FIZIOLOGIA APARATULUI

CARDIO-VASCULAR
Conf. univ. dr. Veronica Sfredel

BIBLIOGRAFIE:

1. William F. Ganong: REVIEW OF MEDICAL PHYSIOLOGY

2. Arthur C. Guyton, John E. Hall: T E X T B O O K of Medical Physiology
3. Agamemnon Despopoulos, Stefan Silbernagl: Color Atlas of Physiology
4. Ioan Haulica: Fiziologie umana
5. Simona Gusti – sub coordonarea: Fiziologia aparatului cardio-vascular
(lucrari practice pentru studenti)
6. Simona Gusti, Valeriu Nestianu, Alice Gusti, Ionela Iancu : Fiziologia aparatului
cardio-vascular. Curs
 Ibn al-Nafis
(1213-1288) Ibn al-Nafis is most famous for
being the first physician to describe the
pulmonary circulation, and the capillary and
coronary circulations, which form the basis of
the circulatory system, for which he is
considered the father of
circulatory physiology and "the greatest
physiologist of the Middle Ages."[
William Harvey
(April 1, 1578 – June 3, 1657) was an
English physician who is credited with
being the first in the Western world to
describe correctly and in exact detail
the systemic circulation and
properties of blood being pumped
around the body by the heart.
Sursa: www.wikipedia.org
 SISTEMUL CARDIO-VASCULAR
Caracteristici morfo-functionale
√ Functie vitală pentru organism
√ Componente:
- inima – pompă aspiro-respingătoare - pompa biologica cu rol de
propulsie a sangelui in mica si marea circulatie.
- asigura diferenta de presiune necesara circulatiei sangelui;
- este formata din 2 componente (fiecare cu rol de pompa):
♥ inima dreapta (POMPA DREAPTA), care propulseaza
sangele catre plamani.
Functioneaza le presiuni mici si volume mari
♥ inima stanga (POMPA STANGA), care propulseaza
sangele in sistemul arterial
Functioneaza le presiuni mari si volume mai mici
- sistem de vase – circulaţia sistemică (marea circulaţie)
- circulaţia pulmonară (mica circulaţie)
 INIMA, O POMPA SITUATA IN
CENTRUL CELOR 2 CIRCULATII
 Inima propulseaza sangele la
plamani si in circulatia sistemica
 EVOLUTIA APARATULUI
CARDIO-VASCULAR
1. Fara sistem circulator – la animalele inferioare – schimbul
intre organism si mediu se face prin lichidul extracelular ►►►
Bedford's flatworm,

2. Cu sistem circulator deschis – moluste, artopode►►►

(Nu exista distinctie intre sange si lichidul interstital - vasele nu au pereti
proprii. Lichidul se numeste hemolimfa. Inima este un tub muscular)
Sepioteuthis sepioidea Tarantula
Brachypelma sp.

3. Cu sistem circulator inchis – vertebratele. Salturile evolutive sunt evidente la pesti,

amfibii, reptile, pasari, mamifere, primate si in final, la om.
 EVOLUTIA APARATULUI CARDIO-
VASCULAR LA VERTEBRATE

La pesti
- un singur circuit sanguin
- cord cu 2 camere: un atriu si
un ventricul
- ventricul – branhii –
oxigenare – artere – tesuturi –
vene - atriu
La amfibieni
- Circuit dublu
- Cord cu 3 camere – 2 atrii
si un ventricul care
pompeaza sange amestecat
- artera care pleaca din
ventricul se ramifica: una
pentru plamani, alta pentru
circulatia sistemica
La reptile
- Circuit dublu
La pasari
- Cord cu 4 camere – 2
atrii si 2 ventricule care -Cord cu 4 camere – 2 atrii
comunica intre ele si 2 ventricule complet
- Artera pulmonara este separate
prevazuta cu un sfincter
- 1 arc aortic spre dreapta
muscular (adaptare
legata de reglarea
INIMA ORGAN CENTRAL – POMPA
ASPIRO-RESPINGATOARE
CORDUL UMAN ESTE UN - 2 ATRII – despartite de septul
ORGAN TETRACAMERAL interatrial
- reprezinta un rezervor elastic,
care mentine o presiune
medie scazuta
- realizeaza legătura sist. venos cu
ventriculele
- completează umplerea ventriculara
- contribuie la închiderea valvelor A-V
- formeaza baza inimii.

