CURS NR.

5
MODELUL DE STUDIU/LUCRU
ANALIZA MODELULUI
OCLUZIA CONSTRUITĂ
Analiza modelului de studiu
 examen specific ortodonției
 introdus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către Angle
 analiza modelului de studiu urmează = etapele parcurse la examenul endooral
al arcadelor maxilare + o serie de măsurători specifice fiecărei dentiţii
 permite culegerea de date despre:
 forma şi adâncimea bolţii palatine
 dimensiunea şi forma torusului palatin
 inserţia frenurilor şi a bridelor
 formula dentară şi tipul dentiţiei
 forma, simetria şi dezvoltarea tridimensională a arcadelor
 ocluzia în cele trei planuri ale spaţiului
Modelul de studiu contribuie la:
 stabilirea diagnosticului de anomalie şi a gravităţii acesteia
 elaborarea planului de tratament
 confecţionarea aparatelor ortodontice
 aprecierea evoluţiei cazului
 document medico-judiciar
Cum îl obținem ?
 1.AMPRENTA ÎN ORTODONȚIE

 amprenta totală
 amprenta parțială
 amprenta fracționată
 amprenta cu înregistrarea spațiului interdentar
 supraamprenta
 AMPRENTA TOTALĂ

 amprentă extensivă → a ambelor arcade dento-alveolare și a

formațiunilor moi care interferează cu arcadele dentare sau alveolare
 reprezintă prima fază, clinică, necesară obţinerii modelelor de studiu
 etape:
 pregătirea pacientului
 alegerea şi proba portamprentei
 alegerea şi pregătirea materialului de amprentă
 amprentarea propriu-zisa
 controlul amprentei
Pregătirea pacientului
 Presupune:
 explicarea manevrelor pe care le vom efectua
 toaleta cavitaţii bucale
 Poziția pacientului după O’Meyer → planul ocluzal al molarilor
superiori/inferiori să fie paralel cu podeaua
 bustul pacientului prea înclinat în față → va fi jenat reflexul de deglutiție → corpul
va avea tendința să alunece
Alegerea şi proba portamprentei
 o lingură corect aleasă:
 circumscrie arcada dentară la o distanţă de aproximativ 4-5 mm
 este suficient de lungă încât cuprinde și zona retrotuberozitară superioară / zona
retromolară inferioară
 ajunge până aproape de fundurile de sac vestibulare, fără să lezeze frenurile, bridele
şi părţile moi.
 proba portamprentei permite:
 obţinerea unei amprente fidele
 testarea intensităţii reflexului de vomă al pacientului
 convingerea pacientului că lingura poate fi introdusă în cavitatea bucală, fără a-i
provoca durere
 imaginarea viitorului ax al mișcărilorde introducere, respectiv de înlăturare din
cavitatea bucală
Alegerea şi pregătirea materialului de amprentă
 amprentăm →arcade integre, extrem de retentive → cu boltă palatină
adâncă, cu malpoziții dentare diverse, multiple, eventual cu carii,
 folosim:
 materiale elastice de tipul alginatelor cu priză rapidă (hidrocoloizi ireversibili)
pentru că:
 deformarea acestui gen de materiale la îndepărtarea amprentei de pe arcade este
trecătoare și reversibilă, asigurând o precizie satisfăcătoare în obținerea
modelelor de lucru și a modelelor duplicat (de studiu)
 prețul lor este rezonabil.
 în situații speciale → materiale de tip siliconic

+
H2O
Caracteristicile ideale ale unui alginat :
 să fie rentabil
 ușor de amestecat
 proprietăți de curgere adecvate
 să nu fie toxic sau iritant
 să aibă rezistență suficientă la rupere la scoaterea dincavitatea orală
 timpii de de lucru și priză să fie acceptabili
 compatibil cu produsele din gips
 să fie acceptat de pacient
 în condiții de depozitare adecvată să aibă un termen de utilizare
suficient de lung
positioner
 după preparare materialul → consistenţă chitoasă
 se repartizează uniform în lingură → până la rasul acesteia
 cu mâna umedă se netezeşte şi se schiţează discret linia arcadelor
 dacă pacientul prezintă un reflex de vomă accentuat → se pulverizează un jet
de anestezic de contact pe mucoasa vălului palatin
 există pacienți cu modificări ale pasajului aerian rinofaringian (amigdale hipertrofice, rinite
cronice, vegetații adenoidiene) → pericol de producere a unor tulburări respiratorii → crește
riscul pătrunderii unor porțiuni din masa de amprentat în căile respiratorii superioare
Amprenta propriu-zisă
 se începe cu arcada inferioară → reflexul de vomă este mai ↓
 câmpul de amprentat cuprinde arcada dentară, zona retromolară, şanţul vestibular cu
înregistrarea frenului buzei inferioare şi faţa internă mandibulară până în fundul de sac
paralingual, inclusiv frenul limbii

 pacientul →deplaseză limba spre palat şi spre anterior →se evidențiază șanțurile
paralinguale și frenul buzei
 medicul verifică dacă materialul este distribuit uniform în vestibulul bucal şi dacă este
necesar, îl completează și efectuează mișcări ușoare de ridicare a buzei inferioare
→uniformizează masa de amprentă și înregistrează frenul buzei inferioare
 arcada superioară
 câmpul de amprentat cuprinde arcada dentară în totalitate, tuberozităţile maxilare,
bolta palatină osoasă, cu versantele adiacente, faţa vestibulară a osului alveolar cu
înregistrarea până la fornix a şanţului vestibular, frenul buzei superioare şi bridele
laterale.

