CURS 2

Proteza parțială mobilizabilă

PROF. DR. HABIL. EARAR KAMEL

Indicaţii şi contraindicaţii
 Protezele parţiale sunt indicate în orice tip de
edentaţie parţială, astfel încât contraindicaţiile
sunt reduse, însă putem vorbi de un caracter
limitat în contextul reabilitării implanto-protetice,
care de multe ori nu poate fi transpusă practic
datorită stării generale afectate, ce atrage
imposibilitatea realizării pregătirii specifice.
 Este adevărat că edentaţia parţială de clasa I şi
II Kennedy reprezintă indicaţia de elecţie dar şi
edentaţiile de clasa III şi IV Kennedy pot
beneficia cu succes de această terapie.
 Protezele parţial mobile sunt indicate la bolnavii
cu stare generală bună şi psihic echilibrat în
special acolo unde starea de igienă orală este
precară.
 Beneficiază de această terapie protetică
bolnavii tineri cu camera pulpară voluminoasă şi
copiii în perioada de creştere deoarece terapia
conjunctă poate bloca dezvoltarea suturilor.
 (N Forna, pag. 152)
Mijloacele protetice adjuncte parţiale au
contraindicaţii restrânse:
 Acestea sunt dictate de starea generală
alterată sau un psihic neechilibrat.
 Infecţiile cronice sau acute (lues, TBC,
actinomicoză) sau leziuni precanceroase
contraindică aplicarea protezelor parţial
mobile până la rezolvarea lor.
 Cavităţile orale neasanate nu beneficiază de
terapie prin proteze adjuncte decât după
asanarea lor.
 Câmpurile protetice nefavorabile necesită în
prealabil o terapie proprotetică chirurgicală.
Protezarea provizorie (de tranziţie): proteza acrilică

Proteza parţial mobilă acrilică reprezintă o soluţie de tranziţie în algoritmul terapeutic de

reabilitare a edentaţiei parţial întinse, absolut necesară repoziţionării cranio-mandibulare şi
redimensionării etajului inferior.
Situaţiile clinice cele mai frecvente care necesită proteze imediate cu caracter provizoriu sunt:

- Arcade dentare integre la care se vor executa extracţii în zona frontală şi laterală în mai multe
etape;
- Arcade dentare integre la care apare o breşă redusă în zona frontală;
- Arcade dentare edentate parţial protezate prin restaurări fixe la care se recomandă ablaţia
punţilor dentare în scopul refacerii lor;
- Arcade dentare edentate parţial protezate adjunct la care se recomandă noi extracţii, cu
transformarea protezei parţiale în proteză totală. (N. Forna, pag. 152)

Fig. 1. Proteză parțial mobilă acrilică

provizorie
 Structura protezei parţial acrilice
Proteza parţial acrilică este compusă din următoarele elemente:

1. Şeile protezei
2. Arcada dentară artificială
3. Conectorul principal
4. Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare
 1. Şeile acrilice

Şeile reprezintă principalele elemente ale protezelor parţial

amovibile, în contact direct cu creasta edentată, ce refac din punct
de vedere morfo-funcţional deficitul produs prin edentaţie, având
următoarele caracteristici:
 au rolul de suport al dinţilor artificiali şi de transmitere a forţelor
masticatorii spre suportul muco-osos şi dento parodontal;
 transmit forţele de solicitare conectorului principal;
 se opun forţelor de deplasare verticale şi orizontale constituind şi
un element antibasculant;
 sunt realizate din polimetacrilat de metil de grosime 2 mm;
 amplitudinea şeilor este superpozabilă pe amplitudinea spaţiului
protetic potenţial;
 numărul acestora este în acord cu numărul spaţiilor protetice
potenţiale;
 prezintă doi versanţi: vestibular şi oral. (N. Forna, pag. 153)
Versantul vestibular se modelează şi se întinde până în zona de reflecţie a mucoasei mobile şi va fi îngroşat
marginal şi corect modelat pentru a pune în valoare tonicitatea musculaturii orofaciale. Acest versant poate lipsi
din şeaua frontală atunci când creasta edentată din aceasta zonă este proeminentă. La nivelul tuberozităţilor şi
al tuberculului piriform şeaua acrilică va acoperi aceste zone biostatice.

