5 – Determinarea si inregistrarea R.I.

M in edentatia partiala tratata prin proteze

scheletate. Proba machetei si a scheletului metalic al protezei partiale scheletate.
Aplicarea protezei scheletate in cavitatea bucala
(tradus in Mc.Cracken cap 17)

Ocluzia armonioasa intre dintii naturali restanti si proteza partiala reprezinta un factor
major in conservarea sanatatii structurilor inconjuratoare.
In tratamentul pacientilor cu proteze totale, inclinarea condiliana este singurul factor care
nu este in controlul medicului dentist. Toti ceilalti factori pot fi modificati pentru a obtine o
echilibrare ocluzala si o armonie in pozitie excentrica pentru a restabili ocluzia.
In protezarea totala, daca ocluzia nu este echilibrata, poate conduce la instabilitatea
protezelor.
In protezarea partiala, stresul ocluzal poate fi transmis dintilor si structurilor de suport a
acestora, iar rezultatele nefavorabile pot sa fie mult mai daunatoare decat in cazul realizarii
unei proteze totale mobilizabile cu ocluzie instabila.
Esecul in obtinerea si mentinerea unei ocluzii adecvate in proteza partiala este in primul
rand rezultatul:
- Lipsa suportului pentru baza protezei
- Eroarea stabilirii unei ocluzii corespunzatoare inregistrarii relatiilor intermaxilare
- Un plan de ocluzie necorespunzator.

In stabilirea olcuziei in proteza partiala mobilizabila, influenta dintilor remanenti

naturali face ca dintii restanti sa ghideze pozitionarea dintilor viitoarei proteze.

In general dintii restanti determina planul de ocluzie.

Trebuie sa existe contacte in ocluzie centrica si sa nu existe interferente ocluzale in
lateralitate!

Realizarea unei ocluzii satisfacatoare a protezei partiale mobilizabile la pacient trebuie

sa includa:
- Analiza ocluziei existente
- Corectia disarmoniei ocluzale existente
- Inregistrarea relatiei centrice sau o relatie centrica ajustata
- Armoniarea miscarilor mandibulare excentrice pentru o ocluzie excentrica functionala
- Corectarea discrepantelor ocluzale create fixarea cadrului metalic si in timpul realizarii
protezei partiale mobilizabile

Aranjamentul contactelor ocluzale in proteza partiala

1) Contacte simultane, bilaterale pe dintii posteriori antajonisti in RC

2) Ocluzia pentru protezele cu suport dentar sa fie realizata similar cu ocluzia
intalnita in dentitia naturala armonioasa.
3) Ocluzie bilateral balansata in pozitie excentrica, cand la un maxilar exista proteza
totala si antagonist are o proteza partiala mobilizabila. Acest aranjament ofera
stabilitatea protezei totale. In acelasi tip, contactele simultane in relatie de
propulsie nu au prioritate in fata esteticii, foneticii si/sau unui plan de ocluzie
favorabil.
 4) Contacte de partea lucratoare ar trebui realizate pentru extensiile mandibulare
distale. Aceste contacte trebuie sa aiba loc simultan cu contactele de parte
lucratoare (working side) a dintilor naturali pentru a distribui stresul la o suprafata
cat mai mare posibil. Deci daca exista dinti naturali antagonisti unei proteze
partiale se evita aparitia contactelor de parte nelucratoare, pentru a nu perturba
stabilitatea. Acest aranjament imbunatateste masticatia.
5) Daca exista extensii maxilare bilaterale distale ale protezelor partiale mobilizabile,
trebuie realzate contacte simultane lucratoare si de balans (nelucratoare). Fig 17-3
Un asemenea aranjament, va compensa pe de o parte pozitia nefavorabila pe care
dintii artificiali maxilari trebuie sa o ocupe in relatie cu creasta edentata, care este
de obicei mai laterala fata de creasta. Cu alte cuvinte, aceeasta relatie de ocluzie
trebuie de multe ori compromisa, atunci cand pacientul are o supraacoperire
verticala abrupta, cu putin, sau fara supraacoperire orozontala (overjet) (adica
clasa I sau II cu 2). Chiar si in aceasta situatie, contactele de parte lucratoare pot fi
realizate, fara a mai obtine o inclinatie abrupta cuspidiana.
6) Numai contactele de parte lucratoare trebuie sa fie realizate pentru extensiile
unilaterale distale la maxilar sau la mandibula. (fig 17-4). Contacte de parte
nelucratoare nu ar mentine stabilitatea protezei.
7) In edentatiile de clasa a IV-a Kennedy, configuratia protezei partiale ar trebui sa
asigure contact cu dintii anteriori naturali in pozitia de intercuspidare planificata
pentru a preveni supraeruptia dintilor antagonisti.
8) Dintii posteriori artificiali nu ar trebui montati distal de inclinarea tuberculului
piriform sau de tuberozitate.

