CURS 6

APARATUL CARDIOVASCULAR
(1)
FACULTATEA DE INGINERIE
MEDICALĂ
 APARATUL CARDIOVASCULAR

 Rol: pomparea şi transportul sângelui către şi de la ţesuturi

 Alcătuire:
 Organ propulsor (pompă) - Inima
 Tubulatură: vasele sanguine - artere - arteriole - capilare - venule –
vene

 2 circulații: sistemică (mare), pulmonară (mică)

 Circulaţia sistemică: VS - Ao - artere - arteriole - capilare - venule -
vene - vene cave – AD
 Circulaţia pulmonară: VD - trunchiul arterei pulm. - artere pulm. dr. şi
stg. - capilare pulm. - vene pulm. - AS
 ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A INIMII
(I)
Inima (cordul):
 Organ musculo-cavitar, tetracameral,
Alcatuită din 2 atrii şi 2 ventricule, separate
complet prin septul interatrial şi cel interventricular.
 Rol: pompă ritmică - mai precis două pompe
distincte:
– inima dreaptă - pompează sânge în circulația
pulmonară
– inima stângă - pompează sânge în circulatia
sistemică
 ANATOMIA FUNCTIONALA A INIMII
( II )
 Atriile
• Pereți subțiri
• Musculatura dispusă în două straturi:
– superficial, comun celor două atrii,
– profund, separat pentru cele 2 atrii
• Orificii:
– AD - VCI, VCS, atrio-ventricular dr.
– AS - 4 orificii ale venelor pulmonare, atrio-ventricular stg.
• Rol:
– rezervor elastic ce face legătura între sistemul venos și
ventriculi;
– pompa de putere redusă ce completează umplerea ventriculară.
 ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A INIMII
( III )
Ventriculii
• Cea mai mare parte a masei musculare cardiace.
• VD – pereți mai subțiri decat VS (presiune redusă în circulaţia
• pulmonară)
• VS – pereti mai groși decât VD (presiune mare in circulaţia sistemică) –
• constituie ~ ½ din greutatea totală a inimii.
• Septul IV – considerat parte din VS
– porţiune fibroasă
– portiune musculară
• Orificii inconjurate de inele fibroase:
– atrio-ventriculare - prevăzute cu valve (bicuspidă - în stânga şi
tricuspidă în dreapta)
– arteriale (VS - orif. aortic; VD - orif. trunchiului arterei pulmonare) -
prevăzute cu valve sigmoide
• Rol: pompă ce propulsează sângele în mica şi marea circulaţie
 STRUCTURA PERETELUI INIMII
 Epicard: foiţa viscerală a pericardului; acoperă complet
cordul la exterior.
Între foiţele pericardului este o lamă subţire de lichid pericardic
favorizând alunecarea în timpul activităţii cardiace
 Miocard: stratul muscular al inimii alcătuit din miocard
contractil (de lucru) şi tesut excitoconductor (miocard
embrionar)
 Endocard: strat ce căptuşeşte cordul la interior, acoperind
fără întrerupere suprafaţa internă a atriilor, ventriculilor,
valvulele şi continuându-se cu endoteliul vascular
 MIOCARDUL CONTRACTIL
 Aspect morfologic asemănător muşchiului striat (miofibrile tipice, formate
din filamente de actină şi miozină, care se întrepătrund, în timpul contracţiei
realizând o mişcare de glisare)
 Proprietăţi funcţionale asemănătoare muşchiului neted (contracţii
automate, involuntare)
 Fibrele musculare cardiace - formate din celule musculare cardiace
conectate în serie, separate între ele prin discuri intercalare, (fuzionarea
membranelor celulare a două celule adiacente) care contin joncţiuni gap
foarte permeabile ce permit difuziunea liberă a ionilor → mişcare facilă a
ionilor în axul longitudinal al fibrei miocardice → propagarea potenţialului
de acţiune de la o celulă la alta cu obstrucţie minimă la trecerea peste
discurile intercalare
 Miocardul - sinciţiu, alcătuit din numeroase celule miocardice
interconectate.
Miocardul atrial și cel ventricular – separate prin barieră fibroasă → singura
legătură funcţională - ţesutul excitoconductor → 2 sincitii - atrial şi
ventricular
 TESUTUL EXCITO-CONDUCTOR
 Strucutură: format din celule miocardice, specializate în generarea şi
conducerea rapidă a impulsurilor
 Alcătuire:
• Nodul sinoatrial (NSA) - localizat în peretele supero-lateral al AD, în
apropierea orificiului de vărsare a VCS;
• Nodul atrio-ventricular (NAV) - situat în partea posterioară a septului
interatrial, deasupra orificiului atrio-ventricular drept
• Fasciculul His - porneşte de la nivelul NAV, pătrunde în septul
interventricular unde, după un scurt traiect la nivelul septului membranos,
deasupra porţiunii musculare a septului interventricular, se divide în două
ramuri (dreaptă şi stângă)
• Reţeaua Purkinje - situată la nivel subendocardic, se formează prin
ramificarea celor două ramuri ale fasciculului His şi se distribuie mai întâi
la apex, recurbându-se şi îndreptându-se spre baza inimii; conduce
impulsul la fibrele miocardului contractil
PROPRIETĂŢILE FUNCŢIONALE ALE
MIOCARDULUI

