Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fiziologia
sistemului cardiovascular
Cursul 1
Noțiuni generale. Potențialul
membranar de repaus și de
acțiune în fibrele cardiace
1) Sarcolema
• este o membrană complexă, care înveleşte fiecare
fibră cardică
• structura: este compusă dintr-un strat bilipidic şi mai
multe tipuri de proteine cu funcții multiple (pompe,
canale, carrieri, proteine G, receptori, enzime)
• principalele canale: Na+, K+, Ca++
• principalele pompe:
‐ TA primar: Na+/K+, Ca++
‐ TA secundar: antiporterul Na+/Ca++
Principalele tipuri de canale sarcolemale ale fibrelor cardiace
1) Canalele de Na+
• în fibrele rapide (contractile): canale de Na+ rapide (voltaj-dependente)
deschise în depolarizare (faza 0) asigură influx rapid Na+
• în fibrele lente (pacemaker): canale de Na+ non-gated sau funny channels
deschise în timpul depolarizării lente diastolice (DLD - faza 4) asigură influx lent
Na+ baza automatismului
2) Canalele de K+
• tipuri: (a) voltaj dependente şi (b) dependente de Ach
deschise în faza de repolarizare asigură eflux de K+
rol principal: refacerea potenţialului de repaus şi controlul nivelul excitabilităţii
celulare
Ach le menţine mai mult deschise induce hiperpolarizare
Principalele tipuri de canale sarcolemale ale fibrelor cardiace
Ca++
Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
2) Discurile intercalare
• Structuri membranare în “zig-zag” de la capetele fibrei
musculare, cu rol prin:
1) Gap junctions (nexusuri)
• formate din conexoni conectează citosolul celulelor
adiacente
• regiuni cu rezistenţă electrică scăzută
• rol: transmitere rapidă a stimulului din celulă în celulă
funcţionarea miocardului ca un tot unitar
“sinciţiu electric”
2) Macula adherens (desmozomii) şi fascia adherens
• formează arii de adeziune puternică între celule
leagă celulele adiacente
Asigură legătura între celulele adiacente + comunicarea
intercelulară
Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
3) Tubii transversali (tubii T)
• Invaginaţii ale sarcolemei formaţiuni tubulare alungite
care extind spaţiul extracelular spre interior asigură
schimburile ionice ca și la suprafața sarcolemei
• mai bine dezvoltaţi în miocardul ventricular
• Roluri:
1) Conduc PA înspre interiorul celulei eliberarea de
Ca++ din tubii L în sarcoplasmă Ca++ citoplasmatic,
necesar pt iniţierea contracţiei unitare, în toată fibra
musculară
2) Asigură 30% din Ca++ necesar contracției (sursa
extracelulară) pot lega Ca++ pt că au:
‐ diametru (5x ca la muşchiul scheletic)
‐ electronegativitate - prin cantitatea de Tubii T Tubii L
mucopolizaharide
Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
Tubii T Tubii L
Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
5) Mitocondriile
‐ foarte bine reprezentate (ocupă
1/4-1/3 din volumul celulei)
‐ rol: de a genera energie, sub formă
de ATP, necesară menţinerii funcţiei
contractile şi gradientului ionic
asociat
6) Nucleul
‐ conţine informaţia genetică a
celulei
‐ de obicei localizat central
‐ unele miocite pot fi multinucleate
Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
7) Miofibrilele
• Elementele contractile ale miocitului (ocupă 1/2 din
miocitul ventricular)
• Alcătuite din miofilamente aliniate în serie:
‐ groase - de miozină
‐ subţiri - de actină
• Miofilamentele - organizate în discuri:
‐ disc izotrop (I) - conţine actina, şi este străbătut
Benzile Z
central de benzile Z
‐ disc anizotrop (A) - conţine miozina şi actina
Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
8) Sarcomerul
• Unitatea morfo-funcţională a miocitului
• Limitat la fiecare capăt de benzile Z (abreviere de la germ.
