DOC EXAMEN

1. VOLUM 1 REZI PAG 233-245

2. VOLUM 1 REZI 245-247

3. SCRIBD TRIMIS PE MESS (CEEA CE TREBUIE)

4.vol 2 rezi pag 600-603 si plus am trimis pe scribd pt substratul osos

5. In cadrul unor masuri proprotetice de echilibrare,se impune nivelarea planului ocluzal prin slefuirea
dintilor mult egresati sau a acelora prin basculare axiala fac ca planul de ocluzie sa fie strapuns de cuspizii
opusi directiei lor de inclinare.Pe langa neajunsul denivelarii planului de ocluzie,dintii migrati reduc spatiul
necesar insertiei protezei,motiv pentru care se slefuiesc pana la un nivel corespunzator cu pozitia corecta a
celorlalti dinti restanti.In situatii extreme,cand egresiunea coexista,cu o hipertrofie de rebord alveolar,se
face extractia dintelui exagerat migrat.Alte interventii sunt grupate sub denumirea de remodelare
coronara.Acestea se efectueaza reducand retentivitatile exagerate de la nivelul coroanei dentare.Zonele
care necesita de obicei slefuirea,sunt cele de la nivelul treimii ocluzale a fetei vestibulare a molarilor
maxilari si de la nivelul treimii ocluzale a fetei linguale a molarilor si premolarilor mandibulari,iar in cazul
dintilor limitanti ai breselor,in treimea ocluzala a fetei proximale dinspre spatiul edentat.Slefuirea se face
paralel cu axul de insertie al protezei.

Prepararea pentru pintenii ocluzali are ca scop sa se opuna infundarii ansamblului protetic mobilizabil si sa
transmita corect presiunea dento-parodontal.

!!! DAR MAI BINE IN CARTEA DE REZI VOL 1PAG 259 UNDE SCRIE INTERVENTII ASUPRA DS

6. .
miogimnastica,prin exercitii de deschidere maxima a gurii,lateralitate
dreapta,stanga si propulsie,efectuate timp de doua,trei minute,de trei ori pe
zi.

-miscarea de inchidere si deschidere a gurii,la care se opune rezistenta.

-gutiere-care contribuie la relaxarea musculara ( 24-28 ore ) si urmata - cand este

cazul,de purtarea unor gutiere de contentie pentru a consolida situatia obtinuta
- medicatie
(toate pentru indepartarea durerii, a spasmelor si a contractiei)
-in acelasi scop amintim si balneofizioterpie
Aparate utilizate pentru repoziţionarea mandibulei în scopul
recondiţionării neuro-musculare.
Interceptoarele ocluzale (sau inhibitori ai ocluziei) sunt reliefuri ocluzale artificiale, realizate cu
scopul de a suprima reflexele proprioceptive anormale, cu punct de plecare în parodonţiu.
· Ele se pot construi sub forma unor plăci palatine sau mandibulare ce acoperă complet sau
parţial feţele ocluzale ale dinţilor.
· Interceptorul ocluzal are drept scop de a împiedica provizoriu ocluzia naturală, generatoare de
impulsuri proprioceptive tonigene, oferind o ocluzie artificială, lipsită de traumatismul ocluzal
(Sacy).
· Principiul de acţiune al inhibitorilor de ocluzie constă într-o supraînălţare a ocluziei, cu sau fără
limitarea suprafeţei de contact dintre cele două arcade, asigurarea unui plan de ocluzie
armonios, fără denivelări.
· Prin ocuparea spaţiului interocluzal, interceptorul ocluzal obligă mandibula la o poziţionare
mandibulară cu dimensiunea verticală crescută, ce se realizează prin relaxare musculară.
o se aplică pentru perioade limitate de timp, 10-14 zile,
o perioadă suficientă pentru obţinerea unei relaxări musculare optime necesare
determinării corecte a poziţiilor mandibulo-craniene, a interferenţelor ocluzale, pentru
dispariţia spasmului şi a durerii musculare şi articulare.

Aplicarea gutierelor în scopul interceptării ocluziei se realizează de obicei prin contact multiplu şi
echilibrat pentru întreaga arcadă.
· gutierele ocluzale se clasifică după Gola, în:

1. de urgenţă;
2.de relaxare – în cazul unei probleme musculare;
3. de repoziţionare mandibulară – în prezenţa unei probleme articulare;
4. de stabilizare (contenţie).
· Gutiera de relaxare (de recondiţionare neuro-musculară).

o Este indicată în cazul unui spasm muscular,

o acoperă întreaga arcadă şi este netedă,

o nu are indentaţii (inhibitor de ocluzie).

o Asigură contacte multiple în RC.

o Suprimă contracţiile izotonice excesive, dar are un efect redus asupra contracţiilor
izometrice.

o Se poartă intermitent şi se indică concomitent realizarea unor exerciţii de miogimnastică

pentru relaxare.

o Un exemplu îl constituie gutiera Michigan

7. In cazul individualizarii terapiei protetice,trebuie sa se includa in mod obligatoriu studiul conditiilor

psihice al viitorului purtator de proteza.Numeroase situatii clinice concrete demonstreaza ca printr-o
pregatire adecvata,pacientii care erau sceptici se acomodeaza mult mai usor cu protezele de tranzitie si cu
atat mai mult cu cele definitive.

8. Indicaţii la confecţionarea protezelor mobilizabile acrilice:

• Edentatia partiala cu brese intercalate, reduse, intinse, multiple

• Restabilirea integritatii arcadelor dentare

• Edentatii multiple, terminale, foarte rar pentru edentatii terminale

• Pentru inlocuirea mai mult sau egal cu 4 dinti intr-o bresa

9.
In scopul obtinerii succiunii si a modelarii marginale

info mai multa din manual rezi volum 1 262-263

10.

11.

12.

13.
Principiul BIOLOGIC al tratamentului protetic
Prevede ca orice metodă de tratament sau intervenție să aibă o influență pozitivă asupra organelor și
țesuturilor atât ale SS, cât și a întregului organism.
 Se alege cel mai rațional plan de tratament,
 se face prepararea minim invazivă,
 se tinde spre conservarea pe cât de mult posibil a țesuturilor dure,
 se aleg materiale care nu au toxicitate sau nu provoacă reacții alergice, nu prezintă modificări de
volum, culoare, duritate, elasticitate etc.
 Se ia în calcul și starea generală a organismului.