 la pacienţii cu tuberozităţi procidente sau boltă foarte adâncă, înainte de

introducerea lingurii →se aplică cu indexul, o cantitate de material de amprentă
retrotuberozitar, sau pe boltă
 la pacienţii cu despicături labio-maxilo-palatine se introduce în zona de comunicare
celuloză umectată sau vată → împiedică pătrunderea materialului în fosele nazale
 vestibulul superior scurt plin de bride și flancat de o buză superioară scurtă
cicatriceală permite cu greu pătrunderea materialului de amprentă → medicul va
insinua materialul cu degetul în această zonă, iar acesta va trebui eventual să
aibă o consistență mai dură decât cel pentru boltă
 desprinderea amprentelor se face începând din zonele cu retentivitate
mai mică şi, dacă este necesar, se poate insufla aer la limita fundurilor
de sac vestibulare
 de regulă amprenta se desprinde mai întâi distal în cazul unei
proalveolodonții și abia apoi frontal, în timp ce într-o
retroalveolodonție se procedează invers
Controlul amprentei:
 amprenta se spală cu jet de apă rece →se îndepărtează resturile de
salivă şi sânge
 medicul verifică dacă:
 amprenta nu s-a desprins din lingură în timpul scoaterii
 s-a realizat amprentarea tuturor elementelor câmpului alveolo-dentar
 amprentarea este simetrică
 materialul de amprentă are o grosime uniformă, iar suprafaţa lui este netedă, fără
defecte (goluri de aer)
 pentru îmbunătățirea suprafeței viitorului model → clătirea amprentei
cu soluție de sulfat potasiu 2-3%
 plusurile de material de amprentă balante se îndepărtează cu o
foarfecă
Cele mai frecvente greşeli de amprentare sunt:
 desprinderea amprentei din lingură, din cauza unei retenţii insuficiente
 neînregistrarea bilaterală a şanţului vestibular → linguri prea mici, apăsare insuficientă
a lingurii pe câmp, amprentarea s-a făcut tardiv după ce pasta a intrat într-un stadiu
avansat de priză
 neînregistrarea unilaterală a şanţului vestibular → linguri prea mici, sau centrate
incorect
 neînregistrarea vestibulului anterior → nu s-a verificat și completat cu pastă această
zonă
 neînregistrarea tuberozităților maxilare sau a regiunilor retromolare → linguri
individuale prea scurte , neintroducerea lingurii suficient posterior
 neînregistrarea completă a bolţii palatine în cazul bolţilor foarte adânci → nu s-a
aplicat o cantitate suplimentară de material pe fundul acesteia, includerea unei bule de
aer la acest nivel
 obţinerea unor margini foarte subţiri ale amprentei, mai frecvent în zonele paralinguale
 asimetria amprentei → centrare incorectă a lingurii
 existenţa unor depresiuni pe suprafaţa amprentei, ca urmare a bulelor de aer apărute, în
urma preparării incorecte a materialului sau datorate tehnicii necorespunzătoare de
amprentare
 existenţa unei mari cantităţi de material în zona posterioară a amprentei maxilarului
superior
 Dacă amprenta este corectă, pe lingură se consemnează:
 numărul de fişă al pacientului,
 codul medicului şi numărul de modele dorite.

 Amprenta este dezinfectată şi trimisă la laborator intr-o pungă de

plastic închisă etanş (pentru a evita modificările volumetrice ale
materialului de amprentă) .
 AMPRENTA PARȚIALĂ

a. Amprenta limitată la un sector de arcadă:

 rar utilizată în ortodonție și de regulă doar pentru modele de lucru
 se realizează fie într-o lingura parțială fie într-o lingură totală, dar în care se aplică
material doar în regiunea care ne interesează.

b.Amprenta simultană a fețelor vestibulare ale dinților frontali superiori și inferiori în

ocluzie:
 se folosește pentru obținerea unor modele de muzeu de dimensiuni reduse, care redau
relațiile ocluzale interincisive.
 AMPRENTA FRACȚIONATĂ

 la pacienții cu microstomie sau constricții ATM →unde nu se poate

efectua o amprentă într-un singur timp.

