8. AMPRENTA PRELIMINARA SI FINALA IN EDENTATIA TOTALA.

AMPRENTA CU
DESPOVARARE SECTORIALA

SCOPUL amprentei preliminare

- Obtinerea unui negativ al campului protetic care sa redea cu maxim de precizie zona
de sprijin si care sa furnizeze cat mai multe informatii despre zona de succiune.
Amprenta preliminara va servi la obtinerea unui model preliminar pe care se va
realiza lingura individuala.

AMPRENTA CU ALGINATE

a) INDICATII
- Amprenta pentru realizarea modelului de studiu
- Amprenta preliminara in tratamentul edentatiei totale
- Amprenta preliminara in tratamentul edentatiei partiale
- Amprenta arcadelor antagoniste

b) AVANTAJE
- Reproduce fidel detaliile campului protetic
- Suficient de elastic pentru a putea fi indepartat din retentivitatile campului protetic
- Usor de folosit
- Ieftin
- Netoxic si neirintant
- Timpu de priza poate fi controlat prin temperatura apei (apa rece intarzie priza)

c) DEZAVANTAJE
- Pulberea de alginat este insabila daca este depozitata in locuri umede
- Stabilitate dimensionala scazuta

d) Alegerea portamprentei:

- Sa respecte relieful osos al edentatiei, forma jgheabului sa corespunda formei si

marimii crestei, formei si adancimii boltii palatine
- Sa permita existenta unui spatiu intre versantele crestei si lingura de 3-5 mm pentru
materialul de amprenta.
- Posterior sa se intinda pana limita distala a campului protetic
- Lingura mandibulara sa acopere tuberculii piriformi fara a-i deforma
- Lingura maxilara pana la tuberozitati si limita distala
- In regiunea linguala centrala lingura sa nu jeneze genioglosul
- In regiunea linguala laterala sa nu jeneze contractia milohioidianului
- Marginile lingurii sa fie in contact lejer cu fundurile de sac, fara sa jeneze contractia
muschilor periferici.
- Daca lingura este prea scurta va fi prelungita cu materiale termoplastice (de tip Stent-
s)
- Daca crestele sunt foarte inalte se va folosi o lingura pentru dentat.
 e) Tehnica de amprentare...
f) Trasarea unor repere pe campul protetic cu creionul chimic:

- Limita cea mai distala a campului protetic maxilar

Cu latul sondei se palpeaza santurile retrotuberozitare
Se identifica foveele palatine care sunt element orientativ, limita distala a campului
protetic se afla posterior de ele
Se roaga pacientul sa pronunte AH si se traseaza cu creionul chimic linia de vibratie.
ADEVARATA LIMITA DISTALA – este linia de vibratie posterioara!!!
Limita distala ca campului protetic maxilar este intinsa intre palatul dur si palatul
moale si poate avea diferite intinderi si pozitionari si este influentata de pozitionarea
ZONELOR SCHRODER.

- Limita cea mai distala ca campului protetic mandibular

TUBERCULUL PIRIFORM –
Pacientul ese rugat sa deschida larg gura pentru a pune in evidenta insertia inferioara
a ligamentului pterigomandibular pe tuberculul piriform (la intalnirea a 2/3 ant cu
1/3 posterioara a tuberculului)
Pacientul este rugat sa tina gura intredeschisa si se formeaza un sant care reprezinta
limita pana la care se intinde proteza. Se traseaza cu creionul chimic aceasta limita.

- Punctele de insertie a bridelor si frenurilor. Se marcheaza cu creionul chimic frenurile

si bridele.

Tips and Tricks:

- Se poate trasa cu creionul chimic linia mediana, pentru a ghida tehnicianul sa

pozitioneze corect lingura. El este tentat de multe ori sa aleaga ca linie mediana
frenul superior.
- Daca campul protetic este retentiv intr-o anumita zona, se face dezinsertia incepand
cu zona respectiva. (ex o tuberozitate mai proeminenta)

g) CONTROLUL AMPRENTEI – Greseli frecvente de amprentare

- Suprafata amprentei nu este neteda, prezinta pliuri
- Amprenta nu reda intreaga zona de sprijin
- Marginal nu se evidentiaza frenurile si bridele
- Amprenta asimetrica
- Amprenta descentrata
- Bule de aer
- Bule de saliva
- Portiuni de material de amprenta nesustinute
- Lingura este vizibila pe suprafata amprentei
- Desprinderea mat de amprenta din lingura
- Prinderea in interiorul amprentei a limbii sau a planseului bucal.
Ce miscari face pacientul la amprenta preliminara?
Maxilar – mimarea fluieratului
- Pacientul tuseste
Mandibula – ridicarea vf limbii spre nas
- Miscari laterale ale limbii dintr-un obraz in altul
- Protractia maxima a limbii.

h) Trasarea limitelor lingurii individuale.

Se face fie pe modelul preliminar, fie pe amprenta preliminara cu creionul chimic, apoi
imprimandu.se pe model.