- 2 VENTRICULE – despartite de
septul interventricular
- au functie de pompa
- lucreaza la presiuni mari, in special VS,
care este o pompa de mare
presiune
- VS formeaza varful inimii;
Intre atrii si ventricule se gasesc
orificiile atrio-ventriculare, delimitate
de valvele atrio-ventriculare
 Aparatul valvular – componente si roluri
1. Asigura unidirectionalitatea circulatiei;
2. Prin deschidere permit evacuarea
sangelui din cavitatea cu presiune mai
mare;
3. Prin inchidere impiedica intoarcerea
sangelui;
4. Participa la generarea zgomotelor
cardiace;

1. Valvele atrio-ventriculare
√ Valva mitrala – se gaseste intre A si V stang, delimitand orificiul mitral;
denumirea vine de la aspectul de mitra episcopala pe care il are in sistola
izovolumetrica, cand, inchisa fiind, bombeaza in atriu;
- este formata din 2 cuspide sau foite – se mai numeste si bicuspida;
- se inchide in sistola si se deschide in diastola;
- in distola pluteste in sangele din ventricul fara a opune rezistenta;
- inchiderea ei genereaza o buna parte din zgomotul I
- informatii despre functionarea ei obtinem prin ascultatie, mai ales in focarul
mitral situat in spatiul V i.c. stang, pe linia medio-claviculara si prin ecocardiografie;
- leziunile reumatice, aterosclerotice sau de alta natura pot determina boala mitrala, cand
valvele nu se mai deschid normal – stenoza mitrala sau nu se mai inchid – insuficienta mitrala
 Aparatul valvular – componente si roluri

√ Valva atrioventriculara dreapta- se gaseste intre A si V drept, delimitand

orificiul tricuspidian;
- este formata din 3 cuspide sau foite, motiv pentru care se mai numeste si tricuspida;
- se inchide in sistola si se deschide in diastola;
- in distola pluteste in sangele din ventricul fara a opune rezistenta;
- inchiderea ei genereaza o parte din zgomotul I;
- informatii despre functionarea ei obtinem prin ascultatie, mai ales in focarul tricuspidian
situat in spatiul IV i.c. drept aproape de jonctiune sternului cu apendicele xifoid si prin
ecocardiografie;
- leziunile reumatice, aterosclerotice sau de alta natura pot determina boala valvulara
tricuspidiana, cand valvele nu se mai deschid normal – stenoza tricuspidiana sau nu se mai
inchid – insuficienta tricuspidiana
 Aparatul valvular – componente si roluri

2. Valvele sigmoide – aortice si pulmonare – sunt identice;

- sunt formate din 3 cuspide dispuse in “cuib de randunica”
- se deschid in sistola si se inchid in diastola, cand bombeaza catre ventriculi;
- inchiderea lor genereaza o parte din zgomotul II;
- informatii despre functionarea lor obtinem prin ascultatie, mai ales in focarul
aortic situat in spatiul 2, parasternal dreapta si in focarul pulmonar situat in spatiul 2,
parasternal stanga, precum si prin ecocardiografie;
- leziunile reumatice, aterosclerotice sau de alta natura pot determina valvulopatii, cand
valvele nu se mai deschid normal – stenoza aortica sau pulmonara sau nu se mai inchid –
insuficienta aortica sau pulmonara.
Formele severe de valvulopatii pun viata in pericol mai ales datorita consecintelor
hemodinamice (in curgerea sangelui).
 SISTEMUL CARDIO-VASCULAR
Caracteristici morfo-functionale
Inima are 3 învelişuri:

Pericardul – sac dublu în care se află cîţiva cm3 de lichid seros. Foita parietala se
numeste epicard
Roluri: de lubrefiere si de limitare a expansiunii şi umplerii diastolice, în
special a VD, protejînd astfel circulaţia pulmonară împotriva unei eventuale
supraîncărcări (congestie).

