TEST:

*1) Care sunt stopurile ocluzale ? Definitie, rol (Stopul1,2,3- descriere ! )

Importanta stopurilor ocluzale
DVei - Dimensiunea verticală a etajului inferior;
DVem - Dimensiunea verticală a etajului mijlociu;
Dcl - Dimensiunea verticală a etajului mijlociu, măsurată clinic

Definitie stopuri ocluzale= contactele dintre cele doua arcade dentare care se stabilesc in
urma realizarii miscarii de inchidere a mandibulei sub actiunea muschii ridicatorii ai
mandibulei. Stopurile presupun contacte.

*Importanta stopurile ocluzale:

1. transmit presiunile masticatorii în axul lung al dinţilor,
2. au rol în realizarea unei abraziuni fiziologice, uniforme si proporţionale a arcadelor
dentare, pe toţi dinţii
3. au rol in masticatia si functionalitatea mandibulei , triturarea alimentelor şi deglutiţie
4. nu permit deplasarea dinţilor/ migrarile dentare
5. echilibrează mandibula în cele trei planuri ale spaţiului (IM) si realizeaza IM.
6. menţinerea dimensiunii verticale de ocluzie (DVO)

STOPURILE OCLUZALE DE GRADUL I

cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor mandibulari care intră în contact cu fosele
centrale şi fosele dintre crestele marginale ale dinţilor laterali maxilari.

STOPURILE OCLUZALE DE GRADUL II

marginea liberă a dinţilor frontali mandibulari care articulează cu faţa palatinală a dinţilor
frontali maxilari infracingular.

STOPURILE OCLUZALE DE GRADUL III

cuspizii palatinali (orali) ai premolarilor şi molarilor maxilari contactând cu fosele centrale şi
fosele dintre crestele marginale ale antagoniştilor mandibulari.

2) Relatia centrica, definitie, importanta ei=

DEFINITIE= R.C. este poziţia mandibulo-maxilara cea mai înaltă,simetrică, posterioară şi
neforţată a condililor în cavitatea glenoidă a osului temporal prin care se pot realiza
miscari de lateralitate a mandibulei independent de gradul de separatie al maxilarelor, la o
dimensiune verticala data.

R.C. este considerată cea mai posterioară poziţie funcţională a condililor mandibulari,
motiv pentru care mai este numită şi poziţie terminală.
Poziţia de relaţie centrică nu este influenţată de dinţi = este prezentă toată viaţa, inclusiv la
edentatul total sau la edentatul parţial fără contacte dento-dentare.
In realitate, poziţia de R.C.:
- poate fi împiedicată de contactele dento-dentare,
- poate fi modificată temporar de contracţii musculare anormale, care la rândul
lor pot fi cauzate de contacte dento-dentare defectuoase.
■ ligamentul temporo-mandibular (colateral extern) opreşte (fixează) mişcarea ascendentă a condilului. Limitarea deplasării posterioare este realizată tot de ligamente.
Toate aceste motive au făcut ca R.C. să fie numită şi poziţie ligamentară.

*IMPORTANŢA R.C.
■ R.C. este o poziţie constantă toată viaţa, deci şi la edentatul total,
■ R.C. este o poziţie diagnostică de la care porneşte orice analiză ocluzală.

1 di 9
■ R.C. este o poziţie care poate fi determinată şi transferată: mandibula poate fi
poziţionată în R.C, iar această poziţie poate fi materializată-transferata prin stabilirea
axei balama terminale pt ca sunt coincidente cu RC; poziţia astfel determinată poate fi
înregistrată şi ulterior transferată prin arc facial la nivelul unui ocluzor sau articulator.
■ R.C. este o poziţie funcţională. R.C. intervine şi în timpul masticaţiei şi anume
atunci când se încearcă masticaţia alimentelor dure, cu consistenţă mărită, deci atunci
când condilii au nevoie de un sprijin ferm; R.C. este poziţia în care se efectuează
deglutiţia, act fiziologic foarte frecvent în timpul alimentării, dar şi în timpul somnului,
pentru înghiţirea salivei, care este secretată permanent.

