MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

LICEUL TEHNOLOGIC “ANGHEL SALIGNY”

PLOIEȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR PROFESIONALE

NIVEL 5
CALIFICARE PROFESIONALĂ
ASISTENT MEDICAL DE LABORATOR

COORDONATOR
PROFESOR HAGIANU NICOLETA
 
ABSOLVENT
STAN C. PAULA RALUCA
 
PROMOȚIA
2021
INVESTIGAȚII DE LABORATOR IN MENINGITĂ
Unii sugerează că este posibil ca Hipocrate să-și
fi dat seama de existența meningitei, și se pare că
meningismul era cunoscut de către medicii din
perioada prerenascentistă, precum Avicenna.

Descrierea meningitei tuberculoase, denumită pe

atunci "hidropizie la nivelul creierului", este
deseori atribuită medicului Sir Robert Whytt din
Edinburgh, într-un raport postum apărut în 1768,
cu toate că legătura cu tuberculoza și agentul
patogen al acesteia nu a fost efectuată până în
secolul următor.

Se pare că meningita epidemică este un fenomen

relativ recent.Prima epidemie majoră înregistrată
a apărut la Geneva în 1805. La scurt timp după
aceasta au fost descrise alte câteva epidemii în
Europa și Statele Unite, iar primul raport privind o
epidemie în Africa a apărut în 1840.
 Patogenia bacteriilor
Aproximativ 25% dintre cei care dezvoltă meningită au simptome care se dezvoltă peste
24 de ore. Restul în general se îmbolnăvesc în decurs de una până la șapte zile. Ocazional,
dacă cineva a luat antibiotice pentru o altă infecție, simptomele pot întârzia să apară sau pot fi
mai puțin intense. Dacă cineva dezvoltă meningită fungică (cel mai frecvent cineva care este
HIV pozitiv), simptomele pot dura și săptămâni întregi .
 Simptomele clasice ale meningitei sunt febră, cefaleea și gâtul rigid. Din păcate, nu
toată lumea cu meningită are toate aceste simptome. Doar aproximativ 45% dintre
persoanele cu meningită au toate aceste trei semne clasice. Aproape toată lumea are însă
cel puțin unul dintre simptomele clasice.
 Simptome clasice:

 Cefaleea

 Gâtul rigid

 Febra și frisoanele

 Vomitarea

 Sensibilitate extremă la luminile luminoase (fotofobie)

 Confuzie

 Convulsii

 Istoric al unei infecții respiratorii superioare recente (de exemplu, răceală, dureri în gât)

 Somnolenţă
Simptome mai puțin frecvente :

• Slăbiciune localizată sau pierdere de forță sau senzație, în special pe față

• Umflarea articulațiilor și durerea în una sau mai multe articulații
erupție nouă, care arată adesea ca vânătăi sau pete roșii minuscule

Contactarea meningitei?
Meningita este de obicei cauzată de o infecție bacteriană sau virală. Meningita
Clasificarea meningitelor
bacteriană este mai rară, dar mai gravă decât meningita virală.
Infecțiile care provoacă meningită pot fi răspândite prin:
1. strănut
2. tușit
3. sărutat
4. schimb de ustensile, tacâmuri și periute de dinți

Meningita este de obicei contactată de la persoanele care poartă aceste virusuri sau
bacterii în nas sau în gât.
 Clasificarea meningitelor:
Clasificarea meningita neonatala Virala Fungica
Bacteriana: · Enteroviruşii (Echo, Cocsakhi) Criptococică
· Streptococ g. B · Herpes virus tip 1 · Histoplasmae
· E. coli · Citomegalovirusul capsulatum
· Listeria monocitigenes · Varicella · Coccidoides immultis
· Pneumococul · Candida
· Stafilococii · Blastomyces
· Ps. aerugenosa dermatidis
· Bacterii gram negative

Meningita neonatală cu debut tardiv – apare > 48 ore de viata .