 în funcție de particularitățile cazului se procedează la amprentarea

separată a sectoarelor de arcadă (a hemiarcadelor), modelul fiind
reconstituit ulterior pe baza unor măsurători care să permită
poziționarea corectă a fragmentelor
 cea mai dificilă este poziționarea verticală a modelelor
 AMPRENTA CU ÎNREGISTRAREA
SPAȚIULUI INTERDENTAR

 utilă → confecționarea inelelor ortodontice în laborator

 metoda:
 în fiecare spațiu interdentar, care trebuie amprentat, se introduce o bucată mică de
tablă, având extremitățile îndoite, pentru a nu leza mucoasa jugală și mucoasa
linguală și pentru a le găsi o poziție stabilă în amprentă
 SUPRAAMPRENTA

 se folosește ca fază intermediară:

 peste elementele de agregare ale aparatelor fixe
 peste aparatele mobile (aplicate în cavitatea bucală), în vederea
realizării unor reparații sau modificări parțiale → confecționarea
de croșete, de resorturi
Transport și dezinfectare
Cutie transportat amprenta→Accu
Trac

Dezinfecţia trebuie făcută cu o soluţie

chimică cu proprietăţi antimicrobiene,
antivirale, antifungice şi un spectru
cât mai larg posibil. De asemenea, ea
nu trebuie să determine modificări
dimensionale sau de suprafaţă ale
amprentei.
Dezinfectantul poate fi aplicat prin
înglobarea acestuia în materialul de
amprentă, imersia amprentei pentru
cateva minute în dezinfectant, sau
spray-erea amprentei cu soluţie.
Aseptoprint liquid - dezinfectant concentrat
sub forma lichida, fara aldehide, pentru
dezinfectia si curatarea tuturor tipurilor
de materiale de amprenta (polieteri,
polisulfati, alginate, silicon)
Avantaje:
 Spectru larg de actiune - eficient impotiva unui
spectru larg de micro-organisme
 Timpi scurti de expunere - actioneaza contra
bacteriilor, fermentilor si virusilor HBV, HCV si
HIV in circa 60 de secunde
 Compatibilitate excelenta cu materialele de
amprenta pe baza de alginat, polieter, polisulfat,
silicon A si silicon C
 Fara aldehide, fenol si clorina - minimalizeaza
riscul de alergii si iritatii ale pielii
 Aplicare simpla - cap masurator cu marcaje de
10ml, 20ml, 30ml si 40ml
 Biodegradabil
 Conform standardelor europene
 Nu afecteaza stabilitatea dimensionala a
amprentelor dentare sau a modelelor din gips
SiloSept – dezinfectant
amprente
Granule dezinfectante pe bază
de oxigen activ → elimina
virușii și bacteriile și curață
suplimentar amprenta.
Timp de acțiune: 10 minute.
Valabilitatea soluției: 1 zi.
 2.TURNAREA MODELELOR

 etapă de laborator, care, ideal, ar trebui realizată imediat după

amprentare și decontaminarea amprentelor.
 În ortodonție din considerente economice, pe baza aceleiaşi amprente,
se toarnă două rânduri de modele, primul de lucru şi al doilea de
studiu.
 Există o serie de diferențe calitative și volumetrice între primul și cel
de-al doilea model (în favoarea primului), condiționate de:
 natura materialului de amprentă,
 timpul scurs între cele două turnări,
 tehnica utilizată la prima demulare,
 întreținerea amprentei între cele două faze de lucru.
Modelul de lucru → realizarea aparatelor
ortodontice

Particularități:
 să fie ușor de manevrat în timpul
confecționării componentelor aparatulelor
ortodontice,
 să permit executarea diferitelor operațiuni
tehnice direct pe el fără să se deterioreze,
 să aibă rezistență suficient de mare la
spargere
Tehnica turnării → similară celei utilizate în protetică

Etape:
 spălarea amprentei cu apă rece și îndepărtarea excesului de apă prin
insuflare de aer comprimat;
 prepararea gipsului;
 umplerea treptată cu pastă de gips a amprentei pe măsuţa vibratoare;
 formarea bazelor (viitorul soclu al modelor);
 demularea (nu mai repede de o oră de la turnarea modelelor);
 soclarea sau tăierea modelelor:
 finisarea modelelor;
 marcarea modelelor (implică scrierea cu un creion chimic pe faţa
posterioară a modelului a numelui şi prenumelui pacientului, datei la
care s-a luat amprenta şi a numărul fişei pacientului)
1.Spălarea amprentei și îndepărtarea excesului de apă

 se îndepărtează → resturi de sânge, salivă, uneori resturi alimentare

→ gipsul poate curge fluid în toate detaliile model pe care sunt
vizibile toate detaliile anatomice.
2.Prepararea gipsului,umplerea cu gips a amprentei pe
măsuţa vibratoare și formarea bazelor:

 calitatea materialului (gipsului) calitatea modelului ortodontic

 plasticitate → ușor de introdus în amprentă

granulație mod de preparare

fidelitatea modelului

 conform “ANSI / ADA Standard No.25 - Dental Gypsum Products

2000” (reconfirmat 2010) și ISO (Organizația Internațională de
Standardizare) → omologate 5 grupe de gipsuri
Gipsul de tip I (Impression plaster)

