Scribd
Încărcați
1K vizualizări1 pagină

Femeile in Roma Antica

Documentul descrie rolurile și statutul femeilor în Roma antică. Femeile erau sub autoritatea tatălui sau a soțului și nu aveau drepturi egale. Ocupațiile principale ale femeilor erau îngrijirea casei și a copiilor, deși femeile sărace trebuiau să muncească. Casatoria era importantă și era aranjată de familie, nu pe baza iubirii.

Încărcat de

Chesaru Cristian
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
1K vizualizări1 pagină

Femeile in Roma Antica

Documentul descrie rolurile și statutul femeilor în Roma antică. Femeile erau sub autoritatea tatălui sau a soțului și nu aveau drepturi egale. Ocupațiile principale ale femeilor erau îngrijirea casei și a copiilor, deși femeile sărace trebuiau să muncească. Casatoria era importantă și era aranjată de familie, nu pe baza iubirii.

Încărcat de

Chesaru Cristian
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Femeile in Roma antica

In legislatia romana, femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului; chiar si o


vaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i supraveghea averea. De abia in
secolul I i.e.n., femeile romane au inceput sa aiba o mai mare libertate.

Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii. Dupa o lunga perioada de
timp, in care femeilor nu le-au fost permise nici macar sugestiile, barbatii au inceput sa
fie interesati de opiniile si sfaturile nevestelor. Femeile ce apartineau familiilor instarite
nu erau nevoite sa lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare.

Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace
erau nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare
sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare. Sclavii nu aveau
drept de casatorie din punct de vedere legal, dar le erau permise relatiile sexuale in
scop de procreare (copiii cu ambii parinti sclavi erau tot sclavi). Ei puteau fi eliberati de
catre stapani, devenind astfel oameni liberi, si de abia copiii lor dobandeau statutul de
cetatean. Cand li se reda libertatea, li se asigurau si mijloacele de subzistenta. Ei ii
ramaneau fideli stapanului care le oferea in continuare sprijin de cate ori era necesar.

Romanii puneau mare accent pe casatorie, casa si familie. Multe obiceiuri de nunta ale
romanilor s-au pastrat pana in zilele noastre: inelul pus pe al treilea deget al mainii
stangi pentru a simboliza logodna, mireasa imbracata in alb cu un voal asezat pe cap si
prezenta cavalerului de onoare. O fata romana era considerata apta de insuratoare la
14 ani. Tatal fetei era cel care alegea un sot pentru fiica sa, deci interesul economic si
relatiile interfamiliale primau in fata dragostei. Ziua ceremonierii casatoriei era aleasa cu
multa grija, iunie fiind luna preferata. Mai intai avea loc ceremonia religioasa apoi se
semnau actele si in sfarsit era dat un ospat la care participau rudele si prietenii. In
perioada de trecere de la republica la imperiu, in Roma a devenit popular un nou stil de
casatorie, in care femeia era stapana propriilor bunuri dinainte de casatorie, si astfel
divortul a devenit o optiune posibila.

S-ar putea să vă placă și