Dornea Daniela C 2211 “Un popor valorează cât valorează femeile lui”
Statutul femeii în antichitate varia de la o civilizație la alta, dar
în general poziția socială a femeii era inferioară față de cea a bărbatului. Egiptul antic
Statutul femeii în Egiptul antic era cel mai înalt
din acea vreme. Ea avea drepturi egale cu cele ale bărbatului, dispunea de mai multă libertate și mai multă putere. Din punct de vedere economic femeile nu erau dependente de soțul lor. Ei îi era permis să ocupe orice poziție în ierarhia socială și putea chiar să conducă țara. Exemplu sunt femeile faraon Cleopatra VII (69–30 î.Hr.) și Nefertiti (1370-1330 î.Hr.). Femeia avea dreptul să intenteze divorțul și să apară în tribunal cu martori. La egipteni , familia era o sursa de relaxare având dreptul să meargă la petreceri împreuna cu soții lor. Pe lângă drepturi, femeile egiptene aveau și unele obligații. Femeile rămâneau acasă pentru a avea grijă de copii și de gospodărie, preparau mâncarea, confecționau și articolele de îmbrăcăminte, cei mai înstăriți aveau servitori sau sclavi pentru a face munca, dar era de datoria stăpânei casei să îi supravegheze. În comparație cu standardele antice, în Egiptul Antic femeia era destul de democratică. Interesant este momentul, că în Egiptul Antic, nu trebuia ca moștenitorul să fie un băiat, în plus femeia putea să își păstreze numele de familie după ce se căsătorea. Grecia În Grecia antică ,femeia putea să dețină îmbrăcăminte, bijuterii, sclavi personali. Fiecare femeie avea un gardian, soțul, sau cel mai apropiat bărbat născut în familie care deținea controlul asupra vieții ei, nu avea nici un drept politic sau economic.Datoria nevestelor era să nască și sa asigure confortul bărbatului său. Ele ieșeau în afara casei, doar foarte rar și numai însoțite de către sclave, cu ocazia participării la diferite festivaluri sau funerarii. Femeile grecilor nu aveau voie sa iasă din camera lor atâta timp cât bărbatul avea oaspeți.Cu toate că femeile erau limitate în drepturi, libertate și erau considerate ființe inferioare, acestea aveau dreptul să divorțeze. Dar totul nu era așa ușor, deoarece aceasta scria o petiție ce era aprobată doar în cazul că femeia a fost maltratată și plus la asta aceasta trebuia să fie susținută de tata. Roma
În Roma antică femeile ce aparțineau
familiilor înstărite nu erau nevoite să lucreze, munca fiind rezervată sclavilor și claselor inferioare. Femeia trecea de la autoritatea tatălui la cea a soțului, chiar și o văduvă bogată avea nevoie de un bărbat pentru a-i supraveghea averea. Femeii nu îi era permis să dețină afaceri proprii. Principala ocupație a femeii era îngrijirea casei și creșterea copiilor. Copilăria trecea foarte rapid pentru fetele romane, deoarece legea permitea căsătoria lor la vârsta de 12 ani. În ajunul nunţii sale, copila trebuia să renunţe la jucării și la lucrurile copilărești. Jucăriile erau îngropate alături de fete, dacă acestea mureau înainte de a ajunge la vârsta mariajului. Geto-daci
Capul familiei era barbatul. Barbatii
nu se tundeau su nu se radeau. Vestimentatia lor era formata: vara dintr-o camasa lunga din in sau canepa, iar iarna camasa de in sau canepa, ismene de lana, cojoace din pei de animale, in picioare purtau opinci. Femeia ii era supusa barbatului. Vestimentatia lor era formata: vara rochie lunga din in sau canepa, iar iarna bluze si fuste lungi din lana. La sarbatori purtau camasi brodate, ie.