Curs 3

AMPRENTA FUNCŢIONALĂ

Amprenta funcțională stabileşte conformaţia feţei interne a protezei totale, precum

şi a marginilor. Conformaţia feţelor externe se stabileşte prin modelaj convenţional în
laboratorul de tehnică dentară.

1. Lingura individuală

Cerințe:
- să se încadreze în limitele câmpului protetic stabilite pe amprenta preliminară
- să vină în contact cu câmpul protetic, evitând zonele care au fost marcate
pentru a fi distanțate
- mânerul pe linia mediană, pe direcția unui incisiv central
- grosimea 1,5-2 mm, mai îngroșată în zona linguală centrală și zona
Eisenring
- la mandibulă - butoni de presiune în zona Pm2-M1
Etape de realizare:
a) Turnarea și soclarea modelului din ghips
b) Trasarea limitei lingurii individuale pe model
c) Folierea și/sau gravarea modelului
d) Izolarea modelului
e) Realizarea lingurii individuale
f) Prelucrarea lingurii
Materiale utilizate în realizarea lingurilor individuale:
- Acrilat autopolimerizabil – reacția de polimerizare duce la o contracție de
priză, iar tensiunile dispar după 24h.
- Placă de bază – sunt linguri de rezistență scăzută, de aceea necesită nervuri
metalice sau îngroșări ale zonelor de maximă solicitare; nu se pot face
închideri marginale cu materiale termoplastice, deoarece acestea duc la
deformarea lingurii.
- Placă din compozit fotopolimerizabil – timp scurt de realizare și manipulare
facilă.
- Linguri printate 3D – necesită un model preliminar scanat pentru o adaptare
optimă

Controlul corectitudinii lingurilor individuale

a. Controlul pe model
 lingura să se întindă până la delimitările însemnate de medic pe model sau pe
amprenta preliminară;
1
  lingura să fie în contact cu câmpul protetic sau distanţată în anumite zone, dacă aşa
a cerut medicul;
 mânerul să se situeze pe linia mediană şi pe direcţia unui incisiv central
 la mandibula să existe butonii de distanţare (presiune) în zona premolari–molari sau
în zona cea mai declivă a crestei edentate.

b. Controlul lingurii detaşată de model

 grosimea lingurii să fie in jur de 1,5 - 2 mm
 pe faţa internă să nu aibă plusuri care ar jena la inserţie sau minusuri care scad
adeziunea
 marginile lingurii să fie:
- netede, netăioase cu grosime neregulată conform fundului de sac
- îngroşate în zona linguală centrală (până la 3 mm) şi zona Eisenring;
- mai subţire în zona vestibulară centrală mandibulară (în jur de 1 mm).

2. Adaptarea lingurii individuale

 Etapa de adaptare primară, grosieră, este necesară mai ales atunci când
delimitarea marginilor lingurii pe amprenta preliminară a fost făcută cu nesiguranţă.
Dacă pacientul simte durere, se remediază cauza:
- lingura evident lungă împinge formaţiunile mobile de la periferie, neavând
nici o stabilitate pe câmpul protetic – se scurtează
- se degajează toate formaţiunile perpendiculare pe periferia câmpului protetic
(bride, frenuri, ligamente) cu freze cilindrice sau cilindroconice de dimensiuni
corespunzătoare
- lingura evident scurtă, dar pe porţiuni mici, se prelungeşte. Lingurile scurte
la tuberculii piriformi sau zona de IPP este bine să se fie refăcute.

 Etapa de adaptare secundară - de fineţe, mult mai minuţioasă, se face prin

inspecţie, palpare şi mişcări funcţionale.
Adaptarea lingurii se face cu mişcări moderate, cu aparenţă de realitate, anticipând
mişcările pe care le va face pacientul cu proteza în gură. Sunt contraindicate mişcările de
mare amplitudine care duc la scurtarea inutilă a lingurii.
Se verifică prin TESTE HERBST dacă lingura este prea lungă.

Testele Herbst la maxilar:

1. Deschiderea lentă a gurii - zona latero- și retrotuberozitară
2. Surâs forțat - zona vestibulară laterală
3. Mimarea fluieratului - zona vestibulară centrală
4. Tușit - zona Ah

Testele Herbst la mandibulă:

2
 1. Gura deschisă moderat - punga Fish, apoi larg - ancoșa maseterină
2. Protruzia limbii - zona linguală posterioară
3. Limba dintr-un obraz în altul - zona linguală laterală de parte opusă
4. Ridicarea limbii - zona linguală centrală
5. Fluierat - zona vestibulară anterioară
6. Deglutiția - zona linguală a tuberculului piriform

Pentru ca testele HERBST să fie semnificative trebuie respectate anumite reguli:

- fiecare test se face numai după ce lingura a fost ferm aplicată pe câmp
- mişcările se fac lent şi repetat
- testele se fac obligatoriu în ordinea descrisă
- nu se trece la testul următor până nu au fost rezolvate problemele unui test
Testele HERBST sunt semnificative pe câmpurile protetice neretentive sau foarte
puţin retentive. Pe câmpurile protetice foarte retentive testele pot fi denaturate deoarece
tendinţa de dislocare prin mobilizarea periferiei acolo unde lingura este lungă este
contracarată de menţinerea lingurii pe retentivităţi.