Proprietăți:
 este un sulfat de calciu hidratat sau anhidru
 modelele → fidelitate remarcabilă
 nu este toxic și iritant
 priză rapidă → 3 - 5 min.
 expansiunea de priză → 0,1- 0,3%
 are capacitatea de a absorbi saliva
 prețul de cost → redus

Indicații:
 foarte rar → amprentarea câmpurilor edentate total → tehnici necomprensive
 foarte rar → supraamprentarea inelului de cupru
 confecționarea cheilor vestibulare în edentația parțială
Gipsul alabastru tip II , gipsul alb , gipsul alb de Paris
(Model plaster)
Proprietăți:
 este un β semihidrat de sulfat de calciu
 moale → după reacția de priză → structură poroasă
 puțin hidrosolubil
 timpul de priză → 6 - 30min.
 dilatarea de priză → de 0,35
 rezistența la compresiune = 9N/mm²
 rezistența la încovoiere = 4N/mm²
 prețul de cost → scazut
Indicații:
 confecționarea modelelor de studiu, modelelor documentare și didactice, modelului
dinților antagoniști, modelelor preliminare realizării lingurilor individuale, soclurilor
unor modele ortodontice și confecționarea modelelor necesare reparării protezelor
 fixarea modelelor în simulatoare → ocluzoare și articulatoare
 ca masă de ambalat pentru polimerizarea restaurărilor protetice acrilice
Gipsul dur de tip III (Dental stone)
Proprietăți:
 este un α semihidrat de sulfat de calciu
 duritate de 10 ori > gips natural (150N/mm²) și de 2,5 - 10 ori > gips de tip II
 rezistență sporită la abraziune
 timpul de priză → 6 - 20min
 expansiunea de priză → 0,3%, Dento dur
 rezistența la compresiune = 20N/mm²
 rezistența la încovoiere = 10 N/mm²
 dilatarea de priză de 2 ori < gips tip II → adica 0,1% față de 0,2%
 pulberea acestui gips este colorată
 tipuri de produse: Moldano, Begodur, Duralit, etc.
 proprietăți mecanice bune
 preț de cost →rezonabil și calitățile optime
Indicații:
 confectionarea → modele de lucru → aparate ortodontice, aparate de imobilizare, punți și proteze
 confecționarea modelului dinților antagoniști în protetică
 soclul modelelor cu bonturi mobilizabile
 Sockel-plaster 140 gips dentar special pentru baze
Gipsul extradur de tipul IV, gipsul superdur, gipsul sintetic
(Dental stone)

Proprietăți:
 este un α semihidrat de sulfat de calciu cu cristale dense trunchiate
 duritatea → 210 N/mm²
 timpul de prizeă = 15- 20 min.
 coeficientul de expansiune liniară de priză = 0,09%
 rezistență mare la abraziune → se mențin muchiile ascuțite
 rezistența la compresiune = 70 N/mm²
 rezistența la încovoiere = 8 N/mm²
 coloranții utilizați → maro, roz, galben, verde, albastru, etc.
Indicații:
 preț de cost ridicat doar pentru modele de o fidelitate absolută
Gipsul extradur cu expansiune ridicată tip V (Dental stone,
high strength, high expansion).

Proprietăți:
 cea mai marere zistență
 expansiunea de priză = 0,1- 0,3%
Indicații → preț de cost ridicat doar pentru modele de o fidelitate absolută.
Caracteristicile gipsurilor imprimă modelelor o serie de proprietați care ideal ar fi:
 mecanice:
 duritate de suprafață și profunzime mare
 rezistență mecanică la compresiune, rupere, abraziune → modelul să nu se
deterioreze în timpul manevrării pentru confecționarea aparatelor ortodontice
 termice:
 să reziste la o temperatură de cel putin 100°C
 stabilitate fizico-chimică:
 modelul trebuie să permită folosirea diverselor rășini sau efectuarea de suduri fără
să se descompună
 ideal nu trebuie să se producă fenomene fizice de contracție sau dilatare
În practică → gipsurile se dilată
Timpul de priză al gipsului → condiționat de:
 dozarea ghipsului
 temperatura amestecului
 timpul de spatulare
 umplerea amprentei
Prepararea gipsurilor uzuale:
 metoda saturației progresive, sau la vacuum malaxor
 proporția pulbere/apa = 3/2
?
 apa →temperatura camerei → indiferent de metodă
 apa caldă → reacție exoterma mai mare, cu coeficient de dilatație crescut
 timpul de spatulare = 30 sec la malaxor și 90 sec spatulare manuală
 contraindicată spatularea prelungită
 utilizat → soclul modelelor de lucru și de studiu