3) Determinarea R.C=
1.Metoda unimanuala
- Doctorul se pune lateral de pacient, se foloseşte numai policele, plasat pe
faţa vestibulara a frontalilor mandibulari şi indexul mâinii drepte situat submentonier,
strict pe plan osos;
-se conduce mandibula postero-superior dar realizeaza concomitent miscări de închidere -
deschidere cu amplitudine redusa pana cand obosesc muschii si se relaxeaza
mandibula, si atunci o tragem in sus si inapoi si realizam primul contact, adica o punem in
pozitie de RC.
-nu trebuie sa existe contacte dentodentare pentru a nu aparea devierea mandibulei
-pentru a împiedica aceste contacte mâna stângă a operatorului, răsturnată, cuprinde între police şi index arcada maxilară iar pulpa celor două degete care depăşeşte puţin faţa ocluzală a premolarilor împiedică contactele celor două arcade.
-cele 2 degete se retrag progesiv, CAND musculatura e relaxata tragem mandibula in sus si inapoi realizand=> primul contact; Coincidenţa primului/primelor contacte la poziţionări repetate în R.C. confirmă corectitudinea determinării şi se poate trece la ÎNREGISTRAREA R.C.

2.Metoda bimanuala
-relaxarea musculara se obţine prin poziţia culcată a pacientului , doctorul in spatele lui;
-pozitionarea posterosuperioara a condililor (in pozitie de RC) se realizează cu ambele
mâini ale operatorului, care au policele plasat pe menton şi indexul, bilateral, de-a lungul
marginii bazilare, se conduce mandibula postero-superior dar realizeaza concomitent
miscări de închidere - deschidere pana cand obosesc muschii si se relaxeaza mandibula,
si atunci o tragem in sus si inapoi si realizam primul contact, adica o punem in pozitie de
RC.

3.Reflexul molar
-Inainte de a inregistra RC trebuie sa stabilim cu sabloanele DVO si dupa putem sa
stabilim RC; metoda pentru edentatul total sau pacienti fara ocluzie si se face cu sabloane
de ocluzie
-Cu şabloanele de ocluzie nu se poate face însă masticaţia, motiv pentru care tehnica
prevede aşezarea pulpei indecşilor de la ambele mâini astfel încât să depăşească puţin
faţa ocluzală a şabloanelor în dreptul molarilor;
-se cere pacientului sa „stranga dintii” in timp ce operatorul isi retrage degetele
4.Pozitia miocentrica
-se realizeaza relaxarea musculara prin stimulare electrica a muschilor maseteri si
temporali cu miomonitorul
-dupa inducerea relaxarii, stimulii electrici preiau in totalitate controlul asupra contractiei
muschilor ridicatori
-prin cresterea intensitatii stimulilor, pana cand se inregistreaza primul contact
dentodentar, mandibula se plaseaza in pozitia miocentrica

RELAXAREA MUSCULARA se obţine prin folosirea gradată (1-5) a

următoarelor metode:
1. poziţia pacientului (şezând, cu spatele vertical şi capul nesusţinut de
tetieră)
2. oboseală indusă prin kinetoterapie;
3. oboseală indusă prin stimulare electrică (miomonitor);
4. „întreruperea" engramei masticatorii prin aplicarea unei gutiere acrilice
pentru 48 ore;

2 di 9
 5. medicaţie miorelaxantă.

4) Inregistrarea RC ->Medii de marcare=

Atunci când se urmăreşte numai înregistrarea poziţiei de R.C, fără a fi necesar şi
transferul său în laborator (pentru examen clinic, echilibrare ocluzală sau adaptare
intraorală a restaurărilor odontale ori protetice), se folosesc medii de marcare. (se mai
folosesc si pt echilibrarii ocluzare, adaptarii intraorale a restaurarilor protetice)
A. HÂRTIA DE ARTICULAŢIE
Are o grosime care poate varia în funcţie de utilizarea clinică.
• Este important ca aceasta să fie cât mai puţin rigidă şi antistatică.
• suprafeţele ce urmează a fi marcate să fie bine uscate în prealabil.
• Hârtia de articulaţie poate fi activă pe una sau ambele feţe.
• Exista hârtie cu transfer progresiv de culoare, Hârtia de articulaţie bicoloră are două avantaje faţă de cea monocromă:
• permite marcarea contactelor ocluzale în două poziţii diagnostice ori mişcări diferite (de exemplu, în R.C. şi în I.M.);
• evidenţiază contactele ocluzale foarte „strânse", care, prin perforarea hârtiei, duc la apariţia unor marcaje diferit colorate faţă de restul marcajelor de pe arcada respectivă.
• Hârtia de articulaţie are în general o lăţime de 1,5-2 cm şi se prezintă sub forme comerciale diverse, de benzi de 8-10 cm, role de 1-2 m, sferturi sau jumătăţi de elipsă (formă de hemiarcadă, respectiv arcadă întreagă).
• Pentru aplicarea şi menţinerea între arcade a hârtiei de articulaţie se folosesc pense speciale (pense MILLER).