Trasarea limitelor dupa SHREINMAKERS:

1) La maxilar
- Se insemneaza foveele palatine si se traseaza distal de ele o linie curba cu
convexitatea posterior
- Cu linie curba cu convexitatea spre posterior se traseaza santurile retrotuberozitare
asa cum au iesit pe amprenta
- Aceste 3 linii se unesc cu o linie cu convexitatea anterioara si asa se obtine limita
distala a campului protetic
- Limita vestibulara va fi trasata la 1 mm in interiorul punctului de maxima convexitate
al marginii amprentei (care reprezinta fundul de sac vestibular) cu ocolirea frenului
labial, bridelor si procesului zigomatic.
2) La mandibula
- Se incepe cu trasarea liniei mediene in zona linguala centrala luand ca reper frenul
lingual.
- Se marcheaza zona linguala centrala de-o parte si de alta a liniei mediene pe o
distanta de 3 cm, pe convexitatea maxima a amprentei in zona linguala centrala asa
cum a iesit in urma miscarior limbii executate de pacient.
- Din punctele terminale ale acestei linii se duc perpendiculare pe mijlocul crestei
edentate.
- Din aceste puncte se traseaza directia crestei edentate pana la tuberculul piriform.
- De la punctele terminale ale zonei linguale centrale se duc linii paralele la mijlocul
crestei catre distal. Aceste linii traverseaza tuberculul piriform dinpre lingual catre
vestibular, la unirea a 2/3 anterioare cu 1/3 posterioara
- Limita vestibulara a lingurii se situeaza la 1 mm spre interiorul amprentei fata de
convexitatea maxima a marginii vestibulare a amprentei.

AMPRENTA FUNCTIONALA

CONTROLUL LINGURII:
A) PE MODEL
– Lingura sa se intinda pana la delimitarile trasate de medic pe model sau pe amprenta
preliminara
- Lingura sa fie in contact cu campul protetic sau la distanta de acesta, in anumite
zone, daca asa s-a cerut
- Manerul sa fie situat pe linia mediana
- La mandibula sa existe butoni de presiune in zona PM

B) DETASATA DE PE MODEL
- Grosimea lingurii sa fie in jur de 1,5 – 2 mm exceptand marginile
- Pe fata internsa sa nu aiba plusuri sau minusuri
- Marginile lingurii sa fie – netede, netaioase, cu grosime conforma fundului de sac.
Ingrosate in zona linguala centrala (pana la 3 mm) si zona Eisering. Mai subtire in
zona vestibulara centrala mandibulara (1 mm).

ADAPTAREA LINGURII

1) Adaptarea primara
Se umezeste lingura si se aplica pe camp. Se observa daca exista zone dureroase
pentru pacient si se indeparteaza din lingura surplusul care deranjaza. Daca exista
zone evident lungi si scurteaza, iar daca sunt zone evident scurte se prelungesc.
Lingurile scurte pe tuberculii piriformi si in Zona Ah trebuiesc refacute
2) Adaptarea secundara.
INSPECTIE, PALPARE, MISCARI FUNCTIONALE.
Miscarile sa fie facute cu usurinta, imitand miscarile fiziologice.

ADAPTAREA LINGURII LA MAXILAR

1) Se traseaza cu creionul chimic 2 linii retrotuberozitar cu convexitatea posterior si

o linie cu convexitatea spre posterior la limita dintre palatul dur si moale si se
unesc intre ele. Rezulta Inchiderea marginala posterioara.
Se aplica lingura in gura si pacientul este rugat sa pronunte AAAH>
Daca lingura este lunga, se scurteaza.

2) Evidentierea spatiului EISENRING.

Se introduce lingura si se inspecteaza zona cu gura intredeschisa si mandibula
deviata de partea examinata. De asemenea se poate controla cu pulpa degetului
prin palpare. Grosimea lingurii sa coresp cu grosimea pungii EISENRING.

3) Lingura trebuie sa ocoleasca apofiza zigomato-alveolara si frenul bucal superior.

4) In spatiul frontal superior se va ocoli frenul buzei sup.
5) Se verifica cu ajutorul testelor HERBST daca lingura este prea lunga.
a) Deschiderea lenta a gurii pana la maxim. Daca lingura se desprinde, este
lunga retrotuberozitar si laterotuberozitar
b) Suras fortat – lunga in zona vestib laterala
c) Mimarea fluieratului – lunga in zona vestib centrala
d) Pacientul tuseste – lunga in zona distala maxilara.
6) La final se verifica succiunea.
 ADAPTAREA LINGURII LA MANDIBULA

1) Adaptarea la tuberculul piriform. Se traseaza cu creionul chimic limita dintre 2/3

anterioare si 1/3 posterioara. Pacientul deschide larg gura...
2) In zona Vestibulara a tuberculului lingura trebuie sa aiba o ancosa in dreptul
muschiului maseter
3) In zona Linguala a tuberculului se verifica dala linia oblica interna jeneaza.
4) In zona pungii Fich adaptarea se face prin inspecite
5) In zona labiala se recomanda rasfrangerea buzei inf
6) In zona linguala laterala – se verifica daca lingura ajunge la linia oblica internta.
7) Zona linguala centrala – lingura sa fie in contact cu planseul bucal.
8) Verificarea cu ajutorul testelor HERBST
A) Gura deschisa moderat apoi larg ( este lunga in zona Fish sau zona
Tuberculului piriform)
B) Umezirea buzelor ( este lunga in zona linguala posterioara)
C) Se aplica varful limbii intr-un obraz apoi in celalalt (este lunga in zona
linguala laterala de partea opusa obrazului spre care s-a deplasat limba)
D) Ridicarea varfului limbii spre nas (este lunga in zona linguala centrala)
E) Pacientul mimeaza fluieratul (este lunga in zona vestib anterioara)
F) Deglutitia. ( este lunga in zona linguala a tuberculului piriform)

INCHIDEREA ZONELOR CHEIE

- Inchiderea in zona tuberculului piriform.

- Inchiderea in zona linguala centrala
- Inchiderea in zona vestibulara centrala