UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

MASTERAT- STIINȚE PENALE

CERCETAREA URMELOR OBIECTELOR ȘI A URMELOR

FORMATE DIN RESTURI DE OBIECTE SAU MATERII DIVERSE

Coordonatori
Prof. V. Drăghici
Lect. Dr. Z. Sadîc
Masterand
Samoilă Tincuța Mădălina

CONSTANȚA 2022
 Tehnicile de investigare a corpurilor delicte, a urmelor lăsate în general de obiecte, de
incendii sau de explozii, precum si cele de trafic (rutier, naval sau aerian) se înscriu intr-o
categorie complexă de examinări de tip traseologic. Sunt avute în vedere atât urmele care
reproduc elemente specifice construcției sau formei obiectelor ori instrumentelor, cât și urmele
alcătuite din resturi de obiecte, de tipul peliculelor de vopsea, cioburilor de sticla, diverselor
resturi alimentare, de fumat, de lemn, de metale, etc., denumite de diverși autori și urme materie.

Acestora li se adaugă și microurmele, precum și urme care nu aparțin propriu-zis unui

anumit obiect, cum sunt, de exemplu, urmele de praf, de sol, urmele de vegetație, alte urme
pulverulente. Subliniem, de asemenea, că ne vom opri și asupra unor urme cu un caracter ceva
mai deosebit, formate din mijloacele de transport, ale unor accidente, inclusiv cele de incendii și
de explozii.

Urmele corpurilor delicte folosite în spargeri

În multe fapte penale, infractorul este interesat să pătrundă într-o anumită încăpere, să deschidă
un sertar, un fișet, o casă de bani, diverse obiecte de mobilier, desigur incuiate. Pentru aceasta el
apelează la cele mai diverse metode sau instrumente, denumite generic în literatura de
specialitate intrumente de spargere, o categorie importantă a corpurilor delicte.

Enumerarea acestor instrumente este aproape imposibil de realizat, mai ales că în marea lor
majoritate, au o cu totul altă destinație. Frecvent, în practică, capătă o asemenea întrebuințare
simple leviere, ciocane, clești, șurubelnițe, ferăstraie, chei, șperacle, etc., dar și instrumente mai
specializate cum sunt aparatele de sudură, iar atele de construcție artizanală, destinată forțării
încuietorilor. După tipul lor, urmele instrumentelor de spargere pot fi clasificate în urme de
adâncime sau de suprafață, statice ori dinamice și, de regulă, vizibile.

Potrivit mecanismului de formare, urmele acestor instrumente sunt împărțite în următoarele

categorii: urme de apăsare(de forțare); urme de frecare; ume de tăiere; urme de lovire; urme de
ardere sau de topire. Locurile de pătrundere a infractorului pot fi, în primul rând, ușile, pe
suprafața cărora se gasesc cele mai diverse urme în funcție de modul de acțiune, de instrumentele
folosite și de ”specializarea” sa.
Urme formate din obiecte sau resturi de îmbrăcăminte

Acest tip de urme este realizat de diferite obiecte care fie prin natura lor, fie raportate la
ansamblu creează suspiciunea că au fost utilizate de infractor, au făcut parte din îmbrăcămintea
sa, din instrumentele de care s-a folosit făptuitorul sau din mijlocul de transport utilizat în scopul
comiterii infracţiunii cercetate. Urmele pot fi constituite din resturi de îmbrăcăminte rupte în
timpul escaladării zidurilor, a luptei dintre agresor şi victimă sau de chiar obiectele de
vestimentaţie ale infractorului, care de exemplu, în cazul infracţiunii de furt, fiind mai uzate sunt
dezbrăcate de către infractor care se poate îmbrăca cu altele, din garderoba victimei.

Se pot întâlni situaţii în care infractorul şi-a abandonat propriile haine, care datorită
mărimii şi greutăţii lor îl împiedicau să părăsească repede locul faptei. Resturi de obiecte se pot
găsi şi pe haine, mănuşi, pălării, încălţăminte, obiecte de lenjerie care au fost uitate, pierdute sau
aduse special pentru derutarea cercetării. În categoria resturilor rupte sau desprinse din obiecte
de îmbrăcăminte pot fi incluse şi fibrele sau firele textile.

