PROPEDEUTICA CURS 15

Sablonul de ocluzie : reprezinta o piesa intermediara necesara in tehnologia protezei

totale.
Parti componente :
 Baza din materiale folosite curent in portamprenta individuala :placa de baza ,
R.A.S., R.C. (ideal) sau copoliesteri.
 Bordura-ce reface artificial morfologia de arcada prin caracteristicile
dimensionale si topografie. Se realizeaza din ceara, Stents, R.A.S. functie de
cum solicita clinicianul (functie de metoda de amprentare functionala).Din
R.A.S. se realizeaza cand se inregistreaza grafic D.V.O (intraoral)-metoda
moderna.

Caracteristici tehnologice :
 Baza sablonului din R.A.S. este rezistenta mecanic, nedeformabila, rigida.
 Cea din placa de baza, polistiren se realizeaza in laboratoarele modeste.
 Baza sablonului trebuie sa fie intim adaptata pe model (ZOE, materiale
siliconice)dupa o prealabila izolare a modelului. Marginea sablonului va avea
inaltimea, grosimea, profilul semirotund asemanator cu fundul de sac. Eventual
bazele se ramforseaza (la placile de baza cu sarma). Bordura de ocluzie se
realizeaza din ceara roz, obisnuita, ceara roz dura sau ceara Yvoire pentru zona
frontala din ratiuni estetice.
 In zona frontala se realizeaza « bordura in consola »-in afara crestei, iar in zona
lateralape mijlocul crestei.
 Va fi la 15 mm distanta de tuberozitatea maxilara sau tubeculul piriform pentru
a nu interfera fata distala a bordurii la determinarea DVO. Inaltimea va fi de
10mm si latimea de 6 mm –in zona frontala-prefigureaza morfologia incisivului
central superior.
 In zona laterala va avea inaltimea de 6-8mm si latimea de 8mm.
 Modelajul va fi simetric cu unghiurile de intalnire rotunjite.
 Bordurile vor fi fixate de baza sablonului prin sisteme de retentie

Etapa de determinare a relatiilor intermaxilare :

Sabloanele de ocluzie sunt indispensabile pentru pozitionarea modelelor in RC care
trebuie sa coincida cu IM. (point centric).
Niciodata prin metoda unimanuala cu putem pozitiona mandibula astfel incat RC=IM.
Numai prin inregistrari grafice putem obtine ca RC=IM.

Determinarea relatiilor intermaxilare :

Necesita depistarea a 2 pozitii fundamentale :dimensiunea verticala de ocluzie
(D.V.O) si R.C.
 2

Determinarea IM este etapa cea mai dificila deoarece erori de pana la 1 mm in

determinarea RC genereaza instabilitatea protezelor pe campul protetic.

Exista 2 metode:
 metoda clasica cu sablon de ocluzie ;
 metoda moderna cu inregistrarea grafica.
Pentru ambele metode se parcurg urmatoarele metode pentru determinarea DVO si RC
specifice cazului clinic.
La metoda moderna depisteaza mult mai exact prin arcul gotic coincidenta RC cu
pozitia de IM.
Dimensiunea verticala este reperul dintre S.N.A. (spina nazala antetioara) –
gnation=dimensiunea verticala a etajului inferior.
DVO clasic=DVR-(2-3mm). DVR reprezinta dimensiunea verticala de postura si cei
2-3 mm reprezinta spatiul minim fonetic (Thomson).
DVO este mai mica cu circa 4 mm decat DVR asigurand la protezele finite o
dimensiune interocluzala de aproximativ 2mm (free way space).
RC reprezinta pozitia tridimensionala unica, nemodificabila a mandibulei fata de
maxilar cu condilii simetric in cavitatile glenoide, centrati., in pozitia cea mai inalta, in
pozitia posterioara nefortata din care mandibula poate efectua toate miscarile maxilare.

