Sunteți pe pagina 1din 26

1.

Criminologia este:
a. o ştiinţă pur juridică
b. o ştiinţă pur socială
c. o ştiinţă socio-juridică.

2. Criminologia se caracterizează prin faptul că:


a. studiază toate fenomenele sociale
b. este autonomă în raport cu celelalte ştiinţe socio-juridice
c. este descriptivă şi explicativă.

3. Criminologia se înrudeşte cu:


a. dreptul penal şi criminalistica
b. dreptul civil şi procedura civilă
c. penologia şi sociologia.

4. Obiectul criminologiei îl reprezintă studiul:


a. crimei, ca fapt individual
b. criminalităţii, ca fenomen social
c. făptuitorului şi victimei faptei sale.

5. Scopul criminologiei:
a. constă în sancţionarea tuturor celor care comit fapte reprobabile pentru societate
b. este imediat şi mediat
c. constă în stabilirea cauzelor care determină producerea criminalităţii.

6. Scopul general al criminologiei:


a. constă în fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să determine prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional
b. constă în stabilirea cauzelor care determină producerea criminalităţii.
c. este identic cu al celorlaltor ştiinţe juridico-penale.

7. Cauzele ce determină criminalitatea pot fii:


a. endogene şi exogene
b. biologie şi psihologice
c. numai sociologice.

8. Funcţiile criminologiei:
a. constau în fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să determine prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional
b. constau în descrierea şi explicarea fenomenului infracţional
c. au rol profilactic (anticipativ) şi predictiv (preventiv).

9. Funcţia descriptivă:
a. este cea mai importantă funcţie a criminologiei
b. demonstreză atât existenţa unor diferenţe semnificative între infractori şi non-infractori, cât şi
evoluţia stării infracţionale pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată
c. utilizează conceptele operaţionale precum: mediul, terenul, personalitatea, actul.

10. Situaţiile precriminale pot fi:


a. specifice sau periculoase în care ocazia nu trebuie căutată de infractor
b. situaţii nespecifice sau amorfe în care ocazia trebuie căutată de infractor
c. situaţii mixte sau intermediare în care, pe de o parte, situaţia este căutată, iar pe de altă parte
există un stimul specific rezultat din presiunea exercitată asupra individului pentru a comite fapta.
11. Mediul social ca factor descriptiv:
a. poate fii micro şi macro
b. cel macrosocial se referă la familie, anturaj cel cultural şi politic
c. cel micro poate fii ocazional, impus şi ales.

12. Funcţia explicativă:


a. este cea mai importantă funcţie a criminologiei moderne
b. utilizează conceptele operaţionale precum: mediul, cauza, condiţia, efectul, factorul, mobilul,
indicele
c. utilizează conceptele operaţionale precum: factor criminogen şi criminofeneza.

13. Funcţia predictivă:


a. vizează anticiparea unor modificări cantitative şi calitative în dinamica fenomenului
infracţional, atât în ceea ce priveşte tipologiile infracţionale, cât şi autorii implicaţi
b. conceptele operaţionale de ordin predictiv sunt: prezent, viitor, probabilitate, similitudine,
extrapolare, hazard, risc, prognoză.
c. utilizează formule matematice şi de statistică.

14. Funcţia profilactică:


a. reprezintă scopul imediat al criminologiei
b. se materializează în sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalităţii, în înlănţuirea lor
logică şi transpunerea acestora într-un sistem coerent de măsuri de prevenire şi combatere a
fenomenului infracţional
c. conceptele operaţionale sunt: reacţie socială, control social, modelul clasic de prevenire,
modelul social de prevenire, răspuns social, tratament, resocializare, reintegrare socială.

15. Criminalitatea poate fi:


a. reală, aparentă şi legală.
b. masculină şi feminină
c. gravă, mijlocie şi uşoară.

16. Ramurile criminologiei sunt:


a. internă şi internaţională
b. clinică
c. dinamică.

17. Mijloacele de luptă împotriva crimei şi a criminalităţii:


a. sunt pur juridico-penale
b. sunt juridice şi empirice
c. prin intermediul lor legiuitorul decide incriminarea sau modificarea sancţiunii penale a unui
anumit comportament.

18. Identitatea dintre criminologie şi dreptul penal există sub aspectul:


a. funcţiilor lor comune
b. instituţiilor lor comune
c. sopului lor mediat identic.

19. Criminologia:
a. influenţează dreptul penal privind incriminarea sau dezincriminarea unor fapte
b. se subordonează dreptului penal, depinzând de acesta
c. are un scop şi funcţii proprii.
20. Izvoarele cercetării criminologice sunt:
a. statisticile (interne şi internaţionale)
b. studiile de caz
c. sondajele (de victimizare, aoto-raportare şi de opinie).

21. Metodele utilizate în criminologie sunt:


a. observaţiei şi experimentală
b. clinică şi comparativă
c. chestionarul şi interviul.

22. Sunt adevărate afirmaţiile:


a. metodele utilizate în criminologie sunt împrumutate de la alte ştiinţe, fără a fi adaptate
obiectului de studiu al criminologiei
b. predicţia este o metodă, dar şi o funcţie a criminologiei
c. observaţia este şi metodă, dar şi o tehnică în criminologie.

23. Observarea ca metodă poate fii:


a. empirică şi ştiinţifică
b. directă şi indirectă
c. globală şi parţială.

24. Experimentul, ca metodă în criminologie poate fi:


a. de laborator şi de teren
b. ante şi post factum
c. provocat şi invocat.

25. Metoda clinică:


a. este specifică criminologiei
b. cercetează cazul individual în scopul formulării unui diagnostic şi prescrierii unui tratament
c. nu operează cu variabile ci se bazează pe anamneză (istoria cazului sau studiul de caz).

26. Metoda tipologică:


a. constă în descrierea unor tipuri particulare de criminali (de ocazie, profesionist, pasional,
violent, escroc)
b. conduce la stabilirea unei tipologii criminologice a actului infracţional.
c. aceasta reprezintă şi o tehnică de lucru în criminologie.

27. Metoda comparativă:


a. în aplicarea ei exclude utilizarea celorlaltor metode
b. presupune cel puţin trei elemente care urmează a fi comparate
c. ea presupune existenţa antrerioară a anumitor criterii.

28. Metodele de predicţie:


a. sunt strâns legate de funcţia predictivă a criminologiei
b. stabileşte evoluţia în timp a criminalitatii (dinamica sa)
c.are un caracter accesoriu în criminologie.

29. Conceptul de criminologie:


a. a fost stabilit de italianul Cesare Lombroso
b. provine din limba geacă şi latină
c. a fost stabilit de Rafaele Garofalo.

30. Teoriile cauzalităţii în criminologie sunt:


a. biologice b. Psihologice c. sociologice.
31. Cesare Lombroso este fondatorul teoriei:
a. eredităţii
b. biotipurilor criminale
c. atavismului evoluţionist.

32. Omul atavic reprezintă:


a. omul dezvoltat corespunzător epocii în care trăieşte
b. omul subdezvoltat, cu stigmate înnăscute
c. omul cu predispoziţii clare spre comiterea de fapte antisociale.