Prepararea gipsurilor dure:

 metoda saturației progresive, sau la vacuum malaxor (cel mai indicat)
 proporția pulbere/apa = 3/1
 timpul inițial de priză = 30-40 min., iar cel final = 2,5-3ore
Modelul se toarnă în 2 timpi.
Timpul 1:
 pe măsuța vibratorie → se introduc mici cantități de pasta de gips în
amprentă
 se începe cu:
 zona bolții palatine → amprenta superioară
 versantele alveolare → amprenta inferioară
 apoi se înclină amprenta → scurgerea gipsului în toate direcțiile, fără a îngloba bule
de aer

?
Timpul 2:
 amprenta turnată va fi suspendată de mânerul lingurii, într-o poziție orizontală
 când gipsul începe să se încălzească, se umezește cu apă sau cu soluție saturată de
sulfat de calciu
 se pune o nouă cantitate de gips pe o placă de sticlă sau plastic, sau într-un
conformator, gips care va reprezenta soclul viitorului model
 se aplică amprenta peste gipsul viitorului soclu
 cu spatula se împinge gipsul de jur împrejurul amprentei
 la amprentele mandibulare, zona linguală dintre marginile lingurii se netezește
 3. Demularea

 după ≈ o oră de la turnare

 dacă amprentele din alginat nu sunt îndepărtate imediat după priza
gipsului absorb apa din gipsul modelului, scăzându-i rezistența
 dacă lingura este acoperită marginal de gips → plusurile se
îndepărtează → împiedică demularea
 amprentele luate cu materiale elastice → tracțiuni ușoare → evităm
fracturarea dinților
 modelul nu trebuie spălat timp de cel puțin 12 ore
 curățirea modelului → perie moale
 4.Soclarea sau tăierea modelelor

 Soclul → baza modelelor → manevrarea și depozitarea mai ușoară a acestora

 Înălțimea totala a unei perechi de modele este standardizată
 4 cm pentru arcadele temporare
 5 cm pentru arcadele permanente

 Baza soclului poate fi:

 cu formă identică a conturului soclului pentru ambele modele → Korkhaus, Reichenbach, Stanciu
 cu contur diferit superior față de inferior → Wortheroft, Begg, Adams

 Soclarea modelelor se poate face:

 prin tăiere manuală
 prin turnare în conformatoare speciale → soclatoare → modele cu socluri standardizate
 soclatoare din cauciuc
 metalice - Korkhaus, Reichenbach, Stanciu
 din masă plastică - Stockfisch (1959), ocluzorul lui Bordet, aceasta rămînând ca înveliș de protecție pentru model
 prin fasonare → motor special - Trimmer.
Obținerea modelelor cu socluri standardizate

Alcătuire :
 două chiuvete → model superior /
inferior
 sistem de asamblare reciprocă a celor
doua chiuvete
 dispozitive pentru fixarea poziției
modelului superior în chiuveta sa

 A- conformator superior;
 B- conformator inferior;
 1-placa de baza
inferioara;
 2-culise verticale;
 3-placa de baza
superioara;
 4-culise
 5- sistem de retentie
 6- mira de ghidaj
Soclator metalic Constantinescu și Stanciu
Etapele de lucru:
 se reduc soclurile modelelor → pot fi introduse în chiuvete
 pentru soclul modelului superior → pastă de gips în chiuveta sup.
 se așează arcada dentară sup. centrat în chiuvetă a.î. planul de ocluzie
║ planul soclatorului
 se fixează modelul inf, în ocluzie habituală cu modelul sup → prin
ceara de ocluzie
 pastă de gips în chiuveta inf.
 se centrează tot ansamblul cu baza inițială a modelului inf, în pasta din
chiuveta inf, fixându-se cele două modele cu dispozitivele de
asamblare
 după priza gipsului → se scot modelele, îndepărtând întâi sistemul de
prindere al celor două chiuvete → cheile de prindere a pereților
verticali
Soclarea prin tăiere manuală - conform metodei Schwarz

Etape:
 baza soclului inf. /sup. ║ cu planul de ocluzie fixăm planul de ocluzie
 modelul sup cu arcada dentară pe o suprafață plană → placă de sticlă
 placa să fie atinsă în cel puțin trei puncte, fie de:
 marginea incizală IC
 vârful C
 vârful cuspidului vestibular Pm1
 vârfurile ambilor cuspizi Pm2
 vârful cuspidului mezio-palatinal M1
 dacă există dinți în suprapoziție → modelul → scândurică cu orificii de
mărimi și localizări identice cu cele ale dinților malpoziționați
nivelarea planului de ocluzie
 baza modelelor se taie ║ cu planul de ocluzie
 dimensiunea verticală a soclului în regiunea ant → ¼ din h totală
 arcada dento-alveolară și procesul alveolar → restul de ¾

 fața posterioară a soclului se taie ┴ pe linia mediană şi pe suprafața bazei

 suprafeţele bazelor → poligonal, identic
 se taie mai multe fețele laterale ┴ pe linia mediană și pe baze:
 două suprafețe marginale premolare - SP
 două suprafețe marginale incisive - SI - care se întâlnesc anterior inserției frenurilor buzelor, pe linia rafeului
median pentru modelul maxilarului superior, sau pe linia mediană inferior
 o suprafață îngustă molară - SM, care întâlnește suprafețele premolare în unghi ascuțit