Acumularea unui volum mai mare de lichid intre foite se numeste pericardita, cu
urmari severe asupra functionalitatii cordului, mai ales a contractilitatii

Endocardul – foiţă seroasă care tapetează pereţii cavităţilor, asigurînd netezimea

suprafeţelor ce vin în contact cu sîngeîe circulant. Suprafata lipsita de
asperitati este o conditie obligatorie pentru prevenirea depunerii de fibrina şi
formarea de trombusuri in cavitatile cordului;
- in stratul mijlociu adaposteste tesutul nodal
- la nivelul orificiilor atrio-ventriculare şi originii marilor artere, foiţa
endocardică se răsfrînge pe scheletul fibros al valvelor cardiace.
Miocardul – componenta musculară, cu dezvoltare maxima la nivelul ventriculelor.
 Miocardul – este un muschi striat special
Contine 2 tipuri de tesut:
1. Contractil sau “de lucru” sau adult – constituie cea mai mare parte a
miocardului;
Rolul major – contractia, care permite realizarea functiei de pompa
2. Embrionar – tesutul excito-conductor – cu rol de generare, iniţiere şi conducere
a excitaţiei automate, ritmice a inimii;
- este format din noduli, fascicule, tracturi si reţele

NSA - Keith-Flack - centrul principal de

automatism al cordului uman. Genereaza stimuli
cu o frecventa de 60-100 s/min = ritm sinusal
- Localizat in AD la jonctiunea cu VCS
- Contine – celule P (pace-maker) care au capacitatea de a
genera stimuli in mod ritmic şi celule nodale care conduc
stimulii la miocardul atrial.
- Celulele P sunt mari, stelate, au citoplasmă cu glicogen, miofibrile, canale de Ca si
puţine canale rapide de Na, ceea ce va influenta fenomenul electric de la acest
nivel.
- în jurul lor – term. nerv. vegetative simpatice din ganglionul stelat si
 Miocardul – tesutul excito-conductor
NAV - Aschoff-Tawara – marea
sinapsa a inimii
- Localizat in portiunea dreapta, posterioara a
septului interatrial
- Contine puţine celule P, celule nodale, celule
de jonctiune cu tracturile internodale şi de
tranziţie spre fasciculul His;
- are o structura neomogena, cu 3 zone,
supranodala, medionodala si infranodala,
fiecare cu particularitati histologice si
functionale;
- datorita structurii neomogene, conducerea
stimulilor are o intarziere de pana la 0,1 s.
- intarzierea este data de:
- prezenta elementelor musculare atriale si
a fibrelor de jonctiune care au diametrul
redus, opunand o rezistenta mai mare la
trecerea stimulilor;
- numarul redus de nexusuri care reduc
transportul ionic si scad viteza de
 NAV - Aschoff-Tawara – continuare

Intarzierea de 0,1 sec de la nivelul NSA permite

decalarea sistolei atriale de cea ventriculară si o
bună umplere ventriculara !!

• In conditii normale, fiziologice, rolul NAV este de a

conduce, cu intarziere stimulii veniti de la NSA catre
ventricule !!
• In conditii patologice, cand NSA este lezat sau caile de
legatura dintre cei 2 noduli sunt intrerupte:

!! NAV devine centru secundar de automatism !!

Aici se genereaza ritmul nodal, cu o frecventa de 40 – 60 s/min
In functie de zona care emite, ritmul nodal poate fi supra, medio sau
infranodal, fiecare dintre aceste ritmuri avand particularitati EKG.

Frecventa ramane aceeasi, indiferent de zona in care este generat

stimulul !
 Miocardul – tesutul excito-conductor
■ Conducerea stimulilor la nivelul atriilor intre NSA si NAV se face prin 3 tracturi
internodale. Ele realizează o conducere preferenţială, rapidă faţă de celulele atriale
adulte:
- anterior – Bachmann - da o ramura ptr. AS si una ptr. NAV;
- mijlociu – Wenckebach;
- posterior – Thorel
■ Conducerea se mai poate face si prin miocitele atriale = conducere nespecifica, dar cu
viteze foarte mici.