33. Lucrarea "L'uomo delinquente" (Omul delincvent) îi aparţine lui:


a. Enrico Ferri
b. Cesare Lombroso
c. Ralaele Garoffalo.

34. Termenul de "criminal înnăscut" a fost inventat:


a. Lombroso
b. Enrico Ferri
c. Darwin.

35. Teoria lui Lombroso se găseşte în teoriile:


a. evoluţioniste ale lui Darwin
b. recapitulaţiei a lui Haekel
c. biotupurilor criminale.

36.Care dintre următoarele teorii aparţin curentului biologic:


a. Teoria atavismului evoluţionist, teoriile "eredităţii"
b. Teoriile biotipurilor criminale, constituţia biopsihologică şi inadaptarea socială
c. Teoria constituţiei delincvente, teoria freudiană.

37. Conceptul specific teoriei lui Lombroso este:


a. omul se trage din regnul animnal şi are unele conduite specifice acestuia
b. omul atavic este omul sălbatic, necivilizat
c. omul devine un criminal el nu se naşte.

38. Studiile de arborele genealogic, pe gemenii monozigotici şi dizigotici şi cercetările de


antropologie comparată sunt specifice teoriei:
a. biotipurilor criminale
b. eredităţii
c. freuidiene.

39. Teoriile biotipurilor criminale au clasificat tipul de criminal în:


a. leptosom sau astenic, caracterizat prin trăsături longiline, umeri înguşti şi musculatură
subdezvoltată
b. atletic, cu musculatură puternică, robust, prezintă o bună stabilitate psihologică dar
ocazional poate deveni exploziv
c. picnic, scund şi rotund, cu tendinţe spre îngrăşare
d. displastic.
40. Teoria inadaptării sociale, potrivit lui Kinberg, are la bază ideea:
a. inadaptarea reprezintă o incapacitate a individului de a reacţiona armonios la stimulii
mediului căruia îi aparţine
b. rezultatul acţiunii anumitor trăsături biologice ale individului îl determină să acţioneze la
anumiţi stimului exteriori prin acte sancţionate de legea penală
c. inadaptabilul este un atavic.

41. Cromozomul crimei se regăseşte în structura:


a. 46, XY
b. 46, XX
c. 46, XYY.

42. Din curentul psihologic fac parte următoarele teorii :


a. biotipurilor criminale, a eredităţii
b. freuidiene, a complexului de inferioritate
c. psihomorală, a personalităţii criminale.

43. Sigmund Freud este fondatorul teoriei:


a. eredităţii b. freuidiene c. psihomorală.

44. Teoria freuidiană are la bază următoarele argumente:


a. inconştientul este partea invizibilă a „aisbergului”, care formează cel mai larg şi puternic
sector al minţii noastre
b. preconştientul care, deşi în mod normal este similar inconştientului, poate fi stimulat prin
procesele gândirii şi deveni conştient.
c. inconştientul cuprinde toate impulsurile instinctive ale omului şi memoria sa defulată.

45. Psihicul uman se divide, în opinia lui Freuid, în:


a. Eul, Supereul şi Sinele
b. Eul şi Sinele
c. Supereul şi Sinele.

46. Eul reprezintă:


a. conştiinţa de sine, nucleul personalităţii, în alcătuirea căreia intră cunoştinţele şi
imaginea despre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai
importante interese şi valori
b. conştiinţa morală şi constituie expresia existenţei individului în mediul social, purtătorul
normelor etico-morale şi al regulilor de convieţuire socială.
c. un complex de instincte şi tendinţe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în
mod conştient.

47. Supraeul reprezintă:


a. conştiinţa de sine, nucleul personalităţii, în alcătuirea căreia intră cunoştinţele şi
imaginea despre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai
importante interese şi valori
b. conştiinţa morală şi constituie expresia existenţei individului în mediul social, purtătorul
normelor etico-morale şi al regulilor de convieţuire socială.
c. un complex de instincte şi tendinţe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în
mod conştient.
48. Sinele reprezintă:
a. conştiinţa de sine, nucleul personalităţii, în alcătuirea căreia intră cunoştinţele şi
imaginea despre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai
importante interese şi valori
b. conştiinţa morală şi constituie expresia existenţei individului în mediul social, purtătorul
normelor etico-morale şi al regulilor de convieţuire socială.
c. un complex de instincte şi tendinţe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în
mod conştient.

49. Răspundeţi cu adevărat sau fals:


a. Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri, ostile şi incompatibile: pulsiunile
instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu
b. Eul încearcă să echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinţa morală a
individului, dând o formă acceptabilă dorinţelor Sinelui, astfel încât să le facă mai
acceptabile pentru Supereu, într-un proces numit sublimare
c. echilibrul se poate obţine, temporar, şi prin deturnarea de la scopul iniţial a impulsurilor
transmise de Sine, în vederea eliberării energiilor latente (ex.: prin sport), în cadrul unui
proces de compensare
d. când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar, Supereul
utilizează represiunea, determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite, unde vor
rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat, înlăturând barierele
impuse de Eu şi Supereu. Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite,
de la cele benigne (ex.: ticurile verbale, de gestică ori comportamentale) până la
manifestările periculoase, violente.

50. Alfred Adler este iniţiatorul conceptului de:


a. complex de inferioritate
b. sublimare şi compensare
c. nevroze şi psihoze.

51.Sunt adevărate afirmaţiile:


a. sentimentul de inferioritate al individului declanşează dorinţa acestuia de a-şi depăşi
condiţia proprie, în contextul unor relaţii de compensare sau supracompensare
b. când individul devine conştient de carenţele sale, încearcă să le compenseze ajungând
uneori la supracompensare.
c. în cazul în care deficienţa nu este depăşită, sentimentul de inferioritate obligatoriu dege-
nerează în complex de inferioritate.

52. Conform cercetătorilor, instinctele înnăscute ale omului sunt:


a. de apărare şi de simpatie
b. de apărare, conservare, simpatie şi de reproducere
c. de conservare, asociere şi reproducere.

53. Trăsăturile frecvent întâlnite la infractori sunt:


a. egocentrismul şi labilitatea psihică
b. agresivitatea şi indiferenţa afectivă
c. personalitate adaptabilă uşor la stimulii externi.
54. Teoriile sociologice admit ca şi cauze ale criminalităţii următorii factori:
a. endogeni b. Exogeni c. endogeni şi exogeni.

55.Care dintre următoarele şcoli şi teorii aparţin curentului sociologic privind cauzalitatea
în criminologie:
a. legea termică a criminalităţii, şcoala sociologică (teoria lui Durkheim), şcoala mediului
social, şcoala interpsihologică, biotipurile criminale
b. teoria sociologică multifactorială, şcoala ecologică de la Chicago
c. teoria "asociaţiilor diferenţiate", învăţarea socială a comportamentului delincvent

56.Care dintre următoarele şcoli şi teorii aparţin curentului sociologic privind cauzalitatea
în criminologie:
a. teoria "conflictului de cultură", teoria "subculturilor delincvente"
b. teoria anomiei sociale, teoria "oportunităţii diferenţiate" (eşecul social), complexelor
de inferioritate
c. teoria apartenenţei sociale (legăturii sociale), teoria rezistenţei la frustrare
(autostăpânirii).

