FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI

I. Descrieți trei activități educative nonformale necesare pentru

dezvoltarea potențialului biopsihic al elevilor voștri motivând
alegerea acestora.
Înainte să descrieți activitățile va trebui să precizați categoria de vârstă
la care v-ați gândit că activitățile se pliază (ex: preșcolari, școlari mici,
școlari mari). Pe urmă pentru fiecare activitate descrieți și scopul
acesteia.
Categoria de vârstă la care m-am gândit că activitățile se pliază este de
școlari mici.
Activități educative nonformale
1.Să ne cunoaștem mai bine
Descriere
Fiecare participant se prezintă și mimează un lucru care îi place să îl
facă cel mai mult.
2.Dezvoltare personală
Descriere
Fiecare participant va vorbi despre emoții precum bucuria, uimirea,
tristețea, pe care le trăim cu toți în diferite situații. Vom recunoaște
diferite emoții, le vom denumi și le vom interpreta.
3.Vizita la gradina zoologică
Descriere
Fiecare participant va vorbi despre animalul care l-a impresionat cel
mai mult.

1
II. Alegeți o disciplină, o temă și elaborați 5 obiective conform
Taxonomiei lui Bloom, 5 obiective conform Taxonomiei lui și 3
obiective conform Taxonomiei lui Simpson.
Disciplina aleasă de mine este ”Fundamentele Pedagogiei” iar tema
este ”Educația ”.
5Obiective conform Taxonomiei lui Bloom:
Capacități Definiție
Cuvinte cheie
Cunoaștere Educația este activitatea de disciplinare, cultivare,
civilizare, identifică
moralizare a omului
descrie
Înțelegere. Educația este acțiunea de formare a individului.
rezumă
Aplicare. Educația este o relație umană și socială între
educator și educat. formează
Analiză. Educația este un proces implicând acțiunea de
transformare în
sens pozitiv și pe termen lung a ființei umane.
reconstruiește
Sinteză Acțiunea educațională transpune în practică idealul
educațional. susține

5Obiective conform Taxonomiei lui Krathwohl

CAPACITĂȚI DEFINIȚIE.
1.Receptivitatea Educația este acțiunea de formare a individului
pentru el însuși

2
2.Reacția Educația este acea reconstrucție a experienței
care se adaugă la
înțelesul experienței precedente.
3.Valorizarea. Educația este transformarea individuală prin
acumularea culturii
transmise în acțiunea educațională.
4.Organizarea. Prin educare dobândim comportamente,
atitudini dezirabile din
punct de vedere social.
5.Caracterizarea. Educația dirijează evoluția educatului.
3 Obiectivev conform Taxonomiei lui Simpson
CAPACITĂȚI DEFINIȚIE
1.Perceperea Educația este un proces de transformare în
sens pozitiv și pe
termen lung a ființei umane.
2.Dispozitia. Educația este acțiunea de formare a
individului pentru el însuși.

3.Răspunsul dirijat Educația dezvoltă în individ toată

perfecțiunea de care
este susceptibil.
Sarcina II
Definiți în cel puțin trei moduri fenomenul educațional
Kant :”Educația este activitatea de disciplinare,
cultivare, civilizare și moralizare a omului iar scopul educației este de
a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil.

