EFICIENTIZAREA INTERACŢIUNII

ELEV-PROFESOR

Eficientizarea interacţiunii elev-profesor.

Diferenţierea stilurilor de învăţare.
Caracteristicile diferenţierii instruirii.
Caracteristici ale predării pentru o învăţare
activă.
Trei etape ale învăţării active: prezentarea,
aplicarea, revizuirea.
 Eficientizarea interacţiunii elev-profesor

Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev şi utilizarea

metodologiilor moderne pedagogia moderna pune
accentul pe strategii de predare care să
corespundă stilurilor individuale de învăţare.

La baza acestor modalităţi de interacţiune sunt

predarea în vederea învăţării active vizează relaţia
de predare-învăţare care stimulează activitatea
elevului
diferenţierea instruirii se caracterizează prin faptul
că profesorul clarifică ceea ce este important în
materia lui, înţelege şi respectă diferenţele între elevi,
iar performanţa este înţeleasă în termeni de
dezvoltare maximă a potenţialului şi succes individual
 Diferenţierea stilurilor de învăţare
Diferenţele dintre elevi sunt studiate şi luate ca bază
pentru proiectarea activităţilor.
Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul în care se
informează.
Elevii pot beneficia de consultaţii, în cadrul cărora pot
discuta despre preocupările lor individuale cu privire la
învăţare şi pot cere îndrumări.
Se fac evaluări care le permit elevilor să aplice teoria
în anumite situaţii din viaţa reală.
Oferta situaţiilor de învăţare este variată, se face apel
la o diversitate de stiluri pe care elevii le preferă în
învăţare.
Se folosesc frecvent sarcini cu mai multe opţiuni, se
fac alegeri bazate pe interese.
Învăţarea se concentrează pe folosirea
capacităţilor esenţiale pentru a valoriza şi
înţelege conceptele şi principiile de bază.
Timpul este folosit flexibil.
Se facilitează formarea capacităţilor de invăţare
independentă şi în echipă.
Evaluarea este continuă şi diagnostică pentru a
înţelege cum poate fi adaptată predarea la
nevoile elevilor. Elevii sunt evaluaţi pe mai multe
căi.
Activitatea se încheie cu solicitarea adresată
elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate,
a modului în care au învăţat şi de a evalua
succesul pe care l-au avut metodele de învăţare
în cazul lor.
 Caracteristicile diferenţierii instruirii
Profesorul clarifică ceea ce este important în
materia lui.
Profesorul înţelege, respectă şi construieşte pornind
de la diferenţele între elevi.
Predarea, învăţarea şi evaluarea sunt inseparabile.
Toţi elevii participă.
Profesorul solicită şi încurajează cooperarea cu
elevii.
Flexibilitatea utilizării resurselor este o caracteristică
a diferenţierii.
Performanţa este înţeleasă în termeni de dezvoltare
maximă a potenţialului şi succesului individual.
 Caracteristici ale predării pentru o învăţare activă:
cuprinde activităţi de prelucrare a noii materii învăţate,
care trebuie legate de ceea ce elevul ştie deja
sarcinile trebuie să le ofere elevilor ocazia de a se
autoevalua, de a corecta, de a discuta cu colegii, de a
primi reacţia profesorului, precum şi de a face alte
verificări
“predarea prin întrebări” sau descoperirea sub
îndrumare
elevii să îşi explice unii altora modul cum au înţeles un
anumit lucru
punerea de întrebări şi răspunsuri de “diagnoză” şi
utilizarea răspunsurilor greşite pentru a explora şi a
corecta greşelile
utilizarea conţinutul materiei pentru dezvoltarea
aptitudinilor
utilizarea sarcinilor şi întrebărilor care stimulează
gândirea elevilor de tipul: “de ce”, “cum”, “ai
putea să”, întrebări de judecată
utilizarea studiilor de caz care leagă subiectul
discutat de viaţa reală sau de experienţele
anterioare
utilizarea lucrului în grup, care solicită elevilor să
discute materia învăţată, astfel încât colegii să se
verifice între ei şi să înveţe unii de la alţii
explicarea relaţiei dintre părţile subiectului şi
întregul, dintre subiectul de astăzi şi alte subiecte
utilizarea resurselor generoase, plurisenzoriale şi
activităţilor energice şi crearea atmosferei de
amuzament atunci când este posibil pentru
stimularea ritmul învăţării
 Trei etape ale învăţării active
Prezentarea
Explicaţiile sunt date (sau create de către elev)
pentru a lega, în mod persuasiv, materia predată de
învăţarea şi experienţa anterioară.
Aplicarea
Elevul desfăşoară o activitate care îi impune să
aplice materialul prezentat. (Învăţând şi făcând).
Revizuirea
Elementele cheie sunt consolidate prin subliniere şi
repetiţie. Elevul îşi confirmă concepţiile, care sunt
corecte şi corelate cu învăţarea anterioară şi îşi
corectează erorile şi neînţelegerile din învăţare.
 Predarea în vederea învăţării active

Trei etape ale învăţării active:

Prezentarea Aplicarea Revizuirea

Diferenţierea instruirii
Se poate diferenţia:
PROCESUL
CONŢINUTUL
PRODUSUL (rezultatul)