57. Sunt false afirmaţiile:


a. vârsta nu este considerată că ar avea o mare influenţă în comiterea crimei
b. anotimpul determină un impact important asupra criminalităţii
c. eterogenitatea socială determinată de imigrare, nu poate conduce la discriminare,
inegalitate socială şi violenţă.

58. În opinia lui Ferri cum se clasifică a factorii criminogeni:


a. antropologici (endogeni)
b. fizici sau cosmo-telurici (climatul, anotimpurile, condiţiile atmosferice, etc.)
c. factorii mediului social: densitatea populaţiei, familia, educaţia, opinia publică, producţia
industrială, alcoolismul, organizarea economică şi politică, etc.
d. psihologici.

59. Conform teoriei apartenenţei sociale (legăturii sociale), legătura socială include
următoarele aspecte:
a. ataşamentul
b. respectul şi acceptarea scopurilor (obiectivelor) convenţionale ale societăţii globale
c. implicarea şi credinţa în validitatea regulilor morale şi sociale
d. dorinţa omului de a evolua.

60. Ataşamentul reprezintă:


a. aderarea individului la un grup de persoane
b. acceptarea normelor sociale şi dezvoltarea conştiinţei sociale individuale şi grija faţă de
alte fiinţe umane
c. o trăsătură de caracter a oamenilor slabi, care au nevoie de ajutor.
61. Care sunt tendinţele actuale în criminologie?
a. impactul criminalităţii transnaţionale (crima organizată şi terorismul)
b. integrarea culturală internaţională şi criminalitatea
c.victima în complexul lege penală - infracţiune - pedeapsă.
62. Factorii criminogeni sunt:
a. cei care generează criminalitatea la nivel micro şi macro
b. endogeni şi exogeni
c. numai sociologici.

63. Factorii economici consideraţi a avea un conţinut criminogen pronunţat sunt:


a. industrializarea şi şomajul
b. nivelul de trai şi crizele economice
c. rata natalităţii.

64. Factori demografici consideraţi a avea un conţinut criminogen pronunţat sunt:


a. şomajul şi urbanizarea
b mobilitatea socială şi urbanizarea
c. rata natalităţii.

65. Factori socio-culturali consideraţi a avea un conţinut criminogen pronunţat sunt:


a. familia, nivelul de instruire şcolară, religia
b. starea civilă, impactul activităţilor din timpul liber, impactul mijloacelor de informare
în masă
c. discriminarea, specificul naţional, toxicomania, profesia şi revoluţia.

66. Factorii politici consideraţi a avea un conţinut criminogen pronunţat sunt:


a. războiul b. Revoluţia c. terorismul.

67. Criminalitatea este:


a. un fenomen social cu profunde rădăcini în istoria şi evoluţia umanităţii
b. un fenomen individual ce cuprinde faptele indivizilor care, cu vinovăţie, săvârşesc
acţiuni ori inacţiuni care prezintă pericol social, fapte interzise de legea penală
c. numai un fenomen colectiv.

68. Personalitatea este:


a. un concept operaţional de ordin descriptiv care înfăţişează rezultatul unui proces de
adaptare a fiinţei umane la lume, cu scop de conservare şi dezvoltare
b. consecinţa procesului interacţionist prin care infrastructura biologică a fost grefată cu
principalii vectori sociali, un rezultat al interacţiunii dialectice dintre ansamblul
caracteristicilor organizării interne a individului (factorii endogeni) şi ansamblul factorilor
mediului social (factorii exogeni)
c. un concept specific criminologiei.

69. Sunt adevarate afitmatiile:


a. personalitatea umană nu este doar consecinţa eredităţii, interacţiunile dintre individ şi
mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităţii
b. in cadrul procesului de socializare, de maturizare biologică şi socială, omul nu îşi
modelează personalitatea
c. procesul de socializare modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi
originalitate şi care exprimă, într-un mod constant, durabil şi predictibil, un amplu
repertoriu de atitudini, opinii şi acţiuni compatibile cu modelul cultural şi normativ al
societăţii respective.
70. Adaptarea pasivă la mediu este:
a. cu scop de conservare
b. cu scop de dezvoltare
c. este operată de reflexe şi instincte care sunt precumpănitor ereditare.

71. Adaptarea activă la mediu este:


a. cu scop de conservare şi dezvoltare
b. operată de voinţa organizată a caracterului, luminată de învăţare şi inteligenţă şi
controlată de emoţii şi sentimente
c. superioara adaptarii pasive.

72. Din punct de vedere criminologic, cea mai importantă componentă a personalităţii este:
a. caracterul, a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional, precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor
b. temperamentul
c. comportament sau conduita.

73. Maturizarea poate fi:


a. doar biologica
b. biologica si/sau sociala
c. un proces de dezvoltare şi împlinire venit dinspre esterior spre interior.

74. Personalitatea este:


a. o structură statică
b. una dinamică
c. un concept despre care se ştie că se formează până în jurul vârstei de 35 de ani şi
continuă să evolueze în timp, într-un ritm care depinde de relevanţa factorilor exogeni.

75. Reacţia socială antiinfracţională a cunoscut urmatoarele modele:


a. represiv
b. preventiv
c. mixt.

76. Modelul de reactie sociala represiv a imbracat urmatoarele forme:


a. răzbunarea privata nelimitata
b. răzbunarea privata limitata
c. compoziţiunea sau regula talionului.

77. Fondatorul modelului preventiv de reactie sociala este:


a. Enrico Ferri
b. Cesare Lombroso
c. Rafaelle Garofalo.

78. Care dintre urmatoarele masuri reprezinta alternative la sanctiunile traditionaliste de


drept penal:
a. avertismentul penal
b. amânarea nelimitată a pronunţării sentinţei
c. măsuri de compensare a victimei.
79. Prevenirea criminalităţii:
a. este o preocupare recenta a societatii omenesti
b. poate fi generala sau speciala
c. se face doar ante factum.

80. Modelele de prevenire a criminalităţii sunt: a. clasic


b. social
c. situational.

81. Modelul social de prevenire a criminalitatii are urmatoarele forme:


a. general si special
b. primar, secundar si tertiar
c. măsuri de securitate.

82. Măsuri de securitate ca forme ale modelului situational de preventie sunt:


a. măsuri prin care ţintele devin mai dificile, măsuri prin care se înlătură ţintele
b. măsuri de înlăturare a mijloacelor de comitere a infracţiunilor
c. supravegherea tehnică.

83. Măsuri care influenţează costurile şi beneficiile infractorilor ca forme ale modelului
situational de preventie sunt:
a. marcarea proprietăţii
b. supravegherea tehnică si asigurarea supravegherii zonale
c. măsuri prin care se înlătură ţintele.

84. Resocializarea infractorului:


a. este un proces educativ, reeducativ şi de tratament aplicat persoanelor condamnate
penal
b. prin resocializare se urmăreşte readaptarea infractorilor la sistemul de norme şi valori
general acceptate de societate, în scopul reintegrării sociale a acestora şi prevenirii
recidivei
c. vizeaza doar persoane care au comis o infractiune.