Deseori, acest tip de urme, sunt la rândul lor purtătoare de urme de altă provenienţă fire
de păr, pete organice, praf, urme de cosmetice şi micro-urme, care la o privire mai atentă, cu
ajutorul, îndeosebi a instrumentelor optice sunt găsite în cadrul cercetării la faţa locului sau
ulterior în cadrul analizei de laborator. O atenţie deosebită trebuie acordată obiectelor purtătoare
de urme olfactive, datorită mirosului impregnat în ele este posibilă folosirea câinilor de urmărire,
putându-se afla chiar autorul faptei.

Acest tip de urme ne furnizează informaţii cu privire la sexul, vârsta aproximativă, talia şi
chiar profesiunea autorului faptei. Putem afirma că aflăm cu ajutorul acestor urme, informaţii
despre profesiune, fie datorită mirosului impregnat, existând, aşa cum se ştie „mirosuri
profesionale” specifice anumitor meserii, fie particulelor de materiale găsite, care la fel, pot fi
găsite numai în anumite unităţi, locuri de muncă. Prin identificarea obiectelor din care fac parte
aceste urme, se poate ajunge nu numai la aflarea identităţii autorului faptei, dar se elucidează şi
circumstanţele în care a avut loc respectiva infracţiune.

Urmele formate din alimente, resturi de alimente şi produse cosmetice.

Acest tip de urme este produs de alimente, diverse băuturi şi resturi ale acestora folosite
la locul faptei, în timpul său sau imediat după săvârşirea infracţiunii. De regulă urmele de
alimente şi resturi de alimente pot fi găsite pe veselă, vase de bucătărie, tacâmuri, pahare, sticlă,
îmbrăcăminte, şervete, covoare, mobilier, prosoape, feţe de masă, coşuri de gunoi etc. În aer liber
se pot găsi pe sol, iarbă, depozitate în tufe, gropi, râpe, mijloace de locaţie etc. Urmele de
produse cosmetice, ruj, pudră se găsesc pe pahare, tacâmuri, filtre de ţigaretă, haine, lenjerie,
prosoape etc.

Forma sub care se găsesc aceste urme este cea de resturi: alimente neconsumate încă,
abandonate în graba determinată de dorinţa părăsirii urgente a locului faptei: mezeluri,
brânzeturi, pâine, prăjituri, băuturi, fărămituri, pete de grăsime, coji de fructe sau de pâine; bucăţi
de alimente muşcate şi abandonate, aruncate la întâmplare în pungi şi coşuri de gunoi. În cazul
urmelor de cosmetice, acestea se prezintă preponderent sub formă de mânjituri, urme ale buzelor
etc .
Expertiza criminalistică se realizează prin aplicarea metodelor fizice şî chimice:
microscopice, analiză spectrală, calorimetrie, fotocalometri. Prin efectuarea expertizei se
urmăreşte stabilirea provenienţei urmei, de natură alimentară sau cosmetică, compoziţia sa dacă e
posibilă identificarea persoanei pe baza comparării urmelor descoperite la locul faptei cu cele
prelucrate de pe îmbrăcăminte şi obiectele personale ale persoanelor suspecte. Se poate stabili de
asemenea grupa sanguină a persoanei care a muşcat din alimentul în cauză, timpul scurs între
momentul creării urmei şi momentul cercetării lor; flora microbiană, bolile de care suferă
persoana respectivă, identificarea individuală, dacă alimentele sunt purtătoare de urme ce conţin
caracteristici individuale, cum sunt cele de mâini, dinţi, etc.

Urme sub formă de sfori, cordoane, frânghii, noduri şi resturi ale acestora

Urmele sub formă de sfori, cordoane, frânghii, noduri şi resturi ale acestora se găsesc
deseori la locul săvârşirii unei infracţiuni, prezenţa lor fiind justificată de consecinţele diverselor
acţiuni ale făptuitorilor: imobilizarea sau strangularea victimei, împachetarea instrumentelor
folosite la săvârşirea infracţiunii ori a obiectelor sustrase de la locul faptei, încercarea de a
pătrunde în anumite locuri prin escaladare, obiecte aruncate la întâmplare.

Acestor urme le sunt asociate urme sub formă de rosături şi şanţuri în cazul strangulării
sau spânzurării. Nodurile pot exista în diferite variante ca formă, dimensiune şi modalitate de
realizare. Compoziţia materialului poate fi din in, cânepă, hârtie, mătase, etc.

