Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Etica profesională

20. Interpretați și analizați capitolul I din Codul deontologic al avocaților din

Republica Moldova. Formulați
2-3 spețe la subiectul dat și argumentați soluția.

A elaborat : Dombrovschi Cristian

A verificat : V. Mărgineanu

Chișinău

2019
Capitolul I include principii generale :
,, 1. Independența
(1) Exercitînd profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă măsuri corespunzatoare
pentru a asigura independența și libertatea de exercitare a profesiei.Multitudinea îndatoririlor
care ii revine avocatului impune din partea acestuia oindependență absolută, liberă de orice
influență, chiar și de influența derivată dinpropriile sale interese sau datorită influențelor din
partea terțelor persoane.
(2) Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenței sale și să vegheze de a
nu neglija etica sa profesională
Conform al 1 , deducem ca avocatul este independent si se supune numai legii, Statutului
profesiei de avocat si Codului Deontologic pentru că profesia de avocat este o profesie
liberă si independentă.
O analiza a enunțării acestui principiu reflectat in legea R.Moldova duce la concluzia, că
el are o dublă aplicabilitate: la nivelul profesiei de avocat si la nivelul individului care
practica aceasta profesie.
Independența in contextul barourilor înseamnă o autonomie completă la nivel național
,atît din partea autorităților, precum și din partea societății civile. Autoritățile nu ar trebui
să poată să intervină, fie în procesele de luare a deciziilor unei asociații de avocați, și
niciîn formarea organelor din cadrul Uniunii.
Același lucru este valabil și pentru societatea civilă: o asociație de avocați trebuie să fie
protejată de orice influență externă. Desigur, asociațiile de avocați au atât un drept ,cît și o
obligație de a coopera cu instituțiile de stat. Cu toate acestea, cooperarea nu ar trebui
niciodată să pretindă un amestec atît în luarea deciziilor, cît și în formarea organelor în
cadrul unei asociații de avocați.
Independenta absolută a avocatului ,presupune pe lingă îndatoririle sale profesionale și o
scutire necondiționată de vreo oarecare presiune rezultată din propriile sale interesesau
din influentele din afara.
Prin urmare, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independentei sale şi săvegheze
la a nu ignora etica sa profesionala pentru a-i mulțumi pe clienţii sai, pe judecătorsau pe
terti.
Independenta avocatului este necesara atît în activitatea juridica,cît si în cea judiciara.
Sfatul dat de avocat clientului sau nu are nici o valoare atunci daca acest lucru a fost facut
din interes personal sau sub efectul unei presiuni din afara
Principiul independentei ține de esența acestei profesii liberale manifestîndu-se, atît prin
independenta profesiei de avocat, cît si , prin independenta avocatului, ca reprezentant al
acestei profesii independente.
Acest principiu este inseparabil de cel al libertății profesiei care se naște din natura profesiei
de avocat și este reflectat în textele actelor normative care reglementează această profesie și
se concretizează în libertatea de exprimare, libertatea de conștiință posibilitatea oricărui
cetățean de a-și alege liber avocatul, libertatea deplină în încheiera contractului de asistență
juridică între avocat și client, libertatea de a da consultațiijuridice pe întreg teritoriu a R.
Moldova etc.
De aici reiese ,că acest principiul are o interpretare dublă : pe deoparte, este vorba
despreindependenta profesiei de avocat fata de Stat, si , pe de alta parte, este vorba de
organizarea interna a profesiei de principiul Autonomiei. Avocatii sunt deplin separati din
punct de vedere organizatoric, atit de stat si de organele acestuia ,cit si de alte profesii
judiciare(Magistratii, notari publici, jurisconsulti,etc.).