Pentru determinarea DVO :

 Verificarea sabloanelor de ocluzie pe model: sa fie stabile, nedeformabile, usor
dezinserabile in sens vertical, fara a retentiona marginal, modelate functional.
Intraoral sabloanele trebuie sa fie stabile-testul de basculare negativ-. Orice
instabilitate este anulata prin inchiderea marginala cu materiale
termoplastice+captusire a bazei (ZOE, materiale siliconice) pana cand se obtine o
stabilitate exceptionala.
Cand instabilitatea este generata de formatiuni anatomice (torus), se foliaza pentru ca
stabilitatea sa fie impecabila.
La examenul clinic se observa corecta dimensionare, prelucrare a bordurilor de
ocluzie. Ele vor fi usor in consola (in regiunea frontala), pe mijlocul crestei alveolare
(in zona laterala). Spatiul interocluzal intre borduri sa fie de la 1-7mm.
 Modelarea (determinarea) curburii vestibulare are o importanta in
fizionomie, fonatie.
Se debuteaza cu prelucrarea marginala a zonei fontale a sabloanelor . Marginea bazei
sabloanelor se prelucreaza cu freza pana cand baza se adapteaza corect , avem un
contur corect, buza nu este deformata in sens vertical. Bordura de ocluzie se
prelucreaza prin adaus sau radiere de ceara pentru a obtine un aspect placut al cazului
clinic, astfel incat functionalitatea limbii superioare, inferioare sa nu fie interferate.
Fonetic se testeaza prin pronuntia unor foneme M,S pozitia sablonului inferior inapoia
celui superior (intotdeauna).
 Nivelul si directia planului de orientare ocluzala : in regiunea frontala va fi
paralel cu planul bipupilar atunci cand este orizontal ; in asimetrii datorita
parezelor utilizam alt plan –cel bicomisural.
 3

Bordura de ocluzie superior va depasi cu 1-2 mm limita inferioara a buzei superioare

(la pacientii tineri)iar, la pacientii de varsta a-3-a numai cu 0,5 mm.
Planul de ocluzie :va fi reprezentat de tangenta ce uneste marginile incizale ale
frontalilor cu cele ocluzale ale molarilor. Are un traiect ondulat datorat raportului
psalidodont si marginii incizo-ocluzale.
Lateral, planul de ocluzie va fi paralel cu planul Camper (Anderson).
Planul Camper reprezinta tangenta ce uneste spina nazala anterioara cu centrul
conductului auditiv extern. Planul Anderson uneste aripa nazala externa cu centrul
tragusului.
Planul bipupilar se determina cu ajutorul a 2 rigle sau cu ajutorul planului lui Fox ce
este prevazut cu o furca metalica ce se sprijina pe bordura superioara.
In zona laterala planul de orientare ocluzala va fi paralel cu planul lui Camper. Se
obtine prin prelucrarea bordurii de ocluzie pna se ajunge la acest paralelism.
Variante ale planului de orientare ocluzala :
Convergent distal, in situatiile cu camp protetic cu tuberozitati procidente ;
Divergent in cazul progeniilor adevarate (prognatie mandibulara).

Determinarea DVO :
Practic dupa prelucrarea bordurilor de ocluzie, configuratia curburii vestibulare,
orientarea directiei planului de ocluzie urmeaza insemnarea punctelor antropometrice
SNA-gnation sau varful nasului –gnation.
Prin test fonetic se observa spatiul minim de vorbire, ce apare cand se pronunta
fonema S.
Dupa plastifierea bordurilor in lungime si latime , mandibula va fi condusa in sus si
posterior, in centrul cavitatii glenoide la DVO obtinuta prin scaderea celor 2-3 mm din
DVR. (empiric).
Dimensiunea verticala de postura (DVR) este modificabila pe fond de emotii datorita
purtarii unor proteze vechi ce se scot cu 1-2 zile anterior si se aduce mandibula in
DVR prin test fonetic (repetarea fonemei « M ») , prin deglutitii repetate.
Se cerceteaza DVR-electromiografic-cand activitatea electrica este nula .
Nu se determina DVO+RC fara pregatirea prealabila a bolnavului (teste functionale
+oboseala) –inchiderea-deschiderea repetata a gurii timp de 40-60 secunde ; se obtine
oboseala musculara a propulsorilor (muschii pterigoidieni), mandibula este condusa in
RC si la dimensiunea verticala stabilita.
Verificarea DVO :
Se controleaza prin metode antropometrice –ocluzometrul Willis. Distanta dintre
unghiul extern al ochiului si cheilon (unghiul comisural) trebuie sa fie egala cu
distanta SNA-gnation.
Aceasta pozitie de dimensiune verticala se testeaza fonetic –testul Silverman
Deglutitiile repetate pot genera pozitii anterioare ale mandibulei.

Determinarea R.C. :
La DVO stabilita si testata dupa plastifierea bordurilor de ocluzie , mandibula este
condusa in sus si posterior.
 4

In prealabil se fac miscari de inchidere si deschidere pana cand clinicianul simte

laxitate ligamentara. Mandibula este condusa in sus si posterior la DVO anterior
determinata.