14. Principiul biomecanic al tratamentului protetic

Trebuie să fie un echilibru între presiune și capacitatea de a o recepționa; complexul dinteparodont
poate suporta o oarecare presiune, suportul muco-osos nu este prevăzut pentru așa ceva: asta trebuie de
luat în considerație la echilibrarea presiunilor masticatorii; plus uite te pagina 273 rezi vol 1 unde este
caracteristici este biomecanic si explici ca in edentatia cls 1 nu corespunde poligonul de sprijin
parodontal (asta important)

15. Conservarea morfofuncțională a SS pentru un timp îndelungat, pentru asta trebuie de creat un
echilibru între toate elementele SS; când se dereglează un component, sunt influențate celelalte;

16. Excelent redat in vol 1 rezi pag 275 unde incepe cu protezare provizorie, proteza definitiva, proteza
hibrida si alternative si atat apoi pt clasa 2 kennedy uite pagina 277 unde scrie a,b ,c,d.

17.
Paralelograful, părţile componente.
Este un aparat cu care se analizează modelul în vederea proiectării carcasului
metalic al protezei scheletate și plasării elementelor de menţinere, sprijin și stabilizare
reprezentat de croșete sau sisteme speciale.
Pe lângă toate mai servește la:
 determinarea axului de inserţie și dezinserţie a protezei;
 fixarea poziţiei alese a axului de inserţie și dezinserţie a protezei pentru
reproducerea ei;
 determinarea și trasarea ecuatorului protetic;
 determinarea zonelor retentive (unde va fi braţul retentiv al croșetului)
 deretentivizarea modelului;
alegerea construcţiei protetice și trasarea proiectului (desen) pe model;
montarea și solidarizarea elementelor prefabricate ale protezelor;
modelarea prin răzuire de ceară sau frezare a pieselor componente (schelet);
deretentivizarea modelului;

Metodă: tija retentivometrică (fixată în menghina tijei verticale) se apropie de

coroana dintelui în așa mod ca tija să contacteze cu ecuatorul protetic iar discul
acesteia să contacteze cu zona subecuatorială. (pentru determinarea zonelor
retentive)
Metoda liberă de alegere şi de apreciere a înclinării medii a axelor dinţilor stîlpi.
Modelul se poziţionează în așa fel încât planul suprafeţelor ocluzale ale tuturor
dinţilor stâlpi să fie perpendicular cu tija detectoare.

Metoda de fixare a poziţiei alese a axului de inserţie şi dezinserţie pentru

reproducerea ei în paralelograf.
cu ajutorul tijei detectoare și a unui creion pe soclu în zonele laterale și
posterioară
se trasează câte o linie de ghidare, după care cu un bisturiu se fac șanţuri
triunghiulare; aceste șanţuri vor fi și pe modelul dublicat, astfel, modelul va fi
poziţionat pe măsuţă în așa fel încât tija detectoare să se adapteze intim la toate
șanţurile de pe soclu.
în model în direcţie verticală se frezează o gaură în care se poziţionează o bucșă,
în ea se poziţionează o tijă metalică; în timpul dublicării tija împreună cu bucșa
trebuie să rămână în modelul dublicat; modelul se așează pe măsuţă, în bucșă se
introduce tija detectoare (în acest moment modelul ocupă poziţia iniţial
determinată) și măsuţa se blochează (ca să nu se mai miște)

18. REZI VOL 1 PAG 254-255 sau daca nu vre de acolo atunci:
Au corp, pintene/pinteni ocluzali și 2 brațe retentive cu conectori secundari
proprii, nu au brațe opozante.
Sunt 6 grupe:

• Ney 1 seamănă cu croșetul Ackers cu diferența că brațul opozant este elastic

și plasat subecuatorial; asigură o menținere dublă și reciprocă, brațele sunt
poziționate pe vestibular și oral. Indicații ca și la Ackers.
• Ney 2 are două brațe elastice pe vestibular și oral în forma literei T (ca la
Roach I) fiecare cu conector secundar propriu. Indicat pe dinți cu retracție gingivală,
retentivitate mărită, dinți cu ecuatorul protetic aproape de suprafața ocluzală,
edentații terminale.
• Ney 3 este o combinație dintre primele două; indicat în edentație terminală
când dinții stâlpi au înclinație mărită orală sau vestibulară iar ecuatorul protetic are
direcție diferită pe vestibular și oral: pe suprafața mai retentivă se aplică croșet
divizat T, pe suprafața mai puțin retentivă se aplică braț retentiv ca la Ackers.
• Ney 4 corpul și pintenele sunt turnați iar brațele retentive sunt îndoite din
sârmă apoi lipite de corp. Indicat pe dinții cu retentivitatea aproape de ocluzal; nu
se folosește pentru că are proprietăți mecanice necorespunzătoare.
• Ney 5 începe de la bară cu un conector secundar rigid, se poziționează
mezio-oral; din corp pornește brațul situat supraecuatorial, înconjoară dintele
formează un pintene ocluzal, traversează ecuatorul protetic și se termină în zona
subecuatorială. Indicat în edentații terminale pe dinți cu înclinație vestibulară sau
orală, cu coroane mici sau formă conică.
• Ney 6 asemănător cu Ney 5; are doi pinteni ocluzali și conector secundar cu
dublu segment; are cel mai lung braț dintre toate croșetele Ney de aceea este
numit unibar circular
19. REZI PAG 255 sau daca nu vrei de acolo atunci:
  Sunt divizate în 2 grupe:
Roach I
 contact redus cu zona subecuatorială care este mai puțin sau deloc vizibilă din
punct de vedere fizionomic;
 au corp, pintene ocluzal, braț retentiv, braț opozant și doi conectori secundari;
 brațul retentiv are conector secundar propriu, de aceea, prin lungimea
conectorului se poate regla elasticitatea brațului retentiv;
 brațul retentiv are forma literelor C,L,U,S,T,I,R;
 brațul opozant și pintenele pornesc de la corp și sunt identice ca la croșetul
Ackers; sunt unite rigid de șa prin conector secundar;
 indicat pe dinții posteriori cu grad de retentivitate mărită și implantare dificilă.
Roach II
 brațele croșetului sunt plasate supraecuatorial, de aceea se indică pe dinții
frontali și laterali cu retentivitate foarte mică sau cu formă conică.
 pot avea numai un braț sau poate fi inelar (înconjoară în întregime dintele).
 pot fi poziționați pe unu sau mai mulți dinți.