Avocatul trebuie să rămână independent chiar și față de sine, de convingerile sale, de

interesele sale. În unele situații independența avocaților poate fi pusă sub îndoială, chiar și
nefondat. Aceste situații sunt cauzate de faptul că cultura juridică a societății în materie de
deontologie a avocaților este slab dezvoltată. Un aspect problematic ce vizează standardul
nominalizat constituie reprezentarea clienților în cauze ce au o rezonanță negativă în
societate. Profesia de avocat a fost instituită în scopul asigurării eficiente a dreptului de acces
la justiție. Totodată, în conformitate cu principiul umanității fiecare persoană are dreptul la
apărare.
În comentariul la acest articol este prescris că, reprezentarea legală nu ar trebui să fie
refuzată persoanelor care sunt în imposibilitate de a obține servicii juridice, sau ale căror
cauze sunt controversate sau constituie obiectul unei dezaprobări în masă.
Independența avocatului poate fi pusă la îndoială și din alt aspect. Atunci când
avocatulîncurajează ca clientul să continue parcursul judiciar, chiar și în cazul cînd
conștientizează că clientul său nu va avea câștig de cauză, dar numai cheltuieli inutile de
resurse financiare și de timp, el își urmărește interesul personal de a obține un plus de venit
sauo experiență suplimentară. Un asemenea comportament al avocatului poate fi calificat ca o
conduită lipsită de onestitate.
O situație diametral opusa este, când deși avocatul conștientizează, că clientul său nu va avea
câștig de cauză, explicându-i acest fapt, iar clientul său dorește să urmeze calea judiciară,
totodată efectul negativ pentru client va fi cât de puțin minimalizat dacă va urma calea
judiciară.
Astfel, urmărind în mod primordial satisfacerea interesului clientului,avocatul i-a adus la
cunoștință despre consecințele negative în cazul în care clientul va apela la calea judiciară,
însă în pofida acestui fapt clientul a ales să urmeze această cale.
În această situație, avocatul care îl reprezintă pe client nu dă dovadă de incompetență, ci
dimpotrivă, acesta își exercită activitatea într-un mod profesionist urmărind satisfacerea
intereselor clientului său, mai presus decât interesul personal.
Astfel, avocatul în exercitarea obligațiilor sale profesionale trebuie să evite oricedepreciere a
independenței sale și nu poate face pe plac clientului, judecătorul sau terțelor părți în
detrimentul eticii sale profesionale (Codul de etică flamand, Codul de conduită pentru
avocații danezi).
În acest sens, urmează a fi educați și ceilalți actori implicați în actul justiției, deoarece în
eventualitatea în care un judecător ar afirma că în circumstanțele expuse mai sus avocatul
procedează incorect, în calitate de reprezentant al puterii judecătorești, ar prejudiciaimaginea
atît întregului corp avocational,cît și a avocatului implicat în proces în parte, iar opinia
publică ar putea fi indusă în eroare cu privire la esența profesiei de avocat. În circumstanțe de
acest gen poate apărea „teama” avocatului că va fi considerat o persoanăincompetentă, ceea
ce ar presupune încălcarea Codului deontologic al avocaților din RM.
Avocatul trebuie să simtă confortul psihologic că și reprezentanții celorlalte profesii
implicate în actul justiției înțeleg pe deplin, că asistența juridică acordată rezultă dintr-
oconduită profesională și corectă, în conformitate cu art. 9 din Legea cu privire la avocaturăa
RM.
Ce ține de al. 2 , conducândumă de comentariul la Codul Deontologic mentionam că
Avocatul trebuie să păstreze întotdeauna independența sa profesională și capacitatea de a
consilia (indruma,sfatui)clienții săi cu neinfricare și în mod obiectiv.. Este de datoria
avocatului sa nu permită ca independența sa să fie compromisă ,prin limitarea unoracțiuni ale
avocatului în numele clienților sau vreo restricționare din partea clienților în raport cu alte
obligații profesionale.
Avocatul nu trebuie să permită să fie intimidat de un client sau terț(martor...), în procesulde
luare a deciziilor sau influențat de a presta servicii juridice ilegale, care duc la încălcarea
îndatoririlor profesionale ale avocatului sau nu se află în interesele proprii pentru avocat. nu
trebuie să permită ca independența să fie subminată de dorințele uneipărți.
Pentru a se bucura de încredere din partea terţilor şi a judecătorilor, avocatul trebuie să
rămînă independent faţă de clientul său. Avocatul nu trebuie să-i furnizeze cu bună ştiinţă
judecătorului informaţii false sau de natură să-l inducă în eroare. De asemenea, urmează să-i
explice clientului său,că nu poate acţiona neonest și, că este obligat să recurgă doar la
mijloace şi metode legale pentru apărarea intereselor acestuia.
,,2. Încrederea și integritatea morală
