Dimensiunile și laturile educației

Finalitatile sistemelor educationale contemporane vizeaza, implicit sau explicit,

formarea unei personalitati armonios dezvoltate. Necesitatea dezvoltarii multilaterale a
personalitatii umane prin educatie a condus astfel la structurarea multidimensionala a
activitatilor instructiv-formative.

Caracterul polivalent si multidimensional al activitatilor de instruire si formare,

caracter determinat de necesitatea dezvoltarii multilaterale a personalitatii subiectului
uman, se obiectiveaza la nivelul fenomenului educational contemporan în diversificarea
paletei finalitatilor educatiei si implicit a modalitatilor sale concrete de realizare.

Principalele dimensiuni ale educatiei la care vom face referire, dimensiuni derivate
din specificul si particularitatile diverselor scopuri si obiective urmarite, sunt educatia
intelectuala, educatia morala, educatia estetica, educatia religioasa si educatia
interculturala.

Educatia intelectuala

Din punct de vedere etimologic conceptul de intelect deriva din latinescul intelectus
care desemna la origine capacitatea de a cunoaste, de a opera cu fapte, notiuni,
principii si reguli de actiune. Evolutia societatii contemporane face ca educatia
intelectuala sa detina o pondere sporita în ansamblul activitatilor instructiv-formative.

Principalii factori care au determinat impunerea progresiva a educatiei intelectuale în

câmpul preocuparilor educationale sunt (cf. Salade, D., 1998, p.46) urmatorii:

Þ accentuarea caracterului intelectual al majoritatii activitatilor umane;

Þ implicarea a tot mai multor oameni în procesul creatiei materiale si spirituale, mai
ales a celei spirituale;

Þ explozia informationala si revolutionarea mijloacelor de informare în masa;

Þ necesitatea obiectiv impusa de a comuta accentul de la obiectivele de tip informativ

la cele de factura formativa, de la autoinstruire la autoformare;

Organizarea si desfasurarea educatiei intelectuale a avut ca repere teoretice

permanente orientarile si doctrinele psihologice cu privire la intelect si posibilitatile sale
de dezvoltare. Principalele abordari ale intelectului sunt (cf. Matei, C., 1996, p. 85-87)
abordarea nativista/inneista, abordarea ambiental-rationalista si abordarea
constructivista.
 Educatia morala

Alaturi de celelalte dimensiuni ale educatiei, educatiei morale îi revine un rol major în
asigurarea realizarii tuturor functiilor specifice ale actiunii instructiv-educative si cu
deosebire a celei privitoare la integrarea sociala a omului, stiut fiind faptul ca situarea în
cadrele existentei sociale conditioneaza în mod semnificativ devenirea personalitatii
subiectului uman.

Dinamica accelerata a schimbarilor de ordin social si cultural si cresterea ponderii

influentei nu întotdeauna benefice a mass-media sunt doar câteva dintre aspectele ce
caracterizeaza societatea contemporana.

Aceasta stare de fapt implica la nivelul scolii, în conditiile în care familia si societatea
în general se confrunta cu dificultati tot mai mari în efortul de transmitere a valorilor
autentice catre tinerele generatii, o concentrare progresiva a eforturilor si actiunilor cu
efecte de modelare a personalitatii în sfera educatiei morale.

Formarea si dezvoltarea dimensiunii morale, relational-valorice, a personalitatii

umane reprezinta una dintre prioritatile majoritatii sistemelor educative contemporane,
prioritate exprimata prin diversele formulari ale finalitatilor educatiei. Mobilizarea
resurselor umane si materiale ale diverselor institutii de învatamânt în directia asigurarii
unei educatii morale eficiente este determinata însa nu doar de analiza caracteristicilor
si problematicii societatii contemporane ci si de datele pe care le ofera istoria, cunoscut
fiind faptul ca declinul unei societati începe odata cu momentul în care aceasta se
dovedeste incapabila de a-si perpetua traditiile si valorile.

Educatia estetica

Societatea contemporana este nu doar o societate a informatiilor si a pragmatismului

ci si o societate construita pe fundamentele esteticului sub toate formele si modalitatile
sale de manifestare.

Pe toata durata istoriei sale existenta umana a fost o existenta derulata implicit sau
explicit sub semnul frumosului. Criteriile de factura estetica au jalonat sau cel putin au
încercat sa defineasca creatia umana atât în planul creatiei materiale cât si în acela al
creatiilor de ordin spiritual, existând un paralelism relativ constant între dezvoltarea
culturii si civilizatiei si progresul înregistrat în sfera esteticului.

Educatia religioasa
Formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii umane presupune existenta
unor actiuni instructiv-formative concertate, desfasurate în vederea modelarii
dimensiunii religioase a acesteia. Desi contestata de catre unii autori datorita identificarii
sale cu îndoctrinarea, educatia religioasa se impune tot mai mult în sfera preocuparilor
educationale contemporane. Motivele care au generat acest reviriment al educatiei
religioase sunt multiple si variate, începând cu promovarea pe scara larga a libertatilor
fundamentale ale omului (inclusiv dreptul la credinta) si terminând cu afirmatiile unora
dintre oamenii de cultura contemporani care vad în religie si educatia religioasa
principalul mijloc de contracarare a fenomenului actual de înstrainare ce îndeparteaza
omul de însasi fiinta si esenta sa. Indiferent de motivele care au determinat cererea de
educatie religioasa, scoala trebuie sa fie în masura sa raspunda adecvat acestei
solicitari.
Educatia interculturala
Fenomenul educational în general si educatia interculturala în special reprezinta una
dintre cele mai importante pârghii de restructurare a societatii românesti în vederea
angrenarii cu succes a acesteia în procesul deosebit de complex al integrarii europene.
Confruntata cu tensiunea dintre national si international ca tendinta globala, evolutia
societatii contemporane poate urma, în conditiile absentei unor demersuri instructiv-
formative eficiente, traiectorii greu previzibile, cu consecinte uneori nefaste si aproape
imposibil de estimat. În vederea evitarii aparitiei unor astfel de situatii se impune
acordarea unei atentii speciale locului si rolului detinut de educatia interculturala în
cadrul sistemului de învatamânt si a societatii în ansamblul sau.
In concluzie, educatia contribuie la realizarea idealului educational prin dimensiunile
sale care reprezinta continutul educatiei în plan intelectual, moral, religios, estetic si
interculturala, cu deschidere catre "noile educatii". În literatura pedagogica româneasca
sunt abordate cinci dimensiuni fundamentale ale educatiei: educatia intelectuala,
educatia morala, educatia estetica, educatia religioasa si educatia interculturala. Între
dimensiunile educatiei exista o strânsa interdependenta. Aceasta rezulta pe de o parte
din unitatea bio-psiho-sociala a personalitatii, care ne arata ca actiunile educative nu
pot fi compartimentate strict în functie de dominanta lor ( intelectuala, morala,
estetica, religioasa, interculturala), ele având efecte multiple, iar pe de alta parte, din
unitatea lor sistemica, adica "înfaptuirea sarcinilor unei laturi asigura câmp prielnic de
actiune pentru celelalte, dupa cum fiecare latura este influentata de actiunea celorlalte
laturi" ( I. Nicola).