20.
21. Biomecanica protezelor mobilizabile acrilice:
Actiunea fortelor masticatoare asupra protezelor mobilizabile impune deplasarea
lor in diferite directii.
Gradul de deplasare este favorizat de mai multi factori si depinde de:
• Topografia edentatiei
• Gradul de rezilienta a fibromucoasei
• Gradul de atrofie a apofizelor alveolare
• Retentivitatile anatomice ale campului protetic
• Valoarea functionala a dintilor restanti
• Volumul bazei protezei
• Numarul crosetelor si al dintilor artificiali
• Adeziunea bazei pe campul protetic

Presiunile masticatoare sunt aplicate pe dintii artificiali, care la randul sau le

transmit la baza protezei fiind impartite pe suprafata campului protetic.
• La actiunea fortei verticale pe suprafata ocluzala a dintilor artificiali din
apropierea dintilor-stalpi, saua protezei se va infunda pe campul protetic numai in
acest sector. Gradul de infundare va depinde de forta care actioneaza si de
rezilienta fibromucoasei. Totodata marginea placii de pe suprafetele orale ale
dintilor restanti va actiona asupra lor deplasandu-i vestibular, iar bratul crosetei se
va deplasa spre festonul gingival.Infundarea mai mica va fi la extremitatea
terminala a seii de pe aceasta hemiarcada dentara. Pe hemiarcada dentara opusa
vor avea loc deplasari inverse
• La actiunea fortei orizontale, tot in aceste zone se va mari gradul de actiune
asupra dintilor, atat in directie vestibulara, cat si in directie orala. Desprinderea va fi
mai mica insa saua protezei in locul aplicarii fortei va actiona pe versantul oral al
apofizei alveolare, iar in zona opusa fortei- pe versantul vestibular
• La aplicarea fortei in zona dintilor artificiali posteriori, saua se va infunda mai
mult deplasandu-se posterior

22. Clinic: examinarea pacientului

· In caz de utilizare a sistemelor speciale de ancorare, iniţial se vor confecţiona
elemente fixe ale sistemului de ancorare
· apoi după aplicarea lor în cavitatea bucală se vor aplica procedeele prevăzute
de etapele de confecţionare a protezei mobilizabile
· amprentarea câmpului protetic.
Laborator: confecţionarea modelului şi a lingurii individuale (dacă se obţine
amprentă anatomică);
în caz că s-a obţinut amprentă funcţională pe modelul realizat se vor confecţiona
şablonul cu bordurile de ocluzie.
Clinic: determinarea ocluziei centrice sau a relaţiilor intermaxilare.
Laborator:
· montarea modelelor în simulator;
· confecţionarea elementelor speciale de sprijin, menţinere şi stabilizare;
· realizarea machetei protezei (montarea dinţilor artificiali);
· modelarea machetei protezei mobilizabile.
Clinic: proba machetei protezei în cavitatea bucală.
Laborator:
· modelarea definitivă a machetei protezei, ambalarea în chiuvetă, realizarea
tiparului,
· introducerea acrilatului în tipar,
· polimerizarea,
· dezambalarea şi prelucrarea protezei.
Clinic: aplicarea şi adaptarea protezei la câmpul protetic
INDICATII IN VOL REZI 1 PAG 257
23. INDICATII VOL 1 REZI PAG 251
24. VOL 1 REZI PAG 272-275 si tehnica :
 Clinic: Amprentarea preliminară a câmpului protetic; (linguri anatomice,
alginat);
 Laborator: Realizarea modelului din gips simplu și confecţionarea lingurilor
amprentare individuale (din ceară sau acrilat);
 Clinic: Amprentarea funcţională a câmpului protetic; (linguri individuale,
material siliconic, stratul II);
 Laborator: Realizarea modelului definitiv din gips dur și confecţionarea
șablonului cu borduri de ocluzie;
 Clinic: Determinarea ocluziei centrice sau a relaţiilor intermaxilare;
 Clinic-Laborator: Analiza modelului la paralelograf și schiţarea elementelor
protezei scheletate, folierea, deretentivizarea;
 Laborator: Realizarea modelului dublicat și modelarea machetei din ceară a
scheletului, turnarea lui din aliaj, prelucrarea și lustruirea;
 Clinic: Proba scheletului metalic;
  Laborator: Poziţionarea modelelor în relaţie centrică și fixarea lor în simulator;
montarea dinţilor artificiali și modelarea machetei din ceară a bazei PPMS;
 Clinic: Proba machetei protezei;
 Laborator: Schimbul cerei în acrilat (ambalare, topirea și spălarea cerei,
introducerea acrilatului, polimerizare, dezambalare; [ca la coroanele acrilice]);
prelucrare, ajustare pe model, lustruire;
 Clinic: Aplicarea PPMS pe câmpul protetic.
poti pune si la 25, 26,etc
25. VOL 1 REZI PAG 277 UITE DOAR UNDE E PUNCTUL D CU PPAS
26. TOT CA 25
27. PAG 278 VOL 1
28. PAG 278-280
29.
Bara cu călăreţi de tip Dolder (bara ovală) sau bara rotundă sunt folosite în special
în protezări pe implante în regiunea interforaminală, deoarece permit o rotaţie a
protezei în jurul axei barei În cadrul punţilor mobilizabile se folosesc sisteme bară –
călăreţi culisabile care pot fi prefabricate sau confectionate individual de tehnician.
Suprastructura, având călăreţul integrat, poate fi confecţionată şi demontabilă,
prin integrarea unuia sau mai multor şuruburi plasate vertical (înşurubare ocluzală)
sau orizontal (înşurubare orală). Şurubul traversează suprastructura şi călăreţul,
înşurubarea făcându-se în bară (în mezostructură).
30.
în tratamentul cu protezele scheletate cu sisteme speciale mai întâi se
confecţionează proteza fixă cu elementul fix al sistemului special (capsă, culisă,
telescop, bara) după care se face proba, se cimentează, se amprentează, se
confecţionează model de lucru, se dublează și apoi se modelează macheta
scheletului.
Elementele speciale sunt compuse din două părţi: una pe dintele stâlp și una în
scheletul metalic. Mai întâi se modelează partea de pe dintele stâlp după care cea
din schelet. Se face din elemente prefabricate (cu precizie mare) care se prind într-
un dispozitiv de fixare a paralelometrului și se aplică pe dintele stâlp iar după
turnare și proba în cavitatea bucală se dublează și se modelează partea din schelet.