(1) Relațiile dintre avocat și client sunt bazate pe onestitate, probitate, echitate, corectitudine,
sinceritate și confidențialitate.
(2) Responsabilitatea avocatului include în sine atît comportamentul acestuiaîn exercitarea
profesiei cît și în afara ei. Comportamentul avocatului în afaraexercitării profesiei poate duce
la sancțiuni doar în cazuri excepționale.’’
Comportamentul avocatului în afara exercitării profesiei poate duce la sancțiuni doar în
cazuri excepționale.
Comportamentul unui avocat în exercitarea asistenței juridice calificate este reglementată prin
acte normative: Legea cu privire la avocatură, Statutul Profesiei de avocat, Regulamentul Cu
privire la asistența juridică gratuită garantată de stat, Codul de procedură civilă și Codul de
procedură penală, etc.
În exercitarea activității sale profesionale avocatul trebuie să acționeze în mod onest,
rezonabil, conștiincios, competent, și în timp util, indiferent de tipul cazului incredințat.
Pentru a se bucura de încrederea clienţilor, a terţilor, a instanţelor de judecată şi a statului,
avocatul trebuie să dea dovadă ,că este demn de încredere, sincer, corect, incoruptibil și
nepărtinitor, demonstrînd că este persoană căreia i se poate încredințaorice secret, orice
misiune. Să aibă o ținută și o purtare corectă lipsită de franchețe (prefăcătorie sau de
viclenie ).
Exercitănd o profesie nobilă, avocatul trebuie să dea dovadă de un comportament pe măsura
și să se abţină de la orice acţiune, care i-ar putea compromite reputaţia sa sau a Uniunii
Avocaților,cît și încrederea publică în profesia de avocat. Avocatul este dator să se abţină de
la conduita dezonorantă în activitatea sa profesională, în alte activităţi , chiar și în afara
exercitării profesiei.
Conduita dezonorantă, cum ar fi, prezentarea cu bună ştiinţă a informaţiilor false, ori
inducerea în eroare ,etc. poate duce la aplicarea anumitor sancţiuni, inclusiv, în cazurilecele
mai grave, excluderea din profesie.
,,3. Confidențialitatea
(1) Natura misiunii avocatului este prezumată de a fi depozitarul secretelor clienților săi și al
comunicărilor confidențiale, fiind un drept și o datorie fundamentală a avocatului.Obligația
de a păstra secretul profesional este absolută și nelimitată în timp.
(2) Obiectul secretului profesional îl constituie chestiunile cu care o persoana s-a adresat
dupa asistența juridică, esența consultațiilor oferite de avocat, procedeele de strategie și
tactică a apărării sau reprezentării, datele privind persoana care s-aadresat dupa asistență și
alte împrejurări care rezulta din activitatea profesională aavocatului.
(3) Obiectul confidențialității se extinde atât asupra tuturor activităților profesionale ale
avocatului, cât și a angajaților biroului asociat sau cabinetului, dupăcaz.
(4) Nici o presiune sau ingerință a unei autorități publice sau de altă naturănu-l poate obliga
pe avocat să divulge secretul profesional, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege sau
pentru a intenta o acțiune ori pentru a asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre avocat și
client.’’
În 1 aliniat se deduce conform Comentariului Codului Deontologic că secretul profesional al
avocatului nu are o natură juridică contractuală, ci una legală, el izvorăște din lege și face
parte din statutul profesional al avocatului.
Prin insasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului sau
şidestinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Fără garantia
confidentialitatii,increderea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut
ca fiinddeopotriva un drept şi o indatorire fundamentala şi primordiala a avocatului.
Transparența incriminează secretul profesional drept dubios și necinstit, în care evoluția
tehnologiei permite supravegherea permanentă a moralei și conduitei, iar lupta împotriva
spălării banilor și vânătoarea secretelor bancare se intensifică, secretulprofesional al
avocatului este permanent și tot mai intens pus în discuție.
Esenţa profesiei de avocat presupune faptul că acestuia i se vor comunica lucruri pe
careclientul nu le-ar spune altei persoane şi că avocatul ar trebui să primească informaţiile
pebază de confidenţialitate. Respectarea confidenţialităţii nu este doar obligaţia avocatului, ci
este un drept fundamental al clientului, care presupune interdicţia de a folosi informaţiile
comunicate avocatului împotriva clientului., Art. 58 alin. (1) al Statutului profesiei de avocat
prevede,că obligatia avocatului cu privire la secretul profesional serveste atat intereselor
administrarii justitiei, cat şi intereselor clientului. în consecinta, aceasta trebuie să beneficieze
de o protectie speciala din partea statului.
O regulă de bază care pretinde respectarea confidenţialităţii este ,că avocatul trebuie să
respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta în cadrulactivitatii sale
profesionale.
Aceasta obligatie privind secretul profesional nu este limitata în timp,deaceia îi incumbă
avocatului condiţia confidenţialităţii, chiar dacă acesta încetează să mai reprezinte clientul în
cauză.
Respectarea secretului profesional este în același timp un drept și o obligație. Obligația se
extinde și asupra comunicărilor și corespondenței profesionale. În condițiile cînd legislația
nu determină conținutul conceptului de informație confidențială, doctrina stabilește că
avocatul este obligat să nu divulge ”informația privindcircumstanțele și faptele aflate de la
client sau care au fost cunoscute în rezultatul îndeplinirii obligațiilor profesionale..” Aceste
informații privesc viața privată a clientului, personală sau familială, chestiunile cu care o
persoana s-a adresat după asistența juridică, esența consultațiilor oferite de avocat, procedeele
de strategie și tactică a apărării sau reprezentării, datele privind persoana care s-a adresat
după asistență și alte împrejurări care rezulta din activitatea profesională a avocatului.
Caracterul imperativ al normeiderivă din obligația legală și morală pe care o are avocatul în
legătură cu divulgarea informației.
Aliantul 2 afirma că clientul așteaptă de la avocatul său consilierea, sfatul acordat în temeiul
unui suport de înțelegere și apropiere care nu poate fi realizat decît în condițiile unei maxime
sincerități și deschideri din partea ambelor părți. Biroul avocatului trebuie să fie ca un
confesional, ca loc de spovedanie (mărturisire).
Menținerea secretului profesional are la la bază un interes social, un principiu de
ordinepublică, și anume acela de a garanta dreptul la apărare. El se aplică în exclusivitate
asupra informațiilor și documentelor ce provin de la client și pe care clientul le oferă
avocatului în vederea acordării de către acesta a unei asistențe juridice calificate.
Prin urmare corespondența dintre avocat și clientul său este protejată în măsura în care este
vorba de o corespondență trimisă cu privire la mandatul încredințat de client avocatului său.
În situația în care documentul este însă solicitat ca mijloc de probă, avocatul are obligația de
a indica elementele necesare pentru a dovedi că este vorba de un document care cade sub
incidența păstrării secretului profesional și că este protejatde un text de lege.
Aliniatul 3 mentionează că avocatul impune angajatilor sai şi oricarei persoane care
colaboreaza cu el în activitateasa profesionala să respecte secretul profesional.fapt ce
confirmă că nu doar avocatul însuşi trebuie să respecte confidenţialitatea, ci să ceară şi de la
colaboratorii/angajaţii săi să acţioneze în mod similar.
De aici reiese,că obligaţia de a păstra secretul profesional se extinde asupra tuturororganelor
profesiei de avocat şi a salariaţilor acestora, cu privire la informaţiile cunoscute in exercitarea
funcţiilor şi atribuţiilor ce le revin.
Păstrarea secretului profesional în cazul profesiei de avocat se situiază între garantarea
demnității persoanei și a confidențialității informațiilor, pe de o parte, și garantarea de
manieră colectivistă a intereselor sociale, pe de ală parte.
Păstrarea secretului profesional implică, pe de o parte, obligația avocatului păstrător al
secretului de a nu divulga conținutul informațiilor primite de la clientul său, iar, pe de altă
parte, obligația celorlalți de a nu face nimic de natură să aducă atingere secretuluiprofesional.
,,4. Competența
Avocatul realizează activitatea încredinţată cu competenţă profesională. Avocatul are
obligația de a-și îmbunătăți continuu formarea profesională și să depună eforturi să mențină
un nivel înalt al calificării profesionale.’’
Avocat este persoana calificată şi abilitată, conform Legii, să pledeze şi să acţioneze în
numele clienţilor, să practice dreptul, să apară în faţa unei instanţe judecătoreşti, a organelor
de drept şi ale administrării publice sau să consulte şi să reprezinte în materie juridică clienţii.
Piatra de temelie în ceea ce privește calitățile pe care un avocat (și nu numai) trebuie să le
dețină este pregătirea teoretică temeinică. Aceasta este premisa de la care plecăm atunci ,când
dorim să analizăm ,care sunt cerințele pe care un avocat trebuie să le întrunească pentru a
putea fi numit un bun profesionist.
Competența expusă(demonstrată) de către un avocat în exercitarea atribuțiilor sale
profesionale, este o componentă necesară ,care formează înalta calitate și profesionalismul
oferit de avocat în procesul acordării asistenței juridice calificate.
Ar trebui subliniat faptul că , prin termenul "competență" în contextul acestui capitol, se
subînțelege nu numai cunoașterea din partea avocatului a prevederilor legislației în vigoare,