 Automatismul / Ritmicitatea (functia

cronotropă)

 Excitabilitatea (functia batmotropă)

 Conductibilitatea (functia dromotropă)

 Contractilitatea (functia inotropă)

 EXCITABILITATEA

= proprietatea fibrei miocardice de a răspunde la un

stimul prin generarea unui potenţial de acţiune (PA)

În stare de repaus, interiorul celulei miocardice este

încărcat negativ faţă de exteriorul ei.
Între cele două feţe ale membranei celulare există o
diferenţă de potenţial electric, numită potential de
membrana sau potenţial de repaus (PR)
 FIBRA MIOCARDICA DE LUCRU
Potential de repaus ~ -90 mV
• Stimul → potential prag ~ -60mV →
Faza 0 - Depolarizare:
• foarte rapidă(1-2 msec)
• deschidere canalele rapide de Na+ → influx masiv de ioni pozitivi (Na+)
→ potenţialul de membrană creşte la ~ +20 mV.
Faza 1 - Repolarizare rapidă iniţială
• potentialul membranar revine rapid catre ~ 0 mV
• inactivare influx de Na+ și activare eflux tranzitoriu de K+
Faza 2 - Platou
• durată lungă(~ 200 msec)
• influx Ca2+lent – implicat și in iniţierea contracţiei
• eflux de K+lent
Faza 3 - Repolarizare finală
• eflux de K+ → potențialul membranar revine la valoarea potențialului de repaus
Faza 4 - Repaus - Refacerea echilibrului ionic
 AUTOMATISMUL / RITMICITATEA
este proprietatea inimii de a genera spontan impulsuri
(autoexcitare)
Evidenţierea automatismului cardiac:
- inima continuă să bată regulat şi după înlăturarea
inervaţiei extrinseci a inimii (secţionarea tuturor
aferenţelor vegetative)
- scoasă din organism, inima continuă să bată regulat
dacă este perfuzată cu un lichid având compoziţie
adecvată.
Chiar şi în lipsa influenţelor extrinseci nervoase sau
umorale, inima îşi poate continua o perioadă
activitatea ritmică → inima se contractă ritmic datorită
unor impulsuri produse în ea însăşi
 TESUTUL EXCITO-CONDUCTOR
Are rol în generarea spontană de impulsuri, urmare a unor modificări
ritmice, care au loc la acest nivel.
Toate compontentele tesutului excito-conductor au capacitatea de a
genera impulsuri:
1.Nodul sinoatrial (Keith şi Flack)
• centrul primar de automatism cardiac (pacemaker)
• frecvenţa descărcărilor: 70-80/min (cea mai rapidă)
• ritm sinusal
2. Nodul atrio-ventricular (Ashoff-Tawara) = joncţiunea atrio-
ventriculară
• frecvenţa descărcărilor: 40-45/min.
• ritmul nodal/joncţional.
3. Fasciculul His şi reţeaua Purkinje
• centru de automatism, propriu ventriculilor,
• frecvenţa descărcărilor: 25-35/min.
• ritm idio-ventricular.
 CELULELE NODULUI SINUSAL