31. uite jos pag 280 rezi vol 1 si déjà asta :

· Pacienții trebuie sa prezinte o rezistență suficientă pentru efectuarea unei intervenții

chirurgicale
· Condițiile statusului anatomic local și loco-regional trebuie să fie adecvate pentru a permite
inserția unui număr corespunzător de implanturi cu lungime și diametru adecvat pe lungă
durată.
· De asemenea, tesuturile moi din regiune trebuie să favorizeze menținerea unor raporturi
periimplantare sănătoase.
· Starea generală satisfăcătoare fără maladii somatice în acutizare care ar putea influența
mersul intervenției de inserție a implantului și perioadă de osteointegrare.
 · Pacienți cu edentații care au vîrsta de peste 16 ani și toți cei ce au mare dorință de a-și
rezolva edentația prin tratament implanto-protetic și au surse financiare corespunzătoare
tratamentului.
tehnica nu stiu poate vezi tu
32.
33. nu stiu dar in vol 1 rezi 268 doar is descrise
34. vol 1 rezi pag 267 jos
35.
36.
37. vezi la 264 si 265 dar nu cred ca is astea pentru ca is pt amprentare
38.
39.
40.
41.
42. Subiectiva pag 228-229 (asemanator cu edent intinsa)
obiectiva:

intraoral:
Modificările mucoasei bucale şi ale pielii.
Modificările mucoasei fixe si mobile:

Mucoasa care acoperă atât crestele edentate maxilare şi mandibulare, cât şi bolta palatină, este
supusă unor modificări legate de existenţa în continuare a procesului de atrofie osoasă.
La începutul acestui proces, de obicei crestele alveolare sunt acoperite cu o mucoasă cu grosime şi
consistenţă uniforme.
Evoluţia acestui ţesut poate fi următoarea:
a) Mucoasa nu urmează atrofia osoasă. Deasupra crestei alveolare mult atrofiate rămâne un strat de
mucoasă ce poate fi mobilizat, balansat ca o „creastă de cocoş“;
b) Mucoasa fixă se îngroaşă; în aceste zone mucoasa are o rezilienţă mare;
c) Mucoasa devine foarte subţire, deosebit de sensibilă, în special pe torusul maxilar, torusul
mandibular sau chiar pe creste;
d) Rugile palatine (3-7 perechi) devin şterse;
e) la mandibulă, în cazurile de atrofie foarte accentuată, mucoasa fixă se reduce la o simplă linie
sau dispare complet;
f) fundurile de sac vestibulare se apropie de muchia crestelor.
MAXILARE :

Modificari la nivelul limbii:

 Muschii limbii se hipertrofiază in urma activitatii mai intense in procesul de
mastic - duce la marirea volumului ei- macroglosie
 Aspectul general modificat - se lățește - din cauza absentei dintilor pe lateral
 Durerea cel mai frecvent, arsura, uscaciunea, senzatie de intepatura,
senzatia de gust modificata.
 Apare o herniere a planseului sublingual, largiri varicoase ale venelor
superficiale de sub limba fara o corespondenta patologica generala.
 Papilele foliate ale limbii devin rosii si dureroase, isi maresc volumul.
 Senzatia de arsura se accentueaza.
 Senzatia de intepatura apare mai ales intr-o suprasolicitate functionala a
limbii in actul masticatiei pentru edentatul total ne protezat, sau in efortul
limbii de a mentine proteza inferioara pe campul protetic.
 Limba capătă, pe lângă rolul de a insaliva și transporta bolul alimentar, şi pe
acela de a fărâmița alimentele de consistență redusă.
 Limba își regăseşte poziţii variate, venind în contact cu creasta edentată
(mușchiu! genioglos ajuge frecvent să se insereze în apropiere de muchia
crestei edentate mandibulare) și cu mucoasa obrazului.

Modificările ATM
*Miscarile mandibulei au o amplitudine mai exagerată.
*Miscarile de propulsie si lateralitate provoaca presiuni esentiale in ATM si duc la subtierea chiar
si perforarea meniscului. Condilul tinde astfel să se deplaseze orizontal provocând presiuni asupra
porţiunii anterioare a tuberculului articular.

*Cu timpul, aceste presiuni duc la resorbţia părţii anterioare a meniscului căt şi a unei porţiuni din
tuberculul articular. Aceste presiuni pe porţiunea anterioară a articulaţiei stau la baza apariţiei
sindromului disfuncţional dureros al lui Costen.

În urma apariţiei edentaţiei totale, se produce o lărgire în sens orizontal a corpului

mandibulei.
Creasta alveolară din regiunea anterioară se resoarbă lingual şi sagital.
Mandibula se deplasează înainte (în protruzie), făcînd ca în poziţia de repaus cele
două maxilare să fie mai apropiate decît la dentat.
De obicei masticaţia fără proteze îl obligă pe edentatul total să apropie mult creasta
alveolară mandibulară de creasta maxilară. Şi ca rezultat mandibula îşi schimbă
înfăţişarea atît prin apoziţia osoasă bazală cît şi prin rezorbţia osoasă din regiunea
anterioară a ramurii verticale.
Unghiul goniac se deschide apropiinduse de valoarea 120-1300 , iar apofiza
coronoidă capătă progresiv forma unui cârlig (croşet).
Modificări la nivelul muşchilor masticatori.
*Tulb musculare se manifesta prin miscari dezorientate ale mandibulei in timpul masticatiei si
vorbirii - apar noi traiectorii de contractie musculara.
* Se declanseaza procese de hipertrofie a unor fasciculi, in unele cazuri atonizarea lor, care duc
ulterior la modificari de structura ca: fibrele verticale ale mm ridicatori se scurteaza, iar a celor
coboratori se intind.
*In urma electromiografiei - scaderea considerabila a activitatii bioelectrice a muschilor ridicatori -
llipsa stopurilor ocluzale.
*Peste 10-12 luni se instaleaza un nou tip de masticatie
*Muşchii suprahioidieni suferă o întindere mai mare. Prin atrofia osului alveolar, muşchiul
milohioidian se apropie de vârful crestei.

43.

Clasificarea cea mai realistă a propus-o Sangiuolo:

pentru maxilă: pentru mandibulă:
cl 1. Substratul osos este puţin atrofiat, cl I. Creasta este de înălţime mai mare
crestele edentate fiind înalte, de 10 mm, cu inserţie joasă a frenurilor,
rotungite, tuberozităţile bine tuberculi piriformi duri şi bine formaţi.
reprezentate, bolta palatină adîncă fără cl II. Creste cu aceliaşi caractere ca la cl
torus. I, dar cu aspect hiperplazic.
cl. 2. Crestele edentate şi tuberozităţi cl III. Creste atrofiate plate cu
cu atrofie medie. Bolta palatină este de hiperplazie de planşeu.
adîncime medie, cu torus palatin cl IV. Creste negative.
prezent.
cl. 3. Crestele edentate şi tuberozităţile
sunt mult atrofiate, iar bolta palatină
devine plată.

44.