dar, prezența la acest avocat a abilităților necesare și suficiente pentru a aplica aceste
cunoștințe în practică, inclusiv, și în desfășurarea activității profesionale, precum și
capacitatea de a le utiliza , cît mai eficient pentru client.
Pentru a face față acestor așteptări și pentru a atinge un nivel suficient de profesionalism,
fiecare avocat urmează să studieze cu atenție evoluția legislației din toate domeniile de drept
cu care se confruntă în activitatea sa avocațională.
Codul deontologic al avocaţilor europeni, elaborat de CCBE,cît și Comentariul asupra Cartei
principiilor fundamentale ale avocatului European explică conceptul competenţeiprofesionale
a avocatului.
Este evident ,că avocatul nu poate consilia sau reprezenta în mod efectiv clientul dacă nu are
o pregătire profesională corespunzătoare. Recent, training-ul post calificare(dezvoltare
profesională continuă) a câştigat o intensitate deosebită ca răspuns la rata de modificare
rapidă a legislaţiei şi a practicii şi în mediul tehnologic şi economic. Regulile profesionale
subliniază des faptul că avocatul nu trebuie să preia un caz care nu ţine de competenţa sa.
Avocatul trebuie să mentina şi să dezvolte cunostintele şi competentele lor profesionale, dat
fiind dimensiunea europeana a profesiei lor.
Avocatul urmează să îşi consulte clientul în mod conştiincios şi cu diligenţă și nu vaaccepta
cauza dacă cunoaşte cu certitudine că nu are competenţa necesară sau nu poate să se ocupe de
ea cu promptitudinea necesară, sau cînd riscă să încalce secretul profesional. Avocatul trebuie
să evite prejudicierea clientului.
Avocatului îi este interzis să participe la proces fără a lua cunoştinţă în prealabil
dematerialele dosarului.
Pentru a asigura nivelul adecvat de pregătire profesională, Legea cu privire la avocatură
obligă avocaţii să urmeze cursuri de formare profesională în volum de cel puţin 40 de
oreanual.
,,5. Incompatibilități
Profesia de avocat în Republica Moldova este incompatibilă cu:
a) oricare funcție retribuită, cu excepția funcțiilor legate de activitatea științifică și didactică,
precum și de activitatea în calitate de arbitru al judecățiiarbitrale (arbitrajului), mediator;
b) activitatea de întreprinzător;c) activitatea de notar.’’
Pentru a-i permite avocatului sa-si desfasoare activitatea cu independenta ceruta şi de
omaniera corespunzatoare indatoririi sale de a participa la administrarea justitiei, exercitarea
anumitor profesii sau a anumitor functii ii este interzisa.
Exisă diferenţe în ceea ce priveşte măsura în care avocaţilor le este permis a se implica în alte
activităţi, de exemplu în activităţile comerciale.
Scopul general al prevederilor care exclud avocaţii de la exercitarea altor profesii rezidă în
protejarea acestora de diferite influenţe ce ar putea afecta independenţa avocatului sau rolul
său în administrarea justiţiei. Varietatea acestor norme reflectă diferite situaţii pe plan local,
diferite viziuni despre funcţionarea corespunzătoare a avocaturii şi diferite modalităţi de
adoptare a normelor. De exemplu, în unele cazuri există interdicţia absolută de angajare în
activităţi concrete, în timp ce în alte situaţii angajarea în atare activităţi este în general
permisă, cu condiţia respectării anumitor garanţii ale independenţei avocatului.
Fără anumite incompatibilităţi nu poate fi asigurat prestigiul şi buna funcţionare a profesiei
de avocat. Aceste incompatibilităţi pot viza atît admiterea în profesie cît şiactivitatea propriu-
zisă a avocaţilor. Legea enumără şase categorii de persoane care nu pot fi admise în
avocatură,stipulate în art.10 alin. (3), interdicţii introduse pentru a asigura prestigiul şi bunul
nume al profesiei.
Pe lângă aceste incompatibilități Statutul profesiei de avocat al Republicii Moldova, stabilește
că profesia de avocat este incompatibilă cu activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa
profesiei de avocat sau bunele moravuri.
Aceste restricții sunt necesare pentru a nu supune riscului libertatea şi independenţa,
loialitatea față de client şi nici secretul profesional ale avocaților. În cazul apariției
uneiasemenea situații, avocații sunt obligați să anunțe organul de autoadministrare, iar
activitatea acestor avocați va fi suspendată pe parcursul existenței acesteia.
Deşi avocatura este o profesie liberală, după admiterea în profesie avocaţii nu pot exercitaalte
funcţii retribuite, cu excepţia celor legate de activitatea didactică şi ştiinţifică şi cea de
arbitru. De asemenea, avocatul nu poate fi întreprinzător sau notar.
Scopul acestor interdicţii este inesplicabil.. În multe ţări europene interdicţiile au un alt
character,dar cele stipulate in prevederile legii autohtone nu se regăsesc.