Meningita primară – apare ca singura manifistare clinică.
Meningita secundară - apare în evoluţie multor focare primare, a sepsisului.
Meningita aseptică - se referă la cazurile de meningită în care nu se poate
demonstra nici o bacterie. Aeste meningite sunt determinate de virus sau de o
infectie bacteriană parţial tratată cînd bacterii dispar din meninge. Endocardita
poate determina meningita aseptică. Spirohetele si bolnavii care determina
sifilisul sau boala Lyme.
Meningita poate fi descoperită în malaria cerebrala sau meningita amebică.
INVESTIGAȚII DE LABORATOR
IN MENINGITE
Examenul macroscopic al LC.R.
 
 Lichidul cerebrospinal (LCR)
reprezintă fluidul produs în
plexurile coroide ale
ventriculelor creierului. LCR-ul
este conținut în sistemul
ventricular și în spațiul
subarahnoid al întregului SNC
(creier și maduva spinării).
 Blocările sau presiunea (de
exemplu, inflamația meningeală,
meningita bacteriană, hemoragia
subarahnoidală) în oricare dintre
ventriculele creierului sau în
foramina dintre aceste ventricule
duce la acumularea de LCR și
hidrocefalie.
 Principalele funcții ale LCR-ului
sunt sprijinul mecanic al
creierului, transportul de compuși
biochimici diferiți, în special
neuromodulatori și îndepărtarea
diversilor metaboliți, precum și
menținerea homeostazei
biochimice la nivelul SNC.
 LCR-ul este un lichid limpede,
incolor, fără pigmentare.
Compoziția biochimică a CSF este
ușor diferită de cea a plasmei și
este bine reglementată. Cu toate
acestea, modificările plasmatice
pot determina modificări ale LCR-
ului într-un interval scurt de timp
(de exemplu, electroliți, glucoză).
Compoziția biochimică a CSF se
schimbă cu diferite boli sau
medicamente.
Indicatii
Analiza LCR-ului poate fi indicată la
pacienții a căror istorie sau examinare
sugerează un proces SNC.
Aceste simptome și semne pot include
următoarele:
 Modificări ale stării mentale și ale
conștiinței
 Cefalee bruscă, severă sau
persistentă sau gât rigid
 Confuzie, halucinații sau convulsii
 Slăbiciune musculară sau letargie,
oboseală
 Greața (severă sau prelungită)
 Simptome asemănătoare gripei care
se intensifică în câteva ore până la
câteva zile
 Febră sau erupție cutanată
 Sensibilitate la lumină
 Amorțeală sau tremor
Interpretari
 Condiții asociate cu o analiză a LCR-
ului anormală:
 Boli infecțioase (encefalita, meningita)
 Hemoragie intracraniană
 Infecții sau boli autoimune (de
exemplu, scleroză multiplă, sindrom
Guillain-Barre, sarcoidoză meningeală)
 Malignități primare sau metastatice ale
SNC
 Condiții asociate cu modificarea
aspectului CSF:
 Infecții cu meningită - Probele de LCR
turbid, lăptos și tulbure
 Hemoragie sau traumatică – Probele
LCR Xantochromice cu hemoglobină
crescută
 Kernicterus - Probele LCR
xantocromice cu creșterea
bilirubinei.
Examenul microscopic
al L.C.R.  examenul biochimic, citologic şi imunologic al LCR
 
Leucocite: Adulti: 0-5
celule/microlitru; Copii (5- limfomonocite predominante (50-500 elemente/mm3
18 ani): 0-10
celule/microlitru; Nou-
nascuti: 0-30
celule/microlitru
 