45. Principiul biologic este un principiu fundamental al medicinei şi prevede ca orice

metoda de tratament sau intervenție sa aiba o influenta pozitivă asupra organelor si
tesuturilor atit ale sistemului stomatognal, cit şi a intregului organism. Din aceste
considerente, la finisarea examenului clinic al pacientului medical trebuie sa fie ferm
convins de rationalitatea metodelor de tratamnet alese si ca ele nu vor duce ulterior la
consecinte negative.
Principiul biologic ne impune ca la confecționarea pieselor protetice să fie alese acele
materiale care n-ar leza substratul organic, adică fără insuşiri toxice, să nu provoace
alergii şi alte influente nocive. Important este la fel ca materialul ales să posede insuşiri
stabile ca ulterior sa nu prezinte modificări de volum culoare, duritate, elasticitate etc.
Pentru a realiza o congruență dintre piesa protetică şi substratul organic medicul trebuie
să țină cont neapărat de etapa de dezvoltare biologică a organismului.

46.
47.
48.
Lingura individuală este confecționată pe modelul din ghips obținut după amprenta
anatomică, în scopul amprentării funcționale a câmpului protetic pentru obținerea
unei amprente precise cu o grosime a materialului amprentar egală pe toată suprafața
câmpului protetic.
Este o portamprentă adaptată suprafeței câmpului protetic, reprezentând un suport
rigid, nedeformabil pentru materialul amprentar.
Se confecționează din acrilat autopolimerizabil sau termopolimerizabil, ceară sau
alte materiale.
Este compusă din bază care acoperă în totalitate câmpul protetic, ocolind inserțiile
frenurilor şi bridelor, şi are un mâner solidarizat de bază pe linia mediosagitală.
Pot fi realizate orificii pentru evacuarea surplusului și retenția materialului
amprentar și butoni de presiune.

49. pag 264 vol 1

50.
51. 52. 53. 54. 55. 56(zona schreinmakers este zona lingual
centrala) toate in rezi vol 1 239-240
57. pag 241
58.
59.
60.
61. Pentru metoda clasică de montare a dinților se trasează limitele protezei, linia mediană, linia
mijlocie a apofizei alveolare (punctată), linia ce marchează tuberculii piriformi sau tuberozitățile
maxilare și zonele care trebuiesc foliate.
Pentru metoda modernă de montare a dinților în articulator, pe lângă liniile metodei clasice, se mai
trasează:
La maxilă:
1. linia mediană (torus palatin, papila interincisivă);
2. liniile ce împart în 2 jumătăți tuberozitatea maxilară și apofiza alveolară laterală;
3. linia transversală trasată pe centrul papilei incisivale și perpendiculară liniei mediane;
4. linia ce trece prin mijlocul apofizei alveolare anterioare; unește marginea anterioară a papilei incisive
și punctul de proiecție a caninului (5mm lateral de prima rugă palatină).
La mandibulă:
1. linia mediană (între centrul apofizei alveolare din zona frontală și mijlocul liniei ce unește tuberculii
piriformi);
2. liniile ce împart în 2 jumătăți tuberculii piriformi și apofiza alveolară laterală;
3. linia transversală care trece prin mijlocul apofizei alveolare anterioare, perpendiculară pe linia
mediană;
4. linia care marchează limitele tuberculilor piriformi.
am gasit asta dar vezi poate sunt alte repere pe net
62.

63.

64. vol 1 rezi pag 307 sau

Factorii etiologici ai bolii parodontale

Factori etiologici locali:

-Factorul determinant:
-->placa bacateriana

-Factorul predispozanti/favorizanti:
-->factori de iritatie
 depozitele moi, resturile alimentare, coloratile dentare,
cariile, tartrul, fumatul si tutunul, tipul de alimente si alimentatie, igiena
orala, tratamentele stomatologice.
-->functionali
dinti absenti neinlocuiti, malocluzii, trauma din ocluzie,
parafunctile ocluzale, pulsiunea limbii si respiratia orala

Factori Intrinseci, sistemici

-->boli sitemice, deficiente alimentare, administrari de
medicamente, factori psihologici, ereditatea, maladii metabolici,
sanguine

Factorul determinant
Placa bacteriana
depozite moi formate pe o matrice glicoproteica si polizaharidica din
agregari bacteriene si produsi ai organismului gazda. Apare ca un
depozit mat, alb galbui cu predilectie pe zonele retentive. Placa veche
se poate colora in diverse nuante; ea se intareste prin calcificare si
formeaza tartrul in special pe suprafetele dentare din dreptul canalelor
salivare majore. Placa matura reuneste peste 35 de specii microbiene
care variaza cant si calitativ.

Ea poate fi supragingivala sau subgingivala in functie de topografie.

Factori de iritatie
-Materia alba este un depozi moale, vizibil, compus din microorganisme,
leucocite, proteine salivare celule epiteliale descuamate si particule
alimentare. Mai putin aderenta decat placa, poate fi indepartata prin
aplicarea unui jet de apa.
Nu are structura microbiana bine organizata, poate constitui un mediu
favorabil producerii si cresterii microorganismelor cu potential patogen
in inflamatia gingivala.

-retentia si tasarea alimentara reprezinta blocarea in forta a alimentelor

intre gingie si dinte ca urmarea absentei punctului de contact sau
datorita relatiei interproximale neadecvate.
retentie alimentara-->inflamarea gingiei-->formarea de pungi cu pierdere
consecutiva de os -->mobilitate dentara.

65.

66. Trauma ocluzală reprezintă afectarea parodonţiului în urma acţiunii forţelor ocluzale
excesive asupra dinţilor( forţe care apar la nivelul dinţilor în cursul masticaţiei). Indicatorii traumei
ocluzale sunt: sensibilitate dentară,mobilitatea dentară,migrarări ale dinţilor,fracturarea
dinţilor,retracţile gingivale.
Trauma ocluzală se produce atunci când asupra unuia sau mai multor dinți acționează nociv
solicitări supraliminare, prin intensitate, durată, frecvență, direcție. Trauma ocluzală se manifestă
prin suferința parodontală.
 Ocluzia este etapa din masticație în care dinții se află în contact unul cu celălalt. În mod
normal forțele exercitate asupra dinților se transmit dealungul rădăcinii, unde sunt amortizate de
ligamentele parodontale, păstrând astfel sănătatea dentară. Când aceste forțe ocluzale sunt peste
limita normală, ele devin traumatizante pentru dinte (de unde și denumirea de traumă ocluzală) și
depășesc capacitatea de amortizare ligamentară.
Cauzele traumei dentare pot fi multiple. Din punct de vedere didactic, traumele ocluzale se
împart în două mari categorii:
Trauma ocluzală acută, care poate apărea accidental prin interpunerea în cursul masticației
a unor obiecte sau fragmente dure (corpi străini, sâmburi, coajă de nucă, alice ascunse în carnea de
vânat) sau voluntar prin strângerea excesivă între dinți a unor obiecte metalice, cum ar fi scoaterea
cu dinții a capacelor sau dopurilor de la sticle.
Trauma ocluzală cronică, este mai frecventă și rezultă în timpul bruxismului, încleștării
dinților sau prin hipersolicitarea dinților care mărginesc spațiile edentate, precum și datorită unor
restaurări coronare înalte, aparate ortodontice care dezvoltă forțe excesive sau a erupțiilor dentare
accelerate. Trauma ocluzală cronică se împarte în traumă ocluzală primară (când dintele în cauză
este sănătos) sau traumă ocluzală secundară (când se instalează pe fondul unor leziuni parodontale
preexistente).