Situația este mai dificilă pentru cumulul de profesii care este permis, însă condiționat.Drept
exemplu poate servi compatibilitatea profesiei de avocat cu cele de arbitru saumediator.
Acestor tipuri de împrejurări trebuie să le fie acordată o atenție sporită, deoarece delimitarea
între compatibil și incompatibil este foarte fină, iar normele etice trebuie să vină să
stabilească cât mai bine „hotarul” între acestea. Astfel, avocatul trebuiesă rămână integru în
activitățile desfășurate de către acesta în profesiile care sunt compatibile cu profesia de
avocat, trebuie să fie prudent ca onorariile primite pentruprestarea serviciilor în profesiile
compatibile cu profesia de avocat să întrunească cerințele standardului scrupulozității în
materie de onorarii.
,,6. Publicitatea personală
(1) Publicitatea avocatului trebuie să fie exactă și veridică ca formă și ca conținut,
respectându-se secretul profesional și alte principii esențiale ale profesiei, și nu trebuie să
conțină informații înșelătoare sau care ar putea induce în eroare și să nu afecteze imaginea
profesiei sau reputația colegilor săi.
(2) Reglementări mai detaliate și restricții referitoare la publicitateaavocatului se conțin în
Statutul profesiei de avocat.
(3) Oficiul avocatului nu poate fi amplasat în incinta clădirilor în care funcționeaza organele
de urmărire penală, procuratură, instanțele de judecată, instanțele de judecată, precum și la
domiciliul acestuia. Amplasarea oficiuluiavocatului în incinta propriului domiciliu este
posibilă numai cu condiţia alocării de către avocat a unei încăperi cu intrare externă
separată, dedicate activităţilo
Directiva Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a
presta servicii de către avocați și Directiva 98/5 / EC din 16 Februarie 1998,conțin
reglementări referitoare la publicitatea personala a avocaților .
Conform acestor norme europene,avocatul este autorizat să informeze publicul asupra
serviciilor pe care le ofera, sub conditia ca informatia să fie fidela, veridica şi să respecte
secretul profesional şi alte principii esentiale ale profesiei.
Publicitatea personala a unui avocat, indiferent de media utilizata, dupa cum este cazul, în
presa, radio, televiziune, prin comunicare comerciala electronica ori prin alt mijloc, este
autorizata în masura în care este conforma cu prevederile din Termenul „Publicitate
personală” se referă atât la publicitatea barourilor de avocaţi, cât şi a avocaţilor independenţi,
diferită de publicitatea corporativă organizată de barourile şi asociaţiile de avocaţi pentru
membrii lor în totalitate. Normele ce reglementează publicitatea personală a avocaţilor
variază în mod considerabil în Statele-membre. Articolul 2.6 concretizează că nu sunt impuse
restricţii la publicitatea privind practicarea avocaturii dincolo de frontiere. Oricum, avocaţii
sunt supuşi interdicţiilor sau restricţiilor impuse de nomele naţionale ce reglementează
profesia lor, şi un avocat va rămâne subiect al interdicţiilor sau restricţiilor impuse de către
Statul-gazdă când acestea îi incumbă avocatului în temeiul Directivei privind Serviciul
Avocaţilor şi Direcţia privind Instituţia Avocaţilor.
În Republica Moldova avocatului îi este permis să facă publicitate activităţii sale
profesionale, dar numai într-o formă reglementată de Uniunea Avocaţilor,avînd dreptul să
asigure publicul cu informaţii despre activitatea desfăşurată. Iar această publicitate a
avocatului trebuie să fie veridică, să respecte secretul profesional şi săfie realizată cu
demnitate şi prudenţă. Astfel, avocatului îi este interzis să folosească mijloace de reclamăprin
procedee incompatibile cu demnitatea profesiei. Nu constituie o formă de publicitate
profesională permisă de lege editarea unor materiale, în ediţii care nu au tangenţă cu
specializarea avocatului şi care nu-şi îndeplinesc menirea de a explica sau de a populariza
anumite reglementări juridice, iarconţinutul lor face dovada unui mesaj predominant laudativ
sau comparativ cît și participarea la organizarea de evenimente, seminare, conferinţe, mese
rotunde etc. în ţară şi peste hotare, în domenii care au tangenţă cu specializarea avocatului.
Participarea la organizarea unor evenimente cu caracter preponderent publicitar,care nuau
tangenţă cu specializarea avocatului şi care, prin natura lor, în loc să comporte o menire
explicativă sau de popularizare a anumitor reglementări juridice, dau dovada unuiconţinut
predominant laudativ sau comparativ, nu constituie o formă de publicitate profesională
permisă de lege,pagină de Internet.
Toate menţiunile comparative sau laudative sau referinţe la identitatea clienţilor suntinterzise.
Nerespectarea regulilor cu privire la publicitate constituie o abatere disciplinară gravă
D

