Cuprins

1. Introducere..............................................................................................................................2
2. Documentare prealabilă. Delimitări conceptuale....................................................................2
2.1. Definiții............................................................................................................................2
2.2. Teorii ale abandonului școlar...........................................................................................4
2.3. Cauze și efecte..................................................................................................................5
3. Abandonul școlar în județul Prahova......................................................................................7
3.1. Obiectivele cercetării........................................................................................................7
3.2. Ipoteza de lucru................................................................................................................8
3.3. Metoda de cercetare:........................................................................................................8
3.4. Efective școlare la nivelul județului Prahova.  Descrierea lotului de participanți la
studiu.......................................................................................................................................8
4. Concluzii.................................................................................................................................9
5. Instrumentul de lucru - Chestionar.......................................................................................10
6. Bibliografie...........................................................................................................................15
1. Introducere
Abandonul şcolar este considerat una dintre marile provocări ale politicilor
educaţionale la nivel global, inclusiv al celor din Uniunea Europeană, nefiind doar o problemă
la nivelul României, care, este important de menționat totuși, că alături de Bulgaria se află în
topul abandonului şcolar din Uniunea Europeană, unde lideri la această categorie sunt Malta
şi Portugalia. Statistic vorbind, la nivelul Uniunii Europene, acest fenomen afectează peste
patru milioane de tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani, care au părăsit sistemul
educaţional la nivelul primului ciclu al învăţământului secundar şi nu urmează nicio formă de
studii sau formare (conform definiţiei Uniunii Europene). Acești tineri intră rapid într-o
spirală descendentă, caracterizată de eşec, un nivel scăzut al stimei de sine, stigmatizare şi
excluziune socială şi vocaţională. În plus, mulţi dintre aceşti tineri fie nu îşi găsesc de lucru,
fie au locuri de muncă de joasă calificare şi, adesea, instabile, la care se adaugă aspecte legate
de veniturile scăzute, dependenţa de subvenţiile guvernamentale şi deteriorarea sănătăţii fizice
şi mentale ca urmare a condiţiilor de viaţă precare, toate acestea conduc adesea la retragere
socială, la o atitudine fatalistă faţă de viaţă şi la o implicare substanţial redusă în societate,
ceea ce face ca fenomenul abandonului școlar să fie, pe lângă una dintre cele mai mari
provocări ale politicii din domeniul educaţiei, așa cum am menționat anterior, şi un subiect
politico-economic important.

2. Documentare prealabilă. Delimitări conceptuale.

2.1. Definiții

Problematica abandonului școlar este vastă, raportând-se nu numai la câmpul educativ,

