Modul de viata in societatea Antica

In societatea antica familia reprezenta celula de bază a societății.Familia era păstrătoarea

tradițiilor. Modul de viață din orice societate antică, prezenta diferențe de modul rural la

cel urban. Caracteristicile de bază a societății antice sunt:

 monogamia;
 Puterea deplină a bărbatului asupra soției și a copiilor;
 Starea de inferioritate a femeii;
 Prerogativele primului născut;
Familia forma baza organizării sociale. Avea structură monogamă și poligamă. Se
caracterizează prin puterea deplină a tatălui asupra copiilor și a soției.

Mesopotamia
In Mesopotamia familia se întemeia prin căsătorie.
Obiceiurile căsătoriei se caracterizau printr-o învoială dintre viitorul soț și părinții viitoarei
soții. Se obișnuia ca tatăl băiatului sau chiar mirele să trimită fetei, odată cu darurile și o
sumă de bani.
Casatoria in mesopotamia:
De obicei fata rămânea în casa părintescă, până la căsătorie. Căsătoria era însoțită de
ceremonii religioase și de serbări familiale. Fetei i se alcătuia o dotă (zestre) din fonduri
funciare, case, sclavi, bani, obiecte casnice. Zestrea rămânea în posesia femeii, dar era
administrată de soț. Căsătoria se considera înființată în momentul intrării soției în casa
soțului. Acesta datora fidelitate soțului. Bănuită de adulter, ea nu putea disculpa decât prin
jurământ pe numele zeilor sau prin încercarea apei. Incercarea apei reprezenta un
proces/provocare care consta in aruncarea in valuri a inculpatei. Aceasta era socotită
nevinovată, dacă nu se îneca și vinovată, dacă murea în valuri.
Familia:
• Autoritatea părintească era exercitată de tata, dar în lipsa lui de mama și frații mai
mari. Daca tatal avea prea multe datorii care nu le putea achita acesta avea dreptul
să-și vândă soția și copiii ca sclavi.
• Copiii rămâneau sub tutela părintească până la căsătorie sau până se stabileau cu
traiul în propria casă.

China:
Solidaritatea familială era fundamentată pe cultul strămoșilor. Chinezii credeau că strămoșii
aveau puteri nelimitate astfel ca puteau acorda urmașilor protecție, prosperitate.
 Pentru a asigura cultul strămoșilor erau obligați să aibă copii. Rostul familiei era
procreația. Femeia care nu avea copii își îndemna soțul să-și ia o concubină.
Dragostea de părinți era un lucru important.
Căsătoria tinerilor era stabilită , chiar fără ca tinerii să se fi cunoscut vreodată. Băieții se
căsătoreau cel târziu la 20 de ani, iar fetele – cel târziu la 17 ani.

Ritualul căsătoriei:
• Presupunea purtarea miresei pe un scaun către casa mirelui, în timp ce mama fetei
rostea o formulă de bun rămas, fără a însoți fiica la noul ei cămin.
• Aici tinerii se închinau la tăbliț cu numele strămoșilor, li se oferea două cupe de vin ,
din care fiecare vărsa în cupa celuilalt – gest simbolic al afecțiunii și unirii celor doi. În
încăperea mare a casei li se dădeau daruri. Nunta se finisa cu o petrecere până
dimineața.

Grecia antică:
• Familia era baza organizării sociale, era unitate economică, educativă și religioasă a
societății.
• Tinerii se căsătoreau de obicei la 20 de ani, după ce terminau stagiul militar (efebia).
Fetele se măritau la 14-15 ani. Celibatarii erau rău văzuți și disprețuiți în lumea
grecească; în Sparta erau chiar pedepsiți prin lege.
• Căsătoria tinerilor era hotărâtă de părinți, scopul era acela de a avea urmași, mai ales
de sex masculin pentru ai putea inrola in armata astfel marindu-si
• Totuși grecii nu țineau să aibă mai mult de doi copii din moticul ca ar insemna ca
trebuie sa isi extinda teritoriile astfel slabindusi teritoriile

Casatoria:
Femeia în Grecia antică:
Situația femeii în lumea greacă, mai ales în Atena din epoca clasică, era mult inferioară
celei din epoca miceniană, când femeia avea drepturi aproape egale cu bărbatul
• Soții luau masa separat, bărbatul cu băieții, nevasta cu fetele, iar la ospețe nu
participau niciodată femeile din familie.
• Ieșiau foarte rar din casă și întotdeauna însoțite de sclave.
• Puteau participa la anumite spectacole teatrale (numai la tragedii, la comedii – doar
femeile de condiție inferioară), de ce?,
• La sărbători religioase și la sărbători familiale. La înmormântări puteau participa ,
dintre femei, doar rudele mai apropiate ale defunctului