85. Sunt adevarate afirmatiile:


a. resocializarea vizează persoane care au săvârşit deja o infracţiune
b. resocializarea are drept scop imediat prevenirea recidivei, deci reprezintă o
componentă a prevenirii generale
c. metodele resocializării sunt: educarea, reeducarea şi tratamentul.

86. Criminologia clinică:


a. se concretizează în examinarea multidisciplinară a cazului individual si pe formularea
unui diagnostic, a unei ipoteze asupra conduitei ulterioare
b. se concretizează in luarea unei decizii asupra tratamentului ce se va aplica
infractorului, în scopul resocializării acestuia şi prevenirii recidivei
c. impune necesitatea examenului medico-psihologic.
87. Primele realizări ale criminologiei clinice au avut loc:
a. în America Latină şi în ţările anglo-saxone
b. in SUA
c. in Rusia.

88. Examenul de personalitate cuprinde:


a. un examen cu privire la personalitatea inculpatului şi o anchetă referitoare la situaţia
socială materială şi familială a acestuia
b. un examen medical si unul medico-psihologic
c. declaratii anterioare ale faptuitorului.

89. Starea periculoasă a infractorului poate fii:


a. cronică (permanentă)
b. iminentă
c. starea periculoasa cronica poate fi caracterizată ca o stare de criză, de frământări, a
individului care şi-a propus să comită o faptă pedepsită de lege.

90. Criminologii clinicieni utilizează un evantai larg de tehnici de investigare cum sunt:
a. ancheta socială, observarea directă
b. examenul medical, psihiatric şi psihologic, interviul clinic aprofundat
c. testele psihologice proiective şi de sinceritate, studierea documentelor referitoare la
delincventul respectiv.

91. Diagnosticul criminologic:


a. se realizează în trei etape succesive: aprecierea capacităţii infracţionale, evaluarea
inadaptării sociale şi aprecierea stării periculoase
b. este specific criminologiei clinice
c. are la baza dosarul de personalitate al infractorului si ancheta sociala.

92. Programe de tratament specific criminologiei clinice sunt:


a. numai psihanaliza
b. psihoterapia raţională
c. psihoterapii colective.

93. Prin noţiunea de victimă se intelege:


a. o persoană care suferă de pe urma unui agent victimizator
b. o persoana care suporta actiunea unui factor victimizator
c. o persoană fizică ce a suferit material sau moral (sau numai sub unul dintre cele două aspecte)
de pe urma unei acţiuni sau inacţiuni voit criminale a unei (sau a altor) persoane fizice.

94. Principalele tipologii victimale sunt:


a. victimele nevârstnice – cele mai expuse violenţelor psihice şi fizice
b. femeile – expuse mai ales la crime de ordin sexual
c. imigranţii – pentru că nu cunosc bine limba, legile şi obiceiurile locului.
95. Principalele tipologii victimale sunt:
a. minorităţile etnice – mai ales în ţările în care nu sunt protejate legislative
b. indivizii normali, dar cu o inteligenţă scăzută
c. indivizii (temporar) deprimaţi.

96. Factorii victimologici sunt:


a. biologici
b. sociali
c. factori psihologici.
Care sunt intelesurile posibile ale notiunii de crima- (Pag.4)
a) sensul comun
b) sensul penal
c) sensul criminologic
2. Ce desemneaza notiunea de criminalitate la modul general- (pag.13)
Noţiune – desemnează la modul general ansamblul faptelor penale comise într-un spaţiu
si într-o perioadă de timp determinate
3. Cate categorii de criminalitate se cunosc dupa criteriul obiectiv al acestora- (pag.14)
1) Criminalitatea reală ;
2)Cifra neagră a criminalitaţii ;
3)Criminalitatea aparentă (sau relevată) ;
4)Criminalitatea legală (sau judecată).
4. Care sunt tehnicile de cercetare criminalstica pentru a determina valoarea necunoscutei
din ecuatia criminalitatii- (pag.18)
1. Anchetele de auto-confesiune ;
2. Anchetele de victimizare.
5. Ce reprezinta criminalitatea aparenta- (pag.19)
1 totalitatea infractiunilor descoperite de politie
2 totalitatea infractiunilor sesizate de mass-media
3 totalitatea infractiunilor pentru care victimele s-au adresat politiei
Ans :1
6. Care sunt faptele penale ce fac parte din criminalitatea legala- (pag.21)
3) Criminalitatea legală (sau judecată)
totalitatea infractiunilor pentru care s-au pronuntat hotarari de
condamnare ramase definitive
7. Care sunt categoriile de mijloace utilizate in “lupta impotriva criminalitatii- (pag.24)
Categoriile de mijloace folosite in lupta impotriva criminalităţii:
a) mijloacele juridice – totalitatea normelor de drept ce contribuie direct sau indirect la
combaterea fenomenului criminal.
mijloacele empirice – ansamblul practicilor institutionale care au ca scop combaterea si
prevenirea criminalitaţii
8. Ce reprezinta volumul criminalitatii- (pag.26)
Rata criminalitatii la 100 000 de locuitori
9. Care sunt tipurile de descriere in dinamica privitoare la criminalitate- (pag.26)
-eficienta, rationalitate, oportunitate, utilitate, finalitate,etc
10. Ce vizeaza etiologia criminala- (pag.27)
- explicatiile pozitiviste, cele sociologice si cele psihologice sau multifactoriale
11. Ce se urmareste prin cunoasterea dinamica- (pag.28)
Urmăreşte întelegerea proceselor ce însoţesc trecerea la actul criminal , mecanismele
interne ale acestuia.
12. Ce presupune cunoasterea axiologica- (pag.29)
Urmăreşte să stabilească , pe baza unor criterii ştiinţifice , valoarea mijloacelor aplicate in
lupta împotriva fenomenului crirminal.
13. In ce consta metoda inductiva ca procedeu de cercetare criminological- (pag.30)
- constă în ansamblul procedeelor prin care gândirea trece de la particular la general.
14. Care sunt etapele metodei empirice ca procedeu de cercetare criminological- (pag.31)
se disting trei etape :observarea faptelor, inducţia ipotezei şi verificarea experimentală
15. Caer sunt particularitatile metodei empirice in cercetarea criminological- (pag.32)
1. Observarea faptelor ;
2. Verificarea experimentală
16. Care sunt principalele tehnici pe care se bazeaza metoda cantitativa in cercetarea
criminological- (pag.33)
a)tehnicile macrocriminologice b)tehnicile microcriminologice
17. Ce reprezinta tehnicile macro-criminologice de cercetare- (pag.34)
- sunt procedee care permit obţinerea de date cu privire la criminalitate, măsurarea
acesteia.
a)staticile criminale b)estimarile privind costul crimei
c)tehnicile de evaluare a cifrei negre
18. Care sunt factorii obiectivi sau involuntari care produc efecte asupra datelor statistice
in criminology- (pag.35)
Factori obiectivi care concurează la vicierea statisticilor:
- modificări intervenite în legislaţie ;
- modificări intervenite în sistemele de înregistrare şi prelucrare a datelor, eventualele
erori materiale în înregistrare ;
- fluctuaţiile intervenite in activitatea organelor represive.
Factori subiectivi :
- falsificarea datelor pur şi simplu;
- prezentarea trunchiată a datelor şi punerea in lumină cu precădere a anumitor cifre ;
- campaniile anti-x infracţiune.
19. Care este scopul cercetarii criminologice- (pag.38)
a) Scopul imediat – cunoaşterea fenomenului criminal în toată complexitatea lui, prin
stabilirea cauzelor şi condiţiilor care îl determină si respectiv favorizează, precum şi a
proceselor care îl caracterizează.
b) Scopul mediat – stabilirea celor mai eficiente mijloace utilizate în practica
anticriminală, pentru limitarea fenomenului criminal şi a consecinţelor acestuia