■ Conducerea intre atrii si ventricule se face, in mod normal numai prin NAV

Fasciculul His

- Localizare in partea inferioară a NAV, pe partea dreapta a septului interventricular

- Are un trunchi comun, apoi se divide in 2 ramuri, dreapta si stanga;
- Rmura stanga penetreaza septul si se imparte in 2 ramuri: antero-superiora si
postero-inferiora
- Rol – de a conduce stimulii catre fibrele miocardului ventricular, cu viteze relativ
mari (2-4 m/s).
 Miocardul – tesutul excito-conductor

Reţeaua Purkinje

- Rezulta prin ramificarea fasciculului His;

- Se distribuie fibrelor miocardului ventricular, unde aduce stimulii de contractie
- Viteză de conducere mare, 2-3 m/s
● In conditii normale, fiziologice, rolul fasc. His si a retelei P este de a conduce
stimulii
● In conditii patologice, cand centrii superiori nu mai emit sau caile de legatura
atrio-ventriculare sunt blocate apar blocurile atrio-ventriculare, cand:
!! Fasciculul His si reteaua P devin centru tertiar
de automatism !!
Genereaza stimuli cu o frecventa de 25-35 s/min.= ritm
idioventricular !!
Stimulii generati aici comandă contracţia ventriculilor,
dar nu se transmit retrograd si la atrii.
Concluzii:
■ In cordul uman există trei centri de automatism ierarhizaţi
funcţional (dupa frecventa de generare a stimulilor) care pot
întreţine activitatea inimii.
■ Nodulul sinoatrial reprezintă centrul normal, fiziologic de
automatism la cordul uman, ceilalţi doi centri fiind de rezervă,
potenţiali.
■ Centrii
potentiali preiau comanda inimii numai în situaţii
patologice.
■ In condiţii patologice se pot forma focare ectopice de
automatism atât în musculatura atrială, cât şi în cea ventriculară,
care pot genera extrasistole sau ritmuri patologice
 FENOMENELE ELECTRICE DE LA
NIVELUL MIOCARDULUI
■ Pot fi evidentiate prin tehnica “voltage-clamp ” care prin intermediul unor
electrozi subtiri de sticla permite măsurarea transmembranară a fluxului ionilor
si a diferentei de potential electric de o parte si de alta a membranei.
Prin folosirea microelectrozilor s-a constatat că, în repaus membrana este
polarizată electric, cu sarcini pozitive la exterior si negative in interior.

■ Acesta polaritate este determinata de

repartitia asimetrica, neuniforma a ionilor de o
parte si de alta a membranei celulare.
■ Migrarea ionilor este conditionata de:
- permeabilitatea membranei –
dependenta de tipul si numarul canalelor
ionice deschise la un moment-dat;
- de activitatea pompelor ionice.
Masurarea potentialului
Masurarea potentialului de actiune la nerv
membranar
 MEDIUL MEDIUL
Tabel 1. repartitia ionilor de o
INTRACELULAR EXTRACELULAR
parte si de alta a membranei.
(mEq/L) (mEq/L)
Na+ 10-12 142 (ionul
mediului
extracelular)
K+ 145 - 152 4 – 5 (ionul
mediului
intracelular)
Mg++ 3 1
Ca2+ 10-7 4-5
Cl- 4-5 100 - 103
Proteine 155 18
Din tabel si schema se deduce ca:
In repaus există un gradient chimic sau de concentraţie ionică.
■ In virtutea acestuia, K tinde sa iasa din celula, cu atat mai mult cu cat
permeabilitatea membranei ii este favorabila – canalele de K+ sunt deschise.
Efluxului de K+ i se opun fortele electrice (gradientul electric), deoarece apar
forte de respingere intre sarcinile electrice de acelasi sens.
■ Na+ tinde sa intre in celula, cu atat mai mult cu cat este atras si de
electronegativitatea intracelulara. In repaus, membrana este impermeabila
pentru Na+ (canalele de Na sunt inchise)
Gradientul de concentratie si canalele de K+ (K1) deschise determina un
curent de K+ catre exteriorul celulei, pana cand surplusul de sarcini pozitive
va induce o bariera electrostatica care va stopa iesirea acesui ion. In acest
moment intre exteriorul si interiorul celulei se stabileste o diferenta de
potential, care, pentru fibra miocardica adulta este de -90 mV.