B. CEARA DE OCLUZIE oferă o posibilitate de marcare mai riguroasă a contactelor ocluzale.

• Se prezintă sub forma unor benzi de culoare închisă, contrastantă faţă de culoarea dinţilor, de aproximativ 1 cm lăţime şi 3-4 cm lungime, şi este deformabilă la temperatura cavităţii bucale, fără însă să se topească.
• Una dintre feţele benzii de ceară este lipicioasă, în timp ce faţa opusă este acoperită de o folie subţire şi lucioasă din material plastic transparent. Grosimea totală a benzii de ceară este de circa 0,3 mm.

C. SPRAY-UL DE OCLUZIE
• reprezintă o alternativă de marcare a contactelor dento-dentare prin pulverizarea unei substanţe colorate (în general se utilizează ca substanţă activă oxidul ori stearatul de Zn) pe feţele ocluzale pe care se doreşte înregistrarea.
• Substanţa de marcare se şterge în zonele de contact interdentar, similar cerii de ocluzie. Spray-urile au canule lungi ce permit aplicarea selectivă, iar substanţele de marcare se pot îndepărta cu uşurinţă de pe dinţi.
• Deşi marcajele sunt precise, metoda este grea şi nu foarte populară pentru uz intraoral; ea este recomandată mai ales pentru echilibrarea ocluzală finală, pe model, a machetelor de ceară a protezelor conjuncte.

D. BANDA JOFFE utilizează o lama de cauciuc impregnata cu colorant,care se menţine cu un suport special, din sârmă de oţel; utilizarea ei este similară hârtiei de articulaţie şi este
destinată etapelor finale ale echilibrării ocluzale.

TRANSFERUL R.C.
De obicei se face prin arcul facial, prin stabilrea ABT si transferarea RC in articulator, dar
cand nu-avem, atunci folosim siliconi, gips dentar, sabloanele de ocluzie (mai ales la
edentati aproape totali), pastele ZOE, ceruri termoplastice.
a. poziţionarea manuală a modelelor
b. înregistrările interocluzale
c. cheile vestibulare
d. arcul facial pantografic
e. articulatoare total programabile
f. tehnica f.g.p. meyer, pankey şi mann, dawson sau tehnica traiectoriilor generate
funcţional, f.g.p. (functionally generated path).
g. gutierele stereografice

5) Care sunt componentele ATM si anatomia functionala ei

Mandibula umană este un os dispus transversal pe linia mediană a corpului, prezinta un
corp, 2 ramuri ,si se leaga de baza craniului prin cele două articulaţii separate. Fiecare din
cele două articulaţii este mobilizată în primul rând de propria musculatură asociată ei,dar
si de cooperărea şi sincronizărea activităţii ambelor grupe musculare a cele 2 ATM ;
Articulaţia temporo-mandibulară este una de tip particular, ginglimo-artroidală, adică
permite atât rotaţia , cât şi alunecarea (translaţia) condilului mandibular; Unitatea
funcţională dinte-parodonţiu constitue şi ea un gen de articulaţie - articulaţia dento-
alveolară;

Componentele osoase ale ATM

1. tuberculul articular (BC=baza craniului)
2. suprafaţa glenoidală (articulară) a tuberculului articular (BC)
3. fosa mandibulară (BC)
4. cavitatea glenoida (BC)
5. fisura petro-timpanică (inserţia posterioară a capsulei articulare) (BC)
6. condilul mandibular
7. colul condilian
8. disc articular (element comun intre BC si mandibula)
9. capsula articulara (element comun intre BC si mandibula)
10. ligamentele articulare (element comun intre BC si mandibula)
11. incizura mandibulei
12. incizura sigmoida

3 di 9
13. muschiul pterigoidian lateral
14. mm. coboratorii ai mandibulei (geniohioidian, milohioidian, stilohioidian, fascicolul
anterior al digastricului)
15. mm. ridicatorii ai mandibulei (temporali, maseteri si pterigoidieni interni)