Ocluzia traumatica primara – se caracterizează prin suprasolicitarea dinților cu un parodont sănătos,

depinde de intensitatea si durata forței in cadrul parfunctiei musculare, anomaliile dentomaxilare,
edentatiile parțiale sau tratamentul protetic incorect.

Exemplu:
 Obturatii si lucrări protetice incorect concepute si efectuate cu ridicarea dimensiunii verticale
de ocluzie Realizarea unor contacte ocluzale de tip nefuncțional
 Anomalii dentomaxilare
 Parafuncti musculare
 Obiceiuri vicioase

Noțiune de ocluzie traumatica secundara. Exemple

Suprasolicitarea dinților se datorează schimbărilor patologice din țesuturile parodontiului, din care
cauza forțele ocluzale normale devin anormale si conduc la traumatizata parodontului.
Fenomenele patologice date determina repoziționarea dinților, pierderea contactelor
interdentare, dereglarea integrității arcadelor dentare.
Aceste schimbări morfologice conduc la receptionarea forțelor ocluzale izolat de către dinti, arcadele
dentare nu mai prezintă un sistem unic, apar contacte ocluzale premature, care la rândul lor
determina suprasolicitarea parodontului dinților restanti.

Toate aceste modificări generează dezechilibru morfofunctional. Prin urmare, dinții sunt suprasolicitați
funcțional nu din cauza creșterii forței funcționale, dar din cauza slăbirii parodontului datorita
proceselor patologice. Iată de ce forța funcționala normala devine anormala si duce la traumatizarea
parodontului. Aceste 2 fenomene duc la repoziționarea dinților restanți cu pierderea contactelor
interdentare, iar arcada dentara isi pierde integritatea. Din acest moment dinții recepționează forțele
ocluzale izolat, iar arcadele dentare încetează de a mai acționa ca un sistem unic.

Noțiune de ocluzie traumatica terțiara. Exemple.

Ocluzia traumatica mixtă – se caracterizează prin suprasolicitarea dinților cu un parodont alterat

67.
 Sunt clasificate in metode terapeutice conservative, chirugical, ortopedo-protetic. Au scopul de a opri ori
a incetini evoluția afectiunii.
Terapia afecțiunilor inflamatorii ale parodontului urmărește înlăturarea factorului iritativ, suprimarea
pungilor parodontale, și refacerea echilibrului ocluzal functional prin masuri ortopedo-protetice.
Intervențiile ortopedo protetice sunt (șlefuirea selectiva a dinților, șinarea provizorie a dinților mobili,
proteze provizorii imediate.
Sarcinele tratamentului ortopedo-protetic :
-repartizare a forțelor masticatoare proporțional asupra parodontului dinților
restanți
- restabilirea integrității sistemului dentar prin lichidarea spațiilor intrrdentare
- protecția dinților de influența fortelor masticatoare orizontale ce au caracter
traumatic
-in cazul edentatiei partiale, de efectuat restabilirea morfofunctionala prin
intermediul construcțiilor protetice eficiente

68. Pentru leziunile parodontale la fel vor fi observate diverse semne, caracteristice
fiecărei afecțiuni, insă cele mai dese sint retracția gingivală, migrările dinților restanți,
absența punctului de contract dintre unii sau a tuturor dinților, prezența mobilității
patologice a dinților, a inflamației parodontale, a secreției gingivale, a depozitelor de
placă și a tartrului supra- și subgingival ș. a.

MAI UITE MAI MULTA INFO LA 326 VOL REZI 1 JOS EXAMEN CLINIC

69.
Metode şi tehnici de şinare temporare:
Imobilizarea temporară asigură pentru o perioadă limitată de timp condiţii favorabile
pentru vindecarea parodontală, în urma tratamentului complex, în special a tratamentului
chirurgical. Imobilizarea temporară prin sisteme extracoronare (ligaturi, atele acrilice
mobile) este indicată la dinţii cu paradontită marginală profundă, de dată recentă, cu
mobilitate redusă, la care s-a intervenit chirurgical. Dacă, după un interval de 1 ,5-2 luni
de la interventie şi imobilizare, dintii îşi ameliorează implantaţia şi devin mai fermi, se
poate renunţa în continuare la imobilizare, cu condiţia unor controale bilunare, timp de
circa 6 luni, perioadă în care se constată aceeaşi reducere a mobilităţii

Metode:
- Ligaturi nemetalice din fir de mătase, mase plastic
- Ligaturi metalice din sârmă de viplă, cupru, aur
-lmobilizarea temporară fizionomică prin atelă acrilică vestibulară şi
ligatură de sârmă, realizată in cabinet, fără concursul laboratorului
- Imobilizarea temporară cu ajutorul gutierelor
- Atele acrilice duble, vestibulo-orale
- Atela de imobilizare din material composite auto sau fotopolimerizabile
-Şina din material compozit armată cu plasă de plastic sau sârmă.
- Benzi metalice, ortodontice
- Aparate ortodontice
70.
 Imobilizarea definitiva –mobilizarea definitive (permanente) urmărește obținerea unui
complex rigid capabil sa asigure in mod eficient functia sistemului
stomatognat ,distribuirea forțelor funcționale pe toți dinții incluși in sistemul de
imobilizare ,neutralizandu se fortele orizontale periculoase pentru parodont.

 Din punct de vedere clinic imobilizarea definitiva este cu atat mai eficace cu cat se
 realizeaza mai precoce,cand procesul de resobtie a tesutului osos inca nu este avansat .
 Imobilizarea permanenta se efectueaza cand prin alte mijloaca nu este posibila repartizarea
uniforma a presiunilor masticatorii.

