitatea maximă de realizare a
obiectivului
2. Incertitudinea – probabilitatea realizării obiectivului
este mare, dar manierea în care trebuie procedat este
neclară
3. Riscul – există probabilitatea realizării însă cu o
nesiguranţă în ceea ce priveşte modalităţile de urmat
Clasificarea deciziilor:
1. După orizont: strategice, tactice, curente
2. După eşalonul managerial: superior, mediu, inferior
3. După frecvenţă: periodice, aleatorii, unice
4. După posibilitatea anticipării: anticipate,
imprevizibile
5. După amploarea sferei decizionale: integrale, avizate
6. După sfera de cuprindere: participative, individuale
Decizia trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
1. Să fie asumată
2. Să fie fundamentată ştiinţific
3. Să fie integrată
4. Să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi
aplicare
5. Să fie formulată corespunzător
Sistemul metodologic = ansamblul tehnicilor, metodelor şi sistemelor
folosite în procesul de conducere
Există mai multe metode de conducere:
1. Şedinţa = întrunirea membrilor unei orgnizaţii sub
coordonarea unui manager în vederea rezolvării problemelor
2. Diagnosticarea = o cercetare complexă a aspectelor economice,
tehnice, sociologice, juridice şi manageriale ce caracterizează
activitatea unei firme, prin care se identifică punctele slabe şi tari,
cauzele care le-au generat, precum şi formularea de recomandări de
eliminare sau diminuare a aspectelor negative şi de valorificare a
celor pozitive.
Delegarea = exercitarea temporară de către salariat, prin
dispoziţia angajatorului, a unor lucrări sau sarcini conform
atribuţiilor de serviciu
Tabloul de bord = un sistem de indicatori, în mărimi
relative şi absolute, folosit pentru evaluarea, controlul şi
reglarea operativă a activităţii organizaţiei.
Analiza SWOT = forţe, slăbiciuni, oportunităţi, ameninţări
Forţele şi slăbiciunile sunt în relaţie cu factorii interni ai
organizaţiei, iar oportunităţile şi ameninţările cu factorii
externi.
Forţa = capacitatea unei organizaţii de a-şi realiza obiectvele
Slăbiciunea = este o limită, o greşeală, un defect în

organizaţie, care o împiedică să-şi realizeze obiectivele
Oportunitatea = este orice situaţie favorabilă din mediul

extern al serviciului
Ameninţarea = este o situaţie nefavorabilă din mediul extern

al serviciului care poate fi un potenţial pericol pentru acesta
Sisteme de management:
1. Management prin obiective
2. Management prin proiecte
3. Management prin bugete
4. Management prin excepţie
5. Management participativ

Managementul Bibliotecilor - 2021 - Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managementul Bibliotecilor - 2021 - Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Management = Activitatea şi arta de a conduce

Biblioteca = Instituţie de cultură care colecţionează cărţi,

Legea Bibliotecilor 334 din 2002[2], definește biblioteca ca

Managementul bibliotecilor = Activitatea şi arta

Tipuri de biblioteci în România:

5.Funcţia de control şi evaluare este ansamblul

Orice sistem are la rândul său are subsisteme:

Factorii care influenţează relaţiile de management sunt:

Managementul unei biblioteci presupune:

1. Managementul resurselor informaţionale

Managerul are un rol important în organizaţie, acesta

Managerul trebuie să posede:

Managementul superior presupune:

1. 3A = achievement, activities, allocation

2. 3B = bargaining, business, burn-out

Conceptele de bază sunt:

3. 3C = customers, competition, change

4. 3D = disseminator, decision-maker, disturbance

10. Şcoala Românească de Management:

O. Nicolescu defineşte 4 principii care stau la baza

În funcţie de conţinut organizarea poate fi:

- Motivarea afectivă = vizează latura afectivă a

Controlul şi evaluarea = proces complex în care se

Atributele controlului: continuu, preventiv, flexibil,

Indicatori de performanţă: perfomanţa reprezintă relaţia

Metode de evaluare a personalului:

Într-o organizaţie se află:

Sistemul informaţional = ansamblul datelor,

Datele sunt transformate în informaţii prin 5 procese

Procesarea textelor presupune şi control lingvistic:

4.Procesarea sunetului = convertirea informaţiei sonore

Fluxul informaţional este caracterizat prin:

Principii de funcţionare corectă a sistemului

- Asigurarea de maximum de informaţii finale din

Slăbiciunea = este o limită, o greşeală, un defect în

Oportunitatea = este orice situaţie favorabilă din mediul

Ameninţarea = este o situaţie nefavorabilă din mediul extern

S-ar putea să vă placă și