9 LUCRURI PE CARE PR OBABIL NU LE ȘTIAI

DESPRE CHARLES BUKOWSKI

Născut în Germania, în 1920, Charles Bukowski a lucrat la poștă până pe la vreo 50 de ani. Într-o
zi, un editor a venit la el să-l convingă să-și dea demisia ca să-și dedice timpul scrisului,
promițându-i 100 de dolari pe lună pentru tot restul vieții. Și a scris Buk sute, dacă nu mii de
poezii, sute de povestiri și șase romane. Și a băut vagoane de alcool. Ducea în spinare amintirile
unei copilării pline de brutalitate din partea unui tată sinistru și alcoolic, izolarea la care a fost
forțat mai apoi în adolescență din cauza cicatricilor-cratere lăsate de o acnee nemiloasă și
experiențele de mai târziu cu alcoolul, femeile și viața underground, la limita supraviețuirii. Avea
despre ce să scrie.

Tatăl abuziv i-a transformat copilăria într-un

coșmar
Tatăl lui Bukowski a fost de multe ori abuziv cu fiul său și îl snopea în bătaie pentru orice
greșeală, cât de măruntă, pe care acesta o făcea. Odată, după ce a citit poveștile scrise de copilul
său, le-a luat și le-a aruncat pe geam, dimpreună cu alte lucruri ce-i aparțineau băiatului.

Nu suporta apropierea oamenilor

Se știe că, în general, scriitorii, artiștii sunt ființe cu înclinații antisociale, iar Bukowski nu era
deloc departe de asta. Ba chiar într-un interviu a declarat că este mizantrop.

„Chiar dacă scriu despre specia umană, cu cât sunt mai departe de ei, cu
atât mă simt mai bine. Nu-mi place specia umană. Nu-mi plac căpățânile lor,
nu-mi plac fețele lor, nu-mi plac picioarele lor, nu-mi plac conversațiile lor,
nu-mi plac frizurile lor, nu-mi plac mașinile lor.”

Alcoolul a fost pentru el ca o revelație

S-a apucat să bea din adolescență spunând, după prima beție, că i-ar plăcea să-și petreacă restul
vieții așa, ceea ce, într-un final, i-a cauzat un ulcer sever în 1955. A fost spitalizat și, imediat
după ce a ieșit din spital, s-a apucat să scrie poezie. Pare-se că ulcerul și spitalizarea s-au
comportat ca niște catalizatoare.

La început, trăia cu un baton de ciocolată pe zi

În anii ’40, când Bukowski se zbătea să supraviețuiască din meseria de scriitor, locuia prin
maghernițe și hoteluri ieftine. Abia apuca să trăiască de pe o zi pe alta și se hrănea cu un baton
de ciocolată pe zi: „Trăiam cu un baton de ciocolată pe zi, costa 5 cenți. […] Avea un gust atât
de bun, luam seara câte o îmbucătură din el și era minunat.”

Nu-l suporta pe Mickey Mouse

Soția lui Bukowski, Linda, explică ce anume îl oripila la aceste personaj de desene animate:

„Nu suporta faptul că milioane de ființe s-au lăsat vrăjite de această

creatură cu trei degete, stupidă, care nu te învăța absolut nimic, care nu
exprima nimic real, ci era o fantezie total absurdă, bună de nimic, lipsită de
creativitate. Era oripilat de Mickey Mouse. Mickey Mouse nu avea dracului
suflet.”
Înmormântarea i-a fost ținută de călugări
budiști
Trei călugări budiști au ținut ceremonia înmormântării la solicitarea soției sale, deși Bukowski
era ateu și nu a cerut să fie înmormântat astfel. Nimeni nu știe de ce a vrut soția sa acest lucru.

Pe piatra sa de mormânt scrie „Don’t try” (Nu

încerca)
E ceea ce le spunea tinerilor scriitori sau aspiranților atunci când aceștia veneau la el să-l întrebe
cum scrie.