 La imobilizarea definitiva a dintilor sta la baza principiul crearii unei stabilizari suficiente
in raport cu sectorul arcadei
 Daca se vor sina dintii din acelas grup ,imobilizarea va fi imperfecta ,fiind grupul de dinti
sinati se va deplasa in acelas sens.
 Imobilizarea corecta va fi intr un bloc rigid dintii din 2 sau 3 grupe functionale diferite pt a
se opune eficient atat fortelor verticale ,cat si celor orizontale.


 Imobilizarea definitiva se realizeaza cu ajutorul sinelor :
 mobile
 mixte:

Sinele mobile :
 Sunt aplicate in cazul mobilitatii de gradul 2
 Nu necesita prepararea dintilor
 Se confectioneaza usor atat din punct de vedere clinic cat si tehnic.
 Este mai igienic
 Usor se supun reparatiilor si sunt fizionomice.
 Rigiditate redusa fatza de cele fixe
 gradul de mobilizare este insuficient
 Nu neutralizeaza fortele transmise axial
 Fortele masticatorii nu sunt dispune uniform, au un efect traumatizant asupra dintilor.

Particularitatile confectionarii sinelor fixe in caz de brese ale arcadelor dentare
 Sinele fixe au efecte pozitive asupra starii tesuturilor parodontale,deoarece incluzand dintii
intr un sistem rigid ,fortele masticatorii fr fi repartizate uniform.
 Nu provoaca dereglari in fonatie si pacientii se adapteaza usor.
 Este necesar un paralelism intre dinti cu un sacrificiu considerabil al tesuturilor dentare.

Principii de confectionare:
 Sunt aplicate pe dintii frontali/laterali,vitali/devitali.
 Se tine cont de tipul de ocluzie
 Se tine cont de prezenta sau absenta unor dinti de pe arcadele dentare ,de gradul de
mobilitate.

 Sinele fixe sunt alcatuite din coroane de invelis totale ,coroane ecuatoriale confectionate
prin metode de turnare sau stantare si sudate din incrustatii cu povoturi radiculare sau
parapulpare ,din capacele cimentate pe dintii mobili asigurand prin imobilizare stabilizarea
necesara:
 frontala,
 fronto-sagitala,
 parasagitala
 circulara .

- IMOBILIZAREA PERMANENTĂ
- Se poate realiza în cabinet, fără ajutorul laboratorului, prin sisteme mai simple
sau cu concursul acestuia, prin tehnici mai laborioase. După raportul pe care îl au cu
dinţii, aceste sisteme de imobilizare pot fi intracoronare sau pericoronare.
-
- Metode:
-
Imobilizări permanente, realizate în cabinet, fără ajutorul laboratorului de tehnică dentară:
 imobilizarea intracoronară cu armătură metalică şi material fizionomice
 lmobilizări cu an se de sârmă În "U" intracoronar şi intraradicular
-
lmobilizarea permanent prin mijloace fixe, realizată cu concursul laboratorului
de tehnică dentară:
 Mijloace protetice clasice. În această -categorie intră:
- -coroane acrilice reunite între ele;
- -coroane metalice totale sau parţiale reunite;
- -coroane semifizionomice sau de substituţie reunite;
- -punţi stabilizatoare.
 Aparatul-şină de imobilizare MAMLOCK
-
lmobilizarea permanent prin mijloace mobilizabile, realizată cu concursul
laboratorului de tehnică dentară:
- Se realizează prin două componente: partea fixă şi cea mobilizabilă, prevăzută
cu elemente diferite de agregare ca:
- pivoturi fixate în cilindri cu fund orb (aparatele WEISSENFLUH şi
MONCHANSEN), cimentate intracoronar, parapulpar;
- coroane 3/4 fixate printr-o şină orală cu pivoturi (atela STEIGER);
- -coroane telescopice;
- -culise (sistemul ALDER).
-
- Acest gen de imobilizare impune solidarizarea numai de medic a celor două
componente, fixă şi mobilă, are caracter fizionomie, asigură o bună angrenare rigidă,
dar se realizează prin tehnici dificile, de mare precizie, cu aliaje nobile, la un pret
ridicat de cost. Pot favoriza retenţii alimentare. Nu se recomandă la pacienţii cu
fenomene de bruxism din cauza riscului de descimentare.

71.

72.

73. Frecvent la categorie de pacienti bolnavi de parodontiul lipsesc o parte din

dinti, iar cei ramasi sunt mobili, fiind suprasolicitati. In aceste situatii este absolut
necesara consultatia stomatologului-ortoped, pentru elaborarea planului de
protezare. Chiar daca sunt prezenti toti dintii, consultatia ortopedului este
indispensabila, deoarece in asa cazuri este necesara slefuirea selectiva a dintilor cu
supracontact, adica care suporta suprasolicitare traumatica orizontala, pentru a le
micasora efortul. Posibilitate de a l avea in bolile parodontale este mare, deoarece se
dergleaza procesul fiziologic de abraziunea tesuturilor dure a cuspidelor ramasi.
Cuspidele ramase neabraziate sunt cauza contactelor premature in ocluzia centrala,
laterala si in caz de propulsia a mandibulei. Parodontiul dintilor cu supracontact
suporta effort, directionat/ deviat inspre orizontal in diferit dirctii – meziala ,
distala, bucala ori linguala. Asta duce la inclinarea dintelui in directia respectiva ,
compresiunea a parodontiului si dereglarea troficii - > majoreaza rezorbtia
paretilor alveolei. Plus la toate , contactele premature pot duce la parafunctii in
ATM si muschii masticatori.
·
· Slefuirea selectiva urmareste:
· -desfiintarea contactelor premature pe distanta dintre relatia centrica si
 intercuspidarea maxima si a interferentelor ocluzale in miscarea de propulsie si de
lateralitate mandibulara, cand apar suferinte parodontale, musculare si la nivelul
articulatiei temporo-mandibulare;
· -dirijarea si orientarea fortelor de masticatie in axul lung al
dintelui; instalarea unor relatii ocluzale stabile de tip varf cuspid-fosa
METODELE DE SLEFUIRE SELECTIVA reprezinta o modalitate terapeutica
ireversibila prin care se indeparteaza diferentiat unele zone de smalt dentar cu
scopul:

-De a obtine relatii ocluzale functionale in pozitiile centrice si miscariile de

propulsive si lateralitate ale mandibulei

-De a oferi stabilitate ATM-ului in pozitiile centice mandibulo-craniene

-La dintii aflati in trauma ocluzala

-Cind exista raporturi ocluzale ireversibile(migrari dentare)

-- Instalarea unor relatii ocluzale stabile de tip varf cuspid-fosa şi contact tripodic
care promoveaza o buna protectie functionala a parodontiului marginal.