ci și la spațiile culturale, economice, politice, sociale, la opțiunile fundamentale ale unei
societăți.
Acesta se distinge prin intensitatea maximă a devalorizării educației școlare și
anihilarea motivației pentru învățătură, marcând eșecul adaptării reciproce a elevului la
cerințele școlare, dar și a școlii la trebuințele individuale de învățare ale elevului.
Termenii abandon şcolar şi părăsirea timpurie a şcolii sunt fenomene distincte. Astfel,
abandonul şcolar face referire la elevii care renunţă să mai frecventeze şcoala, iar părăsirea
timpurie a şcolii face referire la tinerii cu vârste cuprinse între 18–24 de ani, care au părăsit
şcoala înainte de finalizarea învăţământul obligatoriu, neurmând nici un alt program de
formare profesională sau calificare (Bonea, 2019, p. 387).
Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studii. Efectul abandonului școlar are consecințe grave, deoarece tânărul care nu
are nici o calificare profesională indispensabilă integrării sale socio-economice, nici formarea
morală și civică necesare exercitări rolului de cetățean al unei comunități, nu reușește practic
să se adapteze corespunzător vieții sociale. Neavând nicio calificare, cei ce abandonează
școala sunt viitorii șomeri și reprezintă pe termen mediu și lung, o sursă de dificultăți pentru
societate dar și de pierderi pentru ei înșiși.
Tinerii care renunță prematur la studii se confruntă cu șomajul, sărăcia şi
marginalizarea (McGrath & Van Bergen 2015, 2–5). Școala românească a trecut prin mai
multe procese de schimbare și modernizare, însă nu suficient de eficiente ca sa facă față
problemei abandonului școlar. Astfel, își face loc analfabetismul funcțional, slaba motivare
economică a profesorilor şi modernizarea timidă a școlilor din mediul rural.
În limbajul de specialitate se realizează o diferență între termenele de „părăsirea
timpurie a școlii” respectiv „abandonul școlar”. Termenul „părăsirea timpurie a școlii”
include renunțarea la toate formele de educație și formare profesională înainte de finalizarea
învățământului secundar superior sau echivalentul în educația și formarea profesională (ciclul
superior al liceului, clasele XI – XII/XIII, precedat, după caz, de anul de completare) până
când „abandonul școlar” este utilizat cu un sens mai restrâns: ea se referă la întreruperea unui
curs în desfășurare în învățământul general sau profesional și de formare.
Părăsirea timpurie a școlii reprezintă un potențial pierdut. Acesta are costuri sociale
(ruptură socială, cerere mai mare în sistemul de sănătate și coeziune socială mai redusă) și
costuri economice (productivitate mai scăzută, venituri fiscale mai mici și o creștere a
alocațiilor sociale acordate).
Socializarea joacă un rol esențial în dezvoltarea copilului și poate determina într-o
oarecare măsură gradul său de adaptivitate la condițiile sociale ale mediului în care se află.
Socializarea este un proces psihosocial de transmitere-asimilare a atitudinilor,
valorilor, concepțiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunități în
vederea formării, adaptării si integrării sociale a unei persoane (Zamfir, 1993, p. 555).
 Ca proces continuu, socializarea se realizează prin diverse mecanisme, cum ar fi:
adoptarea succesiva de statusuri si roluri(copil mic, preșcolar, școlar, adolescent etc.),
învățarea sociala, învățarea instituționalizată, jocul, imitația, identificarea etc. Specificul
socializării în familie (denumita si socializare primara) e dat de caracterul ei constrângător, de
cadrul informal in care se realizează și in care climatul de securitate afectiva joaca rolul
primordial.(Cristina Neamțu, 2003, p.66)

2.2. Teorii ale abandonului școlar

Abandonul școlar este tratat și văzut din mai multe perspective și teorii, anume:
1) Perspectiva ecologică (Urie Bronfenbrenner 1975/2005): Teoria ecopsihologică
explică dezvoltarea umană, plasând copilul în centrul unui ecosistem împărțit în patru părți:
a) nivelul microsistemic (școala, familia, grupul de egali);
b) nivelul mezosistemic (diferite interacțiuni între microsisteme);
c) nivelul exosistemic (microsistemele, mezosistemul si grupurile de apartenență ale
părinților);
d) nivelul macrosistemic (modelele culturale). Fiecare nivel exercită anumite influențe
asupra celorlalte sisteme, aflându-se în strânsă legătură.
2) Teoria individualismului metodologic (Cohen 1955; Weerman 2010; Henry 2007;
Lucero 2015; Bradshaw et al. 2008 ): Eșecul școlar este explicat din perspectiva subculturilor
sociale din mediile defavorizate, marginalizate. Avantajele școlarizării sunt subestimate, în
timp ce activitățile ilicite pot aduce mai multe avantaje. Subcultura socială influențează în
mod negativ atât familia, cât și individul în luarea deciziilor sale și în manifestarea
comportamentelor.
3) Perspectiva behaviorismului (Tolman 1954; Bonea 2012): Comportamentul negativ
al indivizilor este întărit prin intermediul rolurilor jucate de către factorii de mediu. Astfel,
recompensa și pedeapsa venite în urma unui comportament sunt evaluate de către individ,
întărindu-i convingerea de a adopta o anumită conduită în detrimentul alteia. Mediul
înconjurător condiționează și decondiționează individul, determinând preluarea și imitarea
comportamentelor și a atitudinilor. Astfel, schemele de comportament deviant sunt acceptate
și reproduse de către individ.
4) Perspectiva biologică (Lombroso 1835/1909; Di Tullio 1956): Diversele reacții
hormonale și chimice pot avea influență asupra individului în plan cognitiv și emoțional-
comportamental. O cantitate mai mare de hormoni androgeni pot determina comportamentul
deviant al individului. De asemenea, diversele stigmate de natură anatomică pot influența și
ele conduita negativă a unui individ.