Versantul oral va trebui să aibă o înălţime egală cu cel vestibular pentru ca şeaua să prezinte o bună stabilitate.
La contactul său cu dintele limitrof şeaua nu trebuie să pătrundă în zonele retentive de sub ecuatorul protetic şi
trebuie să protejeze papila interdentară şi parodonţiul marginal. Marginea orală a şeii se continuă cu conectorul
principal sub formă de plăcuţă palatină sau linguală.
(N. Forna, pag. 154-155)

Versant vestibular

Versant oral
2. Arcadele artificiale

Arcadele artificiale susţinute de şeaua protetică sunt elemente

componente ale protezei parţial acrilice, contribuind esenţial la
refacerea funcţiilor perturbate ale sistemului stomatognat prin
edentaţie.
Elementele lor caracteristice sunt:
 alegerea dinţilor artificiali trebuie să fie concordantă prin formă,
culoare, grad de transluciditate cu dinţii restanţi integri sau cu
restaurările fixe prezente pe arcadă;
 pot fi realizate din porţelan sau acrilat, din metal şi acrilat sau
metal şi porţelan.
 Dinţii acrilici pot fi prefabricaţi sau realizaţi prin stupuire, iar cei din
porţelan pot fi anatoformi sau faţete cu crampoane sau glisieră;
 Pentru a conserva stabilitatea reliefului ocluzal, în situaţiile clinice
ce presupun solicitări ocluzale intense, se recomandă
confecţionarea feţelor ocluzale din metal turnat sau realizarea din
inlayuri metalice la nivelul stopurilor ocluzale. (N. Forna, pag. 156)
3. Conectorul principal acrilic

Defineşte partea componentă a protezei parţial mobile cu rolul de a reuni într-o structură
unitară, rigidă şi rezistentă elementele construcţiei protetice amovibile.

 La maxilar conectorul principal este orientat transversal la nivelul bolţii palatine, purtând
denumirea de „placă acrilică palatinală”
 La mandibulă este dispus pe versantul oral al crestei alveolare dentare frontale,
prezentându-se sub formă de placă acrilică linguală.
 Conectorul principal acrilic palatinal are o grosime de 2 mm şi acoperă în
totalitate bolta palatină, până la dinţii restanţi şi şei.

Faţa externă lustruită se realizează pe principiul replicii anatomice, având modelate

rugile palatine şi papila bunoidă.
Faţa mucozală (internă) a conectorului principal
acrilic este nelustruită şi situată la distanţă de zonele
ce nu suportă presiuni: torusul palatin, rafeul median,
papila bunoidă, etc. În zona dinţilor restanţi va avea
contact cu faţa palatină a lor, având rol de
contracroşet, dar va menaja parodonţiul marginal al
acestora peste care trece în punte. Conectorul
principal acrilic palatinal poate fi ameliorat prin
răscroire distală sau decupare, prin decoletare sau
fenestrare. (N. Forna, pag. 157)
Decoletarea se face în
zona anterioară,
distanţarea la colet fiind
de 5-10 mm, iar
răscroirea distală şi
fenestrarea vor fi
efectuate cu multă grijă
pentru a nu se produce
destabilizarea protetică.
Conector principal - plăcuţă palatină răscroită distal

a b

Conector principal - plăcuţă palatină decoletată (a) - plăcuţă

palatină fenestrată (b)
În edentaţia frontală se poate utiliza un tip special de conector principal acrilic maxilar sub forma
unei benzi centrale ce se dilată posterior spre centrul bolţii palatine luând aspectul de lingură
(spoon)
Nu lezează parodonţiul marginal al dinţilor restanţi şi are stabilitate suficient de bună.
Conectorul principal acrilic poate avea forma de “T” la care cele două prelungiri laterale oferă
sprijin pentru croşete. (N. Forna, pag. 158)

a b

Conector principal - plăcuţă Spoon (a) - plăcuţă în T (b)

 O altă formă de conector principal acrilic palatinal este conectorul Every, format
dintr-un conector central ce trimite prelungiri în zonele edentate.
Alt tip de conector acrilic este miniconectorul utilizat în proteza de retenţie
Kemmeny, cu versantul palatinal puţin lărgit spre mezial şi distal având aspect de
fluture. Toate ameliorările conectorului acrilic palatinal se realizează numai în raport de
întinderea edentaţiei, de calitatea suportului muco-osos şi dento- parodontal şi de
existenţa sau nu a unor creste edentate suficient de retentive. (N. Forna, pag. 159)

Conector principal - plăcuţă Every Proteza Kemmeny

 Conectorul principal acrilic lingual se prezintă sub formă de placă linguală semilunară în “U”
deschis posterior, având aceeaşi grosime de 2 mm.

Caracteristici:
- Faţa lustruită este orientată spre limbă iar faţa mucozală nelustruită are orientare dento
alveolară
- Marginea superioară se plasează la nivelul dinţilor restanţi supracingular sau ecuatorial.
- Conectorul va trece în punte peste parodonţiul marginal pentru despovărare, iar marginea
inferioară a sa va pătrunde în zona funcţională linguală centrală, fiind uşor îngroşată pentru
a nu jena funcţionalitatea muşchiului genioglos.
- În zona linguală laterală profunzimea conectorului se stabileşte în raport de aceleaşi criterii
pe care, la edentatul total, le stabileşte creasta milohioidiană.
- Nişa lui Ney şi Bowen va fi pusă în valoare numai în cazul şeilor terminale cu resorbţie
accentuate.
(N. Forna, pag. 159)
Conector principal - plăcuţă linguală decoletată