*6)Contactele Functionale si nefunctionale=

Contactele dento-dentare FUNCŢIONALE îndeplinesc următoarele condiţii:
■ sunt: punctiforme, multiple, stabile, eficiente;
■ sunt uniforme şi armonios distribuite pe arcadă pe toţi dinţii cuspidaţi;
■ au o localizare precisă, fiecare dinte contactând cu doi antagonişti, exceptând incisivul
central mandibular şi molarul trei maxilar.
■ pot fi de tip:
a. margine incizală - suprafaţă palatinală a dintelui antagonist—>STOP ocluzal de tip II;
b. vârf cuspid - fund fosă
c. versante cuspid cu versante fosă = TRIPODIC adica se realizeaza pe 3 puncte, care
este cel mai stabil ocluzal, eficient masticator dar greu de realizat si de refacut in restaurari
protetice, permite glisarea uşoară a mandibulei şi dezangrenarea cuspizilor;
d. vârf cuspid - ambrazură (versant-versant)—> varful cuspidului de sprijin are contact cu
2 cuspizi antagonisti, articuland cu crestele marginale antagoniste, vârful cuspidului
rămâne liber, contactul având loc între versanţii cuspidului. (contact dintre versantele
cuspidului cu versantele cuspizilor antagonisti)

Contacte dentare NEFUNCŢIONALE

Contactele nefuncţionale determină:
● deraparea/deplasarea mandibulei faţă de maxilar;
● transmiterea forţelor în afara axului lung al dinţilor;
● abraziunea patologică;
● migrările dentare.
!!!Depistarea şi corectarea lor este obligatorie!

CLASIFICAREA CONTACTELOR DENTARE NEFUNCŢIONALE

1. contactul vârf cuspid-versant fosă , el provocând deraparea mandibulei
2. contact versant cuspid-versant fosă (in mai putin de 3 puncte, nu e tripodic)
3. contactul vârf cuspid-vârf cuspid: este instabil, are o eficienţă masticatorie redusă, iar
când contactul se face numai între cuspizii vestibulari mandibulari şi maxilari se produce şi
rănirea (muşcarea) mucoasei jugale. În acelaşi timp, solicitările ocluzale sunt transmise
nefuncţional, în afara axului lung al dinţilor.
4. contact „în suprafaţă” (nu punctiform) ca urmare a uzurii accentuate a dinţilor
(abraziune patologică).
În urma uzurii accentuate (abraziune patologică), relieful feţei ocluzale se transformă într-o
suprafaţă plană, zonele de contact interdentar se măresc în suprafaţă şi se produce
concomitent o deplasare către mezial a întregului grup lateral.
De multe ori aceste contacte dento-dentare în suprafaţă sunt stabile, dar ele sunt totuşi
nefuncţionale deoarece nu sunt suficiente pentru triturarea alimentelor ceea ce conduce la
un efort suplimentar ca timp şi ca forţă pentru a reuşi o masticaţie satisfăcătoare.
5. reducerea numărului de contacte ocluzale – inocluzie sagitală, ocluzia deschisă.
(lipseste un cuspid etc)

7) Overjet/overbite=
OVERJET Schema de articulare in plan sagital:
• Depăşirea frontalilor inf. de către cei superiori în plan sagital – OVERJET – este
apreciată măsurând pe o linie orizontală distanţa dintre marginea liberă a incisivilor

4 di 9
 superiori şi faţa vestibulară a celor inferiori. Este distanta sagitala intre muchia
incisivilor sup si fata vestibulara a incisivilor inferiori.

OVERBITE Schema de articulare in plan vertical:

Gradul de acoperire al frontalilor inferiori de către cei superiori în plan vertical –
over-bite este normal de 1/3 (= raportul de acoperire a dinţilor mandibulari).

8) Axa balama-terminala definitie si importanta=

AXA BALAMA TERMINALĂ
Orice rotaţie se face în jurul unei axe. Rotaţia pură a condililor (deci fără nici o altă deplasare) se realizează în jurul axei balama terminale. Rotatia pura a condililor se realizeaza cu acestia in pozitia de relatie centrica

Deci, axa
Deoarece orice rotaţie a condililor se face în jurul unei axe, există o multitudine de axe balama, dar rotaţia pură a condililor se realizează in jurul unei axe care corespunde cu condilii in poziţia de relaţie centrică, poziţie care se mai numeşte şi poziţie terminală, de unde şi numele acestei axe balama -terminală.

balama terminală materializează/corespunde cu poziţia de R.C.