1. Criminologia este stinta care studiaza:


- infractiunile, din punct de vedere strict legalist.1
- determinismul, cauzele si conditiile criminalitatii.2
- mecanismele de prevenire si combatere a criminalitatii.3
2. Coordonarea, cooperarea, confruntarea si prezentarea sistematica a rezultatelor
diferitelor stiinte criminologice apartin:
- criminologiei generale.1
- criminologiei clinice.2
3. Studiul multidisciplinar al cazului individual si formularea unui diagnostic, pronostic
si, eventual, tratamentul asupra unui de;icvent defineste:
- criminologia generala.1
- criminologia clinica.2
4. Incercuiti cifrele din dreptul urmatoarelor elemente ce intra in obiectul analitic al
Criminologiei, in functie de criteriul la care se incadreaza fiecare in parte:
Nivele
Interpretativ Descriptiv Explicativ
- mediul 1 2 3
- criminalitatea 1 2 3
- factorul criminogen 1 2 3
- actul criminal 1 2 3
- reactia sociala 1 2 3
- victima 1 2 3
- terenul 1 2 3
- cauza criminogena 1 2 3
5. In care din urmatoarele situatii s-a regasit M.C., care a comis o infractiune de
delapidare din banii si bunurile aflate in gestiunea sa de serviciu:
- specifica sau particulara.1
- amorfa.2
- mixta sau intemediara.3
- cu caracter subiectiv.4
6. Situatia in care, exista ocazia, de a comite infractiunea, este:
- amorfa.1
- specifica sau periculoasa.2
- cu caracter subiectiv.3
7. Faptul ca T.C. cauta ocazia favorabila de a realiza un furt din locuinte apartine de:
- situatia amorfa.1
- situatia periculoasa.2
8. Un tanar, provenit dintr-o familie destramata s-a raliat la o banda de cartier cu care,
intr-o noapte, pe la orele 24:00, violat o tanara care a trecut, singura, prin parcul in care
se gaseau respectivii tineri.
Analizand cele de mai sus, incercuiti cifrele din dreptul fiecarei variante de raspuns, la
care acestea se incadreaza obiectului Criminologiei, dupa criteriul descriptiv si cel al
situatiei prezente:
- micromediu.1
- mediu ecologic.2
- mediul acceptat.3
- mediul de referinta.4
- situatia amorfa.5
- situatia specifica sau periculoasa.6
- situatia cu caracter subiectiv.7
9. Intemeietorii Criminologiei, ca stiinta distincta, sunt de facto:
- Emile Durkhaim.1
- Enrico Ferri.2
- Cesare Lombroso.3
- Raffaele Garofalo.4
- Segmund Freud.5
Grile criminologie : ALEGEŢI RĂSPUNSUL CORECT

1) În câte categorii se împarte criminalitatea şi care sunt acestea ?


1. descoperită;
2. obişnuită.

2) Identificaţi un concept al criminologiei din situaţiile expuse:


1. urmărirea penală;
2. criminalitatea.

3) În ce constă rolul ştiinţei criminologice ?


1. să stabilească sancţiuni şi să aplice pedepse;
2. să explice stările psihice de conştiinţă emoţională sau pasională.

4) Care din expresiile de mai jos reprezintă o categorie a criminalităţii ?


1. nelegală;
2. legală.

5) Criminalitatea – concept de bază al criminologiei se mai poate clasifica în:


1. preferată;
2. ocultă.

6) Precizaţi, care din expresiile de mai jos reprezintă un concept ştiinţific al „funcţiei explicative”
al criminologiei:
1. indice criminogen;
2. infracţiuni.

7) Funcţia profilactică presupune:


1. aplicarea unor metode de asigurarea prevenţiei generale şi speciale;
2. examinarea unor situaţii statistice.

8) Care din factorii menţionaţi mai jos influenţează criminalitatea:


1. mediu medical;
2. mediu uman;

9) Ce rol are „victima” sau persoana care a suferit în urma comiterii crimei ?
1. cauzal;
2. lipsit de interes.

10) În ce constă „funcţia discriptivă” a Criminologiei ?


1. studierea cauzelor crimei;
2. tragerea la răspundere penală a infractorilor.

11) Identificaţi din funcţiile de bază ale Criminologiei ?


1. predictivă;
2. generală.

12) Apreciaţi care din expresiile de mai jos semnifică „funcţia descriptivă” a criminologiei:
1. cunoaşterea criminalităţii, felului crimelor;
2. investigarea situaţiilor concrete de conflicte criminale.

13) Care dintre expresiile de mai jos semnifică una din categoriile cu care operează criminologia,
ca ştiinţă:
1. criminalitatea reală; 2. criminalitatea preferată.
14) Identificaţi expresiile care semnifică factorii de mediu care influenţează criminalitatea:
1. factorii de natură economică;
2. factorii de mediu acvatic.

15) Funcţia „descriptivă” a Criminologiei mai constă în:


1.corelarea datelor dintre criminalitate şi alte fenomene social economice (crize economice, de
tranziţie);
2. cercetarea faptelor prevăzute de legea penală şi aplicarea de sancţiuni.

16) „Reacţia socială” sau „practica anticriminală” concept de bază al criminologiei se


caracterizează prin:
1. dezaprobarea sau protestul social juridic (măsuri preventive, de tratament medical);
2. lipsa de acţiune faţă de fenomenul criminal.

17) Care sunt conceptele cu care se operează în Criminologie, în cadrul „funcţiei descriptive” ?
1. mediul (geografic, general, personal);
2. spaţiul cosmic.

18) La ce trăsături se referă „Personalitatea” concept cu care se operează în cadrul „funcţiei


descriptive” ?
1. inteligenţa, temperament, caracter;
2. alte trăsături psiho-umane.

19) Ce semnifică „termenul ereditar” concept cu care se operează în cadrul „funcţiei descriptive”
a Criminologiei ?
1. Globul pământesc, ţara, regiunea, oraşul;
2. natura biologică în care s-a constituit individul.

20) În ce constă rolul Ştiinţei Criminologiei referitor la conceptul esenţial al Criminologiei


„Crima”?
1. de a explica condiţiile, cauzele împrejurările favorizatoare ale săvârşirii faptelor comise de
criminali;
2. de a cerceta direct şi a lua măsurile de tragere la răspundere penală a acestora.

