DUMBRAVA VLADISLAVA

AMG III B

EDUCAȚIA
Cuvântul educație este de origine latina, deriva din substantivul „educatio” care
înseamnă creștere, hrănire, cultivare. Educația are sarcina de a pregăti omul ca
element activ al vieții sociale

Educația constituie obiectul de studiu al pedagogiei, abordabil din perspectiva

dimensiunii sale functional-stracturale ( Pedagogie, Științele pedagogice/
educației).

          Definirea educației la nivelul unui concept pedagogic fundamental,

presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitarea
funcțiilor specifice activității de formare-dezvoltare a personalității si a
structurii specifice de proiectare si de realizare a acesteia.

In aceasta perspectiva, educația reprezintă activitatea psihosociala proiectata la

nivelul unor finalități pedagogice care vizează realizarea funcției de formare-
dezvoltare permanenta a personalității umane prin intermediul unei acțiuni
pedagogice structurata la nivelul corelației educator-educat, desfășurata intra-
un câmp pedagogic deschis.

Etimologia cuvântului, de origine latina, sugerează complexitatea fenomenului

educației la nivelul a trei semnificații primare:

a. Educatio = creștere, hrănire,  formare;

b. Educo-educare = a creste, a hrăni, a forma, a instrui;

c.     Educo-educare = a scoate din (),  

Cele trei semnificații reflecta, in mod gradual, percepția sociala a fenomenului

educației, operabila din diferite perspective istorice:

a. Perspectiva limitata, reducționistă = creșterea, cultivarea plantelor;

b. Perspectiva general-umana = ‚alimentarea’, formarea omului pentru viată;

c. Perspectiva manageriala moderna = conducerea, dirijarea, orientarea unei

activități.

Dicționarul de pedagogie , dezvolta trei semnificații secundare, care pot fi

valorificate la nivelul unor repere metodologice necesare in analiza
Fenomenului:

a. Educația ca efect, realizat conform unui model propus de societate;

b. Educația ca proces, realizat prin dezvoltarea tuturor resurselor interne

ale ființei umane;

c. Educația ca ‚ansamblu de acțiuni’, integrate într-o activitate complexa de

formare-dezvoltare a personalității.

Aceste trei repere metodologice demonstrează ‚’extinderea actuala a noțiunii de

educație’ care reprezintă simultan: a) o activitate organizata instituțional
conform unor finalități pedagogice/orientări valorice;

d un produs al activității, determinabil si a-databil la cerințele societății;

e.Un proces, angajat intre mai multe ființe umane, aflate in diferite relații de
comunicare si de ‚modificare reciproca’ (Mialaret, Gaston, , .-)

Analiza educației presupune raportarea la trei repere metodologice: un reper

metodologic, de ordin social, care privește educația, in mod special, ca produs; un
reper metodologic de ordin psihologic, care privește educația, in mod special, ca
proces; un reper metodologic integrator, de ordin psihosocial, care privește
educația, in mod special, ca activitate cu o funcționalitate si o structura de
acțiune specifica.

Educația ca produs, reflecta o necesitate de natura sociala, care orientează

activitatea de formare-dezvoltare a personalității umane. Din aceasta
perspectiva trebuie înțeles ‚caracterul istoric si de clasa ‚ al educației, dar si
accentul sau național. Sunt trăsături sociale, in diferite ipostaze particulare,
desfășurate in timp si spațiu.

Educația apare astfel ca un produs al relațiilor sociale. Dinamica acestor relații

condiționează rezultatele educației de la nivelul continuității si al discontinuității
intre generații pana Ia nivelul ‚reproducerii ierarhiilor sociale’ , care nu a fost
eradicat nici chiar in societatea democratica, de tip informatizat.