Trebuie tinut cont de relatia dintre dinti si creasta edentata.

Contacte bilaterale excentrice ale extensiilor distale mandibulare nu ar trebui sa existe,
pentru a obtine stabilitatea protezei. Cuspizii vestibulari ar trebui plasati favorabil, pentru a
directiona stresul catre versantul vestibular, care este zona de suport primara in arcul
mandibular. In aceasta pozitie, proteza nu risca sa fie supusa unor forte excesive de
basculare. Pe de alta parte dintii artificiali ai extensiilor distale bilaterale la protezele
mobilizabile maxilare, de cele mai multe ori trebuie sa fie plasate lateral de creasta edentata.
O pozitie ca aceasta, nefavorabila, poate cauza bascularea protezei, care este impiedicata
numai de bratul activ retentiv de partea nelucratoare. Pentru a preveni acest lucru, pare
logic sa se creeze contacte simultane de parte lucratoare si nelucratoare, daca este posibil.
(fig 17-7) – vezi figura 17-7 unde un molar maxilar artificial care urmeaza sa fie inclus in
proteza, oclude in pozitie normala orizontala in relatie perfecta cu un molar mandibular
natural. Rezultatul insa este o pozitie a dintelui artificial in afara crestei edentate. Aceasta
pozitie este nefavorabila din punct de vedere functional, deoarece poate sa aiba potential de
instabilitate a protezei. Cu toate acestea, stabilitatea poate fi imbunatatita, daca se aranjaza
dintii in asa fel incat sa existe in mod simultan atat contacte de parte lucratoare cat si de
parte nelucratoare in schema ocluzala (sper ca se intelege)
Metode de stabilire a relatiei ocluzale

Este necesar sa se foloseasca arcul facial pentru pozitionarea modelului maxilar in

articulator. (in cap 12 descrie folosirea arcului facial)

Pentru reabilitarile orale complete este nevoie de inregistrarea axei balama terminale. Dar
pentru orice alta reabilitare, este suficienta folosirea arcului facial care faciliteaza montarea
maxilarului in relatie cu axa condiliana .
Articulatoarele semiajustabile pot sa simuleze dar nu sa copieze miscarile mandibulei.
Inregistrarea relatiei de ocluzie pentru edentatia partiala poate varia de la simpla
pozitionare a modelului antagonist ( prin ocluderea dintilor restanti naturali), pana la
inregistrarea relatiei intermaxilare in aceeasi maniera ca la pacientul edentat total.
Atata timp cat dintii naturali raman in contact, dar influenta cuspidiana pe care acesti dinti
o au va avea in miscarile functionale ale mandibulei dicteaza plasarea dintilor artificiali si
schema ocluzala.
Relatia intermaxilara orizontala (RC sau IM) in care restaurarea urmeaza a fi realizata, ar fi
trebuit sa fie determinata in etapa de diagnostic si plan de tratament.
Preparatiile efectuate ar trebui sa fie realizate in asa fel incat sa tina cont de aceasta
determinare, incluzand ajustarea ocluzala in dentitia naturala, daca aceasta a fost indicata.
Pentru a realiza aceste lucruri trebuie sa se tina cont de:
- RC si IM (planificat) sa coincida, cu nicio evidenta de conditii patologice, cu alte
cuvinte se poate lua decizia de a realiza restaurarea in RC.
- RC si IM nu coincid dar IM este bine definit si se ia decizia de a realiza restaurarea in
IM
- RC si IM nu coincid si IM nu este bine definit, prin urmare, se ia decizia de a realiza
restaurarea in RC
- Dintii posteriori nu sunt prezenti pe una sau ambele arcade si se ia decizia de a realiza
restaurarea in RC.