21) Cu ce concepte ştiinţifice operează „funcţia predictivă” ?


1. prezentul;
2. trecutul.

22) Cu care din concepte operează „funcţia predictivă” ?


1. viitorul;
2. prevenţia.

23) Prin ce se manifestă în mod frecvent criminalitatea în rândul minorilor ?


1. cruzime;
2. fapte de o violenţă medie sau fără violenţe.

24) În ce constă activitatea unor infractori de profesie sau de obicei ?


1. frecventarea lăcaşelor de cultură;
2. manifestări subculturale prin folosire de limbaj specific tatuaje cu specificaţii psihice sau
psihologice (sataniştii).

25) Identificaţi factorul predispezant în cazul crimei din motive sexuale:


1. pedofilia; 2. incestul.
26) Prin ce se caracterizează faptele din domeniul criminologiei:
1. toate sunt prevăzute şi sancţionate penal;
2. faptele care nu întrunesc elementele constitutive de infracţiune.

27) Care dintre expresiile folosite mai jos semnifică unul din conceptele cu care operează „funcţia
profilactică” ?
1. forma represiunii penale;
2. exercitarea efectivă a represiunii penale.

28) Care sunt factorii de mediu care influenţează criminalitatea ?


1. mediul tehnic;
2. mediul uman.

29) Cu ce concepte ştiinţifice operează funcţia predictivă ?


1. prognosticul criminogen;
2. prognosticul sportiv.

30) Care din factorii subiectivi, menţionaţi mai jos, influenţează sau dirijează o activitate de
natură infracţională în funcţie de mobilul faptei?
1. răzbunarea;
2. realizarea unui scop justiţiar.

31. Precizaţi dacă obiectul criminologiei priveste:


1. studiul fenomenului criminalităţii şi al etiologiei sale
2. studiul mijloacelor tehnico-ştiinţifice de investigare şi metode tactico-penale de cercetare
pentru identificarea făptuitorului

32. Răspundeti prin DA sau NU: Criminalitatea este un fenomen exclusiv juridic ce constă într-un
ansamblu de crime ce au avut loc într-o ţară (regiune) şi într-un timp dat?

33. Stabiliţi dacă afirmaţia este falsă (F) sau adevarată (A): Criminalitatea ocultă este alcătuită din
totalitatea faptelor penale, comise efectiv într-o perioadă de timp şi într-un anumit spaţiu sau
teritoriu.

34. În ce constă rolul ştiinţei criminologice?


1. să stabilească sancţiuni şi să aplice pedepse
2. să explice stările psihice de conştiinţă emoţionala sau pasională.

35. Identificaţi expresia care reprezintă un factor ce influentează criminalitatea:


1. mediul politic
2. mediul sportiv
3. mediul medical

36. Alegeţi varianta exactă: Criminalul alienat se caracterizează prin:


1. inteligenţă
2. tulburări grave psihice

37. Caracteristica fenomenologică a criminologiei vizează:


1. anticiparea stării, evoluţiei şi dinamicii fenomenului infracţional
2. explicarea cauzelor reale şi a condiţiilor ce conduc la criminalitate
3. studierea şi consemnarea datelor privind volumul criminalităţii într-o ţară, regiune, oraş, sau
într-un timp anume dat.
38. Criminologia:
1. este una şi aceeaşi ştiinţă cu criminalistica
2. este o ştiinţă diferită de criminalistică, fără a exista nici un fel de asemănări între ele
3. este o ştiinţă diferită de criminalistică, dar are multe elemente de conexiune cu aceasta.

39. În ce constă rolul ştiinţei criminologiei referitor la conceptul esenţial al criminologiei –


„crima” ?
1. de a explica condiţiile, cauzele, împrejurările favorizatoare ale săvârşirii faptelor comise de
criminali
2. de a cerceta direct şi a lua măsurile de tragere la răspundere penală a acestora.

40. Prin ce se caracterizează faptele din domeniul criminologiei?


1. toate sunt prevăzute şi sancţionate/sancţionabile penal
2. ele nu întrunesc în totalitate elementele constitutive ale unei infracţiuni.

41. Criminalitatea, în funcţie de modul de operare, cunoaşte două mari categorii. Acestea sunt:
1. criminalitatea masculină şi criminalitatea feminină
2. criminalitatea de „grup” şi criminalitatea individuală
3. criminalitatea organizată şi criminalitatea neorganizată.

42. Criminalul de ocazie:


1. este individul normal, lipsit de factori patologici criminali, ale cărui acte delictuale sunt
realmente întâmplatoare
2. este individul care săvârşeşte acte delictuale de o excepţională creativitate şi de o periculozitate
ridicată, fiind foarte inteligent şi operativ
3. este individul bolnav psihic, ale cărui fapte sunt realmente întâmplatoare.

43. Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F): Sub raport cantitativ, criminalitatea feminină este
mult mai redusă decât cea masculină.

44. Prin ce se manifestă în mod frecvent criminalitatea în rândul minorilor?


1. prin cruzime
2. prin fapte de o violenţă medie sau fără violenţă.

45. Care din factorii subiectivi menţionaţi mai jos, influentează sau dirijează o activitate de natură
infracţională în funcţie de mobilul faptei?
1. răzbunarea
2. realizarea unui scop justiţiar.

46. Identificaţi expresia care semnifică una din funcţiile de bază ale criminologiei:
1. explicativă
2. negativă.

47. Care este metoda generală de investigare în criminologie?


1. metoda medicală
2. metoda psihologică.

48. Cauzele delincvenţei juvenile pot fi considerate:


1. disfuncţiile în procesul complex de socializare şi disfuncţiile în procesul de control social
2. numai disfuncţiile în procesul de integrare socială
3. toate disfuncţiile menţionate.
49. Răspundeţi prin DA sau NU: Funcţia descriptivă a criminologiei constă în studierea şi
consemnarea datelor privind volumul criminalităţii într-o ţară, regiune, oraş, într-un timp anume
dat (un an, deceniu etc).

50. Care dintre expresiile folosite mai jos semnifică unul din conceptele cu care operează funcţia
profilactică?
1. forma represiunii penale
2. exercitarea efectivă a represiunii penale.

51. Criminalitatea:
1. este un fenomen social
2. este în exclusivitate un fenomen juridic
3. este în exclusivitate un fenomen antisocial.

52. Care din expresiile de mai jos semnifică una din metodele generale de investigare a
criminologiei?
1. statistică
2. chimică.

53. Care sunt conceptele cu care se operează în criminologie în cadrul „funcţiei descriptive”?
1. mediul (geografic, general, personal)
2. spatiul cosmic.

54. Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F): Criminalul de obicei este acel individ care prezintă o
rezistenţă scăzută în a comite răul, el opunându-se legii aproape tot timpul, ramânând influenţat şi
fidel conduitei infracţionale anterioare.

55. Criminalul din obicei:


1. prezintă o rezistenţă scăzută în a comite raul, opunându-se legii aproape tot timpul
2. nu rămâne fidel conduitei infracţionale anterioare
3. comite, de regulă, fapte grave cum sunt omorurile, violurile, etc.