2.3. Cauze și efecte

Abandonul şcolar nu este un fenomen „favorizat” de o singură cauză, putând fi

explicat doar printr-un complex cauzal ce cuprinde cauze psihologice, sociale, dar și
psihopedagogice. 
Literatura de specialitate plasează cauzele psihologice în sfera elevului, fiind acele
aspecte care țin de acesta, de structura lui particulară, referindu-se la anumite probleme grave
de sănătate de natură anatomico-fiziologice (de exemplu - malformaţii corporale sau defecte
senzoriale, inclusiv handicapul fizic) care dau naştere unor complexe de inferioritate şi în
cazul în care acest copil nu este susţinut afectiv și fizic (există cazuri în care copilul trebuie
ajutat să se deplaseze) de către cei din jur, el va deveni tot mai suspicios şi timorat în situațiile
şcolare evitând pe cât posibil acţiunile de grup şi în final va abandona definitv şcoala. În plus,
vorbim în această categorie și de cauze psihologice care țin de deficiențe ale dezvoltării psiho-
intelectuale (cum ar fi nivel redus al inteligenţei, autismul infantil, profunda interiorizare a
ideilor, a sentimentelor proprii, îndepărtarea de realitate, hipersensibilitate sau irascibilitate),
aspecte care stau la baza crizelor impulsive şi a reacţiilor negative ce în final duc la abandon
şcolar.
Alături de şcoală, familia reprezintă un instrument esenţial de reglare a legăturilor
copilului cu mediul. Familia este unul din factorii hotărâtori care contribuie la formarea
personalităţii acestuia, pregătindu-l astfel pentru viaţă, despre familie știindu-se că în cadrul
său se realizează socializarea primară a copilului.  Astfel, de felul în care se achită de sarcinile
care-i revin, de modul în care-şi asumă propriile-i roluri depinde dezvoltarea ulterioară a
copilului. 
În acest caz, a doua categorie a cauzelor care favorizează abandonul școlar este
reprezentată de cauzele sociale, fiind acele aspecte care ţin de familie, condiţiile socio-
economice ale acesteia, concretizate în probleme ca sărăcie, stil parental indiferent, neglijent,
familii dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în străinătate. Starea materială bună a
familiei este un factor important al reuşitei şcolare, disponibilităţile financiare existente
putând susţine şcolarizarea (taxe, rechizite, cărţi etc.) şi crearea condiţiilor necesare studiilor
de lungă durată şi pentru profesii solicitate imediat pe piaţa forţei de muncă. Putem vorbi de
adevărate bariere socio-economice care reduc şansele familiilor sărace de a-şi trimite copiii la
şcoală, cum ar fi: asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu mâncare pentru şcoală, lipsa
îmbrăcămintei şi încălţămintei sezoniere, lipsa condiţiilor locative necesare studiului,
costurile/ cheltuielile educaţionale ridicate. 
De asemenea, familia, prin tonalitatea și atmosfera sa afectivă, prin dimensiunea sa
culturală şi gradul ei de integrare socială, constituie un mediu educativ determinant. Orice
dezacorduri, tensiuni existente sau probleme (precum o tragedie ce a avut loc în familie,
familie dezbinată, probleme de violenţă şi abuz, diverse tensiuni între membrii familiei,
implicarea unuia sau mai multor membrii ai familiei în activităţi ilegale, migraţia unuia sau a
ambilor părinţi, relaţie defectuoasă dintre familie şi şcoală) existente în mediul familial vor
genera în conştiinţa copilului îndoieli, reticenţe sau reacţii neadaptative. Un alt aspect
important este reprezentat aspectul controlului.. Familiile copiilor care abandonează şcoala
sunt, de asemenea, deficitare sub aspectul controlului parental exercitat, acest deficit
manifestându-se prin: lipsa ajutorului la învăţătură din partea părinţilor (lipsa sprijinului
părinţilor în pregătirea şcolară a copiilor contribuie într-o mare masura la randamentul şcolar
scăzut al acestora), dar și prin lipsa controlului asupra activităţii copiilor în timpul liber;