Prin urmare, potentialul de repaus este determinat de efluxul de

K

Deci, sarcinile pozitive de pe fata externa sunt date de efluxul de

K+ si de prezenta Na+-ului

Sarcinile negative de pe faţa internă a membranei sunt date de

anionii proteici, sulfati şi fosfati, rămaşi singuri, fără K+-ul care-
i neutraliza electric.
 POTENTIALUL DE ACTIUNE LA FIBRA
MIOCARDICA ADULTA
Aplicarea unui stimul cu intensitate prag va
produce un raspuns “tot sau nimic” din partea
miocardului.
Primul eveniment în generarea potenţialului de
acţiune îl constituie creşterea bruscă a
permeabilităţii membranei, ca urmare a
deschiderii canalelor rapide pentru Na+, ceea ce
are ca rezultat micşorarea diferenţei de potenţial
cu –15 mV. In acest moment se atinge potentialul
prag (-90 -15 = -75 mV. Acum se deschid canalele
rapide pentru Na+, dependente de voltaj, iar Na+
va intra rapid, “în avalanşă”, aducând un surplus de sarcini pozitive, care vor inversa
polaritatea iniţială = depolarizare.
Intrarea Na+- ului în celulă, rapid, pasiv determina o depolarizare ce depăşeşte cu
+15 +20 mV valoarea 0 („overshoot").
La formarea varfului PA, peste 0 mV până la +20-+30 mV participă şi canalele de
calciu, care se deschid. Intrarea Na+ se opreşte brusc. Această oprire bruscă se
datoreşte închiderii porţii de inactivare a canalului de Na+.
Intreaga amplitudine a PA este de 110 – 120 mV
 REPOLARIZAREA

Repolarizarea lenta pasiva (fazele 1 si 2).

- datorita depolarizarii a disparut bariera electrostatica care impiedica iesirea K.
Prin urmare, acesta va iesi masiv din celula datorita gradientului de
concentratie, permeabilitatii mari – canalele lente de K se deschid si gradientului
electric. El va aduce sarcini pozitive care determina scaderea PA pana in jurul
valorii de 0 mV.
- imediat după vârful PA se deschid si canalele de Cl- şi se produce un influx
pasiv de Cl-, pana in jurul valorii de 0 mV- faza 1;
- in jurul valorii de 0 mV se deschid canalele lente de Ca++, care sunt dependente
de voltaj si incepe intrarea lenta a calciului in celula;
Deoarece iese un ion pozitiv (K+) si intra altul tot pozitiv (Ca2+), valoarea PA va ramane
constanta, in jurul valorii de 0. Se inscrie un platou caracteristic fibrei miocardice = faza a
2-a a PA. Ca++ intrat acum este necesar pentru cuplarea excitatiei cu contractia.
 Canalele lente de Ca2+ - tinta
terapeutica

Canalele lente de calciu sunt blocate de verapamil (Isoptin,

Verelan, Calan)
Este folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei
pectorale, aritmiei cardiace (clasa a IV a de antiaritmice) si ca
substante vasodilatatoare

Voltage-Gated Calcium Channel ►►►►

 REPOLARIZAREA

Repolarizarea rapida, activa – faza 3

In acest moment exista urmatoarea situatie:
- din punct de vedere electric, al polaritatii, membrana a revenit prin
repolarizare la situatia de repaus cu sarcini pozitive la exterior si negative la
interior; deci, celula ar fi apta pentru o noua depolarizare;

