Lupulescu

Claudiu Daniel
PREZENTARE
 Cuprins
 1. Cum se întemeia o familie in Roma antică ?
 2. Obiceiuri
 3.Răpirea Sabinelor
 4.Caracteristici fundamentale
 5. Rolul femeii+ Soarta copilului nerecunoscut
 6. Divort
 Cum se întemeia o familie in Roma
Antică?
 Fiica care se afla sub autoritatea tatălui ei putea să fie logodită de la vârsta de 6 sau 7 ani. Normal că nu
putem vorbi de dragoste de la această vârstă .... Desigur că in familiile patricienilor erau vorba de
interese si nimic mai mult. Cine erau patricienii ? Patricienii erau oameni cu drepturi politice ce
proveneau din vechile familii aristocratice ale Romei antice. In statul roman au ocupat funcții înalte
fiind considerați nobili. După ei au urmat Plebeii fiind considerați oamenii de rând.
 Vârsta legală pentru căsătorie era de 12 ani la fata si 14 ani la băiat. Amintim totodată faptul că ,
căsătoria era recunoscută pe deplin numai după nașterea primului copil in casă.
 Există două tipuri de căsătorie
a) Cum Manu: Soția devine membră a familiei soțului pierzându-si dreptul de moștenire asupra averii
familiei si câștigând dreptul moștenirii in familia soțului. De asemenea ea trece de sub autoritatea tatălui
sub autoritatea soțului.
b) Sine manum: Fata rămâne sub autoritatea tatălui si de asemenea rămâne membră a familiei ei inițiale.
 Data căsătoriei era bine stabilită: Nu se
alegeau lunile care puteau să aducă ghinion
precum: luna MAI. Erau favorizate de
exemplu IUNIE.
Cu o seară înainte de căsătorie , mireasa
sacrifica jucăriile utilizate in copilărie către
spiritele familiei sale. Miereasa era pregătită
pentru ceremonie in casa ei . Din punct de
vedere vestimentar: purta o rochie albă , un voal
de culoarea focului. Ceremonia se desfășoară
intr-un cadru privat in care se află familiile
celor doi . Contractul de căsătorie este semnat
in prezenta a 10 martori. După ceremonie
urmează banchetul , la sfârșitul căruia se
simulează răpirea miresei.
Răpirea femeii ? Ce semnifică ??? Pentru a
înțelege mai bine acest lucru vă pun la
dispoziție următorul paragraf din ,, Ovidiu
Drimba, Istoria culturii şi civilizației, vol.3, Ed.
Saeculum, București, 2003,,
.

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA-NC

.
 Răpirea sabinelor. Eveniment legendar plasat de izvoarele literare romane în perioada
primitivă a istoriei Romei, în timpul domniei lui Romulus.

 După întemeierea cetății şi popularea sa cu bărbați, Romulus s-a văzut nevoit să

găsească o soluție pentru a atrage între zidurile Romei şi femei; a invitat atunci la
celebrarea sărbătorilor Consualia poporul sabinilor, inclusiv femeile, pe care în timpul
festivităților le-a răpit: Romulus a dat semnalul de atac ridicându-se în picioare,
desfăcându-şi toga şi înfășurând-o la loc. – Ce este o togă ? Bună întrebare.. Conform
dex :
 Mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe
corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept
 Informațiile cu privire la numărul femeilor răpite sunt discordante: de la treizeci la
câteva sute. Izvoarele favorabile lui Romulus subliniază că romanii n-au răpit nici o
femeie căsătorită — cu excepția uneia, Hersilia, despre care de altfel nu știau că e
măritată – şi că acțiunea lor nu a urmărit să-i ofenseze pe sabini, ci să cimenteze
unirea celor două popoare. Dar, cum era lesne de prevăzut, faptul a provocat reacția
imediată a sabinilor, ducând la un îndelungat război între cele două popoare, încheiat
printr-un acord care le recunoștea sabinilor cetățenia romană şi îl asocia la conducerea
Romei pe suveranul lor, Titus Tatius.
.