aceasta se datorează fie mediului familial dezorganizat, caracterizat de violenţă şi consum de
alcool, fie faptului că părinţii sunt mult prea ocupaţi, neputând astfel să-şi supravegheze
copiii.
În ceea ce privește aspectul cultural, elevul provenit dintr-un mediu familial favorizant
beneficiază, chiar de la începutul şcolarităţii, de un "tezaur cultural" identic sau foarte
apropiat de cultura vehiculată de şcoală, ceea ce îi va asigura succesul şcolar şi, ulterior, cel
profesional. Totodată, copilul aparţinândunei astfel de familii este stimulat să frecventeze
diferite instituţii culturale şi să participe larealizarea unor activităţi culturale intrafamiliale.
Prin comparaţie cu aceste familii, cele cu un mediu defavorizant nu pot să asigure copiilor
referinţele culturale minime, necesare pentru a valorifica eficient oferta şcolară existentă.
O altă categorie în ceea ce privește explicarea fenomenului de abandon școlar este
reprezentată de cauzele psihopedagogice, fiind cele care ţin de contextul şcolar specific
(inclusiv relaţia profesor-elev) și care se concretizează în presiunea grupului, supraîncărcarea
şcolară, comunicarea defectuasă elev-profesor (ironizarea, umilirea elevului) evaluarea
subiectivă, frica de evaluare, conflict cu colegii, practici educative percepute de elevi ca fiind
nedrepte, frustrante, incompatibilitate între aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta
educaţională a şcolii. Mai exact, în ceea ce privește cadrele didactice, stilul didactic și
programa școlară, cauzele abandonului școlar se referă la greşelile metodice ale cadrelor
didactice în timpul predării, cunoaşterea insuficientă a elevilor de către cadrele didactice care
predau la clasă, absenţa, în cadrul şcolii a unei griji permanente a cadrelor didactice pentru
„elevii slabi” la învăţătură.
Factorii generali de ambianţă educaţională atrag atenţia asupra rolului contextului
social în care se face educaţia, respectiv asupra valorii şi importanţei pe care statul şi diferite
alte instituţii o acordă învăţământului în ceea ce priveşte integrarea, succesul profesional şi
social al elevilor. Astfel, există și o influență semnificativă din partea școlii, fiind vorba de
probleme la nivelul acestei instituții, pe de-o parte probleme de ordin financiar (resurse
insuficiente alocate pentru învăţământ, repararea şcolilor, dotarea claselor şi a şcolilor cu
grupuri sanitare, instalaţie termică, etc.)., iar pe de lată parte probleme privind capitalul uman,
care se referă la calitatea resurselor umane de care dispune școala (problema cadrelor
didactice din mediul rural, dar și rolul cadrelor didactice în diferite comunități). 
Consecinţele părăsirii şcolii sunt resimţite de persoana în cauză pe tot parcursul vieţii,
reducându-i şansele de participare la viaţa socială, culturală şi economică a societăţii. De
asemenea, pentru cel care a abandonat şcoala creşte riscul de şomaj, sărăcie şi excluziune
socială. Va avea consecinţe asupra remuneraţiei primite de-a lungul carierei, a bunăstării şi a
sănătăţii atât a sa cât şi a copiilor săi. Abandonul şcolar al părinţilor reduce şansele copiilor de
a reuşi la şcoală.
Efectele abandonului şcolar se resimt pe termen lung asupra evoluţiei societăţii şi
creşterii economice. Cei care au părăsit timpuriu şcoala au tendinţa să participe mai puţin la
procesul democratic şi sunt cetăţeni mai puţin activi. Abandonul şcolar afectează şi procesul
de inovare şi creştere, pentru că aceasta se bazează pe forţa de muncă competentă în întreaga
economie, nu doar pe cea din sectoarele de înaltă tehnologie.
Potrivit Comisiei Europene, „reducerea cu numai un punct procentual a ratei europene
medii de părăsire timpurie a şcolii ar permite economiei europene să dispună în fiecare an de
aproape o jumătate de milion suplimentar de tineri lucrători calificaţi potenţial”.
3. Abandonul școlar în județul Prahova
3.1. Obiectivele cercetării