Se verifică succiunea prin teste:

Maxilar:
Testul 1 - Se tracţionează oro-vestibular de mâner - închiderea la zona de I.P.P.
Testul 2 - Se încearcă desprinderea lingurii tracţionând în jos din aproape în
aproape cu pulpa degetului de marginea vestibulară a lingurii - închiderea internă
vestibulară
Testul 3 - Se tracţionează vertical de mâner, obrajii fiind aplicaţi pe versantele
exterioare ale lingurii - închiderea totală (externă şi internă) şi adeziunea

Mandibulă:
Testul 1 Se tracţionează oro-vestibular de mâner - lingura trebuie să se desprindă
greu cu zgomot caracteristic “clac” – testul verifică închiderea la tuberculul piriform
Variante:
- tubercul cu rezilienţă medie asigură cele mai bune rezultate
- tubercul dur - după realizarea închiderii succiunea mai bună sau dimpotrivă
mai slabă, situație în care se renunţă la închiderea marginală
- în cazul tuberculului gelatinos, nu se face închidere marginală

Testul 2 - închiderea la zona linguală centrală - se presează pe mâner vestibulo-

oral - lingura trebuie să se desprindă cu zgomot caracteristic
Acest test se face atât în poziţia de repaus a limbii cât şi în protracţie, aşa cum s-a
făcut la modelare.
Dacă în repaus lingura se desprinde cu uşurinţă înseamnă că pacientul a făcut o
mişcare prea amplă de protracţie (scurtând lingura) ceea ce a dus la pierderea contactului

3
în repaus (material modelat prea mult). Se reia modelajul pacientul făcând o mişcare de
protracţie mai puţin amplă.
Dacă lingura se desprinde la mişcările limbii, materialul a fost insuficient modelat,
fie datorită insuficientei ramoliri sau s-a făcut o mişcare mai puţin amplă decât era nevoie.
După ce s-a verificat închiderea la zona linguală centrală se reverifică testul 1
(pentru tuberculul piriform) care trebuie să dea rezultate mai bune decât prima dată.
Testul 3: - închiderea închiderea de ansamblu (totală) – se trage de mâner vertical
în sus şi lingura trebuie să se desprindă greu
Pentru a aplica testul în cele mai bune condiţii (cu toate ţesuturile în poziţia lor
firească) mânerul lingurii trebuie să fie prevăzut cu o perforaţie vestibulo-orală în care se
aplică o sondă cu ajutorul căreia se tracţionează lingura. În cazurile favorabile este
aproape imposibil să se îndepărteze lingura de pe câmpul protetic.
Acest test serveşte pentru a aprecia dacă amprenta funcţională urmează să fie
considerată amprentă funcţională definitivă sau amprentă preliminară pentru realizarea
unei noi linguri individuale, iar manoperele de adaptare şi închidere marginală vor fi reluate
pentru un rezultat mai bun.
Testul 4: se repetă testul 3 îndepărtând buza inferioară, deci desfiinţând închiderea
externă realizată în această zonă - aportul la succiune al închiderii la zona vestibulară
centrală. De obicei lingura se desprinde cu mai multă usurinţă.
Testele de succiune se fac obligatoriu în ordinea descrisă.
Testele se fac numai după aplicarea fermă a lingurii pe câmp.
Atât la maxilar cât şi la mandibulă se pot realiza închideri marginale şi în alte zone,
dar cu materiale termoplastice cu punct de ramolire mai scăzut decât s-a folosit la zonele
cheie.

Materiale pentru amprenta funcțională:

- silicon de adiție/ de condensare
- polieteri
- eugenat de zinc
- materiale termplastice
- materiale cu vâscozitate lent-progresivă

3. Tehnica de amprentare:
Maxilar:
Mișcări executate de medic:
- Tracțiunea buzei superioare (z V centrală)
- Tracțiuni și rotații ale nodulului comisural (z V L)
- Presiuni și masaje pe obraz (pg Eisenring)
- Manevra Valsalva – medicul obstruează nările pacientului, care este rugat să
expire pe nas.
Mișcări executate de pacient:

4
 - deschiderea moderată a gurii
- deschiderea mare a gurii
- balansarea mandibulei dintr-o parte în alta
- surâs forțat
- fluierat (țuguierea buzelor)
Verificarea amprentei:
- Limita vestibulară modelată optim, cu înregistrarea frenului labial și a bridelor
- Zona de închidere palatinală posterioară înregistrată fără goluri sau
distorsiuni
- Hamulus vizibil
- Material de amprentă de grosime uniformă
- Culoare uniformă a materialului, care indică o bună amestecare
- Fără goluri mari sau striații pe suprafața amprentei

Mandibulă:
Manevre ale medicului:
- tracțiuni și rotații ale nodulului comisural
- presiuni și masaj pe obraz pt z. Fish
- masaj rotatoriu al buzei inferioare
Mișcări executate de pacient:
- gura deschisă moderat, apoi larg
- umezirea buzelor
- vârful limbii dintr-un obraz în altul
- ridicarea limbii
- mimarea fluieratului
- deglutiție
- medicul apasă pe butonii de presiune, iar pacientul încearcă să inchidă gura
Verificarea amprentei
- Marginile vestibulare și linguale modelate funcțional, cu evidențierea
frenurilor și bridelor
- Tuberculul piriform și creasta edentată bine amprentate
- Zona retromilohioidiană redată în amprentă (dacă este cazul)
- Material de amprentă de grosime uniformă
- Fără goluri mari sau striații pe suprafața amprentei
- Culoare uniformă a materialului de amprentă, indicând amestecarea lui
corectă