Spețe la subiectul dat :

1 ) Avocatul Maria B. ducînd mai multe discuții cu clientul său Mihail A. care se află într-un
proces penal , bănuit de furt . Avocatul aflînd de la clientul său că pe data mentionată că ar fi
săvirșit acesta se afla cu totul in alta țară și nu avea nici o vina , insă acesta se afla in altă țară
cu amanta sa . Astfel după finisarea procesului și eliberării clientului său , avocatul Maria B.
a anunțat soția acestuia despre faptul că cel din urma are amantă divulgindui toate datele
personale cunoscute de avocat , acumulate in timpul procesului de la clientul său.

Astfel eu consider ca avocatul a încălcat CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCAȚILOR

DIN REPUBLICAMOLDOVA
și anume unul din principiile fundamentale Confidențialitatea prin faptul că a divulgat
informații cu caracter personal , prin insasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul
secretelor clientului sau şidestinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Fără garantia
confidentialitatii,increderea nu poate exista , avocatul nu poate comunica informatiile
personale a clientilor săi nimanui in cazul cind este o informație ce il poate afecta .
2 ) Avocatul Gheorghe J. pe data de 1 martie la orele 1:34 noaptea a fost stopat de
inspectorii de patrulare ce erau insoțiți de Canalul 3 , acesta aflînduse in stare de ebrietate
avansată ( fiind demonstrat prin test la fața locului ) a menționat ca este avocat și că nu va
purta nici o răspundere pentru fapta comisă intrucit in calitate de avocat acesta poate influența
anumite persoane ca săl ajute , la fel avind un comportament agresiv , vorbind vulgar folosind
cuvinte necenzurate , astfel toate cele intimplate au fost prezentate în stirile Canalului 3
dimineața pe 2 martie .

