CURS 2

Proteza parțială mobilizabilă

PROF. DR. HABIL. EARAR KAMEL

Indicaţii şi contraindicaţii

 Protezele parţiale sunt indicate în orice tip de edentaţie
parţială, astfel încât contraindicaţiile sunt reduse, însă
putem vorbi de un caracter limitat în contextul reabilitării
implanto-protetice, care de multe ori nu poate fi transpusă
practic datorită stării generale afectate, ce atrage
imposibilitatea realizării pregătirii specifice.
 Este adevărat că edentaţia parţială de clasa I şi II
Kennedy reprezintă indicaţia de elecţie dar şi edentaţiile
de clasa III şi IV Kennedy pot beneficia cu succes de
această terapie.
 Protezele parţial mobile sunt indicate la bolnavii cu stare
generală bună şi psihic echilibrat în special acolo unde
starea de igienă orală este precară.
 Beneficiază de această terapie protetică bolnavii tineri cu
camera pulpară voluminoasă şi copiii în perioada de
creştere deoarece terapia conjunctă poate bloca
dezvoltarea suturilor.
 (N Forna, pag. 152)
Mijloacele protetice adjuncte parţiale au contraindicaţii
restrânse:
 Acestea sunt dictate de starea generală alterată sau un
psihic neechilibrat.
 Infecţiile cronice sau acute (lues, TBC, actinomicoză) sau
leziuni precanceroase contraindică aplicarea protezelor
parţial mobile până la rezolvarea lor.
 Cavităţile orale neasanate nu beneficiază de terapie prin
proteze adjuncte decât după asanarea lor.
 Câmpurile protetice nefavorabile necesită în prealabil o
terapie proprotetică chirurgicală.
Protezarea provizorie (de tranziţie): proteza acrilică

Proteza parţial mobilă acrilică reprezintă o soluţie de tranziţie în algoritmul terapeutic de reabilitare a edentaţiei
parţial întinse, absolut necesară repoziţionării cranio-mandibulare şi redimensionării etajului inferior.
Situaţiile clinice cele mai frecvente care necesită proteze imediate cu caracter provizoriu sunt:

- Arcade dentare integre la care se vor executa extracţii în zona frontală şi laterală în mai multe etape;
- Arcade dentare integre la care apare o breşă redusă în zona frontală;
- Arcade dentare edentate parţial protezate prin restaurări fixe la care se recomandă ablaţia punţilor dentare în scopul
refacerii lor;
- Arcade dentare edentate parţial protezate adjunct la care se recomandă noi extracţii, cu transformarea protezei
parţiale în proteză totală. (N. Forna, pag. 152)

Fig. 1. Proteză parțial mobilă acrilică

provizorie
 Structura protezei parţial acrilice
Proteza parţial acrilică este compusă din următoarele elemente:

1. Şeile protezei
2. Arcada dentară artificială
3. Conectorul principal
4. Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare
 1. Şeile acrilice

Şeile reprezintă principalele elemente ale protezelor parţial amovibile, în contact

direct cu creasta edentată, ce refac din punct de vedere morfo-funcţional deficitul
produs prin edentaţie, având următoarele caracteristici:
 au rolul de suport al dinţilor artificiali şi de transmitere a forţelor masticatorii
spre suportul muco-osos şi dento parodontal;
 transmit forţele de solicitare conectorului principal;
 se opun forţelor de deplasare verticale şi orizontale constituind şi un element
antibasculant;
 sunt realizate din polimetacrilat de metil de grosime 2 mm;
 amplitudinea şeilor este superpozabilă pe amplitudinea spaţiului protetic
potenţial;
 numărul acestora este în acord cu numărul spaţiilor protetice potenţiale;
 prezintă doi versanţi: vestibular şi oral. (N. Forna, pag. 153)
Versantul vestibular se modelează şi se întinde până în zona de reflecţie a mucoasei mobile şi va fi îngroşat marginal şi corect modelat
pentru a pune în valoare tonicitatea musculaturii orofaciale. Acest versant poate lipsi din şeaua frontală atunci când creasta edentată din
aceasta zonă este proeminentă. La nivelul tuberozităţilor şi al tuberculului piriform şeaua acrilică va acoperi aceste zone biostatice.