Urmele descoperite pot furniza informaţii despre destinaţia şi vechimea sforii,

cordonului, frânghiei, a nodului, despre modul de săvârşire al infracţiunii şi chiar despre profesia
infractorului. Toate aceste informaţii sunt rezultate cercetării sforilor, cordoanelor sau frânghiilor
din punctul de vedere al naturii, gradului de uzură, locul şi obiectul pe care se află, lungimea,
grosimea, numărul fibrelor, felul împletiturii, direcţia de răsucire, nodurile şi felul lor, existenţa
substanţelor străine pe ele, forma sub care se prezintă: întregi sau fragmente.

Prin examinarea de expertiză aflăm date în legătură cu natura şi provenienţa urmelor,

modul săvârşirii infracţiunii, obiceiurile infractorului de a imobiliza victima, de a face noduri,
compoziţia chimică a corpurilor de pe ele. Modul de realizare a nodurilor se apreciază în legătura
cu persoana făptuitorului, profesia şi preocupările acestuia, contribuindu-se la reducerea sferei
persoanelor suspecte în săvârşirea infracţiunii. Nodurile pot fi marinăreşti, pescăreşti,
chirurgicale, de ţesătorie sau de tapiţerie.Cu ajutorul modelelor de comparaţie ridicate cu ocazia
percheziţiei efectuate asupra persoanelor suspecte, sub forma de noduri, legături realizate cu
frânghii , cordoane şi sfori se poate ajunge la stabilirea unor elemente de asemănare şi de
identificare.

Urme formate din resturi de fumat şi iluminat

La locul săvârşirii faptei pot fi găsite şi obiecte care prin natura lor nu au putut servi la
realizarea faptei cercetate, ceea ce nu le minimalizează importanţa în privinţa informaţiilor pe
care ni le pot da despre împrejurările săvârşirii faptei sau despre persoana infractorului. Urmele
sub formă de resturi de fumat pot fi găsite la locul faptei ca mucuri de ţigară, ţigarete întregi sau
rupte, scrum, foiţă sau pachete de ţigări. Urmele formate din resturi de iluminat se găsesc sub
formă de chibrituri, lumânări, picături de ceară, pete ale produselor folosite pentru ardere. Aceste
urme sunt asociate cu urme de salivă, ruj, produse alimentare prezente mai ales pe hârtia de
ţigaret. Urme papilare pot fi găsite pe pachetele de ţigări, portţigarete, pipe, ţigarete. Aşadar
urmele formate din resturi de fumat şi iluminat sunt, la rândul lor, purtătoare de urme.

Datele furnizate de aceste urme pot conduce la identificarea infractorului sau la lămurirea
unor împrejurări de săvârşire a infracţiunii. Ţigările pot fi găsite aprinse sau stinse, fumate în
întregime sau doar în parte. Prin cercetarea ţigărilor găsite la locul faptei putem afla care este
tutunul preferat al făptuitorului, felul deprinderii fumatului, starea de agitaţie, timpul petrecut la
locul faptei.

Sunt persoane care muşcă din ţigară în timp ce fumează, alţii o umezesc sau o umplu de
ruj, fumează dintr-un portţigaret, aruncă ţigara pe jos, o strivesc într-o scrumieră sau de alte
obiecte, lasă ţigările în vasele în care au servit masa etc. Putem recunoaşte o infracţiune simulată
după numărul mare al chibriturilor arse numai la vârf. Prin cercetarea beţelor de chibrit găsite ne
putem da seama dacă infractorul obişnuieşte să rupă băţul de chibrit, să-l folosească ca
scobitoare în gură sau în urechi. În cazul utilizării de chibrituri în plic, se poate compara capătul
rupt al chibritului cu restul talonului din lemn rămas în plic, dacă acesta se descoperă asupra
infractorului. Urmele găsite pe lumânare, datorită încercării infractorului de a o fixa, sau urmele
latente formate pe sticla lămpii de petrol, oferindu-ne amprenta digitală a făptuitorului pot ajuta
la identificarea acestuia.