 fețele posterioare ale celor două socluri, superior/inferior → în sens vertical în acelaşi
plan
 instrumentar → cuțitul de gips cu tăiș drept, raportor, rindea specială concepută de
Grünberg
Soclarea prin tăiere cu un motor de fasonat Trimmer
 Aparatul are două ferestre pentru
lustruit, una așezată pe o piatră
cilindrică cu granulații mari, cealaltă
pe o piatră cu granulații mai fine
pentru finisare. Aceste pietre sunt
permanent irigate de apă.
 Avantajul aparatului → platforma, pe
care este așezat modelul este angulată
la 900, față de suprafața pietrelor.
 Accesorii : un simetroscop, trei echere
care ghidează modelul după unghiuri
apropiate, o placă de ajustare, o bucată
de cauciuc în formă de „T” și un
inscriptor pentru marcarea înălțimii
soclului
Etape:
 se stabilește linia mediana a modelului sup. și se așează pe placuța de cauciuc cu dinții
arcadei superioare în contact cu aceasta
 cu compasul (inscriptor) se trasează o linie pe soclu ║ cu planul de ocluzie
 se suprimă toată partea de gips care depășește acest marcaj (se pilește suprafața
obținută pâna atingem raportul optim de 1/3 din înălțime soclul și 2/3 arcadele)
 se taie suprafața post. a modelului sup. în unghi drept față de linia mediană a arcadei
după ce cu modelele în ocluzie, se determină pe care arcadă sunt localizați cel mai
posterior dinții
 se taie partea ant. a modelului sup. a.î. axă de simetrie să fie linia mediană
superioară, iar suprafață de ghidaj marginea post. a modelului

 se taie zonele laterale ale modelului echidistant față de linia mediană, având grijă ca
marginile modelului să rămână cu o mărime suficientă
 colțurile distale ale modelului sup. sunt tăiate utilizând echerul nr.3 și se verifică
simetria finală a modelului sup.

 se pun cele două modele în ocluzie cu ceara de articulație și pe soclul modelului

inferior se trasează, cu ajutorul compasului, un contur paralel cu soclul modelului
superior și se taie după această linie, muchiile laterale, marginea posterioară și se
rotunjește partea anterioara a modelului inferior, de la canin la canin

 marginile brute ale modelelor, se pot prelucra cu o daltă manuală sau pneumatică de
ajustare
 Modalități de soclare a modelelor după:
a.criteriile federației Tweed;
b.criteriile Colegiului European de Ortodonție
Soclatoare
 5.Finisarea modelelor
 eliminarea bulelor:
 de la nivelul lizereului gingival → chiuretă universală
 din zona muco-bucală → raclator tip Kingsley
 dacă nu avem → cuțit de ceară bine ascuțit
 prin pensulare cu un amestec de ipsos

 finisarea propriu-zisă:
 pe toate fețele → piatră cu granulații fine Timmer și hârtie glasată impermeabilă
 lustruirea modelelor:
 cu o piatră tip Arkansas, sub răcire continuă,
 după uscarea completă a modelului se aplică talc obișnuit și se mai
lustruiește apoi cu o bucată de stofă din păr de cămilă
 există și posibilitatea acoperirii modelelor cu un lac special, sau
fierberea în săpun bazic, un minut

6.Marcarea modelelor

 pentru identificare pe baza soclului cu creion chimic sau marker se vor

trece:
 numele pacientului
 data executării modelului
 numărul de înregistrare de pe fișă
 Particularități ale preparării modelului de lucru:

 zonele retentive ale arcadei mandibulare (distal, paralingual) se

deretentivizează cu gips, ceară, ciment
 papilele spațiilor interdentare, se îndepărtează pentru evidențierea
spațiului interdentar unde se confecționează elementele de ancorare
ale aparatelor ortodontice
 se îndepărtează plusurile de pe suprafețele orale ale dinților și de pe
suprafața mucozală
 pentru modelele pe care se confecționează aparate ortodontice
mobilizabile :
 izolarea modelului devine foarte bună și duritatea lui crește → scufundare timp de
un minut, într-o soluție de săpun alcalin încălzită la fierbere
Modelul de reconstituire plastică sau modelul
de set-up diagnostic
 Reprezintă modelul la care un sector al arcadei poate fi detaşat de restul acesteia.
 Etape:
 turnarea pe măsuța vibratoare a unei paste de gips dur, tip moldano, doar în
impresiunile dinţilor ce urmează a fi deplasaţi sau extraşi, strict până la limita
coletului dentar
 la acest nivel gipsul se netezește cu un instrument bont umezit, iar în rest se
realizează retenții în suprafața liberă a gipsului dur, prin striarea cu un instrument
ascuțit
 după priză pastei de gips se aplică un strat de ceară topită, uniform peste moldano,
la nivelul coletului dinţilor deplasabili
 turnarea restului modelului
 demularea modelului
 numerotarea, pentru identificare, a dinţilor uniți cu restul modelului printr-un strat
de ceară.
 separarea fiecărei coroane dentare a acestor dinți cu un fierăstrău special pentru
tehnică dentară → să nu se reducă din dimensiunea mezio-distală a dinților separați
 acești dinți vor fi repuși pe model prin lipire cu ceară, în pozițiile lor inițiale,
folosind ca reper modelul duplicat
 Modelul set-up
 "Set-up"-ul dentar → model în gips → toți dinţii sunt separaţi între ei prin
diferite mijloace mecanice, demontaţi, pregătiţi (partea apicală a fiecărui dinte
este modelată tronconic, asemănător rădăcinii unui dinte monoradicular), apoi
remontaţi cu ajutorul cerii în poziţia dorită, în modelul de gips.