Exista 5 metode de a inregistra rel intermaxilare

1) Pozitionarea directa a modelelor

Aceasta metoda este folosita cand exista suficienti dinti restanti antagonisti care sa fie in
contact in asa fel incat relatia intermaxilara sa fie evidenta, sau cand lipsesc putini dinti sau
urmeaza sa fie confectionata o proteza scurta si nu exista semne ale unei anomalii ocluzale.
Cu aceasta metoda modele pot fi puse in ocluzie cu mana. Modelele pozitionate in ocluzie
sunt mentinute in pozitie si sunt atasate suporturi rigide care se lipesc de baza modelelor
pana cand ele sunt montate in articulator.
Nu este recomandata neaparat.

2) Inregistrarea interocluzala cu dintii posteiori existenti pe arcada

Aceasta metoda care este o modificare a primei, se aplica atunci cand exista suficienti dinti
naturali restanti pentru a suporta o proteza partiala mobilizabila (clasa a III sau IV Kennedy)
dar relatia cu dintii antagonisti naturali nu permite montarea modelelor cu mana. In aceasta
situatie relatia intermaxilara trebuie realizata ca pentru o restaurare fixa cu un fel de
inregistrare interocluzala.
Se foloseste o bucata de ceara, care este ramolita si pozitionata intre arcade cand pacientul
inchide in IM. Se asteapta ca ceara se se raceasca. Inainte de a fi folosita pentru montarea in
articulator este aranjata (trimmuita – adica se indeparteaza excesul in asa fel incat sa fie
evidente doar varfurile cuspizilor si nu alte zone de exces care ar putea duce la montarea
incorecta a modelelor).
Pe langa ceara se mai poate folosi Oxid de Zn sau alte materiale.
3) Inregistrarea relatiilor intermaxilare folosind sabloane de ocluzie si baze de
inregistrare

Este folosita cand una sau mai multe zone edentate distale exista, cand zona edentata care
are ca antagonisti dinti naturali este mare, sau cand dintii antagonisti nu se intalnesc. In
aceasta situatie se folosesc baze de inregistrare (care sunt practic borduri de ceara, fara baza
sablonului, vin direct pe crestele edentate).

4) Inregistrarea realizata in intregime cu sabloane de ocluzie

Cand sunt folosite baze de inregistrare, inregistrarea ocluziei nu este asa precisa.
Cand sunt folosite sabloane de ocluzie, ele trebuie reduse din inaltime pana cand se obtine
un contact ocluzal la DVO dorit. In acest moment se inregistreaza aceasta pozitie cu material
de inregistrare a ocluziei (pasta, rasina autopolimerizabila, etc.)
Se inregistreaza RC .
5) Inregistrarea realizata cu baze de inregistrare

Proba machetei si a scheletului metalic al protezei

1) Mai intai se realizeaza scheletul metalic al protezei dupa o schema pe care o dicteaza
medicul dentist in colaborare cu tehnicianul.
2) Peste scheletul metalic se realizeaza macheta viitoarei proteze, care reptroduce
contururile anatomice normale pentru caracteristicile pacientului, in special in zonele
in care estetica este importanta.

Aplicarea protezei scheletate in cavitatea bucala

Dupa realizarea protezei, pentru a produce o restaurare acceptabila biologic este necesar sa
se urmareasca urmatorii pasi:

1) Ajustarea suprafetelor conectorilor care fac pate din baza protezei pentru a fi in
armonie cu tesuturile de suport.
2) Ajustarea ocluziei pentru a permite integrarea pintenilor si altori parti metalice ale
protezei.
3) Ajustarile finale ale ocluziei pe dintii artificiali pentru a realiza armonizarea cu dintii
naturali in toate pozitiile mandibulei.