Deseori fumătorul prezintă urme de ardere sau de îngălbenire a degetelor. Importantă este
şi stabilirea sortimentului de tutun folosit: de pipă, ţigări de foi sau de ţigarete. În scrumul de
tutun de pipă se găsesc resturi de tutun nears, mai ales resturile din nervurile frunzelor de tutun,
culoarea acestuia fiind mai închisă decât a celui din ţigarete. Scrumul din ţigările de foi e închis
la culoare şi uneori, se observă straturile foiţelor de tutun. Pe ambalaje se pot găsi notate adrese,
numere de telefon, şi alte menţiuni. Infractorul poate urmări inducerea în eroare a organelor de
cercetare penală cu privire la obiceiurile sale sau necesitatea iluminării în timpul săvârşirii
infracţiunii prin lăsarea de chibrituri arse în întregime sau numai în parte cu fosfor, la locul
faptei, prin cantitatea de chibrituri lăsate, zonele în care se află la locul faptei sau dacă sunt de
aceeaşi provenienţă sau nu.

Prin certarea urmelor de iluminat găsite la faţa locului se poate afla timpul cât s-a operat
la locul faptei, se poate stabili substanţa din care e fabricată lumânarea utilizată. Pe substanţa
scursă sau restul de lumânare e posibil să fie imprimate urme de mâini ori corpuri străine ce pot
aminti de profesia făptuitorului.

Pentru efectuarea expertizei criminalistice se folosesc analize fizico-chimice de laborator

sau biocriminalistice pentru determinarea tipului; calităţii şi a regiunii de provenienţă a tutunului;
calitatea hârtiei de ţigaret, gradul de conservare, locul şi anul fabricaţiei. Prin analiza scrumului
se poate determina dacă acesta provine de la tutun de ţigară, ţigaretă, pipă; se poate determina
natura şi calitatea tutunului; mai ales în cazul celor care conţin droguri cum este marijuana.

Analiza biocriminalistică a salivei poate avea ca rezultat identificarea criminalistică. Se

încearcă descoperirea pe îmbrăcăminte a resturilor de ceară sau a urmelor de produse petroliere
ce trebuie analizate în condiţii de laborator.în unele cazuri se poate afla, prin expertiză, grupa
sanguină şi chiar identificarea persoanei după urmele de mâini, dacă aceste sunt clare.

Urme formate de metale sau de resturi de metale

Urmele formate de metale sau de resturi de metale se pot găsi la faţa locului sub formă de
pilitură, şpan, metal topit, bucăţi rupte. Urmele rezultate ca urmare a folosirii burghiului,
ferăstrăului, sau dălţii se prezintă sub formă de pilitură sau aşchii metalice. În cazul
infracţiunilor de spargere a unor case de bani prin tăiere la cald, alături de urmele de afumare pot
fi găsite şi urme de metal sub formă de stropi. Bucăţele de metal rupte dintr-un instrument folosit
se compară prin îmbinare, dacă se găseşte obiectul din care provine.Urme de metal sub forma de
pilitură, de exemplu, pot fi găsite pe hainele sau obiectele infractorului şi este recomandată, în
acest caz, o analiză comparativă.

Prin cercetarea urmelor de metale putem descoperi natura şi tipul instrumentului care le-a
creat.

Urmele de substanţe toxice (inclusiv stupefiantele)

La locul faptei pot fi găsite în combinaţie cu produse alimentare sau în diferite stări de
agregare: solidă, lichidă, gazoasă. Urmele se caută pe victimă, îmbrăcăminte, vase, pahare, fiole,
borcane, cutii de medicamente etc. Trebuie să se ţină cont de faptul că urmele pot fi descoperite
şi în alte locuri decât cel în care se află victima. Căutarea urmelor de substanţe toxice presupune
prezenţa unui specialist la faţa locului datorită periculozităţii substanţelor dar şi pentru
prevenirea distrugerii sau înlăturării lor în procesul căutării. Manifestările chimice a persoanelor
intoxicate şi interpretarea semnelor au o importanţă covârşitoare în orientarea cercetării. În
cercetarea la faţa locului specialiştii trebuie să folosească reactivi, truse chimice specializate
pentru detectarea gazelor toxice sau a stupefiantelor, a narcoticelor.

Găsirea substanţelor toxice la locul faptei poate spune foarte multe despre o simulare a
sinuciderii, care de fapt este crimă. Consumul de stupefiante poate spune şi despre
comportamentul infractorului şi motivul pentru care a comis respectiva infracţiune.