 Obţinerea unui asemenea set-up dentar static este utilă pentru confecţionarea unor
aparate ortodontice de contenţie - poziţionatorii.
 Typodontul (simulatorul de arcadă)

 Permite simularea deplasărilor dentare

produse sub acţiunea forţelor ortodontice.
 Se foloseşte pentru conformarea arcurilor în
tehnicile fixe şi în scop didactic pentru
însuşirea tehnicilor de ortodonţie fixă.
 Alcătuire:
 două socluri din metal / material plastic → cu jgheab
în formă de potcoavă
 o ceară specială, în care sunt conformate alveolele
corespunzătoare celor 14 dinţi ai unei arcade
 un set de dinţi metalici (din aluminiu) / material
plastic, pe care pot fi fixate ulterior accesoriile
aparatelor fixe (inele, tubuşoare, bracketuri)
 3.ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

 examen specific ortodonției

 introdus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către Angle
 analiza modelului de studiu urmează = etapele parcurse la examenul endooral al
arcadelor maxilare + o serie de măsurători specifice fiecărei dentiţii
 permite culegerea de date despre:
 forma şi adâncimea bolţii palatine
 dimensiunea şi forma torusului palatin
 inserţia frenurilor şi a bridelor
 formula dentară şi tipul dentiţiei
 forma, simetria şi dezvoltarea tridimensională a arcadelor
 ocluzia în cele trei planuri ale spaţiului
 Forma arcadelor dentare

 Aprecierea formei arcadei dentare → curba descrisă de: marginea

incizală a incisivilor, vârful cuspizilor caninilor şi şanţul
intercuspidian al premolarilor şi molarilor
 Normal:
 în dentiția temporară
 forma se definitivează o dată cu erupţia ultimului dinte temporar M II, în jurul
vârstei de 2 şi ½ ani
 este semicirculară

 în dentiția permanentă
 arcada superioară → parabola
 arcada inferioară → semielipsă
 Patologic arcada dentară poate fi:
 Simetria arcadelor dentare

 Planul medio-sagital:
 Transversala rafeu-papilă

 aprecierea migrărilor dentare

simetrice de la nivelul celor
două hemiarcade
 introdusă de către Schmuth
 normal o perpendiculară dusă la
marginea posterioară a papilei
retroincisive, din locul de
pornire a primei perechi de rugi
palatine, trebuie să traverseze
caninii, cam la nivelul
cuspizilor
 în cazul mezializărilor de grup
lateral, această transversală
trece posterior de punctul de
contact C-Pm1
 Dezvoltarea arcadelor alveolare

 le comparăm cu dimensiunile :

 cu formaţiuni ale viscero-craniului - indicii arcadă-făţă

 cu dimensiunile dentare - indicii arcadă dinţi

 Indicele de lărgime arcadă / faţă Izard, sau raportul Korkhaus

Go  Go
ekm  ekm  - pentru arcada inferioar ă
2
Indicele Dreyfuss
 Suma incisivă superioară (S.I.)

 Normal SI=28-35 mm, adică pacientul prezintă normodenţie.

 Patologic:
 dacă SI>35 mm - pacientul prezintă macrodenţie absolută
 dacă SI<28 mm - pacientul prezintă microdenţie absolută.
 Atenție la:
 anomalii dentare izolate de volum - nanism/gigantism dentar, incisivi bigeminaţi
 Indicii de dezvoltare transversală Pont
 Pont a stabilit acest indice doar pentru arcada superioară,
 Korkhaus a extins cercetarea şi pentru arcada inferioară,