Axa balama terminală este definită ca o axă imaginară care trece prin cei doi condili
mandibulari aflati in pozitie de RC, atunci când aceştia realizează o mişcare de
rotaţie pură, situaţie întâlnită în timpul mişcării de deschidere a gurii şi la revenirea
mandibulei (închidere) pe o distanţă de maximum 20 mm, dar aceasta rotatia pura a
condiliilor se realizeaza cu ei in pozitia de RC.
Poziţia condililor mandibulari în relaţie centrică (R.C.) este coincidentă cu aceea în
care mandibula poate realiza mişcări de rotaţie pură după o axă transversală numită
„axa balama terminală”-A.B.T.
Si RC si ABT sunt pozitii terminale, in momentul deschiderii al gurii in ABT condilii fac o
miscare de rotatie si translatie, iar cand inchidem gura ei se intorc la pozitia normala. ABT
pleaca din RC.

DETERMINAREA A.B.T.
1.Metoda antropometrica
-punctul tegumentar se afla pe linia care uneste tragusul cu unghiul extern al ochiului
-se verifica prin palpare cu indexul ambelor maini in dreptul punctelor antropometrice pentru a exista o rotatie pura in axa marcata
-planuri de referinta la care se raporteaza RIMO:
-planul de ocluzie
-planul Camper
-planul Frankfurt
-planul infraorbitar
-linia tragusunghiul extern al ochiului

2.Metoda grafica
-arcul facial=dispozitiv care permite inregistrarea si transfrarea pe articulator, precisa a pozitiei relative a crestei si dintilor maxilari si permite transferarea
acesteia pe articulator, facilitand interpretarea, în general a rapoartelor mandibulo-maxilare.
3.Metoda palpatorie
Localizarea poziţiei A.B.T. se mai poate face şi prin palpare:
- subiectul deschide larg gura, în timp ce operatorul exercită cu pulpa degetelor arătătoare o uşoară presiune asupra zonei preauriculare;
- prin deschiderea largă a gurii cei doi condili părăsesc fundul foselor glenoide (deoarece fac translaţie pe tuberculii articulari), astfel încât operatorul
percepe două „depresiuni" în zona articulară, corespunzătoare zonei posterioare a foselor condiliene.
- Cele două degete se centrează în aceste zone depresibile, după care pacientului i se cere să închidă gura, apoi să facă mişcări de închidere -deschidere
cu amplitudine redusă (20-25 mm).
- Operatorul „simte" deplasarea condililor şi poate localiza cu o marjă de eroare de 1-3 mm poziţia A.B.T

TRANSFERUL ABT se face prin arc facial pe articulator.

Articulatorul este un aparat imaginat pentru reproducerea poziţiilor şi mişcărilor funcţionale
ale mandibulei.
arcul facial=dispozitiv care permite inregistrarea si transfrarea pe articulator, precisa a
pozitiei relative a crestei si dintilor maxilari si permite transferarea acesteia pe articulator
Transferul A.B.T. este necesar pentru a se putea aproxima mai bine mişcările mandibulei.
Pentru transferarea înregistrării axei balama terminale pe articulator se foloseşte un
dispozitiv numit arc facial de transfer, specific fiecărui tip de articulator, ele se
comercializează de obicei împreună.

*9) Intercuspidare maxima (IM)=

poziţia de intercuspidare maximă, care este pozitia în care avem cel mai mare
Prin asigurarea stopurilor oclu zale se realizează una din tre poziţiile esenţia le ale mandibule i:

numar a contactelor dento-dentare dintre cele două arcade;este o pozitie asigurata de

stopurile ocl.. Intercuspidarea maximă este cea mai stabilă poziţie funcţională a A.D.M. şi
încheie fiecare ciclu masticator; în această poziţie forţa masticatorie este maximă.

5 di 9
*10)Planurile de referință (frontal, sagital si transversal)= *****????????
OCLUZIA DENTARĂ este relaţia integrată (de contact)/realizata a unităţilor odonto-
parodontale antagoniste, a articulaţiilor temporomandibulare şi a neuromusculaturii
masticatorii şi cervicale.
Planul de ocluzie planul de ocluzie este planul convenţional in
se defineşte drept coarda arcului de cerc care reprezintă curba de ocluzie pe o hemiarcadă împreună cu coarda arcului de pe hemiarcada opusă.

forma de arc de cerc care trece prin marginea incizală a celor doi incisivi centrali maxilari
şi prin vârfurile cuspizilor disto-palatinali ai molarilor secunzi, prin care se stabilesc
contactele ocluzale dintre dintii celor doua arcade si deci ocluzia dentara, de aceea este
numit si suprafata masticatorie; Este planul/ suprafata de contact dintre dintii celor doua arcade prin care se realizeaza ocluzia dentara, contactele dentare, numită şi suprafaţă masticatorie