Conector principal - plăcuţă linguală cu sprijin dento-

parodontal
4. Elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare
Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare (EMSS) reprezentate în protezarea acrilică de
croşete asigură ancorarea şi deci menţinerea protezelor parţiale acrilice. Pe lângă latura
tehnologică, o mare importanţă o prezintă şi latura clinică, de proiecţie, care va fi efectuată
obligatoriu de clinician în colaborare cu tehnicianul dentar.

a) Croşetele acrilice Clasificare:

Caracteristici:
- sunt realizate din acrilat;
- fac corp comun cu restul
construcţiei protetice, putând
porni fie din conectorul principal,
fie din şa.
1. Croşete simple acrilice alveolare
Sunt prelungiri ale şeilor ce utilizează zonele retentive
vestibulare sau orale ale crestei alveolare, fiind deci în funcţie de
gradul de retenţie al acesteia.
2. Croşete simple acrilice dentare
- Pot fi sub formă de pelote sau digitaţii, cu o grosime de 2-3 mm;
- Au dezavantajul că fiind rigide produc leziuni de decubit şi se
fracturează uşor.
3. Croşetele simple acrilice dentoalveolare
- Au formă de inel secţionat pentru a putea fi introduse pe dinte
- Se sprijină parţial pe dinte, parţial pe procesul alveolar
- Pot fi acrilice sau mixte acrilo-metalice.
(N Forna, pag. 161 )
b) Croşetele simple metalice: pot fi confecţionate din folie metalică sau din sârmă

1. Croşetele metalice din folie sau bandă

- Sunt denumite şi croşete plane
- Se plasează pe ecuatorul protetic, jumătate în
conul de sprijin, jumătate în conul de retenţie.
- Având suprafaţă mare de contact cu dintele,
duc, pe de o parte, la eroziuni dentare, iar pe de
altă parte, favorizează acumularea plăcii dentare.

2. Croşetele din sârmă rotundă sau semirotundă:

- 0,6 - 0,8 mm diametru;
- Prezintă o mare elasticitate în toate sensurile şi un
contact redus cu dintele.
- După raportul pe care îl au cu dintele, ele se
clasifică în:
a. Croşet cervico-ocluzal deschis c. Croşet cervico-ocluzal bidentar
dental sau croşetul cu umăr

b. Croşet cervico-ocluzal deschis

d. Croşet cervico-ocluzal întors
edental
e. Croşet cervico-ocluzal g. Croşet cervico-alveolar deschis
interdentar (croşetul Stahl, Adams) edental

f. Croşet cervico-alveolar deschis dental h. Croşet cervico-alveolar interdentar

i. Croşet proximal cu patrice k. Croşet din sârmă cu trei braţe

j. Croşet proximal cu casetă l. Croşetul alveolar (muco-alveolar)

Se prezintă sub formă de două anse din sârmă

situate pe versantul vestibular al procesului
frontal de o parte şi de alta a frenului labial
superior la distanţă de mucoasă.
(N. Forna, pag. 161-163)
Protezarea parțial mobilă definitivă
Protezarea parţial mobilă este reprezentată de:
1. Protezarea flexibilă;
2. Protezarea scheletată, care poate fi clasică,
utilizând ca elemente de menţinere, sprijin şi
stabilizare croşetele sau modernă, cu utilizarea
sistemelor speciale ca elemente clasice şi
moderne.

Protezarea flexibilă vine în sprijinul:

- pacienţilor alergici la acrilate;
- situaţiilor clinice la care parametrii ce caracterizează suportul odontal nu oferă condiţiile
necesare amplasării corecte a croşetelor turnate;
- aspectelor clinice particulare caracterizate de torusuri sau tuberozităţi voluminoase
- considerentelor estetice de mascare a recesiunii gingivale;
- evitării stresului pe unităţile odonto-parodontale restante.
 Materiale utilizate în confecționarea protezelor flexibile
• Acrilatul injectabil – se prezintă sub formă de granule cu greutate moleculară
mică.
• Acrilatul flexibil tip VALPLAST - a fost utilizat în stomatologie încă din 1954.
Protezele parţiale din Valplast sunt cele mai flexibile proteze parţiale.
• FLEXITE este un polimer monomerfree indicat la pacienţii care prezintă reacţii
alergice.
• THERMOFLEX - prezintă o flexibilitate superioară ce asigură o funcţionalitate
superioară a protezei parţiale amovibile mobilă şi stabilitate în timp
• BIO DENTAPLAST - este un material foarte rezistent din punct de vedere
biomecanic, satisface cele mai riguroase exigenţe fizionomice și reprezintă
cea mai modernă formă de protezare.
BIBLIOGRAFIE

 1. N. Forna, Tratat de protetica clinică și terapia edentației parțial

întinse, Iași, Ed. GR. T. Popa, 2008
 2. D. Bratu, E. Bratu, S. Antonie, Restaurarea edentațiilor parțiale prin
proteze mobilizabile, Ed. Medicală, București, 2008