- acest lucru nu este posibil datorita repartitiei ionilor, care nu au revenit la

starea initiala, adica Na+ este in celula, iar K+ in afara. Nici unul dintre acesti
ioni nu-si poate restabili pozitia de repaus deoarece ar trebui sa se miste
impotriva gradientului de concentratie. Prin urmare este nevoie de interventia unei
forte active care sa scoata Na+ din celula si sa introduca K+. Aceasta este pompa
de Na+-K+ sau ATP-aza Na+-K+ dependenta
 REPOLARIZAREA
Repolarizarea rapida, activa –
faza 3 a PA
ATP-aza Na+-K+ - este o proteina canal,
cu 2 subunitati alfa si 2 beta. Subunitatile
alfa sunt fosforilate si formeaza un canal
de transport ionic. Este responsabila de
mentinerea homeostaziei intracelulare a
Na+ si K+ si de mentinerea potentialului
membranar de repaus.
Energia necesara functionarii este
furnizata de hidroliza ATP-ului;
Are un decalaj de timp si eficienta: pompeaza la exterior 3 Na+, mai rapid si recuperează
în celulă 2 K+, mai lent.
Datorita cuplarii imperfecte se produc variatii ale potentialului cunoscute sub numele de
postpotential negativ si postpotential pozitiv.
Datorita ATP-azei se reface polaritatea si repartitia ionica initiala a celulei care este apta
pentru un nou raspuns (contractie). La sfârşit, intervine si pompa de CI- care pompează în
exterior CI- ul intrat imediat după vârful P.A
Curba PA revine la -90 mV, inscriindu-se faza a-4-a a PA, caracterizata de efluxul de K si
activitatea ATP-azei Na+ - K+, adica se revine la starea de repaus.
 ATP-aza Na+-K+ - tinta terapeutica
■ ATP-aza Na+-K+ este inhibata de glicozidele cardiace. Acestea se
administreaza in insuficienta cardiaca si in aritmii.
Efectul este de crestere a cantitatii de Na+ care ramane in miocit. Ca urmare a
acumularii sodiului va creste si concentratia intracelulara de Ca2+ disponibila
pentru contractia miocardica (incetineste expulzia calciului prin actiune asupra
pompei de schimb Na+-Ca2++).
O contractilitate mai buna inseamna un debit
cardiac mai mare, dar si reducerea distensiei
cordului.

■ Exemple de glicozide cardiace:

- Strophanthus – ouabain - strophanthin
- Digitalis lanata si Digitalis purpurea – digoxin,
digitoxin

Digitalis lanata ►►►►

FAZELE Faza 0 – Depolarizare
POTENTIALULUI DE – se deschid canalele rapide de Na+ si acesta
ACTIUNE intra rapid (in avalansa) in celula.

- celula se depolarizeaza: negativ la

exterior, pozitiv in interior;
Faza 1 – Repolarizare
– intra Cl- prin canalele rapide de Cl, voltaj
dependente
- iese K-ul prin canalele lente, voltaj
dependente de K+ (X1)
Faza 2 - Repolarizare
– intra Ca2+ si in cantitate mai mica Na+
Amplitudinea totala a PA = 120 -130 mV prin canalele lente de Ca2+ si Na
Durata PA – aprox. 300 ms - iese K+ prin canalele lente, voltaj
dependente de K+ (X1)
Durata PA scade la
Faza 3 - Repolarizare – pompa de Na+ - K+
frecvente mari
(tahicardie) si Faza 4 – Repaus (repolarizare)
creste la frecventa - eflux de K prin canalele K1
mici (bradicardie) - pompa de Na+ - K+
 PERIOADA REFRACTARA A MUSCHIULUI CARDIAC

Ca orice tesut, miocardul este refractar (inexcitabil) la o noua

stimulare in timpul PA
Perioada refractara absoluta (PRA) a PA la fibra miocardica
contractila este de aproximativ 250 – 300 ms.
Indiferent de intensitatea stimulului aplicat in acest interval, miocardul
este inexcitabil

Perioada refractara relativa

(PRR) are o durata de aprox.
50 ms.
Un stimul puternic aplicat in
acest moment poate fi urmat
de un raspuns prematur, numit
extrasistola.
 Durata mare a perioadei refractare si relatia de suprapunere in
timp a fenomenului electric (PA) cu cel mecanic (contractia) fac
imposibila sumarea contractiilor si aparitia tetanosului. Din acest
motiv, contractia miocardului este de tip secusa.