 Potenţial de repaus (faza 4) instabil; valoare maximă: -55 → -60 mV

particularitate a membranei de a permite scurgerea spre interior a Na+
→ potenţial de membrană crescător: depolarizare lentă diastolică
• voltaj prag de ~ -40 mV → activare canale de calciu → influx rapid de
ioni de Ca2+ → potenţial de acţiune (PA) – durata 150-200ms
 Depolarizare (faza 0) panta lentă, amplitudine mică

 Repolarizare (faza 3) - închiderea canalelor de calciu-sodiu si

deschiderea canalelor de K+ → eflux masiv de K+ → hiperpolarizare
(accentuarea negativităţii interioare)
 FAZA 4 = DEPOLARIZARE
LENTA DIASTOLICA
: influx lent de Na+
: influx lent de CA²+
: inchiderea mai rapida
a canalelor de K+ in faza 3
 FAZA 0 = DEPOLARIZAREA
: influx de Ca²+
 FAZA 1- 3 =
REPOLARIZAREA
: fazele 1-2 – nu sunt
evidente
: faza 3 – eflux de K+
( canalele de K+
deschise prin stimulare
vagala eflux de K+ PR
la valori mai negative
hipoexcitabilitate
 CONDUCTIBILITATEA
Este proprietatea miocardului de a propaga excitaţia (PA) în întreg cordul.
Proprietate comună tuturor fibrele miocardice dar vitezele de conducere
variază.

Atrii
• miocard de lucru atrial: 0,3-0,5 m/s
• căi intrenodale/interatriale: 1 m/s
• nodul atrioventricular: 0,03-0,05m/sec
Intarzierea impusului la nivelul sistemului nodal A-V: 0,13 s → desincronizarea
activității electrice atriale și ventriculare

Ventriculi
• sistemul His-Purkinje: 1,5-4 m/sec (fibre groase, numeroase joncțiuni gap)
• miocardul de lucru ventricular: 0,3-0,5 m/sec
 CONTRACTILITATEA
proprietatea fibrei miocardice de a dezvolta tensiune între capetele sale
Contracţia miocardului = sistola, relaxarea = diastola.
Forţa de contracţie - proporţională cu grosimea pereţilor
• atrii - redusă
• ventricul stâng - ridicată
• ventricul drept - redusă faţă de cel stâng
 Proteinele miofibrilare:
• contractile: actina, miozina
• reglatoare: troponina, tropomiozina
 Cuplarea excitaţie-contracţie
Ca2+ - cel mai important element
Propagare PA - membrana fibrei miocardice → tubi T → influx de Ca2+ →
eliberare în citoplasmă a unor mari cantităţi de ioni de Ca2+ din cisternele
reticulului sarcoplasmic → Ca2+ difuzează către miofibrile, catalizând reacţiile
biochimice care determină glisarea filamentelor de actină printre cele de
miozină şi contracţia musculară.
 FUNCŢIA DE POMPĂ A INIMII

-asigură deplasarea continuă, într-un singur

sens a sângelui.
- se desfășoară ciclic
 CICLUL CARDIAC ( I )

Definiţie: totalitatea evenimentelor ce au loc pe durata unei

singure bătăi cardiace
Constă în 2 faze: sistolă şi diastolă.
 CICLUL CARDIAC ( II )

Pentru o frecvenţă cardiacă de 75 bătăi/min,

durata ciclului cardiac este de 0.8 sec.
Ciclul Sistola Atrială 0,10 s
atrial Diastola Atrială 0,70 s
Ciclul (0,8 s)
cardiac
(0,8) Ciclul Sistola Ventr. 0,27 s
ventr. Diastola Ventr 0,53 s
(0,8 s)
 GRADIENTE PRESIONALE

Pentru ca sângele să străbată un vas sau o valvă

cardiacă, trebuie să existe o forţă care să
propulseze coloana de sânge.
Această forţă este diferenţa de presiune
(gradientul presional ) dintre capetele vasului de
sânge, respectiv de o parte şi de alta a valvei
cardiace (P1-P2 în figură).
GRADIENTUL PRESIONAL

Fluxul de sange este

indicat de săgeata
roşie şi apare cand
P1>P2. Gradientul de
presiune este în acest
caz P = P1-P2
 CICLUL CARDIAC ( III )

Când presiunea atrială depăşeşte presiunea

ventriculară, valvele AV se deschid şi sângele
curge din atrii în ventriculi.