Urmele de vopsea
 Urmele de vopsea sau peliculele de vopsea se găsesc la faţa locului, mai ales în cazul
spargerilor, a accidentelor de muncă sau de circulaţie, în genere acte ce implică loviri. Acest tip
de urme se identifică după: nuanţa culorii, componenţa chimică, numărul şi varietatea straturilor
depuse. Urmele de vopsea pot exista sub formă de spărturi din stratul de vopsea sau mânjituri pe
obiectele sau hainele victimei, de exemplu, în cadrul accidentelor de circulaţie, autovehiculul cu
care a venit în contact. Cercetarea la faţa locului trebuie realizată pe rază mare, cu recoltarea cu
grijă a particulelor de vopsea căzute ca urmare a şocului a fragmentelor imprimate pe obiectele
cu care a venit în contact vehiculul.

Urmele de vopsea sunt foarte importante mai ales în cazul accidentelor de circulaţie în care
făptuitorul fuge de la locul faptei, în aceste cazuri pentru identificarea vehiculului se contează si
pe urmele de acest tip.
Urmele de sticlă
Urmele de sticla se găsesc la locul săvârşirii faptei; mai ales în cazul infracţiunilor de
furt, a accidentelor de circulaţie, în cazul infracţiunilor realizate prin folosirea unor arme de foc
etc. Forma sub care pot fi găsite urmele de sticlă este fie cea a unor bucăţi sparte, mai mari, fie
cea a unor cioburi mari mici; de dimensiuni microscopice. Fragmentele de sticlă pot fi găsite pe
pământ, duşumea, hainele infractorului; instrumentele folosite şi pe proiectile.

În cazul găsirii unor bucăţi mai mari de sticlă, se insistă asupra formei marginilor, pentru
a le putea ansambla cu alte bucăţi cu alte bucăţi, ştiind că forma alungită a bucăţii de sticlă
indică direcţia spargerii iniţiale. Straturile înmănunchiate indică direcţia spargerii şi locul unde
s-a făcut prima spărtură. Cioburile rezultate în urma spargerii sticlei din cauza căldurii, sunt mici
în linii drepte paralele. Ne putem, de asemenea, da seama, dacă un geam s-a spart datorită
exploziei, pentru ca spărtura nu are punct central, e repartizată uniform. În cazul accidentelor de
circulaţie, se poate identifica autovehiculul căruia îi aparţine sticla, prin refacerea acesteia,
datorită îmbinării bucăţilor găsite la faţa locului.

La cercetarea incendiilor, prin structura cioburilor, se poate stabili dacă un geam a fost
spart din cauza căldurii; a acţiunii de stingere, sau a fost spart pentru a intensifica focul cu aer
proaspăt. Se poate stabili dacă orificiile au fost realizate prin împuşcare sau lovire cu late
obiecte, dacă s-a acţionat din interior sau din exterior.

Urmele de noroi
 Urmele de noroi cu aceeaşi provenienţă ca şi urmele de praf, dar se află la locul faptei în
cantităţi mai mari, pe diferite obiecte, pe sol, duşumea, roţile vehiculelor. Forma în care pot fi
găsite este : stare vâscoasă, pastă densă sau crustă uscată.

Fiind de aceeaşi natură cu praful, dar în cantităţi mai mari, se studiază mai uşor în condiţii de
laborator şi se evidenţiază posibilitatea stabilirii traseului de circulaţie prin studierea straturilor
succesive depuse pe încălţăminte şi roţile maşinii.
Microurmele
Se impune, pentru început, clasificarea noţiunii de microurmă ce provine din cuvântul
grecesc „mikos”. Este un element component a unor substanţe ce evidenţiază dimensiunile
reduse ale unor unităţi materiale din lumea înconjurătoare, raportate la parametri câmpului de
cercetare al ştiinţelor pentru care a fost cretă, fără a se determina o anumită mărime.
Microurmele n-ar trebui reduse la aceste particule de materiale ce pot fi percepute doar cu
aparatul de mărit.

