Herta Müller

Herta Müller are un singur cusur: nu se dezice de trecut. Isi joaca regii pina la epuizare. E
taioasa si incapatinata in inspiratia ei. Oricit i se reproseaza ca ar fi mai „indicat“ sa scrie
fictiune, sa urmareasca si ce se petrece in Germania (tara emigrarii sale fortate), afirma
raspicat ca nu ea este cea care alege tema:„Cit timp voi fi influentata de cele ce s-au
intimplat in Romania, voi scrie despre asta mereu“. Personajele (i) se zbat undeva intre
poezia frazei si boala unei evocari revoltatoare. In schimb, daca desprinderea si relatarea
tin de un alt timp, pe care, la 21 de ani, n-ai cum sa-l definesti decit prin lectura, forma
tine, de cele mai multe ori, de un prezent partial vindecat. Fie ca este vorba despre
constiinta autoarei, fie ca printre structurile statului se regasesc inca suficiente ramasite
comuniste, Regele se inclina si ucide (Herta Müller, Editura Polirom, 2005) e imbibata cu
acea voce care face diferenta intre ce se spune si cum se spune despre Securitate. Intre
spatii regasite si spatii inghitite. „In fata regelui care ucide chiar si numai din incapatinare
incepi sa-ti iubesti viata. Fiecare gind dobindeste pret, inveti sa traiesti cu placere...
Aceasta lacomie de viata crescind inauntrul tau, in ciuda tuturor circumstantelor
exterioare, este si ea un rege.“
Lumea lui Ceausescu, privita dintr-o fabrica sau dintr-o scoala, de la capatul satului
banatean Nitzkydorf (locul de nastere al Hertei Müller), nu-ti permite sa golesti cuvintele
de continut.

Temele unui scriitor sint influentate de biografia sa

Odata cu plecarea in Germania, rinduirea bucatilor de Romanie se face si mai acut, in

functie de perceptia sau de incintarea stupida a celorlalti. „Strainii“ nu vad in amintire un
„capat de tara“, considera istorioarele nationale despre „oi si pastori“ nostime si le
localizeaza, uneori, eronat, la Budapesta. „«De unde sinteti de bastina, sinteti cumva
frantuzoaica?». Pentru ca nu-mi place cuvintul «bastina», am ezitat si eu, intre noi s-a
lasat o tacere inainte sa spun: «Nu, vin din Romania». A zis: «Ei, ce-are a face», si-a
zimbit ca si cum brusc ar fi apucat-o durerea de dinti. Suna binevoitor, ceva de genul: se
mai intimpla, nu-i un capat de tara. Si nu si-a mai ridicat privirea, raminind cu ochii
pironiti la buchetul gata invelit. Ii era penibil ca ma supraestimase.“ Astfel de episoade
declanseaza detasarea in reconstituirea identitatii. Temele unui scriitor sint influentate in
mare parte de biografia sa, crede autoarea. „Eu scriu doar despre ce ma preocupa si am
observat ca, plecind din Romania, am avut, cel putin in ultimii cinci-sase ani, senzatia ca
resimt tara. Asta s-a datorat mai ales faptului ca intrasem intr-un spatiu in care n-am mai
putut scrie, afectata in mod direct de Securitate si de toate presiunile acesteia. Abia
atunci, dupa ce ma distantasem de lucrurile rele care mi s-au intimplat in Romania cu
Securitatea, am inceput sa ma gindesc ce s-a intimplat de fapt, cum se prezinta lucrurile,
cum ajunge un individ sa se puna la dispozitia unui aparat represiv, de ce altul refuza...“,
declara Herta Müller, intr-un interviu acordat „Suplimentului de cultura“.

Spagatul intre frica de moarte si setea de viata

Comentariile transante ale autoarei au determinat o parte a criticii literare germane s-o
considere o „persoana dificila“. Pe altii nu i-au impiedicat insa sa-i acorde premii
(inclusiv Premiul Berlinez pentru Literatura, in 2005) si sa o incadreze in categoria „celor
mai importanti autori de limba germana“. Incepind cu 1985, lucrarile Hertei Müller au
fost interzise in Romania, iar acuzele si criticile la adresa dictaturii au intensificat
presiunile din partea Securitatii. „Parasind o tara, lasi in spatele tau oameni care iti sint
dragi si constientizezi cu tristete ca nu mai sta in puterea ta sa faci ceva pentru ei... De
multe ori n-am mai trimis scrisori sau carti postale prietenilor mei din tara pentru ca stiam
ca, daca primesc scrisorile mele, vor avea de suferit din cauza Securitatii. Cind mi-am
imaginat ce se va intimpla, m-am gindit ca este mai bine sa nu le scriu, ca e mai bine sa
ma abtin. In timp ce eu ma plimbam prin Berlin, ei ar fi fost chemati la Securitate din
cauza scrisorilor mele.“ Poate tocmai de aceea toate „obiectele“ din decorul Hertei
Müller, de la friptura de miel gatita nemteste, la gura-leului cumparata dintr-o florarie sau
la frizerul din satul copilariei, capata roluri intr-un proces de constiinta si introspectie
care are ca rezultat definirea provocarii. Importanta ei poate fi aflata doar daca moartea
bintuie prin vecinatate. Iar regii-anchetatori imbraca diferite haine, in functie de iluzia
puterii personale, si se epuizeaza in „spagatul dintre spaima de moarte si setea de viata“.
Ajunsa pe muchie de cutit, libertatea de exprimare o determina pe Herta Müller sa traga
constiinta de mineca, s-o rasuceasca si s-o scape de teroarea linistii.

Confuzia voita pe care o alege autoarea, intre rege ca element al unui sistem meschin si
„rege“ ca stare de spirit, revolta interioara impotriva inumanului sau a sistemului e
suficienta pentru a provoca un prezent tinar sa „prinda“ o patina de vechi asumat.
Oricum, presupun ca nu v-ati imaginat vreodata ca ati putea intra in pamint ca „regi ai
dudelor“.

„Infometata“ sa invete limba romana

Desi nu scrie in limba romana, Herta Müller povesteste cum a descoperit pofta de a o
invata. „La tara, unde am copilarit eu, nu erau decit doi romani: medicul si politistul.
Cind am ajuns la oras, am inceput sa invat romana din situatiile de toata ziua si abia
atunci am invatat cu adevarat limba. Desigur, citisem deja destul ca sa pot intelege felul
in care suna o limba, ce imagini poetice, ce metafore sau ce conexiuni de limbaj exista.
M-a frapat atunci sa descopar ca limba romana are atitea straturi de exprimare si am fost
practic infometata sa o invat.“

Este sau nu este Ion – carte + CD

La mijlocul lunii august, va aparea la Editura Polirom un volum inedit al Hertei Müller –
Este sau nu este Ion. Autoarea face poezie din colaje extrase din revista „Plai cu boi“.
Volumul va fi insotit de un CD audio cu Herta Müller citind versurile. Inregistrarile au
avut loc in studioul Deutsche Welle. Nora Iuga vorbeste despre aceasta „culegere“: „Se
intimpla ceva (…). Svabii nostri poeti, buni si frumosi si drumeti, nu se mai joaca pe
rune, se joaca pe bune de-a limba romana. Herta Müller isi scoate de sub pat, de sub cap,
plaiul cu boi, ia forfecuta de unghii si harst taie cuvintele, le pune’n mojar si face colaje,
cofraje, montaje, blocuri cu multe etaje in absurdistan unde urmuz e capitan si limba
romana se unduieste sub rasfaturi germane ca o cadina“.