Planuri de referinţă ale spatiului

planul medio-sagital (arcada maxilară)
reper anterior : jumătatea distanţei dintre rugile palatine ale celei de-a doua perechi, pe rafeul median;reper posterior: punctul mucozal ce corespunde spinei nazale anterioare, punctul central cel mai posterior al liniei Ah (trecerea dintre palatul dur şi palatul moale), pe linia mediană. Corespunde punctului situat la jumătatea distanţei dintre foveele palatine.

este reprezentat anterior de jumatatea distantei dintre rugile palatine pe rafeu median si
posterior de punctul mucozal cel mai posterior si central al liniei AH (trecerea dintre palat
dur si moale) ce corespunde cu spina nazala anterioara.
planul transversal (orizontal) este perpendicular pe planul medio-sagital. Planul
transversal trece prin vârful cuspizilor vestibulari ai molarilor de 6 ani şi prin cuspizii
vestibulari ai premolarilor.
planul vertical (frontal) este perpendicular pe cele două planuri descrise anterior. Este
tangent la punctul cel mai posterior al celei mai proeminente tuberozităţi.

*11)Formele fiziologice ale arcadelor :

Arcadele dentare= reprezinta totalitatea coroanelor dentare ale dintilor implantati in
procesele alveolare;
Arcadele alveolo-dentare= este o unitate morfo-functionala formata din dintii
(coroana+radacina) implantaţi în procesele alveolare ale oaselor maxilare. (totalitatea
dintiilor ca unitatii morfofunctionale, implantati in proc.alv ale oaselor maxilare).
Forma arcadelor dentare este determinata genetic; este determinata după forma liniei
imaginare ce uneşte marginile incizale ale dinţilor frontali, vârful caninilor şi şanţul
intercuspidian al premolarilor şi molarilor.
In mod normal gasim:
I. forma de semicerc, caracteristică arcadelor temporare;
II. forma de parabolă: regiunea anterioară sub formă de semicerc, iar zonele laterale sunt
uşor divergente spre distal. Această formă este frecventă la arcada definitivă
superioară;
III. forma de semielipsă: regiunea anterioară descrie un semicerc, iar zonele laterale sunt
uşor convergente spre distal. Este mai frecventă la arcada permanentă inferioara
Arcadele dentare simetric dezvoltate ne dau o forma fiziologica normala.

12)Formele patologice al arcadelor : sunt forme date de o asimetrie a arcadelor dentare,

si sunt in forma de litera V,M, 𝛀, W,U,trapez, pentagonala.

13)Morfo:
• Ce este cuspidul? Cuspidul este o proeminenta de smalt cu forma piramidala care
prezinta două versante:
-versantul intern (ocluzal) care priveşte spre interiorul feţei ocluzale
-versantul extern priveşte spre exteriorul feţei ocluzale.
Fiecare cuspid prezintă 4 creste: mezială, distală, vestibulară şi linguală; si mai prezinta un
varf. Crestele sunt muchiile piramidei fiecărui cuspid.

6 di 9
Cuspidul se află la nivelul, sau în imediata apropiere a planului de ocluzie (planul de
ocluzie sau suprafaţa de contact dintre dintii celor două arcade, numită şi suprafaţă
masticatorie).
Din punct de vedere funcţional, cuspizii se clasifică în:
Cuspizi de sprijin (cuspizi activi, cuspizi primari, cuspizi de suport), care
asigură/realizeaza ocluzia (contactele cu dinţii antagonişti) în poziţiile centrice ale
mandibulei si asigură stabilitatea ocluziei şi a dimensiunii verticale de ocluzie DVO, mai au
rol in triturarea alimentelor, masticatie.
Cuspizii de sprijin sunt:
-cuspizii vestibulari ai dinţilor laterali mandibulari
-cuspizi palatinali ai premolarilor şi molarilor maxilari.