Nu se pot include urmele provenite din substanţele imperceptibile organelor de simţ când
se află în stare latentă, în rândul microurmelor, doar pentru faptul că acestea pot fi descoperite
doar cu ajutorul microscopului. Există urme invizibile ce se extind pe metri cubi, urmele
olfactive, sau pe suprafeţe ce interesează macrourmele, urmele reliefului papilar. Microurmele
sunt părţi din alte urme şi poartă caracteristicile generale şi individuale a urmelor respective,
prezenţa lor în locurilor în locurile săvârşirii infracţiunilor, prin legăturile comise, fiind, găsite pe
obiecte, în locuri ce interesează cercetarea infracţiunilor.

Microurmele sunt particule foarte mici de material, descoperite în locuri, pe obiecte sau
persoane ce au legătură cu infracţiunea cercetată. Prin studiul de laborator al urmelor, cu ajutorul
unui aparat special, se pot obţine date utile pentru descoperirea infracţiunii respective şi
identificarea infractorului. Din punctul de vedere al provenienţei şi a stării în care se prezintă
urmele pot fi de natură animală, vegetală sau minerală. Microurmele de natură umană sunt
particulele din fire de păr, sânge, etc. Microurmele de natură vegetală sunt constituite de
fragmente de frunze , seminţe, flori şi microorganisme vegetale. Microurmele provenite din
obiecte sunt particule de sticlă, praf metalic şi lemnos, vopsea, fibre de sticlă şi textile, praf de
puşcă, etc.
 Aceste microurme se clasifică în categorii, după starea de agregare şi sfera mai restrânsă
a obiectelor din care provine. După starea de agregare, microurmele pot fi sub formă de pulbere
sau substanţe, fluide, vâscoase. În funcţie de starea de agregare a microurmelor, trebuie elaborate
metode şi mijloace tehnice de ridicare şi împachetare separat, pentru fiecare subgrupă în parte.

Subgrupa microurmelor după sfera mai restrânsă a obiectelor din care provin, prezintă
utilitate pentru cercetarea criminalistică, prin analiza acestor urme în condiţii de laborator,
determinându-se natura, dacă provin de la om sau animal şi în ce fel de vegetal sau animal îşi au
originea. Sub aspectul valorii de identificare nu diferă mult de macrourmele căutate cu prioritate,
sunt imposibil de evitat de infractor. Macrourmele sunt alcătuite din particule foarte fine de
materie, invizibile sau greu vizibile cu ochiul liber care se analizează prin metode microanalitice.

Prin cercetarea microurmelor se află date cu privire la modul săvârşirii infracţiunii;

drumul parcurs de făptuitor sau de victimă, apartenenţa de grup; durata de timp scursă din
momentul creării, până sunt descoperite şi studiate. În funcţie de locul şi obiectele pe care se află
şi a naturii şi cantităţii lor se poate determina modul săvârşirii infracţiunii delimitarea cercului
persoanelor suspecte; vegetale sau mineralele în care îşi au originea; grupa sanguină a persoanei
în cauză, felul animalului de la care provine, substanţele cu care sunt amestecate.

Urmele de praf şi urmele pulverulente

Praful reprezintă un conglomerat de particule foarte mici provenit din substanţe de natură
organică şi anorganică, elementele componente păstrându-şi caracteristicile substanţei de
provenienţă. Substanţele de natură organică din care pot proveni urme de praf sunt: vegetale,
animale, microorganisme, ouă de insecte, resturi de seminţe, frunze, flori, insecte, fecale etc.; iar
cele de natură anorganică: fragmente de calciu, mică, cuarţ, siliciu şi felurite metale.

În cadrul cercetării la locul faptei, în funcţie de posibilităţile de sedimentare, stările în

care se pot afla etc. Pentru iluminarea obiectelor suspecte sub diferite unghiuri de incidenţă a
luminii se foloseşte lanterna de buzunar. Se foloseşte, de asemeni, lampa portativă de
ultraviolete, sub care, urma, fiind de compoziţie diferită faţă de obiectul următor, luminiscentă,
reflectată de pe ele e de altă natură decât de pe obiectul în cauză.

Praful se constituie din acumulări de resturi de materii înstare pulverulentă sub formă de
aerosoli; noroi sau crustă şi pot fi specifice unei anumite zone, încăperi sau locuri de muncă. În
combinaţiile cu lichidele, praful formează noroiul iar în combinaţie cu materiile grase, crusta. În
funcţie de diametru distngem: praful propriu-zis de 10 μ, praful cu diametru între 0,1-10 μ şi
praful cu diametru de 0,1 μ. Cu cât particulele sunt mai mici, cu atât se cor menţine, la aceeiaşi
greutate specifică mai mult in aer iar aria de răspândire este mai mare.