56. Criminalitatea:
1. este un fenomen repetabil şi persistent
2. este un fenomen sistematic
3. este un fenomen ce nu poate fi cuantificat.

57. Din punct de vedere obiectiv, criminalitatea se împarte în:


1. criminalitate ocultă şi criminalitate ilegală
2. criminalitate reală, criminalitate descoperită şi criminalitate ocultă
3. doar în criminalitate reală şi criminalitate legală.

58. Criminologia se află în strânsă legătura cu:


1. dreptul penal, dreptul procesual penal şi criminalistica
2. cu dreptul penal şi matematica
3. cu dreptul penal, criminalistica şi dreptul penal internaţional.

59. Funcţiile criminologiei sunt:


1. funcţia descriptivă, explicativă şi predictivă
2. doar funcţia profilactică şi cea descriptivă
3. toate funcţiile menţionate.
60. Criminalitatea minorilor şi tinerilor din societatea noastră poartă denumirea de:...

61. Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F): Funcţia predictivă este destinată anticipării evoluţiei
şi dinamicii fenomenului infracţional.

62. Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F): Principala lucrare a lui Rafaele Garofalo, intitulată
„Criminologia” a fost publicată pentru prima dată în 1995, ulterior fiind revizuită şi republicată.

63. Precizaţi care din expresiile de mai jos reprezintă un concept ştiinţific al „funcţiei explicative”
a criminologiei:
1. indice criminogen
2. infractiune.

64. Ce rol are victima sau persoana care a suferit în urma comiterii crimei?
1. cauzal
2. lipsit de interes.

65. Criminalitatea:
1. este un fenomen repetabil şi persistent
2. este un fenomen sistematic
3. este un fenomen ce nu poate fi cuantificat.

66. Caracteristica metodei sociologice este observatia care poate fi….....…si…….…….

67. Ca mijloace şi tehnici de investigare, în metoda statistică se folosesc statisticile oficiale


ale………….., ……………………,……………………………..; statistici ştiinţifice efectuate
de……………………… ori alte persoane din organizaţii sociale.

68. Criminogeneza se referă la …………….. şi …………criminalităţii.

69. Conceptul de factor criminogen reprezintă elementul de determinare a actului criminal care
reprezintă de fapt…………………………………...

70. Criminologia pune la dispoziţia dreptului procesual penal……………., ………… şi


………….. referitoare la conţinutul fenomenului infracţional care servesc la remodelarea
procesului penal în funcţie de starea criminalităţii şi de necesitatea combaterii sau prevenirii
acestui fenomen.

71. Răspundeţi cu DA sau NU: Practicienii au definit criminologia „ca fiind ştiinţa ce studiază
fenomenul social al criminalităţii în scopul prevenirii şi combaterii acestuia.”

72. Domeniul criminologiei îl constituie:


1. în exclusivitate faptele consacrate de legea penală ca infracţiuni
2. şi alte fapte ce nu sunt infracţiuni, în sensul legii penale.

73. Răspundeţi cu adevarat (A) sau fals (F): Criminalitatea reprezintă totalitatea crimelor comise
într-un loc şi timp determinat.

74. Conceptele cu care se operează în cazul funcţiei descriptive a criminologiei sunt:


1. factorul criminogen şi criminogeneza
2. mediul, personalitatea şi actul penal.

75. Mediul social, ca şi concept cu care operează funcţia descriptivă a criminologiei, vizează:
1. mediul general şi mediul personal 2. mediul familial şi mediul geografic.

76. Funcţia profilactică a criminologiei, operează cu următoarele concepte:


1. forma represiunii penale şi forma prevenţiei speciale
2. pronosticul criminogen şi riscul.

77. În categoria metodelor generale de investigare în criminologie includem:


1. metoda studiului de caz 2. metoda tipologică 3. metoda sociologică.

78. Potrivit studiilor efectuate, s-a constatat:


1. femeia este mai puţin criminală decât bărbatul
2. este la fel de criminală ca şi bărbatul
3. femeia este mai criminală decât bărbatul.

79. Săracii:
1. deţin ponderea în fenomenul criminalităţii
2. nu deţin ponderea în fenomenul criminalităţii
3. deţin ponderea doar în anumite fapte penale.

80. În criminologia modernă, în scopul cunoaşterii fenomenului criminalităţii, a crimei şi


criminalului, au fost adoptate şi folosite o serie de metode specifice cum ar fi: metoda studiului de
caz, metoda tipologică...................

81. Crimele contra persoanei vizează atentate la:...........................


82. Infracţiunile specifice tulburărilor de sexualitate sunt:
1. incestul 2. Voilul 3. pedofilia.

83. Criminalitatea:
1. este un fenomen social, juridic şi unitar
2. este un fenomen persistent şi nerepetabil.

84. Metoda principală a criminologiei are la bază:


1. observaţia 2. raţionamentul inductiv.

85. Răspundeţi cu DA sau NU: Dacă în trecut victima era considerată a avea un rol favorizant în
comiterea infracţiunii, astăzi victima este considerată ca fiind persoana inocentă, căzută în
mâinile criminalului.

86. Funcţia descriptivă a criminologiei:


1. asigură studiul statistic al stării şi dinamicii fenomenului infracţional
2. explică cauzele reale care conduc la criminalitate.

87. Răspund penal:


1. minorul până la 14 ani
2. minorul între 14-16 ani, necondiţionat
3. minorul între 14-16 ani cu dovada discernamântului.

88. Din punct de vedere obiectiv, criminalitatea se clasifică în:


1. criminalitate reală şi criminalitate legală
2. „cifra neagră” şi criminalitatea descoperită 3. toate.

89. Sunt considerate infracţiuni de mare violenţă:


1. omorul, loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte şi înşelăciunea
2. pruncuciderea, violul şi omorul
3. toate.

90. Infracţiunile care se comit mai puţin de către femei sunt:


1. infracţiuni de pruncucidere şi furturi de bijuterii
2. tâlhăriile şi furturile prin escaladare
3. furturi de îmbrăcăminte, comiterea manoperelor avortive.

91. Criminalii din obicei comit adesea infracţiuni de tipul:


1 furturilor de autoturisme
2. omoruri
3. violuri.

92. Raportat la funcţia predictivă, criminologia operează cu o serie de concepte ca:…

93. Funcţia descriptivă operează cu următoarele concepte: ……..

94. Funcţia explicativă a criminologiei operează cu:


1. noţiunea de factor criminogen
2. forma prevenţiei speciale.

95. Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F): Unul din conceptele cu care operează funcţia
profilactică este acela de indice criminogen.

96. Criminalitatea ca fenomen, a apărut:


1. încă din societatea primitivă
2. mai târziu, odată cu descompunerea societăţii primitive.

97. Răspundeţi cu adevarat (A) sau fals (F): Factorii individuali de criminalitate de natură
ereditară sunt factorii biopsihologici şi factorii biologici criminogeni.

98. În categoria infracţiunilor comise de minori, ponderea cea mai mare o au:
1. infracţiunile patrimoniale
2. infracţiunile ce aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială
3. infracţiunile de violenţă.