Obiectivul general al cercetării este acela de a analiza situația abandonului școlar în

unitățile de învățământ din județul Prahova, pentru a determina principalele cauze ale acestui
fenomen.
Obiectivele specifice constau în:
1. Identificarea numărului de elevi care au abandonat școala în anul școlar 2019-2020.
2. Evidențierea motivelor pentru care unii copii nu frecventează școala.
3. Relevarea modului în care copiii care nu frecventează școala își petrec timpul.

3.2. Ipoteza de lucru

Pornind de la ipoteza că abandonul școlar este o urmare a anumitor factori de natură

socio-economică și educațională, prezenta cercetare se va derula în rândul populației de elevi
din unități școlare din mediul urban și rural din județul Prahova, care includ nivelul gimnazial
I-VIII/V-VIII.

3.3. Metoda de cercetare: Sondaj pe bază de chestionar adresat elevilor selectați în

eșantion completat față în față de către operatori de interviu special instruiți în acest sens.

3.4. Efective școlare la nivelul județului Prahova.  Descrierea lotului de

participanți la studiu

Conform datelor publicate de Inspectoratul Școlar Județean Prahova în studiul privind

Starea Învățământului în anul școlar 2019-20201, în județul Prahova există 625 unități de
învățământ de stat (602 unități de învățământ de masă, fiind incluse aici grădinițe cu program
normal, grădinițe cu program prelungit, școli primare, școli gimnaziale, colegii, licee, dar și
centre de excelență și 22 de unități de învățământ care cuprind, printre altele, școli speciale și
sanatoriale, cluburi sportive, cluburi ale copiilor etc.). În ceea ce privește învățământul

1
http://www.isj.ph.edu.ro/blog/arhiva
https://onedrive.live.com/?authkey=%21AMNtOaaJICj
%5Fbm8&cid=363E711586A8E0B3&id=363E711586A8E0B3%212247&parId=363E711586A8E0B3%212246&o=
OneUp
particular, județul Prahova are 25 de unități de învățământ (13 grădinițe, 2 școli primare, 2
școli gimnaziale, 1 liceu, 1 școală profesională și un număr de 7 școli postliceale). 
Același raport ne prezintă situația elevilor înscriși în anul școlar 2019-2020 în județul
Prahova, numărul acestora fiind de 100.223 la buget și 153 la taxă în învățământul de masă,
iar în ceea ce privește învățământul special, aici sunt înscriși 772 de elevi la toate nivelurile de
învățământ.
Ne propunem ca în cadrul cercetării pe care o desfășurăm privind problema
abandonului școlar la nivelul Județului Prahova printr-o sondare pe bază de chestionar să
avem 385 de participanți cu respondenți din fiecare unitate de învățământ, atât din sistemul de
stat, cât și din cel privat. 

