SISTEMUL CIRCULATOR

- mediul intern al organismului este reprezentat de către:

- sânge
- limfă
- lichid interstiţial
- lichid cefalorahidian
- perilimfa
- endolimfa, etc
- sistemul cario-vascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism, cu rolul de a:
- distribui subsanţele nutritive şi O2 la toate celulele
- colecta produşii finali ai catabolismului pentru excretare
- „pompa” care pune lichidele în mişcare este INIMA

- microcirculaţia este teritoriul vascular ce asigură schimbul de substanţe şi gaze dintre sânge şi celule
- circulaţia sângelui în sistemul circulator este închisă, adică sângele nu iese din vasele de sânge decât în
caz de hemoragii
- inima este: - o pompă dublă, tetracamerală (2 atrii şi 2 ventricule)
- un organ musculo-cavitar situat în cavitatea toracică între cei doi plămâni, într-o regiune
numită mediastin.
- peretele inimii este alcătuit din trei straturi: - epicard
- miocard (cel mai important), alcătuit din ţesut
muscular striat de tip cardiac (vezi cap. Ţesuturi).
- contracţia miocardului se numeşte SISTOLĂ
- relaxarea miocardului se numeşte DIASTOLĂ
- endocard
- inima dispune de două tipuri de valve:
❖ VALVE ATRIO-VENTRICULARE
- se deschid spre ventricule (V), lăsând sângele să treacă din atrii (A) spre V
- se închid în sistola V (împiedicând întoarcerea sângelui în A) şi rămân închise în diastola
ventriculară izolvolumetrică; în restul ciclului cardiac se menţin deschise

❖ VALVE SIGMOIDE/ SEMILUNARE

- se află la baza arterelor mari (aortă şi trunchiul pulmonar)
- sunt deschise doar în sistola V faza de ejecţie, când permit sângelui din V să treacă în
artere

- miocardul este alcătuit din două tipuri de celule:

▪ celule care formează ţesutul excitoconducător (ţesutul nodal) şi care produc PA => iniţiază
contracţia
▪ celule care formează miocardul de lucru şi care răspund prin contracţie la PA => realizează
contracţia
- miocardul funcţionează ca un întreg (sinciţiu funcţional), existând 2 sinciţii:
- atrial - separate ca funcţionare (izolate electric)
- ventricular - legate funcţional prin nodulul atrioventricular şi fasciculul Hiss
*sinciţiu = structură formată din mai multe celule care se comportă ca şi cum ar fi unite

⁂ Proprietăţile fundamentale ale miocardului ⁂

1. EXCITABILITATEA
- proprietate comună tuturor celulelor
- este proprietatea de a răspunde la stimuli prin PA propagat
- caracteristicile PA sunt:
- comune cu a altor celule, respectând: - pragul
 - legea „tot sau nimic”
- particulare miocardului: repolarizarea foarte lungă => perioada refractară absolută lungă
(pe toată durata sistolei) => se împiedică tetanizarea inimii (trecerea contracţiei din modul secusă în
modul tetanos) prin sumarea contracţiilor
(vezi cap. SN şi formarea PA şi cap. Sistem muscular cu tipurile de contracţie)

2. AUTOMATISMUL
- este proprietatea inimii de a se autostimula (de a-şi produce singură stimulul pentru funcţionare):
dacă i se asigură un lichid nutritiv special, inima se contractă şi dacă este scoasă din corp
- este realizată de către ţesutul nodal cu localizare multiplă:

- nodulul sinoatrial (NSA) – localizat în peretele Ad aproape de orificiul de vărsare a venei cave
superioare
- descarcă 70-80 PA/ minut
- conduce inima în ritm sinusal

- nodulul atrioventricular (NAV) - localizat la joncţiunea atriilor cu ventriculele

- descarcă 40 PA/ minut
- conduce inima în ritm nodal sau joncţional

- fasciculul Hiss şi reţeaua Purkinje - fasciculul Hiss se află în septul interventricular, iar reţeaua
Purkinje în grosimea miocardului ventricular
- descarcă 25 PA/ minut
- conduce inima în ritm idio-ventricular
OBS!
- cele trei zone de descărcare a PA funcţionează în paralel, dar în mod normal inima se contractă
sub controlul NSA (cu rata cea mai mare de descărcare). Dacă NSA iese din funcţiune (patologic),
controlul este preluat de către NAV, iar dacă nici acesta nu mai funcţionează, inima se va contracta
în ritm idio-ventricular

- activitatea inimii este controlată intrinsec, dar poate fi modificată prin control extrinsec:
- nervos: - Sy => tahicardie (creşte ritmul contracţiilor); poate fi determinată şi de căldură
- Psy (n. X) => bradicardie (scade ritmul de contracţie)
 - umoral: prin hormoni: A, NA, h. tiroidieni, glucagonul

3. CONDUCTIBILITATEA
- este proprietatea miocardului de a propaga excitaţia la toate fibrele sale
- viteza de conducere prin ţesutul nodal este mult mai mare decât prin miocardul contractil
(miocardul de lucru)

4. CONTRACTILITATEA
- este proprietatea miocardului de a se contracta (apar tensiuni între capetele fibrelor sale) =>
creşterea presiunii în cavităţile inimii => expulzia sângelui
- forţa de contracţie este direct proporţională cu grosimea peretelui inimii:
- în V > A
- în Vs > Vd