Capitolul 8

Diagnosticul ocluzal si planul de tratament

● Ocluzia reprezinta integrarea relatiilor dento-dentare statice si dinamice in

functionalitate musculara si a ATM
● Conceptul de „ocluzie” inseamna:
o Pozitionarea centrica si excentrica a dintilor si a contactelor dento-dentare
o Masurarea mobilitatii mandibulo-maxilare pentru a analiza functionalitatea ATM
o Palparea muschilor masticatori
● O examinare detaliata a ocluziei statice si dinamice este foarte importanta in proiectarea
restaurarilor, intrucat va duce la o mai buna intelegere a relatiilor dento-dentare ale
pacientului
● Numarul de contacte dento-dentare este direct porportional cu activitatea muschilor
masticatori

Analiza ocluzala clinica

● Se foloseste hartie de ocluzala de o dimensiune cat mai mica pentru a elimina

artefactele contactelor ocluzale si sa determine contactele dento-dentare in detaliu

RCP

● Conducerea mandibulei in RC se face utilizand metoda unimanuala sau metoda

bimanuala, ambele metode oferind rezultate satisfacatoare daca sunt aplicate corect
● Medicul trebuie sa-si adapteze metoda de conducere in RC in functie de abilitatea
pacientului de a-si relaxa muschii masticatori
● Intrucat RC reprezinta o pozitie maxilo-mandibulara reproductibila, este foarte utila
pentru a realiza restaurarile protetice intr-o ocluzie corecta

MOP

● Se examineaza utilizand hartie de articulatie si determina daca contactele dento-

dentare in aceasta pozitie sunt aceleasi cu cele din RC
● O pozitie optima a dintilor ofera contacte bilaterale simultane pe cat mai multi dinti
posteriori, iar daca dintii anteriori o permit, se stabilesc contacte si pe ei

Ghidajul lateral

● Ghidajul lateral din RCP este examinat cu hartie de articulatie si prezenta contactelor
mediotruzive/laterotruzive vor fi identificate acolo unde exista

Parafunctiie

1
 ● Parafunctia reprezinta acele miscari mandibulare care nu au legatura cu
functionalitatea aparatului dento-maxilar – masticatia, deglutitia, fonatia, expresiile
faciale sau pozitiile mandibulo-maxilare fara contacte dento-dentare
● Miscariile functionale de masticatie, deglutitie si fonatie au pe o durata relativ scurta
contacte dento-dentare
● Bruxismul poate fi diurn si nocturn
● Bruxismul diurn are legatura cu factori psihosociali care determina un nivel ridicat de
stres pe parcursul zilei si schimbari bruste de stare si are o durata mai mare decat
bruxismul nocturn
● Bruxismul nocturn apare in timpul somnului si poate fi determinat de o multitudine
de factori: pozitia corpului, sforaitul, apneea-hipopneea nocturna, dificultati in
respiratie si hipertensiune. El este caracterizat de o activitate musculara ritmica si
repetitiva – contractii musculare cu sau fara contacte dento-dentare. Bruxismul
nocturn determina: o durata mai mare a contactelor dento-dentare, contractii
musculare cu o forta si o durata mai mari, o solicitare mai mare a ATM
● Cea mai comuna forma de bruxism este cel in care mandibula are o directie de
latero-propulsie
● Se asociaza cu dureri musculare, dureri faciale, ale tamplei, fruntii
● In bruxismul centric (de cele mai multe ori diurn), dintii posteriori suporta cea mai
mare parte a fortelor
● Studiile clinice au concluzionat ca bruxismul nu este provocat de factorul dentar, ci
de anumite modificari la nivelul sistemul nervos central – tulburarile de somn,
parasomnia
● Nu a fost gasita nicio legatura intre disfunctiile ATM si bruxismul nocturn

Analiza ocluzala

● ICP/MOP – intai se inregistreaza contactele din MOP, apoi din RCP

● Alunecarea din RCP in ICP – ii cerem pacientului sa muste in pozitia sa normala dupa
ce a fost determinat RC. Alunecarea se observa pe dintii anteriori inferiori
● Contactele in lateralitate – pacientul misca mandibula din RC spre stanga si dreapta
in lateralitate
● Contactele in propulsie – din RC in cap la cap
● Fatetele de abraziune se observa utilizand o sursa de lumina si o oglinda – acestea
reflecta foarte tare lumina, dintii au diferite grade de eroziune si atritie
● DVO este determinat prin observarea etajului inferior al fetei, in raport cu aspectul
estetic si cu dimensiunea celorlalte etaje ale fetei
● Numarul de contacte dento-dentare, dimensiunea alunecarii din RC in ICP

Semne clinice

● Principalul semn al existentei parafunctiilor sunt eroziunea si abraziunea

● Pierderea de tesut dentar este de regula de 50 microni anual pentru dintii posteriori
● Gradul de atritie nu creste proportional cu inaintarea in varsta, iar atritia dintilor posteriori se
produce mai lent decat atritia caninilor sau a dintilor de ghidaj in lateralitate

2
 ● Prezenta fatetelor de abraziune este evidenta prezentei parafunctiei. 75-80% dintre dintii cu
atritie si eroziune se afla in acest stadiu din cauza parafunctiei. Aceste fatete se potrivesc pe
dintii antagonisti
● In timpul bruxismului diurn si nocturn, controlul miscarii pare absent – contractiile musculare
sunt isometrice si rimice si genereaza forte masticatorii mai mari decat in timpul masticatiei
normale. Contacte dento-dentare repetate rezulta in fatete de bruxism
● Pierderea structurii dintilor permanenti la contactul cu dintele antagonist este de obicei
evidenta la adulti si semne precoce ale prezentei parafunctiei sunt vizibile la adolescenti si
adulti tineri
● Pierderea de tesut dentar sanatos depinde de:
o Durata contactelor dento-dentare din timpul episoadelor parafunctiei
o Frecvanta episoadelor
o Forta masticatorie rezultata
o Tipul bruxismului – nocturn sau diurn, static sau dinamic
o Rezistenta la abraziune si gradul de mineralizare al smaltului

Testele de provocare

● Reprezinta o componenta importanta a analizei ocluzale

● Sunt utilizate pentru a provoca un raspuns din partea dintilor, muschilor masticatori, ATM
care sa se potriveasca simptomelor sau acuzelor pacientului
● Testele de provocare ATM:
o Pacientul este rugat sa muste pe un contact unilateral posterior plasat pe primul
molar, pe fiecare parte, timp de 30 minute
o Ar trebui sa simta durere sau disconfort in articulatia contralaterala
o Articulatia ipsilaterala este sub presiune si aflata sub posibilitatea dislocarii condilului
o Acest disconfort provocat se potriveste cu simptomele pacientului
● Testul de provocare al muschilor masticatori:
o Pacientul este rugat sa muste in ICP pentru 30 secunde
o Durere, disconfort sau oboseala musculara pot fi provocate si pot semana cu
simptomele pe care le acuza pacientul – sugereaza prezenta bruxismului
o Fatetele de abraziune:
▪ Pentru 30 de secunde se incearca reproducerea miscarii efectuate in timpul
parafunctiei
▪ Pacientul nu este deseori constient de pozitia sa de IC si se poate simti fortat
cand este condus in pozitia sa naturala maxilo-mandibulara
▪ Potrivirea fatetelor de abraziune trebuie explicata pacientului – acestea se
identifica folosind o oglinda
▪ Explicarea parafunctiei este foarte importanta pentru pacient

3
4