4. Concluzii

Prevenirea riscului de abandon școlar, prin identificarea tinerilor cu probleme și

sprijinirea lor este esențială în reducerea ratei de părăsire timpurie a studiilor. Este necesară
implicarea totală a cadrelor didactice deoarece se află în legătură directă cu elevul și familia
sa. Identificarea din timp a riscului poate împiedica tânărul să părăsească școala. Școala în
sine trebuie responsabilizată cu prevenția, motivarea și ajutarea elevilor să se integreze în
colectiv.
Problema abandonului școlar nu poate și nu trebuie să fie tratată cu superficialitate.
Sunt necesare analize atente și clare pentru efectuarea unei diagnoze corecte în scopul
identificării unor soluții cât mai eficiente de diminuare a fenomenului. Depistarea timpurie a
riscurilor pe care elevii și familiile acestora le prezintă solicită o strategie care să
implementeze existența asistenților sociali în fiecare unitate școlară, în vederea prevenirii
abandonului studiilor de către elevi (Lewis et al. 2005, 731–732).
Prevenirea fenomenului de abandon școlar comportă anumite limite. Oricât de bine
gândită și de fundamentată științific ar fi, limitele ei apar datorită multitudinii de fenomene
care condiționează prin interacțiunea lor abandonul școlar. Făcând analogia între abandonul
școlar și pre delincvență, eficacitatea acțiunii preventive este subminată de limite interne
și/sau limite externe.
După Hurjui (p. 10), între limitele externe putem enumera:
a. Abandonul școlar a existat și există în orice tip de societate, deci el nu poate fi
eliminat.
 b. Eliminarea tuturor cauzelor care determină abandonul școlar este practic
imposibilă. Măsurile de prevenire nu-și pot propune decât intervenții asupra factorilor
responsabili de abandonul școlar în vederea limitării acțiunii lor nocive.
c. Deseori măsurile preventive nu sunt bine coordonate și ele nu-și ating scopul.
Limitele interne se referă la:
a. Scăderea eficacității acțiunilor preventive, datorită neimplicării în acțiunea
preventivă a tuturor forțelor sociale interesate.
b. Nu toți actorii sociali reacționează la metodele de prevenție, mai ales datorită
caracteristicilor de personalitate.
c. Prevenția nu poate depăși anumite concepții și comportamente pe care
societatea le construiește prin promovarea anumitor valori și practici sociale.
d. Activitățile preventive fac apel la diverse tehnici, dar nu toate din cale utilizate
sunt pertinente. Unele solicită costuri prea ridicate ceea ce le face greu aplicabile.

5. Instrumentul de lucru - Chestionar

Dimensiuni:
 Întrebări de date factuale
 Preferințe
 Situație familială
 Situație educațională
 Stare materială
 Suport (din partea părinților sau profesorilor)
 Mediul școlar
 Incluziune/Excluziune socială

Q1. Mediul de proveniență:

1. Urban
2. Rural

Q2. Genul respondentului:

1. Masculin
2. Feminin
 Q3. Ce clasă ești?
(întrebare deschisă)

Q4. Mai ai frați/surori?

1. Da
2. Nu
9. Nu știu/Nu răspund

Q4.1. Dacă da, câți/câte?

Q5. Ce ocupație au părinții tăi?

Q6. Ce studii au părinții tăi?

Mama Tata
Școala primară Școala primară
Școala gimnazială Școala gimnazială
Liceu Liceu
Facultate Facultate

Q7. Ce îți place să faci în timpul liber? (se pot alege mai multe variante de
răspuns):
1. Să ies cu prietenii
2. Să mă plimb
3. Să citesc
4. Să desenez/pictez
5. Să cânt/dansez
6. Să petrec timp cu familia
7. Să îmi ajut familia la treburile gospodărești
8. Altă activitate. Care?............................................
9. Nu știu/Nu răspund

Q8. De ce consideri tu că unii copii renunță să mai meargă la școală?