Verificarea RC :
Se traseaza paramedian pe borduri o linie verticala si se invita pacientul sa inchida de
cateva ori. Daca aceasta pozitie corespunde , trasam pe borduri linia mediana, si
reperele caninilor corespunzator latimii nazale.Se traseaza linia surasului, cu traiect
curb (in practica se traseaza rectiliniu).De asemenea se traseaza linia mediana, liniile
caninilor (intre ele sunt plasati in sens M-D cei sase dinti frontali superiori)

Verificarea corectitudinii R.C :

Prin procedee clasice de coincidenta a acestor repere:linia mediana sa coincida cu linia
mediana a fetei (nu cu frenul buzei superioare);
Clinic prin palparea temporalilor bilateral (ei sunt contractati simetric);
Palparea condililor; in R.C. ei nu se palpeaza.

Inregistrarea grafica a R.C:

Este metoda cea mai indicata. Se realizeaza intra/extraoral. (Gysi).. Planul de orientare
ocluzala este aproape de creasta cea mai rezorbita (de obicei mandibula) Dupa
Bonwill (la tineri), se afla situat la jumatatea distantei dintre crestele edentate.

Metoda intraorala :
 Determinarea DVO+R.C. (clasic) ;
 Montarea modelelor in articulator la DVO si RC.;
 Montarea pe sabloane a placutelor cu acul inscriptor pe mandibula; placutele
sunt acoperite cu ceara speciala (negru de fum );
 Aplicarea sabloanelor pregatite in cavitatea bucala;
 Inregistrarea propulsiei si lateralitatii la DVO si RC anterior determinate;
 Se obtine arcul gotic al carui varf corespunde RC, foarte exact.
Unghiul gotic are 120º, cu varful ce corespunde RC exacta a pacientului.
Totdeauna trebuie plasata R.C. inaintea varfului si obtinem RC=IM.
 Pentru fixarea exacta a acului inscriptor a RC se plaseaza pe placa maxilara un
disc din plastic cu orificiu si se repeta miscarile de propulsie pana cand acul
patrunde in orificiu (RC=IM).Se fixeaza sabloanele de ocluzie cu gips sau cu
material siliconic.
Concluzie :
R.C. este pozitia fundamentala indispensabila restaurarii disfunctiilor sistemului
dento-maxilar generate de edentatia maxilara.
 5

Montarea si fixarea modelelor in simulator (articulator)

Cu ajutorul reperelor din cabinet si a indicatiilor de pe fisa , tehnicianul va monta

modelele intr-un simulator care sa fie capabil sa reproduca miscarile mandibulei.
Articulatoarele pot fi simple : ocluzoare =ocludatoare ce efectueaza doar miscarea de
inchidere/deschidere.
Pot fi si articulatoare medii si programabile ; acestea efectueaza o parte din miscarile
mandibulei dar nu ale pacientului.

Pregatirea modelelor si reguli de montare-vezi PPA

 Reducerea volumetrica a modelelor ;
 Centrarea intre bratele articulatorului;
 Crearea de sisteme retentive;
 Reguli de montare a modelelor in ocluzor –vezi PPA.
 Trasarea (transferarea) reperelor de pe sabloane pe modelele de lucru.
 In colaborare cu medicul, tehnicianul va trasa aceste repere necesare pentru
montarea dintilor: linia mediana, liniile caninilor, linia surasului (repere ce se
traseaza pe soclul modelului).

Alte repere:
 Planul de ocluzie va fi paralel cu nivelul de rezorbtie al crestei alveolare, mai
aproape de mandibula.
 Dupa indepartarea sabloanelor se traseaza mijlocul crestelor edentate care este
prelungit distal si la nivelul soclurilor ; de asemenea mijlocul crestei frontale.
 In tehnica Gysi-Pedro Saizar, dupa montarea placutei metalice (ce reprezinta
planul de orientare ocluzala), pe aceasta placuta se traseaza curbura vestibulara
de la nivelul bordurii ; de asemenea se traseaza linia mediana, liniile caninilor.
 La nivelul curburii vestibulare vor fi plasate marginile incizale ale grupului
frontal superior ; acestea vor fi plasate pe un arc de cerc.