Limfocite: Adulti: 40-80%;
Nou-nascuti: 5-35%
 
Monocite: Adulti: 15-45%;
Nou-nascuti 50-90%
 
Neutrofile: Adulti 0-6%;
Nou-nascuti: 0-8%
Examen bacteriologic
examinarea LCR:
clar, hipertensiv, reacţia Pandy ++ sau +++
pleiocitoza iniţial cu predominantă PMN, dar care
virează după 7-10 zile către o pleiocitoză cu
PMN<50%)*
albuminorahia este crescută
glicorahia scazută (<40% din valoarea glicemiei)
clororahia scazută
bacili acid-alcool rezistenţi pot fi vizualizaţi pe frotiu din
LCR în doar 10-20% din cazuri*
germenii cresc în culturi (după 30-60 de zile) în 80% din
cazuri**
sindromul inflamator : VSH crescut
IDR la PPD este adesea negativ
hemoleucograma poate indica o leucocitoză cu
limfocitoză
radiografia toracică poate arata leziuni pulmonare
evolutive sau sechelare de tuberculoză pulmonară
CT şi MRI pot arăta existenţa unei hidrocefalii, largirea
anormală a cisternei bazale sau ependimare şi
existenţa unui tuberculom.
Antibiograma

Exsudatele si transsudatele cavitatilor inchise reprezinta reactia de tip

inflamator sau neinflamator a seroaselor respective fata de anumiti excitanti, care
duce la acumularea de lichid in exces intre membrana viscerala si parietala.
Procesele inflamatorii au la baza o varietate de conditii etiologice. In marea
majoritate a cazurilor, acestea sunt infectii locale, rezultate din procesele
inflamatorii ale organului respectiv sau a celor di.n vecinatate, traumatisme
infectante sau pot sa reprezinte o localizare a unor boli generale de tip septicemic.
In mod normal acestea sunt arii sterile din punct de vedere microbiologic, dar pot fi
infectate de toate cele patru categorii de microorganisme: bacterii, fungi, virusuri si
paraziti.
Rezultatul investigatiilor microbiologice depinde de calitatea recoltarii si transportul
probelor2. In cadrul laboratorului Synevo lichidele de punctie pot fi procesate atat
in sistem clasic, cat si in sistem automat.
Pentru sistemul automat recoltarea se face la patul bolnavului direct in flacoanele
ce asigura conditii aerobe si anaerobe si sunt transportate imediat la laborator.
Metoda clasica necesita concentrarea lichidului de punctie prin centrifugare intr-o
eprubeta sterila, 15 minute la 3500 rotatii/minut.
In cazul prezentei coagulului in lichidul recoltat, acesta se omogenizeaza pentru a
elibera bacteriile.
Dupa centrifugare supernatantul este colectat intr-un tub steril, iar sedimentul este
folosit pentru frotiuri si culturi bacteriene.
Interpretarea culturilor
Pe langa bacteriile patogene si cele comensale sunt responsabile de infectii (la
pacientii cu boli cronice debilitante, imunosupresati, datorita tehnicilor invazive,
protezelor etc). Evaluarea corecta presupune ca recoltarea, transportul si
prelucrarea sa fie conform standardelor, astfel incat organismele izolate sa provina
de la locul infectiei si sa nu fie contaminanti.//
Flora bacteriana intalnita este variata. Astfel, in lichidele pleurale infectate
predomina cocii Gram pozitivi: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus
pyogenes, Staphylococcus aureus, Enterobacteriaceae, Pseudomonas, dar se pot
intalni frecvent si germeni anaerobi din genurile Fusobacterium sau Bacteroides
singuri sau in asociatie.
In etiologia peritonitelor, asociatia de germeni Gram pozitivi si Gram negativi aerobi
si anaerobi este frecventa; indiferent de cauza peritonitei, germenii care predomina
sunt de tip enteric: E. coli, Bacteroides, Enterococcus, Staphylococcus,
Pseudomonas3.
Infectia lichidelor articulare este in mod obisnuit monobacteriana si frecvent
reprezentata de stafilococi, streptococi, neisserii si bacili Gram negativi.
Agentii etiologici ai pericarditelor sunt de cele mai multe ori virusurile:
Enterovirusurile, Adenovirusurile, iar infectiile bacteriene si fungice sunt de obicei
asociate cu acestea.
Hemoleucograma (denumita si hemograma) este un test de screening important, care
ofera informatii despre numarul si calitatea celulelor rosii (eritrocite), celulelor albe
(leucocite) si trombocitelor din sange.
Hemoleucograma face parte atat din seria de teste de rutina, cat si din analizele de baza
in cazul afectiunilor specifice, fiind de baza in stabilirea statusului hematologic si, implicit,
a unui diagnostic corect.
Acest test este recomandat atat in cadrul controalelor de rutina, cat si pentru depistarea
afectiunilor ce includ urmatoarele simptome:
• anemie;
• slabiciune;
• febra;
• vanatai;
• senzatie de oboseala.
De asemenea, hemograma ofera un status celor care prezinta deja afectiuni de sange
sau care urmeaza tratamente precum chimioterapia.
Daca acest test de screening este singurul pe care il efectuezi in acea zi, poti manca
inainte, la fel cum ai proceda in mod normal. Hemoleucograma poate fi recoltata a jeun
(pe nemancate) sau postprandial.
Cu toate acestea, trebuie evitate mesele bogate in grasimi (lipide), care pot influenta
rezultatele hemoleucogramei.
Precum am mentionat anterior, hemoleucograma se numara printre cele mai comune
teste de laborator, avand scopul de a numara celulele prezente in compozitia sangelui
(globule rosii, globule albe si trombocite), precum si variile rapoarte dintre acestea.
Testul furnizeaza informatii valoroase despre sange si tesuturile hematopoietice, precum
cele din maduva osoasa a pacientului, dar si din alte sisteme ale corpului.
Hemoleucograma