 Q9. Îți place să mergi la școală?
1. Da
2. Nu
9. Nu știu/Nu răspund

Q9.1. De ce îți face plăcere să mergi la școală?

1. Pentru că mă întâlnesc cu prietenii
2. Orele sunt interesante
3. Îmi place să învăț lucruri noi.
9. Nu știu/Nu răspund

Q9.2. De ce nu îți placă să mergi la școală:

1. Nu îmi place să învăț
2. La școală e plictisitor
3. Colegii sunt răutăcioși cu mine
4. Profesorii nu se comportă frumos
5. Părinții nu își permit să mă trimită la școală
6. Alte probleme? Care?....................................
9. Nu știu/Nu răspund

Q10. Care este materia care îți place cel mai mult?

Q11. Crezi că profesorii fac diferențe între elevii mai silitori și cei mai puțin
silitori?
1. Da
2. Nu
9. Nu știu/Nu răspund

Q12. Ce comportament au profesorii față de elevii mai puțin silitori?

1. Le explică încă odată acolo unde nu au înțeles
2. Fac exerciții suplimentare cu ei
3. Nu îi bagă în seamă
4. Îi ceartă din diferite motive
9. Nu știu/Nu răspund

Q13. Îți dorești să continui studiile?

1. Da
2. Nu
9. Nu știu/Nu răspund

Q14. În ce bancă stai la școală?

Q15.1 Cum te înțelegi cu colegii de clasă?

Foarte rău Rău Nici bine, nici Bine Foarte bine
rău
1 2 3 4 5
Q15.2. Dar cu cei de la alte clase?
Foarte rău Rău Nici bine, nici Bine Foarte bine
rău
1 2 3 4 5

Q16. Cât de bine te înțelegi cu profesorii de la clasă?

Foarte rău Rău Nici bine, nici Bine Foarte bine
rău
1 2 3 4 5

Q17. Pe o scară de la 1 la 10, cât de bine te simți la școală?

1
(Deloc bine)

Q18. Primești ajutor din partea părinților pentru rezolvarea temelor?

1. Da, doar de la mama
2. Da, doar de la tata
3. Da, și de la mama și de la tata
4. Nu, nici de la mama, nici de la tata
9. Nu știu/Nu răspund

Q19. Cât de des primești ajutor pentru rezolvarea temelor?

Niciodată Rar Nici des, nici rar Des Foarte des
1 2 3 4 5

Q20. Cât de ușor/greu îți este să ajungi zilnic la școală?

Foarte greu Greu Nici greu, nici ușor Ușor Foarte ușor
1 2 3 4 5
 6. Bibliografie

1. Bonea, G. V. (2019). Abandonul școlar. Revista Calitatea Vieții. (4). 387– 403.
2. Hurjui, A. (n.d). Prevenirea și combaterea abandonului școlar.
https://www.academia.edu/12080914/PREVENIREA_
%C8%98I_COMBATEREA_ABANDONULUI_%C8%98COLAR.
3. Lewis, R., Romi, S., Qui, L. & Katz, Y. (2005). “Teachers' classroom discipline and
student misbehavior in Australia, China and Israel”. SUA: Teach. Teach. Education, (21). 729–
741.
4. McGrath, K., Van Bergen, P. (2015). “Who, when, why and to what end? Students at
risk of negative student-teacher relationships and their outcomes”. SUA: Education Res. Review.
(14). 1–17.
5. Neamțu, C., (2003). Devianţa școlară. Iași: Polirom
6. Prevatt, F., Kelly, F. (2003). “Dropping out of school: a review of intervention
programs”. SUA: J. School Psychology. (41). 377–395.
7. Zamfir, C. (1998). Dicționar de sociologie. București: Babel.