3
Herbart: ”Educația este acțiunea de formare a individului pentru el
însuși, dezvoltându-i-se o multitudine de interese.”
Educația este o relație umană și socială între educator și educat,
relație în interiorul căreia primul urmărește schimbarea intenționată
a celui de-al doilea, în conformitate cu un scop bine definit.
SARCINA 3
Identificați relațiile existente între dimensiunea pedagogică,
psihologică și socială a educației.
Educația este un proces implicând acțiunea de transformare în sens
pozitiv și pe termen lung a ființei umane, în perspectiva unor finalități
explicit formulate. Această transformare se realizează pe trei
dimensiuni fundamentale.
Dimensiunea pedagogică oferă posibilitățile efective de care dispune
acțiunea educațională pentru a transpune în practică idealul
educațional.
Dimensiunea psihologică, de transformare individuală prin
acumularea culturii transmise în acțiunea educațională.
Dimensiunea socială, de socializare, de dobândire a unor
comportamente, atitudini sau conduite dezirabile din punct de
vedere social.
SARCINA 4
Explicați specificul fiecăreia dintre funcțiile educației
Funcția de selectare, prelucrare și transmitere a cunoștințelor și
valorilor de la societate la individ este funcția care asigură în timp
existența unei continuități informaționale între generații, oferind
posibilitatea evoluției culturale și tehnologice.
Funcția de dezvoltare a potențialului biopsihic al omului se referă la
dimensiunea teleologică a fenomenului educațional, respectiv la
faptul că derularea acțiunii educaționale urmărește atingerea unor
4
finalități, explicit sau implicit formulate. Aceste finalități se traduc în
producerea de modificări pozitive și de durată în plan cognitiv, afectiv
motivațional și comportamental la nivelul subiectului care se educă.
Funcția de asigurare a unei inserții sociale active a subiectului uman
relevă dimensiunea
socio economică a educației, necesitatea de a pregăti indivizi pentru
o integrare socială și profesională optimă.
În raport cu domeniul principal vizat de acțiunea educațională
distingem:
Funcția cognitivă de vehiculare a tezaurului de cunoștințe.
Funcția axiologică de valorizare și dezvoltare a potențialului de
creație culturală.
Funcția socio-economică de pregătire și formare a indivizilor pentru
producția materială.
SARCINA 5
Evidențiați relația existență între formele educației
Educația formală este aceea care, organizează și structurează
sistemul cognitiv, și aptitudinal al individului de o manieră care să
permită ulterior receptivitatea față de informațiile și valorile
vehiculate prin intermediul educației nonformale sau informale.
Educația nonformală permite lărgirea orizontului cultural,
îmbogățirea cunoștințelor din anumite domenii.
Cu toate acestea educația informală nu-și pierde importanța și
valoarea știut fiind faptul că această formă a educației oferă
individului o mai mare libertate de acțiune și posibilitatea de a
gestiona procesul de formare al propriei personalități.
Fiecare tip de educație are propria sa manieră de acțiune și propria
funcționalitate. Cele trei forme de educație trebuie să se sprijine și să
se potenteze reciproc.
5
Sarcina 6
Identificați relația ideal-scopuri-obiective
Idealul educațional este o componentă a procesului de învățământ
care asigură sensul, orientarea și direcțiile acțiunii de instruire.
Idealul educațional realizează legătură dintre ceea ce este și ceea ce
trebuie să devină omul în procesul educației.
Scopurile educaționale sunt anticipări mentale ale diverselor acțiuni
de formare a personalității umane și se referă la rezultatele ce
urmează să se obțină în cadrul unui șir de acțiuni educaționale
(Ionescu M. 2001 P).
Obiectivele educaționale sunt enunțuri cu caracter finalist prin care
se intenționează provocarea unei schimbări în personalitatea elevului
ca urmare a implicării sale în activitatea de predare și învățare.
Trecerea de la ideal la scop și de la scop la obiective poartă numele
de derivare pedagogică.
Operaționalizarea obiectivelor didactice
Asigurarea funcționalităților specifice obiectivelor educaționale
necesită operaționalizarea acestora.
Operaționalizarea unui obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de
comportament concret, direct observabil și măsurabil.
Operaționalizarea unui obiectiv educațional presupune realizarea
unei suite de precizări :precizarea performanței, precizarea autorului
performanței, precizarea condițiilor concrete în care va avea loc
realizarea performanței respective și stabilirea unui nivel minimal
acceptat de reușită.
SARCINA 7
Operaționalizați trei obiective didactice
Ce este derivare pedagogică?

6
Definiți idealul educațional.
Definiți scopurile educaționale.
SARCINA 8
Identificați, descrieți și explicați principalele mutații survenite în
pedagogia contemporană în raport cu cea tradițională
Principiile paradigmei educaționale moderne:
Accentul este pus pe conexiunile dintre informații, pe receptivitatea
față de conceptele noi,subliniindu-se necesitatea învățării
permanente.
A învăța este un proces.
Există principii antiierarhice, profesorii și elevii privindu-se reciproc
mai ales ca oameni și nu ca roluri.
Acceptarea faptului că din punct de vedere al potențialităților elevii
sunt diferiți, fapt ce reclamă admiterea unor ritmuri diferite de
înaintare în materie.
Accentul este pus pe dezvoltarea personalității celui care învață.
Raportarea performanțelor elevului la posibilitățile și nivelul de
aspirație al acestuia.
Este promovată completarea cunoașterii teoretice cu experiențe
practice realizate în clasă și în afara clasei.
Propunerile colectivității sunt luate în calcul și chiar sprijinite.
Educația are un caracter prospectiv aceasta realizându-se pentru
viitor.
Este promovată reciprocitate învățării în relația profesor elevi.
Principiile paradigmei educaționale clasice
Accentul este pus pe conținut, pe însușirea de informații punctuale în
mod definitiv.
7
A învăța este un rezultat.
Există o structură ierarhică și autoritară unde conformismul este
recompensat iar gândirea diferită este descurajată.
Cunoștințele se însușesc într-un ritm obligatoriu pentru toți.
Accentul cade pe randament, pe reușită.
Accentul este pus pe dezvoltarea gândirii liniare, analitice.
Aprecierea elevilor se bazează pe etichetări stricte.
Accentul este pus pe cunoștințele de ordin teoretic.
Birocrație și rezistența față de propunerile colectivității.
Fluxul informațional este conceput ca având un sens unic, de la
profesori la elevi.
Autoeducația se definește ca fiind activitatea conștientă și complexă
a ființei umane desfășurată în scopul desăvârșirii propriei
personalități. Subiectul uman își stabilește propriile scopuri și
obiective educaționale și își mobilizează resursele în vederea
valorificării maxime a informațiilor disponibile pentru atingerea
finalităților și dezideratelor propuse.
Argumentați necesitatea și importanța educației ca proces de
formare a generațiilor care urmează a se integra din punct de vedere
social și profesional în societatea contemporană.
Educația este o relație umană și socială între educator și educat,
relație în interiorul căreia primul urmărește schimbarea intenționată
a celui de-al doilea în conformitate cu un scop bine definit.
Educația este ansamblul acțiunilor sistematice și organizate,
elaborate și desfășurate în cadrul unor instituții de învățământ
specializate, în scopul formării personalității umane. În acest context
educația și instruirea sunt explicite, desfășurate în virtutea atingerii
unor obiective clar formulate, iar procesul educativ se caracterizează