Astfel eu consider ca avocatul pe lingă faptul ca a incalcat legea RM conducînd în stare de

ebrietate a mai încălcat CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCAȚILOR DIN
REPUBLICAMOLDOVA
și anume unul din principiile de baza Încrederea și integritatea morală demonstrind o
conduită dezonorată , exercitănd o profesie nobilă, avocatul trebuie să dea dovadă de un
comportament pe măsura și să se abţină de la orice acţiune, care i-ar putea compromite
reputaţia sa sau a Uniunii Avocaților,cît și încrederea publică în profesia de avocat. Avocatul
este dator să se abţină de la conduita dezonorantă în activitatea sa profesională, în alte
activităţi , chiar și în afara exercitării profesiei.

3 ) Aliona U. activînd in calitate de avocat nu își putea permite unele obiecte de lux pe care
le dorea . Astfel a gasit încă un post de muncă platit bine , dansatoare la un club de noapte ,
astfel ziua activind in calitate de avocat iar noaptea drept dansatoare la club de noate .

Astfel eu consider ca avocatul a încălcat CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCAȚILOR

DIN REPUBLICAMOLDOVA
și anume unul din principiile fundamentale Incompabilității Aceste incompatibilităţi pot viza
atît admiterea în profesie cît şi activitatea propriu-zisă a avocaţilor. Legea enumără şase
categorii de persoane care nu pot fi admise în avocatură,stipulate în art.10 alin. (3), interdicţii
introduse pentru a asigura prestigiul şi bunul nume al profesiei. Pe lângă aceste
incompatibilități Statutul profesiei de avocat al Republicii Moldova, stabilește că profesia de
avocat este incompatibilă cu activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa profesiei de
avocat sau bunele moravuri.