Versantul oral va trebui să aibă o înălţime egală cu cel vestibular pentru ca şeaua să prezinte o bună stabilitate. La contactul său cu dintele
limitrof şeaua nu trebuie să pătrundă în zonele retentive de sub ecuatorul protetic şi trebuie să protejeze papila interdentară şi parodonţiul
marginal. Marginea orală a şeii se continuă cu conectorul principal sub formă de plăcuţă palatină sau linguală.
(N. Forna, pag. 154-155)

Versant vestibular

Versant oral
2. Arcadele artificiale

Arcadele artificiale susţinute de şeaua protetică sunt elemente componente ale

protezei parţial acrilice, contribuind esenţial la refacerea funcţiilor perturbate ale
sistemului stomatognat prin edentaţie.
Elementele lor caracteristice sunt:
 alegerea dinţilor artificiali trebuie să fie concordantă prin formă, culoare, grad de
transluciditate cu dinţii restanţi integri sau cu restaurările fixe prezente pe arcadă;
 pot fi realizate din porţelan sau acrilat, din metal şi acrilat sau metal şi porţelan.
 Dinţii acrilici pot fi prefabricaţi sau realizaţi prin stupuire, iar cei din porţelan pot
fi anatoformi sau faţete cu crampoane sau glisieră;
 Pentru a conserva stabilitatea reliefului ocluzal, în situaţiile clinice ce presupun
solicitări ocluzale intense, se recomandă confecţionarea feţelor ocluzale din
metal turnat sau realizarea din inlayuri metalice la nivelul stopurilor ocluzale.
(N. Forna, pag. 156)
3. Conectorul principal acrilic

Defineşte partea componentă a protezei parţial mobile cu rolul de a reuni într-o structură unitară, rigidă şi
rezistentă elementele construcţiei protetice amovibile.

 La maxilar conectorul principal este orientat transversal la nivelul bolţii palatine, purtând denumirea de
„placă acrilică palatinală”
 La mandibulă este dispus pe versantul oral al crestei alveolare dentare frontale, prezentându-se sub formă
de placă acrilică linguală.
 Conectorul principal acrilic palatinal are o grosime de 2 mm şi acoperă în totalitate bolta
palatină, până la dinţii restanţi şi şei.

Faţa externă lustruită se realizează pe principiul replicii anatomice, având modelate rugile palatine şi
papila bunoidă.
Faţa mucozală (internă) a conectorului principal acrilic este
nelustruită şi situată la distanţă de zonele ce nu suportă presiuni:
torusul palatin, rafeul median, papila bunoidă, etc. În zona
dinţilor restanţi va avea contact cu faţa palatină a lor, având rol
de contracroşet, dar va menaja parodonţiul marginal al acestora
peste care trece în punte. Conectorul principal acrilic palatinal
poate fi ameliorat prin răscroire distală sau decupare, prin
decoletare sau fenestrare. (N. Forna, pag. 157)
 Decoletarea se face în zona
anterioară, distanţarea la colet
fiind de 5-10 mm, iar
răscroirea distală şi
fenestrarea vor fi efectuate cu
multă grijă pentru a nu se
produce destabilizarea
protetică.

Conector principal - plăcuţă palatină răscroită distal

a b

Conector principal - plăcuţă palatină decoletată (a) - plăcuţă palatină

fenestrată (b)
În edentaţia frontală se poate utiliza un tip special de conector principal acrilic maxilar sub forma unei benzi centrale
ce se dilată posterior spre centrul bolţii palatine luând aspectul de lingură (spoon)
Nu lezează parodonţiul marginal al dinţilor restanţi şi are stabilitate suficient de bună.
Conectorul principal acrilic poate avea forma de “T” la care cele două prelungiri laterale oferă sprijin pentru croşete.
(N. Forna, pag. 158)

a b

Conector principal - plăcuţă Spoon (a) - plăcuţă în T (b)

 O altă formă de conector principal acrilic palatinal este conectorul Every, format dintr-un conector
central ce trimite prelungiri în zonele edentate.
Alt tip de conector acrilic este miniconectorul utilizat în proteza de retenţie Kemmeny, cu versantul
palatinal puţin lărgit spre mezial şi distal având aspect de fluture. Toate ameliorările conectorului acrilic
palatinal se realizează numai în raport de întinderea edentaţiei, de calitatea suportului muco-osos şi dento-
parodontal şi de existenţa sau nu a unor creste edentate suficient de retentive. (N. Forna, pag. 159)

Conector principal - plăcuţă Every Proteza Kemmeny

 Conectorul principal acrilic lingual se prezintă sub formă de placă linguală semilunară în “U” deschis
posterior, având aceeaşi grosime de 2 mm.

Caracteristici:
- Faţa lustruită este orientată spre limbă iar faţa mucozală nelustruită are orientare dento alveolară
- Marginea superioară se plasează la nivelul dinţilor restanţi supracingular sau ecuatorial.
- Conectorul va trece în punte peste parodonţiul marginal pentru despovărare, iar marginea inferioară a sa va
pătrunde în zona funcţională linguală centrală, fiind uşor îngroşată pentru a nu jena funcţionalitatea muşchiului
genioglos.
- În zona linguală laterală profunzimea conectorului se stabileşte în raport de aceleaşi criterii pe care, la edentatul
total, le stabileşte creasta milohioidiană.
- Nişa lui Ney şi Bowen va fi pusă în valoare numai în cazul şeilor terminale cu resorbţie accentuate.
(N. Forna, pag. 159)
Conector principal - plăcuţă linguală decoletată