8
prin intensitate, concentrare a informațiilor și continuitate.
Pregătirea elevilor este elaborată în mod conștient și eșalonat fiind
asigurată de un corp de specialiști anume pregătiți în acest sens.
Informațiile transmise sunt atent selectate și structurate,
caracterizându-se prin exactitate și rigurozitate științifică, permițând
o asimilare sistematizată a cunoștințelor și facilitând dezvoltarea
unor abilități și deprinderi necesare integrării individului în societate.
Funcția de asigurare a unei inserții sociale active a subiectului uman
relevă dimensiunea social-economică a educației, necesitatea de a
pregăti indivizi pentru o integrare socială și profesională optimă.
2.Analizați avantajele și carențele educației de tip formal, nonformal
și informal
Educația formală
Avantajele principale ale educației formale sunt reprezentate de
posibilitatea realizării unei evaluări individuale de tip formativ și
dezvoltarea sistematică a deprinderilor de muncă intelectuală ale
celui care se educă. Dezavantajele educației formale sunt centrarea
excesivă pe realizarea competențelor prevăzute de programa școlară
și restrângerea libertății de acțiune a elevului fapt ce poate conduce
la apariția dezinteresului, plictiselii sau monotoniei.
Educația nonformală
Educația nonformală permite lărgirea orizontului cultural,
îmbogățirea cunoștințelor din anumite domenii, dezvoltarea unor
aptitudini și interese speciale. Oferă individului o mai mare libertate
de acțiune, permițând o mai bună selectare a informațiilor.
Dezavantajul este legat de absența unor demersuri evaluative
sistematice, fapt care în absența unei autoevaluări riguroase și
obiective poate conduce la serioase rămâneri în urmă ale
beneficiarilor acestei forme de educație.
Educația informală
9
Această formă de educație oferă individului o mai mare libertate de
acțiune și posibilitatea de a gestiona procesul de formare al propriei
personalități. Informațiile transmise în contextul educației informale
sunt aleatorii, neselectate în funcție de valoarea lor euristică.

PEDAGOGIA ȘTIINȚĂ SPECIFICĂ ȘI INTEGRATIVĂ A EDUCAȚIEI

Pedagogia este știința care studiază fenomenul educațional sub toate

aspectele realizării sale și implicațiile pe care educația le are asupra
dezvoltării ființei umane în plan cognitiv, afectiv-motivațional și
comportamental.
Pedagogia studiază și analizează organizarea și structura situațiilor
educative în vederea identificării posibilităților concrete de
valorificare la maxim a potențialului acestora, de modelare în sens
pozitiv și pe termen lung a subiectului uman.
Pedagogia este știința care analizează fenomenul educațional în toată
complexitatea sa cu scopul optimizării atât a structurii sala cât și a
influentelor acestuia asupra devenirii și formării personalității celui
care se educă.
Pedagogia are caracter prospectiv, fiind deschisă și permisivă față de
schimbările și inovațiile educaționale, anticipând astfel modalitățile în
care se va realiza educația în viitor și situațiile profesionale și de viață
cărora vor trebui să le facă față actualii educați.
Pedagogia este o știință cu caracter interdisciplinar având ca obiect
studierea modalităților de producere intenționată a unor modificări
în plan cognitiv, afectiv emoțional și comportamental la nivelul
elevilor în direcția formării unei personalități armonios și echilibrat
dezvoltate.

10
Caracterul interdisciplinar al pedagogiei asigură creșterea capacității
de restructurare a pedagogiei în acord cu evoluția științei și a
societății în general.

11