„Cineva într-unul din locurile astea […] m-a întrebat: ‘Cum faci? Cum scrii,
cum creezi?’ N-o faci, le-am spus. Nu încerci. Ăsta e un lucru foarte
important: să nu încerci să ai nici Cadillacuri, nici creație, nici imortalitate.
Aștepți, și dacă nu se întâmplă nimic, mai aștepți puțin. E ca atunci când vezi
un gândac sus, undeva pe tavan. Aștepți să vină el la tine. Când se apropie
suficient de mult, întinzi mâna și-l strivești. Sau dacă îți place de el, ți-l faci
animal de companie.”

Îi plăceau mult pisicile

Bukowski a avut o pisică pe nume Minx și iubea felinele astea. În poemul său „My Cats”, Buk
spune:

„Se vaită, dar nu-și fac griji, pășesc cu o demnitate surprinzătoare. Dorm cu
seninătatea pe care oamenii pur și simplu n-o înțeleg. Când sunt abătut, tot
ce trebuie să fac e să mă uit la pisicile mele și îmi revine curajul.”

Editorul lui nu l-a văzut niciodată beat

Deși nu prea există poze în care să nu-l vezi pe Bukowski cu vreun pahar în mână și deși i se
dusese vestea de bețivan notoriu, John Martin, editorul lui Bukowski din 1965 până în 1994 la
moartea sa, spune că nu l-a văzut beat niciodată în toți anii în care l-a cunoscut.

*
La final, vreau să vă spun că nu pot să mă bat cu pumnul în piept că aș fi o mare fană a poeziei
bukowskiene pe de-a-ntregul ei (am citit zeci, poate chiar sute de poeme de-ale lui în engleză),
însă sunt câteva (destule!) care prin firescul și naturalețea zicerii i-au ieșit atât de bine, încât mi-
au zguduit toate plăcile tectonice lăuntrice și mi-au turnat acid până în vârful capilarelor. Vă las
așadar cu două poeme în engleză care-mi plac foarte mult și cu faimosul citat dintr-o scrisoare a
lui Bukowski cu care am făcut și agenda Hyperliteratura:

The Genius Of The Crowd

there is enough treachery, hatred violence absurdity in the average
human being to supply any given army on any given day
and the best at murder are those who preach against it
and the best at hate are those who preach love
and the best at war finally are those who preach peace

those who preach god, need god

those who preach peace do not have peace
those who preach peace do not have love

beware the preachers

beware the knowers
beware those who are always reading books
beware those who either detest poverty
or are proud of it
beware those quick to praise
for they need praise in return
beware those who are quick to censor
they are afraid of what they do not know
beware those who seek constant crowds for
they are nothing alone
beware the average man the average woman
beware their love, their love is average
seeks average

but there is genius in their hatred

there is enough genius in their hatred to kill you
to kill anybody
not wanting solitude
not understanding solitude
they will attempt to destroy anything
that differs from their own
not being able to create art
they will not understand art
they will consider their failure as creators
only as a failure of the world
not being able to love fully
they will believe your love incomplete
and then they will hate you
and their hatred will be perfect
 like a shining diamond
like a knife
like a mountain
like a tiger
like hemlock

their finest art

Bluebird
there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I’m too tough for him,
I say, stay in there, I’m not going
to let anybody see
you.
there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I pour whiskey on him and inhale
cigarette smoke
and the whores and the bartenders
and the grocery clerks
never know that
he’s
in there.

there’s a bluebird in my heart that

wants to get out
but I’m too tough for him,
I say,
stay down, do you want to mess
me up?
you want to screw up the
works?
you want to blow my book sales in
Europe?
there’s a bluebird in my heart that
wants to get out
but I’m too clever, I only let him out
at night sometimes
when everybody’s asleep.
I say, I know that you’re there,
so don’t be
sad.
then I put him back,
but he’s singing a little
 in there, I haven’t quite let him
die
and we sleep together like
that
with our
secret pact
and it’s nice enough to
make a man
weep, but I don’t
weep, do
you?

“My dear,
Find what you love and let it kill you.
Let it drain you of your all. Let it cling onto your back and weigh you down into eventual
nothingness.
Let it kill you and let it devour your remains.
For all things will kill you, both slowly and fastly, but it’s much better to be killed by a lover.
~ Falsely yours”