Zwischenscheibe, banda dintre discurile I)
• Benzile Z fixează miofilamentele de actină asigură
dispoziția ordonată a miofilamentelor + limitează
alungirea sarcomerului
• lungimea sarcomerului este variabilă: li=1,6-2,2 (2,4) μ (în
funcţie de gradul de alungire a fibrei în funcție de
volumul de sânge din inimă)
Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
9) Proteine contractile şi reglatorii
• Structură:
• 2 lanţuri grele organizate în dublu helix, terminându-se cu 2 structuri globulare
formează 2 capete:
̶ capetele - dispuse lateral faţă de lanţul greu punţile
̶ restul lanţului formează corpul (coada)
• 4 lanţuri uşoare (MLC = light chain): câte 2 MLC/cap, cu rol modulator:
̶ MLC-1 inhibă contracţia prin interacţiune cu actina
̶ MLC-2 creşte rata de cuplare a punţilor prin afinităţii pentru actină (ex. răspunsul
la beta-agoniști)
Proteine contractile: miozina şi actina
• Miozina
• Proprietăţile capului miozinic:
1) prezintă situs de legare a ATP-ului leagă ATP-ul
şi produşii săi de metabolism ADP şi Pi
2) funcţie de ATP-ază hidrolizează ATP-ulşi furnizează
energia necesară contracţiei
- [Ca++]citoplasmatic (de la 10–7M la 5×10–5M)
creşte de 5 x activitatea ATP-azei
3) prezintă situs de legare al actinei
• Porţiunea bazală alungită a capului (gâtul) îşi modifică conformaţia în timpul ciclului
contractil
• Titina (conectina) = structură elastică pt susţinerea miozinei, cu 2 funcţii:
• ancorează moleculele de miozină de linia Z
• asigură elasticitatea muşchiului
Proteine contractile: miozina şi actina
• Actina
• Proteină contractilă cu structură
globulară
• 2 forme: - actina-G (globulară)
- actina-F (fibrilară)
• Proprietăţile actinei:
1) Capacitatea de polimerizare: actina-G trece în actina-F lanţ de unităţi repetitive
filamentele subţiri formate din 2 unităţi de actină dispuse în alfa-helix + la care se
adaugă cele 2 proteine reglatoare
2) Prezintă situsuri de legare a miozinei
̶ în faza de relaxare, situsul actinic este blocat de tropomiozină inhibă
interacţiunea actină-miozină
̶ la stimulare tropomiozina este deplasată lateral (prin modificarea
conformațională a troponinei) situsul actinic este liber permite interacţiune
actină-miozină
Proteine reglatorii: tropomiozina şi troponina
Care dintre următoarele canale și pompe se găsesc atât la nivelul membranei fibrelor cardiace
cu răspuns lent, cât și rapid:
A. Canalele rapide de Na+ voltaj-dependente
B. Canalele de Na+ non-gated
C. Canalele de Ca2+ tip T (transient)
D. Canalele de Ca2+ tip L (long lasting) voltaj-dependente
Întrebarea 3
‐ Catecolamine + -
‐ Beta-agonişti
‐ Teofilina
2) influx Ca++ efect inotrop –
‐ Acetilcolina
‐ Beta-blocante: neselective (Propranolol) și
cardio-selective (Atenolol)
‐ Blocante canale de Ca++ (BCC)
‐ PO2
‐ Acidoza
Fazele PA în fibrele cu răspuns rapid
Echilibru pt Na+
Echilibru pt K+
NSA
Atriu
Întrebarea 5
DLD = Baza automatismului cardiac
Fazele PA în fibrele cu răspuns lent
• Faza 0 - Depolarizarea
• Mai lentă în comparaţie cu fibrele cu răspuns rapid
• Începe după atingerea Pprag
( -40 mV) conductanţa Ca++ prin canale Ca++
tip-L (long lasting)
Influx de Ca++
Pmembrană trece spre valoarea potenţialului de echilibru
al Ca++ ( 0 mV)
Fazele PA în fibrele cu răspuns lent
• Faza 3 - Repolarizarea