1.

Punga Eisenring sau zona retrozigomatică are ca limite:

- post – şanţul retrotuberozitar;

- ant – creasta zigomato-alveolară( în dreptul M1);

- int – banda de mucoasă pasiv mobilă;

- ext – m buccinator acoperit de mucoasă;

- sup – fibrele arcuate ale m buccinator;

- inf – deschis accesului.

Examinarea pungii Eisenring se face prin

 inspecţie, îndepărtându-se cu oglinda ţesuturile moi,

 palpare cu degetul sau cu fuloarul apreciindu-se corect dimensiunile.

Se analizeză:

- amplitudinea ( între limita ant şi post),

- lăţimea (între peretele ext şi int),

- înălţimea (de la vf crestei până în fundul de sac vestibular).

 Aprecierea înălţimii corecte se realizează prin bascularea md spre zona
examinată, iar lăţimea prin bascularea md de partea opusă examinării.

Zona de mucoasă pasiv-mobilă se examinează prin inspecţie şi palpare cu fuloarul

din aproape în aproape.

2.Zona vestibulară laterală are ca limite:

- post – creasta zigomato-alveolară;

- ant – plica alveolo-jugală dintre C şi PM1;

- int – banda de mucoasă pasiv mobilă;

- ext – peretele jugal acoperit de mucoasă;

- sup – mucoasa mobilă ce reflectă dinspre obraz;

- inf – deschis accesului.

Examinarea se face la fel ca la punga Eisenring, în plus se pune în evidenţă

inserţia plicilor alveolo-jugale prin teste de mimică şi tracţiune spre posterior a buzei
sup., datorită importanţei fizionomice şi fonetice pe care o are această zonă.

Se analizează:

- amplitudinea,

- înălţimea,

- lăţimea.

3. Zona vestibulară centrală – este o zonă unică despărţită de frenul buzei sup în 2
zone egale şi are ca limite:

- lateral – de la o plică alveolo-jugală la alta;

- post – banda de mucoasă pasiv mobilă;

- ant – m orbicularul buzei acoperit de mucoasă;

- sup – mucoasa labială;

- inf – deschis accesului.

Examinarea se realizează tracţionând spre în afară uşor buza superioară.

Din considerente fizionomice este necesar aprecierea corectă

  a lăţimii,

 a inserţiei frenului labial,

 a retentivităţii versantului vestibular.

4.Zona ,,Ah” – este o zonă cheie periferică de închidere marginală cu rol în realizarea
succiunii;

– închide distal arcul zonelor funcţionale vestibulare şi face trecerea de

la palatul dur la palatul moale.

Se poate evidenţia sub formă:

 de acoladă (când vălul palatului moale este oblic),

 de linie dreaptă (când vălul palatin este vertical)

 de bandă (vălul palatin moale se află în continuarea zonei Ah).

- Se apreciază diferenţa de culoare între palatul dur şi palatul moale.

- Palparea se face cu fuloarul dinspre ant spre post şi de la dr la stg.

- Punerea în tensiune a vălului palatin se face prin:

• manevra Valsalva,

• tuse uşoară,

• pronunţarea vocalei ,,A”.

Lăţimea şi valoarea clinică a zonei variază în funcţie de poziţia vălului palatin, care
poate fi verticală, oblică sau orizontală. Poziţia oblică este considerată cea mai
favorabilă, permiţând realizarea unei succiuni interne şi externe.
Zonele funcţ . periferice vestibulare :

- Zona tuberculului piriform

- Zona vestibulară laterală sau punga Fisch

- Zona vestibulară centrală

Zonele funcţ. periferice linguale :

- Zona reto-linguală (nişa lui Ney şi Bowen)

- Zona linguală laterală

- Zona linguală centrală (zona Schlack şi Schreinemakers) .

VESTIBULAR

1. Zona tuberculului piriform – este o zonă de sprijin prin cele ⅔ ant ale
sale; se află distal de creasta edentată md la niv M3. are formă triunghiulară
cu vf post(spre ligamentul pterigomandibular) şi baza ant.( limita ant- linia
imaginară ce trece prin faţa distală a M 2 ce se prelungeşte până la creasta
oblică int şi ext).
 2.Punga Fisch sau zona vestibulară laterală are ca limite:

• post – linia imaginară ce trece cetrece prin faţa distală a M2;

• ant – plica alveolo-jugală(unică sau multiplă);

• int – banda de mucoasă pasiv mobilă;

• ext – m buccinator acoperit de mucoasă;

• inf – m buccinator;

• sup – deschis accesului.

Se examinează cu gura întredeschisă, îndepărtând uşor cu oglinda părţile moi.

Se apreciază:

 amplitudinea,

 înălţimea,

 lăţimea.

Această zonă permite îngroşări ale marginilor protezei ptr ameliorarea menţinerii
şi stabilităţii.

3. Zona vestibulară frontală – zonă unică, situată în zona vestib şi ant a arcului
mandibular, este despărţită în două de frenul buzei inf. Are ca limite:

• lateral – plicile alveolo-jugale;

• ant – m orbicular acoperit de mucoasă;

• post – banda de mucoasă pasiv mobilă;

• inf – mucoasa labială;

• sup – deschis accesului.

Se examinează prin eversarea uşoară a buzei inf, iar prezenţa muşchilor cu

inserţie perpendiculară la periferia câmpului protetic, determină modificări
importante ale acestei zone.

Analizăm:

 amplitudinea,
 înalţimea

 lăţimea acestei zone.

Lingual

4. Zona retrolinguală sau Nişa Ney şi Bowen – este situată int, lingual de
tuberculii piriformi, între osul md şi baza limbii. Ca limite:

• post – linia imaginară ce merge de la tuberculi spre m palatogros, spre limbă;

• ant – linia imaginară ce trece pe faţa distală a M2;

• ext – faţa int a corpului md, la unirea ramului ascendent cu ramul orizontal;

• int – faţa ext a bazei limbii;

• inf – planşeul lingual;

• sup – deschis accesului.

Examinarea acestei zone se face prin inspecţie şi palpare, îndepărtând

baza limbii cu oglinda.

Posibilităţile de extindere în această zonă se vor aprecia în funcţie de

retentivitatea ei dată de înclinarea ramului ascendent al md şi al unghiuluil
goniac.

5. Zona linguală laterală – situată pe versantul lingual al zonei de sprijin

mandibular în continuarea nişei retrolinguale. Limitele acestei zone sunt:

• post – linia ce trece prin faţa distală a M2;

• ant – linia ce trece între C şi PM1;

• ext – versantul int al crestei edentate(unde se află linia oblică int);

• int – faţa laterală a limbii şi glandele sublinguale;

• inf – planşeul lingual;

• sup – deschis accesului.

Pentru examinare se indică pacientului să realizeze mişcări de ridicare şi

basculare a limbii dr-stg.

Palparea digitală poate aprecia corect:

 profunzimea,

 aspectul liniei oblice int,

 inserţia m milohioidian.

Prezenţa unei linii oblice int retentive limitează extinderea marginii aparatului
protetic. În zona premolară se palpează uneori pe versantul int al crestei edent
torusul md ce pune problema corecţiei chirurgicale sau numai a folierii.

6. Zona linguală centrală – situată pe partea linguală a arcului md în zona frontală.

Limite:

• lateral – linia ce trece prin faţa distală a celor 2 C;

• ant – versantul lingual al crestei edentate;

• post –vf limbii;

• inf – planşeul bucal;

• sup – deschis accesului.