99. Sub aspect calitativ:


1. femeile săvârşesc infracţiuni mai puţin grave decât cele săvârşite de bărbaţi
2. diferenţierea în acest sens nu este foarte netă
3. nu s-a realizat nici un studiu în acest sens.

100. „Cifra neagră” se plasează între:


1. criminalitatea reală şi cea legală
2. criminalitatea reală şi cea descoperită
3. între criminalitatea reală şi criminalitatea ocultă.

101. La baza metodei sociologice stă:


1. observaţia
2. personalitatea
3. factorul ereditar.

102. Personalitatea este un concept cu care operează funcţia descriptivă a criminologiei şi se


referă la:

103. Raportat la funcţia profilactică, criminologia operează cu concepte ca:


Subiecte criminologie 2011

1. Definiţia şi caracterizarea criminologiei.


2. Apariţia şi evoluţia criminologiei.
3. Obiectul de studiu al criminologiei.
4. Scopul criminologiei.
5. Funcţiile criminologiei. Funcţia descriptivă.
6. Funcţiile criminologiei. Funcţia explicativă.
7. Funcţiile criminologiei. Funcţia predictivă.
8. Funcţiile criminologiei. Funcţia profilactică.
9. Importanţa şi justificarea studiului criminologiei.
10. Clasificarea criminalităţii.
11. Ramurile criminologiei.
12. Mijloacele de luptă împotriva crimei şi a criminalităţii.
13. Raporturile dintre criminologie, dreptul penal şi politica penală.
14. Raportul dintre criminologie şi criminalistică.
15. Raportul dintre criminologie şi ştiinţa penitenciară.
16. Raportul dintre criminologie şi sociologia penală.
17. Cercetarea fundamentală în criminologie. Etapele cercetării. Nivelele profunzimii cercetării.
18. Cercetarea aplicată în criminologie.
19. Izvoarele cercetării criminologice.
20. Metodele cercetării criminologice. Observarea.
21. Metodele cercetării criminologice. Experimentul.
22. Metodele cercetării criminologice. Metoda clinică.
23. Metodele cercetării criminologice. Metoda tipologică.
24. Metodele cercetării criminologice. Metoda comparativă.
25. Metodele cercetării criminologice. Metode de predicţie.
26. Tehnici de cercetare criminologică. Observarea.
27. Tehnici de cercetare criminologică. Chestionarul.
28. Tehnici de cercetare criminologică. Interviul.
29. Tehnici de cercetare criminologică. Tehnica documentară.
30. Tehnici de cercetare criminologică. Tehnicile secundare.
31. Orientarea biologică. Teoria atavismului evoluţionist.
32. Orientarea biologică. Teoriile eredităţii.
33. Orientarea biologică. Teoriile biotipurilor criminale.
34. Orientarea biologică. Constituţia biopsihologică şi inadaptarea socială.
35. Orientarea biologică. Teoria constituţiei delincvente.
36. Orientarea psihologică. Teoria freudiană.
37. Orientarea psihologică. Teorii psihanalitice post-Freudiene.
38. Orientarea psihologică. Teoria psihomorală.
39. Orientarea psihologică. Teoria personalităţii criminale.
40. Orientarea sociologică. Şcoala cartografică.
41. Şcoala sociologică. Teoria lui Durkheim.
42. Orientarea sociologică. Şcoala mediului social.
43. Orientarea sociologică. Şcoala interpsihologică.
44. Orientarea sociologică. Teoria sociologică multifactorială.
45. Teorii sociologice moderne. Modelul consensual.
46. Orientarea sociologică. Şcoala ecologică de la Chicago
47. Orientarea sociologică. Curentul culturalist. Cele trei teorii.
48. Orientarea sociologică. Curentul funcţionalist. Cele două teorii.
49. Orientarea sociologică. Teoriile controlului (autocontrolului) social. Cele două teorii.
50. Orientarea sociologică. Tendinţe actuale în criminologie. Modelul conflictual. Caracterizare.
Evaluarea critică a modelului conflictual.
51. Orientarea sociologică. Bazele istorice ale teoriilor modelului conflictual. Marxismul şi şcoala
economică.
52. Orientarea sociologică. Curentul interacţionist.
53. Orientarea sociologică. Criminologia "reacţiei sociale".
54. Orientarea sociologică. Criminologia "radicală" sau "critică".
55. Orientarea sociologică. Tendinţe actuale în criminologie. Schimbarea socială şi criminalitatea.
Integrarea culturală şi criminalitatea.
57. Cauzele fenomenului social al criminalităţii. Macrocriminologia. Probleme în clasificarea
factorilor criminogeni.
58. Cauzele fenomenului social al criminalităţii. Macrocriminologia. Factori economici.
59. Cauzele fenomenului social al criminalităţii. Macrocriminologia. Factori demografici.
60. Cauzele fenomenului social al criminalităţii. Macrocriminologia. Factori socio-culturali.
61. Cauzele fenomenului social al criminalităţii. Macrocriminologia. Factorii politici.
62. Cauzele fenomenului social al criminalităţii. Microcriminologia. Personalitatea infractorului.
Conceptul de personalitate a infractorului.
63. Cauzele fenomenului social al criminalităţii. Microcriminologia. Formarea personalităţii
infractorului.
64. Cauzele fenomenului social al criminalităţii. Microcriminologia. Situaţia preinfracţională şi
mecanismul trecerii la act.
65. Reacţia socială împotriva criminalităţii. Modelul represiv.
66. Reacţia socială împotriva criminalităţii. Modelul preventiv.
67. Reacţia socială împotriva criminalităţii. Doctrina "apărării sociale".
68. Reacţia socială împotriva criminalităţii. Influenţa criminologiei asupra modelelor de politică
penală.
69. Reacţia socială împotriva criminalităţii. Tendinţa represivă, neoclasică.
70. Reacţia socială împotriva criminalităţii. Tendinţa moderată.
71. Reacţia socială împotriva criminalităţii. Regionalizarea dreptului penal internaţional şi
cooperarea în materie penală.
72. Prevenirea criminalităţii. Importanţă şi justificare.
73. Modele de prevenire a criminalităţii. Modelul clasic.
74. Modele de prevenire a criminalităţii. Modelul social.
75. Modele de prevenire a criminalităţii. Modelul situaţional.
76. Resocializarea infractorului. Conceptul de resocializare a infractorului.
77. Criminologia clinică. Definiţie. Apariţia şi evoluţia criminologiei clinice.
78. Criminologia clinică. Starea periculoasă a infractorului.
79. Criminologia clinică. Diagnosticul criminologic.
80. Criminologia clinică. Programe de tratament.
81. Noţiunea de victimă. Apariţia şi evoluţia victimologiei.
82. Principalele tipologii victimale.
83. Victimizarea femeii, a copilului şi a persoanelor în vârstă.
84. Autovictimizarea. Sinuciderea, formă extremă a victimizării.
85. Definiţia, caracterizarea victimologiei şi tipuri de victimologie.
86. Factori victimologici.
87. Cazuri de victimizare.
88. Devictimizarea.