Cuspizi de ghidaj (cuspizi pasivi, cuspizi secundari), de volum mai mic decât cel al
cuspizilor activi, au un rol funcţional mai redus decât cuspizii de sprijin: participă la
triturarea alimentelor în masticaţie, au rol în menţinerea la distanţă de suprafaţa ocluzală a
obrajilor şi limbii (protejarea partilor moi de suprafetele ocluzale in timpul masticatiei).
Cuspizii de ghidaj participă la realizarea mişcării de lateralitate dreaptă şi stângă.
Grupele de cuspizi de ghidaj sunt:
- cuspizii linguali mandibulari care glisează pe panta palatinală a cuspizilor vestibulari maxilari;
- cuspizii vestibulari maxilari care alunecă pe panta orală a cuspizilor linguali mandibulari.
Cuspizii de ghidaj au caracteristici asemănătoare cu cele ale cuspizilor de sprijin la care se mai adaugă înclinarea pantei cuspidiene care este verticală, medie sau orizontală.

• Care sunt formele de relief pozitive ?

1. cuspizii
2. cingulum-ul
3. crestele (proeminente de smalt care pot fi sagitale, marginale, esentiale ecc)
4. tuberculii
5. mameloanele

• Care sunt formele de relief negative ?

1. sulcus (pl. sulci)
6. şanţuri principale (de dezvoltare)
7. şanţuri secundare (accesorii)
8. fose
9. fosete
10. fisuri
11. depresiuni

• Care sunt tuberculii ?

Tuberculii sunt tot proeminente de smalt/lobi supraenumerari care deşi au formă
asemănătoare cuspizilor, nu ating decât în mod excepţional planul de ocluzie si sunt mai
mici decat cuspizi.

• Pe ce suprafețe se gasesc tuberculii ? Tuberculul are semnificaţia de lob

supranumerar care nu atinge planul de ocluzie, si este situat pe cuspidul mezio-
palatinal a fetei palatinale la primului molar superior (cunoscut sub numele de
tuberculul lui Carabelli, sau pe cuspid mezio-vestibular a molarul 2 inferior pe fata
vestibulara (cunoscut sub numele de tuberculul lui Bolk).

• Cingulum-ul este o proeminenţă de smalt prezentă în treimea cervicală a suprafeţelor

orale ale dinţilor frontali, mai ales la maxilar. Prezenţa unui cingulum proeminent la
nivelul frontalilor maxilari favorizează existenţa unor contacte ocluzale stabile cu
antagoniştii (dinţii frontali mandibulari).

• Mameloanele sunt proeminenţe prezente la nivelul marginii libere a incisivilor,

caracteristice morfologiei imediat post-eruptive. După un timp scurt de la erupţia pe
arcade a incisivilor, aceste formaţiuni dispar prin uzură fiziologică.

7 di 9
• Punctul de contact este zona situată pe feţele proximale în treimea ocluzală, unde doi
dinţi au raport de contact.
Punctul de contact are următoarele funcţii:
-forţele orizontale, ce rezultă din descompunerea presiunilor ocluzale, sunt dispersate pe
un grup de dinţi (se menajează-protejeaza parodonţiul),
-reprezintă un obstacol în calea traumatismelor care ar putea leza papila interdentară.
Punctul de contact, de-a lungul vieţii, se poate modifica prin modificarea pozitiei dintiilor pe
arcada, luand aspectul de suprafaţă de contact.

*14) DVO= Este aceea dimensiune a etajului inferior a fetei masorata in poziţia de
intercuspidare maximă (sau relaţie centrică), când dinţii celor două arcade sunt în contact,
(„în ocluzie") se vorbeşte despre dimensiunea verticală de ocluzie = D.V.O.
Este distanta dintre punctele subnasion si gnation cand dintii se afla in
contact/ocluzie in IM.
Pe parcursul unui ciclu de 24 de ore dinţii stau în contact ocluzal o perioadă foarte scurtă
de timp: momente din timpul triturării alimentelor şi în deglutiţia boturilor alimentare
consistente. De altfel, contactul permanent între cele două arcade nu ar putea fi suportat
de aparatul de susţinere al dintelui (parodonţiu).
În afara acestor momente scurte de contact, între cele două arcade nu există contacte
dento-dentare, mandibula plasându-se în relaţia de postură (R.P.) sau de repaus.
Dimensiunea verticală de repaus (D.V.R.) este mai mare decât D.V.O, este distanta
dintre punctele subnasion si gnation cand mandibula se afla in pozitie de repaus
, si avem un echilibru a muschilor coboratori si ridicatori ai mandibulei in care nu exista
contacte dentare dintre cele doua arcade, deci nu se realizează ocluzia, motiv pentru care
spaţiul existent între arcadele dentare cand mandibula este in repaus, poartă numele de
spaţiu de inocluzie fiziologică (S.I.F.) de 2-4mm in zona incisivilor, si decreste progresiv
spre distal. In pozitie de repaus a mandibulei, nu avem RC.