Corelaţia fenomenului electric cu cel mecanic

Corelaţia dintre fenomenul electric şi
(contracţia) la fibra miocardică.
mecanic la fibra musculară scheletică Contractia miocardului este de tip secusa.
Durata scurta a PA si a PRA face ca, in cea mai mare Durata aproximativ egala a celor doua fenomene face ca,
parte, muschiul scheletic sa fie in afara perioadei
in sistola, cordul sa fie in PRA a PA, deci inapt de o noua
refractare, fiind apt de o noua contractie.
excitatie si de un nou raspuns.
Aplicarea unor stimuli pe panta descendenta si
ascendenta a secusei este urmata de noi raspunsuri, Fiind inexcitabil in sistola, cordul NU TETANIZEAZA
care se insumeaza determinand aparitia tetanosului
 Variatiile de excitabilitate ale miocardului au fost demonstrate de Marey (1876)
pe cordul de broasca.
Rezultatele experimentului au fost schematizate in LEGEA MAREY sau
LEGEA INEXCITABILITATII PERIODICE A LUI MAREY, care are
urmatorul enunt:
Miocardul este inexcitabil in sistola si excitabil catre
finalul acesteia si in diastola.

Marey, Étienne Jules

1830 - 1904
 EXTRASISTOLA = Contractie prematura
Apare prin actiunea unui stimul supranumerar provenit dintr-un focar ectopic sau
aplicat de un experimentator (curent electric) catre finalul contractiei, cand miocardul
se afla din punct de vedere electric in perioada refractara relativa.
Ca urmare a aparitiei extrasistolei, stimulul normal venit din centrul de automatism (S3
in figara) nu va mai initia o noua contractie, deoarece acum, miocardul se afla in PRA a
potentialului de actiune care a precedat contractia precoce. Se va instala o diastola
prelungita sau pauza compensatorie.
Imaginea: Cardigrama Marey Randul 1 – succesiune de sistole si diastole survenite la
(inima de broasca) intervale egale de timp produse de stimuli (S1….S7) care vin
din centrul normal de automatism – gg. Remack
Randurile 2, 3 – un stimul (steluta) aplicat in timpul sistolei
nu produce un nou raspuns. Din punct de vedere electric,
miocardul se afla in PRA a PA, care coincide in timp cu
sistola. Traseul nu se modifica.
Randurile 4, 5, 6 – stimulii aplicati la finalul sistolei, pe
panta descendenta a acesteia, in PRR a PA produc o
contractie prematura, adica, aceasta survine rapid dupa a 2-
a sistola (cea produsa de S2).
Dupa acest raspuns prematur apare o diastola mai lunga,
deoarece urmatorul stimul normal, S3 va actiona in PRA a
extrasistolei, de fapt a PA care o precede. Fenomenul
mecanic (contractia) nu are perioada refractara.
Se observa ca sistola produsa de S3 dispare in graficele din
randurile 4, 5, 6 fiind inlocuita cu o diastola prelungita.
 TEME
1. Completati in romana si in engleza structurile anatomice ale cordului indicate de
sageti din desenul primit
2. Cititi fenomenul electric din cartea Fiziologie umana de Ioan Haulica sau Fiziologia
aparatului cardio-vascular - Simona Gusti, Valeriu Nestianu, Alice Gusti, Ionela Iancu.
Curs
3. Indicati 4 roluri (functii) ale aparatului cardio-vascular
TEMA 2
1. Ce consecinte are un ritm idio-ventricular asupra sanatatii unui om. Cum il putem
ajuta pe acest om.
2.Care sunt etapele PA si evenimentele ionice care se produc in aceste etape?
3. Explicati in 200 de cuvinte de ce cordul nu tetanizeaza
4. De ce durata PA la fibra miocardica contractila este mult mai mare decat la fibra
musculara scheletica?
5. Cum variaza durata PA in functie de frecventa cardiaca?
6. Desenati un cord uman schematizat si plasati centrii de automatism
 O membrana
depolarizata
este
inexcitabila !

PDM
PA
PP