Când presiunea ventriculară o depăşeşte pe cea

atrială, valvele AV se închid.
 FAZELE CICLULUI CARDIAC

1. SISTOLA ATRIALĂ

2. DIASTOLA ATRIALĂ

3. SISTOLA VENTRICULARĂ

4. DIASTOLA VENTRICULARĂ
 SISTOLA ATRIALĂ
Durată : (0,10 s)
Se produce către sfârşitul diastolei ventriculare.
Determină o umplere ventriculară adiţională ce
reprezintă 25% din umplerea ventriculară totală, restul
de 75% din aceasta realizânduse înaintea contracţiei
atriale.
În timpul sistolei atriale presiunea în atrii creşte pâna la
4-6mmHg in AD si 7- 8mmHg in AS. Sângele,
neputând reflua spre venele mari datorită contracţiei
fibrelor musculare din jurul orificiilor de vărsare ale
acestora în atrii, urmează singura cale deschisă,
reprezentată de orificiile atrio-ventriculare.
 DIASTOLA ATRIALĂ

Urmează sistolei atriale şi are o durată de 0,70 s.

 SISTOLA VENTRICULARĂ

1 CONTRACŢIA IZOVOLUMETRICĂ = 0,05 s

2. EJECŢIA RAPIDĂ = 0,09 s
3. EJECŢIA LENTĂ = 0,13 s
—————————————————

TOTAL = 0,27 SEC

 DIASTOLEI VENTRICULARE
1. PROTODIASTOLA FIZIOLOGICĂ= 0,04
2. RELAXAREA IZOVOLUMETRICĂ =0,08
3. UMPLEREA VENTRICULARĂ RAPIDĂ PASIVĂ
=0,12
4. UMPLEREA VENTRICULARĂ LENTĂ PASIVĂ
=0,19
5. UMPLEREA VENTRICULARĂ ACTIVĂ = O
NOUĂ SISTOLĂ ATRIALĂ =0,10
—————————————————
TOTAL 0, 53 SEC
 PRESIUNILE NORMALE
CAMERĂ/ PRESIUNE PRESIUNE
PRESIUNE SISTOLICĂ DIASTOLICĂ
(mm Hg) (mm Hg)
Atriu drept 10 0
Atriu stang 10 0
Ventricul 20-30 0
drept
Ventricul 120-140 0
stang
Artera 20-30 10-15
pulmonară
Aortă 120-140 60-80
CICLUL CARDIAC (IV)
 VOLUMELE CARDIACE

Volumul telediastolic (VTD) este volumul maxim acumulat

la sfarşitul umplerii ventriculare.

Volumul telesistolic (VTS) este volumul minim (volumul

rezidual ) găsit în ventricul după ejecţie.
VTD -VTS = VS (volum sistolic)
EVALUAREA EFICIENŢEI MECANICE A
POMPEI CARDIACE
Volumul sistolic: volumul de sânge ejectat în timpul unei
sistole.
Valoarea medie în repaus ~ 75 ml,
Valoarea medie în efort fizic intens ~ 150-200 ml.
Debitul cardiac: volumul de sânge pompat de ventriculul
stâng în aortă, în timp de 1 minut.
debitul cardiac = volumul sistolic x frecvenţa cardiacă
 Valoarea medie în repaus ~ 5 l/min.
 Valoarea medie în condiţii de efort - poate creşte de
4-7 ori
‒ frecvenţa cardiacă → 200 bătăi/minut
‒ volumul sistolic → 150 ml