Conector principal - plăcuţă linguală cu sprijin dento-parodontal

4. Elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare
Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare (EMSS) reprezentate în protezarea acrilică de croşete asigură
ancorarea şi deci menţinerea protezelor parţiale acrilice. Pe lângă latura tehnologică, o mare importanţă o prezintă şi
latura clinică, de proiecţie, care va fi efectuată obligatoriu de clinician în colaborare cu tehnicianul dentar.

a) Croşetele acrilice Clasificare:

Caracteristici:
- sunt realizate din acrilat;
- fac corp comun cu restul construcţiei
protetice, putând porni fie din conectorul
principal, fie din şa.
1. Croşete simple acrilice alveolare
Sunt prelungiri ale şeilor ce utilizează zonele retentive vestibulare sau
orale ale crestei alveolare, fiind deci în funcţie de gradul de retenţie al acesteia.
2. Croşete simple acrilice dentare
- Pot fi sub formă de pelote sau digitaţii, cu o grosime de 2-3 mm;
- Au dezavantajul că fiind rigide produc leziuni de decubit şi se fracturează
uşor.
3. Croşetele simple acrilice dentoalveolare
- Au formă de inel secţionat pentru a putea fi introduse pe dinte
- Se sprijină parţial pe dinte, parţial pe procesul alveolar
- Pot fi acrilice sau mixte acrilo-metalice.
(N Forna, pag. 161 )
b) Croşetele simple metalice: pot fi confecţionate din folie metalică sau din sârmă

1. Croşetele metalice din folie sau bandă

- Sunt denumite şi croşete plane
- Se plasează pe ecuatorul protetic, jumătate în conul de
sprijin, jumătate în conul de retenţie.
- Având suprafaţă mare de contact cu dintele, duc, pe de o
parte, la eroziuni dentare, iar pe de altă parte, favorizează
acumularea plăcii dentare.

2. Croşetele din sârmă rotundă sau semirotundă:

- 0,6 - 0,8 mm diametru;
- Prezintă o mare elasticitate în toate sensurile şi un contact
redus cu dintele.
- După raportul pe care îl au cu dintele, ele se clasifică în:
a. Croşet cervico-ocluzal deschis dental sau c. Croşet cervico-ocluzal bidentar
croşetul cu umăr

b. Croşet cervico-ocluzal deschis edental

d. Croşet cervico-ocluzal întors
e. Croşet cervico-ocluzal interdentar g. Croşet cervico-alveolar deschis edental
(croşetul Stahl, Adams)

f. Croşet cervico-alveolar deschis dental h. Croşet cervico-alveolar interdentar

i. Croşet proximal cu patrice k. Croşet din sârmă cu trei braţe

j. Croşet proximal cu casetă l. Croşetul alveolar (muco-alveolar)

Se prezintă sub formă de două anse din sârmă situate pe

versantul vestibular al procesului frontal de o parte şi de
alta a frenului labial superior la distanţă de mucoasă.
(N. Forna, pag. 161-163)
Protezarea parțial mobilă definitivă
Protezarea parţial mobilă este reprezentată de:
1. Protezarea flexibilă;
2. Protezarea scheletată, care poate fi clasică, utilizând ca
elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare croşetele sau
modernă, cu utilizarea sistemelor speciale ca elemente
clasice şi moderne.

Protezarea flexibilă vine în sprijinul:

- pacienţilor alergici la acrilate;
- situaţiilor clinice la care parametrii ce caracterizează suportul odontal nu oferă condiţiile necesare amplasării
corecte a croşetelor turnate;
- aspectelor clinice particulare caracterizate de torusuri sau tuberozităţi voluminoase
- considerentelor estetice de mascare a recesiunii gingivale;
- evitării stresului pe unităţile odonto-parodontale restante.
 Materiale utilizate în confecționarea protezelor flexibile
• Acrilatul injectabil – se prezintă sub formă de granule cu greutate moleculară mică.
• Acrilatul flexibil tip VALPLAST - a fost utilizat în stomatologie încă din 1954. Protezele
parţiale din Valplast sunt cele mai flexibile proteze parţiale.
• FLEXITE este un polimer monomerfree indicat la pacienţii care prezintă reacţii alergice.
• THERMOFLEX - prezintă o flexibilitate superioară ce asigură o funcţionalitate superioară a
protezei parţiale amovibile mobilă şi stabilitate în timp
• BIO DENTAPLAST - este un material foarte rezistent din punct de vedere biomecanic,
satisface cele mai riguroase exigenţe fizionomice și reprezintă cea mai modernă formă de
protezare.
BIBLIOGRAFIE

 1. N. Forna, Tratat de protetica clinică și terapia edentației parțial întinse, Iași, Ed.
GR. T. Popa, 2008
 2. D. Bratu, E. Bratu, S. Antonie, Restaurarea edentațiilor parțiale prin proteze
mobilizabile, Ed. Medicală, București, 2008