*15) De cine depinde ghidajul de lateralitate=

La ghidajul lateral este vorba de miscari de lateralitate a mandibulei, si depinde sau este
influentat de curba lui wilson in functia de inclinarea dintiilor.
Este de 3 tipuri:
-ghidaj canin - participa doar caninul (restul dintiilor e in inocluzie?)
-ghidaj antero-lateral - participa caninul, insivul lateral sau incisivul central
-ghidaj de grup lateral - participa caninul, premolar si molar.

Caninul este responsabil pt ghidajul de lateralitate. Caninii pot suporta intreaga sarcina
produsa in miscarea de lateralitate datorita urmatoarelor caracteristici:
I. au o situatie topografica privilegiata (in zona de trecere dintre dintii frontali si laterali)
—> la distanta de locul de aplicare al fortei musculare si de punctul de sprijin (ATM)
IV. au cea mai puternica si lunga, radacina
V. osul alveolar in care este implantat (bosa canina) are o structura deosebita, fiind situat
in dreptul unuia dintre stalpii de rezistenta ai caninului
VI. parodontiul caninilor este dotat cu o sensibilitate proprioceptiva mai fina si mai
specializata decat al celorlalti dinti

*16) De cine depinde ghidaj anterior:

Traiectoria incisivă/ghidajul anterior depinde de mai mulţi factori:
1. angularea implantării incisivilor superiori;

8 di 9
 2. conformaţia/morfologia feţei lor palatinale;
3. gradul de concavitate al feţelor palatinale.
4. raportul între over-bite şi over-jet; cu cât over-bite este mai mare cu atât aria
ocluzală este mai mare şi invers, adică cu cât over-bite este mai mic cu atât aria
ocluzală se micşorează.
5. curbura arcadei în zona frontală (curbura vestibulara);

Ghidajul anterior realizeaza o miscare de propulsie a mandibulei, si are legatura cu curba

sagitala lui Spee, mai ales daca e patologica si incorecta, pt ca ne influenteaza si schimba
ghidajul anterior.

*17)Curba lui Spee si lui Wilson=

-curba sagitala lui Spee=   linie continua trasata de la nivelul varfului caninului inferior de-a lungul cuspizilor linguali ai premolarilor si molarilor pana la ramul mandibulei. Curba sagitală de ocluzie rezultă prin unirea cu o linie a vârfurilor cuspizilor vestibulari ai dintilor laterali mandibulari.

Este o curba in plan sagital care trece prin cuspidul caninului inferior si cuspizii vestibulari
ai premolarilor si molarilor inferiori, si ajunge pana la ramul mandibulei (in aceeasi
hemiarcada); concavitatea maxima a curbei este in dreptul molarului de 6ani. Aceasta
curba influenteaza ghidajul anterior.
-curba transversala lui Wilson= Curba in plan transversal cu concavitatea spre superior U
care rezulta prin unirea varfurilor cuspizilor orali ai dintilor laterali mandibulari de pe o parte
a mandibulei pana la cealalta. Aceasta curba influenteaza ghidajul de lateralitate.

18) Componentele A.D.M (aparatul dento-maxilar):

■ dinţi (smalţ, dentină, pulpă dentară)
■ ţesuturile de suport (periodontale/paradontiu alcatuit din structuri osoase alveolare de
suport, gingie, membrană periodontală, cementul radicular)
■ sistemul articular alcatuit din:
-articulaţia temporo-mandibulară [A.T.M.],
-sistemul neuromuscular
-ocluzia dentară
*19) SCOALA ROMANEASCA-ENEY
Şcoala Românească consideră ca ocluzia funcţională trebuie sa îndeplineasca 5 criterii:
1. Stopuri ocluzale sa fie stabile, multiple, şi simultane în RC şi IM.
2. Ghidaj anterior armonizat cu mişcările funcţionale ale mandibulei şi posibilităţile ATM-
ului.
1. Dezocluzia tuturor dinţilor cuspidaţi când mandibula efectuează mişcarea de
propulsie.
1. Dezocluzia dinţilor cuspidati de pe partea nelucrătoare când mandibula face mişcarea
de lateralitate.
2. Absenţa interferenţelor pe partea lucrătoare ( trebuie sa fie ocluzie dar nu
interferente) în mişcarea de lateralitate indiferent de tipul ghidajului.

9 di 9