Fata era purtată pe urmă de trei băieți

înspre casa soțului. Doi băieți o țineau de
cate o mana iar unul mergea înaintea lor cu
o torță arpinsă din casa de origine a fetei.
Resturile carbonizate erau împărțite
invitaților considerându-se că aduceau
noroc. Ajunsă la casa soțului el ii cere să-i
spună prenumele. Soția rostește celebra
formulă ,, Acolo unde ești tu Gaiu eu voi fi
Gaia" . Soția își câștiga respectul in funcție
de fertilitatea ei

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA

Caracteristici fundamentale
 Acum că ne-am lămurit cum se întemeiază o familie să discutăm
anumite caracteristici:
Autoritatea familiei era deținută de către stăpânul casei indiferent de câți
locuitori se aflau la acel moment in zona respectivă. Practic avea puteri
asupra tuturor celor din casă. Stăpânul putea să-si recunoască sau nu fiii
ca moștenitori. Merită să menționez că in cazuri speciale stăpânul putea
să decidă moartea celor din familie. Se întâlnea un consiliu familial care
decidea asta. Totuși vreau să evidențiez că aceste situații nu erau des
întâlnite. Orice om cu o minte si un suflet sănătos dorește prosperitatea
familiei sale. Evident totuși că apar si neînțelegeri, etc... Țin totuși să
amintesc si acest aspect: Orice act juridic al copiilor sau a soției nu avea
valoare pană nu era contrasemnat de stăpân, semnătura reprezentând
aprobarea . Bărbatul datorită puterii sale de a lucra ogorul si a lupta
pentru patrie si-a câștigat respectul in societate. Femeia era ori mamă
soție sau fiică depinzând de un bărbat. Dacă se întâmpla ca o femeie să
rămână orfană aceasta trecea sub tutela fratelui.

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA

  Principalul rol al femeilor era acela de a da naștere
copiilor care ulterior să poarte mai departe numele
familiei si să preia averea. In perioada de sfârșit a
Republicii Romane femeia se emancipează si se
îngrijește de frumusețea sa , cunoștințele intelectuale. Nu
pot să nu amintesc si soarta copilului care nu era
recunoscut de către tată :( . Fie era înecat , fie
abandonat pe străzi urmând să fie crescut de altcineva
pentru a fi transformat in sclav. Legat de educație ,
aceasta un timp a fost acordată exclusiv de către părinți.
Pană la vârsta de 7 ani băiatul. este crescut de mamă
urmând ca Pater Familias să ofere educație legat de
aritmetică, scriere, istorie chiar si drept. In cazul fetelor
educația revenea mamelor care le învățau să toarcă , să
fie modeste si să se supună soților lor. Dacă familia din
care provenea fata era mai instărită aceasta putea să
învețe artă , muzică dansuri etc..

.
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA
 Divorțurile
 ,,Divorțurile (înainte, numai soțul îşi putea repudia oricând soția, după bunul său plac) au devenit
mai frecvente începând cu secolul I î.Hr. când și soțiile îşi puteau repudia soții. Bineînțeles că
divorțurile aveau loc aproape exclusiv în familiile celor bogați şi ale celor aparținând clasei
conducătoare. Pompeius, de pildă, s-a căsătorit de patru ori, dictatorul Sylla de 5 ori, iar Cicero a
divorţat şi s-a recăsătorit, cu o tânără foarte bogată, când el avea 57 de ani! Octavianus Augustus
a luat măsuri pentru a împiedica prea multele divorțuri; dar în următoarele două secole, de obicei
femeile bogate își repudiau soții, știind că îşi puteau apoi retrage zestrea.

 O altă plagă a societății romane era celibatul, – cu toate că din secolul V î.Hr. celibatarii erau
impuși la un impozit special, iar trei secole mai târziu alte măsuri căutau să impună căsătoria ca o
obligație generală. Totuși, în epoca imperială, celibatul nu numai că s-a răspândit tot mai mult, ci
era considerat chiar un fapt de prestigiu social! " ,, Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizației,
vol.3, Ed. Saeculum, București, 2003"
 Bibliografie
 https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/familia.html ( 4 decembrie ora
18.00 2021)
 Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizației, vol.3, Ed. Saeculum, București,
2003