SI  100 1
IP  ip   SI  SI
80 4
Interpretare:
 diferenţe până la (±)2 mm între valorile calculate şi cele măsurate
sunt considerate normale, dacă nu există alt semn clinic
 pentru diferențe mai mari anomalia va fi considerată:
 mică (uşoară) - când diferenţele sunt cuprinse între (±)2-4 mm
 medie - când diferenţa este de (±)4-6 mm
 gravă - când diferenţa este de (±)6-10 mm
 foarte gravă - când diferenţa este de peste 10 mm
 în tulburările cu gravitate mică şi medie rezolvarea → ortodontică,
 în tulburările grave → terapii asociate - ortodontice, chirurgicale,
protetice → cu rezultate nu întotdeauna satisfăcătoare
Deficienţele indicelui Pont:
 nu are o valoare absolută → a fost calculat iniţial pentru populaţia
brahicefalică din nordul Franţei
 Korkhaus a facut corecţiile pentru populaţia germană, predominant
dolicocefalică.
 la noi Boboc a realizat un studiu privind corectarea valorilor acestui indice
 există anumite situaţii în care indicele Pont nu are o valoare reală, ci doar
orientativă:
 micro- sau macrodenţia absolută
 ectopia premolarilor şi molarilor la nivelul cărora se fac măsurătorile
 mezializarea dinţilor din grupul lateral (premolaro-molar) ca urmare a
extracţiilor precoce ale dinţilor temporari din zona de sprijin
 când M şi PM sunt incomplet erupţi este necesară introducerea unui factor
de corecţie
 nu se poate aplica la dentiţia temporară, deci nu vine în sprijinul terapiei
precoce
Indicii de dezvoltare sagitală - Korkhaus şi Chateau
 Aprecierea dezvoltării arcadei temporare

Plăcuţa de celuloid a lui Schwartz

 are imprimate diferite semicercuri, în care se pot încadra arcade de mărimi variabile
 concluzii →formă şi mărime arcade temporare

Indicele Bogue:
 un semicerc cu diametrul egal cu distanţa dintre feţele vestibulare ale MII temp.
 dacă arcada este dezvoltată normal, linia ei se suprapune peste semicercul trasat
 dacă nu se vor evidenţia regiunile şi sensul în care arcada este deformată

Absenţa diastemelor fiziologice la vârsta de 5 - 6 ani → semn clinic al unei

posibile evoluţii spre compresie
Concluzii privind dezvoltarea arcadelor în planurile transversal şi sagital
Corelarea datelor → forma, simetria arcadelor şi indicii de dezvoltare transversală
 în plan transversal arcadele pot fi:
 normale dacă:
 forma de arcadă este normală
 simetria este păstrată
 indicii Pont sunt în limite normale
 lărgite dacă:
 arcada este în formă de semicerc
 simetria este păstrată sau nu
 unghiul format de axele dinţilor laterali cu perpendiculara pe planul de ocluzie
poate fi mai mare de 5grade
 indicii Pont sunt în exces
 îngustate dacă:
 forma de arcadă este de “V”, “Ω”, “U”
 poate exista incongruenţă frontală
 simetria este păstrată sau nu
 unghiul format de axele dinţilor laterali cu perpendiculara pe planul de ocluzie
poate fi mai mic de 5grade
 indicii Pont sunt cu valori negative
 în plan sagital arcadele pot fi:
 normale dacă:
 forma de arcadă este normală
 simetria este păstrată
 unghiul format de axul incisivilor superiori cu perpendiculara pe planul de
ocluzie este de 15grade, iar cel format de axul incisivilor inferiori cu
perpendiculara pe planul de ocluzie este de (+/−5)grade
 indicii de lungime sunt în limite normale
 alungite dacă:
 prezintă o formă alungită de arcadă, „V”, pentagon
 simetria este păstrată sau nu
 unghiul format de axul incisivilor superiori sau inferiori cu perpendiculara pe
planul de ocluzie este mărit
 indicii de lungime sunt în exces
 scurtate dacă:
 prezintă o formă scurtată de arcadă, trapez, „M”, “W”
 simetria este păstrată sau nu
 unghiul format de axul incisivilor superiori sau inferiori cu perpendiculara pe
planul de ocluzie este micşorat
 indicii de lungime sunt cu valori negative
 Aprecierea dezvoltării verticale a arcadelor

Vizează depistarea modificărilor curbelor normale de ocluzie prin

raportarea planului de ocluzie al fiecărei arcade la un plan orizontal.
 Pentru arcada superioară se aplică modelul superior pe o suprafaţă
plană şi se observă contactul dinţilor cu acesta.
 Pentru arcada inferioară →din normă laterală curba sagitală a lui Spee

 Aceasta poate fi:

 cu concavitate normală - adâncime = 1,5 mm
 accentuată - prin suprapoziţie frontală sau infrapoziţie laterală
 inversată (convexă) - prin infrapoziţie frontală sau suprapoziţie laterală
 în linie dreaptă -orizontală
 Analiza tridimensională a ocluziei

Înregistrarea ocluziei de obişnuinţă:

 se face după procedeul Robin modificat
 Analiza ocluziei

Analiza ocluziei dentare în plan sagital

Planul postlacteal
Molar unu
Canin
Incisivi
Analiza ocluziei dentare în plan transversal
Molar unu
Canin
Incisivi
Analiza ocluziei dentare în plan vertical
Molar unu
Canin și incisivi
Ocluzia construită
Mulțumesc pentru
atenție !