Etapa de machetare :
 Alegerea dintilor ;
 Alegerea tehnicii de montare ;
 Confectionarea bazei machetei ;
 Montarea dintilor (reguli generale+individuale) ;

Alegerea dintilor se realizeaza dupa criterii antropometrice ce dau clinicianului datele

necesare pentru a alege garnitura de dinti artificiali (marimea, forma, pozitia pe
arcada, gradul de acoperire, gradul de inocluzie, gradul de vizibilitate de pe documente
foto, culoarea dupa documente preextractionale).
Medicul le coroboreaza cu doleantele pacientului. Se realizeaza montari cu spatieri
(treme, diasteme), vestibulo-pozitii sau oro-pozitii cu efect fizionomic
 6

deosebit ,montari atipice. Aceste solicitari sunt corelate cu dezideratele clasice

(marime, culoare, forma).

Montarea dintilor in sens sagital-criterii :

 Dupa forma nasului (Gerber); in sens M-D latimea incisivilor superiori sa fie
cuprinsa in latimea nasului. Exista un instrument special numit alametru pentru
a masura cei 4 incisivi.
 Indicii lui Lee : ¼ din latimea piramidei nazale corespunde latimii incisivului
central superior
Incisivii au rol in fizionomie si fonatie .
 Alt criteriu de alegere a marimii dintilor frontali o reprezinta forma arcadei :
ogivala, rotunda, parabola..
 Incisivii se aleg dupa forma fetei (profil) pentru a realiza armonia dento-faciala
(Williams). Profilul poate fi plan, convex.
Criteriul dupa forma fetei are o importanta istorica.
Criteriul de baza pentru alegerea dintilor artificiali este functie de personalitatea
pacientului, varsta, sex.
 Pot fi pacienti cu o personalitate viguroasa ce apatin temperamentului ferm,
dinti cu unghiuri bine exprimate, cu un contur bine exprimat, robusti si cu aer
rigid (la barbati).
 Pot fi pacienti timizi (brevilini), la sexul feminin, cu unghuiri rotunjite, nu atat
de bine exprimate, culori atenuate, in ansamblu relieful pe suprafata este
convex.
 Culoarea dintilor se alege functie de acesti factori : culori mai saturate pentru
varsta a-3-a , cu margini incizale atenuate ; culori deschise pentru varste medii
si tineri, cu margini incizale prezente.
Culoarea se coreleaza cu cea a ochilor, a tenului, varsta.Culoarea se alege cu chei de
culori, dupa documente foto, cu chei umezite.
Dintii nu au culoare unica ; culoarea este diferita ; la colet este mai saturata( galben),
in 1/3 mijlocie alba+galben ; in 1/3 incizala transparenta.
 Functie de tipul constitutional :atletic =longilin=dinti dreptunghiulari.
Tipul picnic=dinti mai scurti.
 Functie de personalitate : la sexul feminin apar spatieri, suprapuneri ale
incisivului lateral peste canin. La sexul masculin, dintii sunt mult mai conturati ,
plasati in culoarul bucal, marginea incizala a dintilor frontali superiori este cu
convexitatea in jos.
La tipul digestiv, marginea incizala este rectilinie.Traiectul concav apare la varstnici.
Fizionomia nesatisfacatoare accentueaza gradul de vizibilitate deoarece pune in
evidenta segmentele distale ale arcadei.

Alegerea dintilor laterali este o etapa foarte importanta deoarece ei au un rol esential
in stabilizarea , mentinerea protezei pe campul protetic. De raportul tripodic depinde
stabilitatea protezei pe campul protetic.
 7

Se aleg dintii laterali functie de repere si armonizat cu cei frontali.

Inaltimea dintilor laterali este ½ din distanta dintre crestele alveolare din care se scad
2-3mm (baza machetei).
In sens V-O latimea dintilor laterali va fi in functie de latimea crestei edentate.
In practica vom controla regulile de montare.
Regula lui POUND:
 cuspizii linguali nu vor depasi verticala ridicata din linia oblica interna
 fetele linguale nu vor depasi tangenta ce uneste fata meziala a caninului inferior
cu marginea linguala a tubercului piriform.
Latimea in sens M-D va fi intre fata distala a caninului si prima parte a partii
ascendente a crestei alveolare. Nu se monteaza dinti pe zone biostatice (molarul 3). Se
renunta uneori la molarul 2 (montare cu arcada scurtata).
Exista si un raport al lui Justi : din distanta intertuberozitara diametrul V-O al dintilor
laterali va prezenta 1/17. Santul M-D va fi plasat pe mijlocul crestei.