ETAPELE SLEFUIRII SELECTIVE

- desfiintarea contactelor premature in relatie centrica şi realizarea de longcentric;

- eliminarea interferentelor ocluzale in mişcarea de lateralitate;

- eliminarea interferentelor ocluzale in mişcarea de propulsie;

- controlul contactelor ocluzale in intercuspidare maxima.

Slefuirea selectiva se poate face dupa tehnici diverse in functie de conceptul

ocluziologic aprobat de diversi autori:

1. B. Jankelson

2. Ramfjord

3. Burlui

4. Schuyler

5. Kalamkarov
Metoda Schyler - preconizeaza o slefuire a contactelor premature in pozitiile de
contact centric si intercuspidare precum si pozitii si miscari excentrice.
Metoda Ramfjord - Ramfjord considera ca slefuirea selectiva trebuie sa realizeze
urmatoarele obiective: eliminarea punctelor de contact prematur in intercuspidarea
maxima si ocluzia centrica,eliminarea oricarei devieri laterale in mișcarea de
inchidere . In esenta principiile metodei Ramfjord constau in slefuirea selectiva care
sa deblocheze alunecarea mandibulei din intercuspidarea maxima spre ocluzia de
relatie centrica și invers, precum și din relatia centrica spre pozitiile laterale si
anterioare excentrice.
 74.
Redresarile ortodontice in tratamentul complex al afecțiunilor parodontului
Scopul tratamentului ortodontic consta in:
 Corectarea tulburărilor morfofuncționale cu suprimarea ocluziei traumatice primare, ceea ce
constituie un tratament patogenetic cu repercusiuni terapeutice eficiente.

 Redresările către tratamentul ortodontic se efectuează la faza inițială a afecțiuni, dupa
lichidarea proceselor inflamatorii, utilizându-se aparate ortodontice mobilizabile care mai puțin irita
parodontul marginal.

 In cazul migrărilor dentare orizontale (înclinări orale, vestibulare), mai ales la nivelul dinților
frontali, însoțite de apariția tremelor si diastemelor se utilizează dispozitive mobile cu plan retroincisiv
sau arcuri vestibulare.

 La redresarea unuia sau a mai multor dinti înclinați, fara deplasarea apexurilor, in scopul
redistribuirii solicitării fiziologice in ax se vor aplica dispozitive ortodontice, care constau fie din
legături cu ațe sau sarma, fie din inele de cauciuc in asociere cu placa palatinală cu arc vestibular.

 In cazul vestibularizarii frontalilor, când este redusă DVO, se va acționa printr-o placa
palatinală cu platou ocluzal in zonele laterale si tracțiuni cu inele si arcuri asupra dinților frontali.
Acest aparat se fixează cu fixează cu ajutorul croșetelor tip Adams.

 In unele cazuri sunt necesare șlefuirea selectiva si înălțarea ocluziei prin coroane sau gutiere la
nivelul premolarilor sau prin placi palatinale cu plan ocluzal la nivelul dinților frontali. Obținând incluzia
de 2-3 mm la nivelul molarilor sau premolarilor si molarilor dupa 4-6 luni, dinții laterali vor egresa si
vor lua contacte ocluzale realizând înălțarea ocluziei. Limita ridicării ocluziei este atinsa atunci când
mișcările mandibulei, dupa îndepărtarea dispozitivului ortodontic, nu creează contacte premature la
nivelul dinților anteriori.

 In caz de mobilitate a dinților frontali (gradul II) cu resorbția țesutului osos alveolar mai mult de ½
 si arcadele dentare edentate in sectorul lateral, aplicarea plăcii palatinale cu platou ocluzal este
inadmisibila, deoarece aceasta se va solda cu pierderea dinților frontali inferiori si acutizarea procesului
patologic.
 Astfel redresarea procesului patologic se efectuează cu ajutorul unei placi cu arc de retracțiune
restabilind DVO cu o gutiera acrilica. Normalizarea poziției mandibulei si a DVO se finalizează cu șinare
si protezarea eficientă.

Indicații către tratamentul ortodontic al afecțiunilor parodontului
Indicații:
 Redresarea si lichidarea tremelor
 Majorarea DVO
 Corectarea protruziei cu lichidarea diastemelor
 Corectarea ocluziei inverse (progeniei)

Contraindicații către tratamentul ortodontic al afecțiunilor parodontului

 In caz de mobilitate a dinților frontali (gradul II) cu resorbția țesutului osos alveolar mai mult de ½
si arcadele dentare edentate in sectorul lateral, aplicarea plăcii palatinale cu platou ocluzal este
inadmisibila, deoarece aceasta se va solda cu pierderea dinților frontali inferiori si acutizarea
procesului patologic.

Varietățile aparatelor ortodontice la tratamentul afecțiunilor parodontului
 Aparate ortodontice:
 Aparate ortodontice mobilizabile
 Dispozitive ortodontice, care constau fie din legături cu ațe sau sarma, fie din inele de cauciuc in
asociere cu placa palatinală cu arc vestibular.
 Placa palatinală cu platou ocluzal in zonele laterale si tracțiuni cu inele si arcuri asupra dinților
frontali.
 Gutiera acrilica

75.
Metode de tratament al afecțiunilor parodontului
a. Sunt clasificate in metode terapeutice conservative, chirugical, ortopedo-protetic. Au scopul de a opri ori
a incetini evoluția afectiunii.
b. Terapia afecțiunilor inflamatorii ale parodontului urmărește înlăturarea factorului iritativ, suprimarea
pungilor parodontale, și refacerea echilibrului ocluzal functional prin masuri ortopedo-protetice.
c. Intervențiile ortopedo protetice sunt (șlefuirea selectiva a dinților, șinarea provizorie a dinților mobili,
proteze provizorii imediate.
d. Sarcinele tratamentului ortopedo-protetic :
e. -repartizare a forțelor masticatoare proporțional asupra parodontului dinților restanți
- restabilirea integrității sistemului dentar prin lichidarea spațiilor intrrdentare
- protecția dinților de influența fortelor masticatoare orizontale ce au caracter traumatic
f. -in cazul edentatiei partiale, de efectuat restabilirea morfofunctionala prin intermediul construcțiilor
protetice eficiente

MODERN AM GASIT IN VOL 1 REZI 357 SI 346 (ACOLO NICEE DESCRIS SI E DIN 2019)