Cea mai mare arie de râspăndire o au resturile de răspândire organice: polen,bumbac şi

resturile de materiale sintetice. Menţinerea în aer a particulei depinde de greutatea specifică,
diametru şi alte cauze cum sunt: tendinţa de aglomerare, sensul încărcării electrice şi fixarea
gazelor la suparfaţa particulelor. Metodele gravimetrice, conimetrice sau simpla colectare
cronometrată pe plăci de sticlă glicerinate se folosesc pentru măsurarea cantităţii de praf din aer
sau care se depune. Tot în categoria urmelor de praf pot fi incluse şi urmele de natură
pulverulentă, urmele de cenuşă rezultate în urma incendiilor sau a tentativelor de distrugere a
bunurilor.

Urmele de praf oferă informaţii cu privire la locul faptei şi persoana infractorului sau a
victimei dar şi a temperaturii la care s-au produs arderile. Praful, păstrând în compoziţia sa,
elementele substanţelor de origine se poate stabili mediul din care provine, profesiunea
persoanei, locurile prin care a trecut înainte de a ajunge la locul faptei.

În praf predomină firicele de cărbuni, provenite din mediul minier, uzine metalurgice,
ateliere de fierărie. În praful provenit din mediile de industrializare sau prelucrare a lemnului vor
predomina fibrele lemnoase. Praful provenit din ţesătorii şi croitorii va conţine resturi fine din
fibre de bumbac, lână, in, cânepă şi materiale textile sintetice. Pot fi găsite resturi de produse
vegetale, animale, păr sau fecale de animale în praful provenit din ferme sau gospodării
individuale ţărăneşti. Prin interpretarea urmelor de praf şi studierea particulelor componente se
ajunge la o delimitare a sferei persoanelor ce au trecut prin zona locului faptei.

Alte tipuri de urme-materii

Urmele de produse petroliere
Urmele de produse petroliere se pot găsi impregnate pe sol, obiecte, lemn, etc. Produsele
petroliere pot fi găsite la faţa locului sub formă gazoasă, lichidă: ulei mineral, cu vâscozitate
foarte mare prezentat sub formă de pelicule sau saticle: ceară, bitum care dizolvă din ele
preparându-se pelicule spre a fi analizate.
Urme de materiale plastice

Urmele de materiale plastice pot fi găsite la locul faptei pe haine, covoare, mobilier, sol;
pe hainele victimei sau ale făptuitorului, pe instrumente folosite şi se formează prin răzuire sau
topire.

Urmele de sol

Urmele de sol pot fi găsite pe încălţăminte, atât pe ramă, în scobitura dintre talpă şi tocul
pantofului cât şi în interiorul pantofului, pe obiectele de îmbrăcăminte, pe roţile autovehiculului
etc. Solul este o formă complexă ce provine din stratul superficial al solului care suferă
modificări datorită fenomenelor naturale şi impurificării cu alte corpuri rezultate din activitatea
omului. solul mai poate proveni din materialul ce s-a format prin acţiunea îndelungată a
plantelor, clorofilei, microorganismelor şi de asemeni prin acţiunea factorilor climatici asupra
rocilor de la suprafaţa uscatului.

Urmele de hârtie

Urmele de hârtie sunt studiate mai ales în cazul infracţiunilor de fals şi uz de fals dar prezintă
importanţă şi în cazul cercetării urmelor materiei. Urmele de hârtie pot fi găsite şi sub formă de
hârtii pentru ambalat, bilete pe care se găsesc notate diferite mesaje, numere de telefon etc. şi nu
numai sub formă de documente.
Bibliografie

1. Emilian Stancu Tratat de Criminalistică , ediția a IV-a, revăzută, Ed. Universul Juridic,
București, 2015.
2. Ion Mircea, Criminalistică, Ed. Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1992.

3. O. Barrenche, A.A. Glorioso La crochetage des serrures conventionnelles et sa

detection, în RIPC nr. 405- sept.-oct. 1987.

4. Revue internationale de criminalistique, Editeurs Joannes DesVigne et ses fils, Lyon,

1932.