Prin urmare, testul poate include urmatoarele analize:

Hematocrit (Hct) - reprezinta un procent din partea totala de sange corpusculara,
constand in principal in eritrocitele (globulele rosii) din sange.
Hemoglobina (Hb sau Hgb) - este o proteina care poate fi intalnita in eritrocite,
responsabila cu transportul oxigenului si al dioxidului de carbon in organism.
Numarul de eritrocite prezente intr-un anumit volum - intervalul normal pentru barbati
este de 4.5 milioane pana la 5.9 milioane de celule / mcL, iar pentru femei este de 4.1
milioane pana la 5.1 milioane de celule / mcL.
Numarul de leucocite - intervalul normal este cuprins intre 4.500 şi 10.000 de celule pe
microlitru (celule / mcL).
Continutul mediu de hemoglobina din eritrocite (MCH).
Concentratia medie a hemoglobinei din globulele rosii (CHEM).
Distributia volumului de globule rosii (RDW).
Procentajul diferential pentru celulele albe din sange (neutrofile, limfocite, eozinofile si
bazofile).
Numarul de trombocite - intervalul normal este de 150.000 pana la 450.000 trombocite /
mcL.9
Rezultate

In urma analizelor, se va efectua un raport

care este impartit in doua coloane. Prima
semnifica intervalul de referinta, adica
valorile normale, iar cealalta reprezinta
rezultatele efective. Daca rezultatele sunt
mai mici sau mai mari decat intervalul de
referinta, sunt considerate anormale.
In majoritatea cazurilor, ce.l mai frecvent
motiv pentru care rezultatele sunt
necorespunzatoare poate fi o anemie
usoara.
Intervalul de referinta nu este unul
standard, fiecare laborator si centru de
analize avand propriile aparate si
echipamente care definesc acest interval.*
 Rezultatele obținute la pacienţii care au primit
tratament adjuvant cu Dexametazonă pentru
meningită bacteriană în studiile clinice.
Studiu Tratamentul Rezultate Concluzii
antibiotic

Studiu randomizat placebo-controlat pe Cefuroxim sau Normalizare mai rapidă a indicilor LCR Reducerea semnificativ[ a sechelelor din sfera
200 de copii şi adolescenţi (2 luni-16 Ceftriaxon (glucoză, proteine) şi a temperaturii; ORL (hipoacuyie, pierderea auzului), numai la
ani), cu infecţie H. influenzae tip B (77% incidenţă mai scăzută a hipoacuziei pacienţii trataţi ciu Cefuroxim; hemoragie
din cazuri) – autor Lebel et al. bilaterale sechelare (16,5% faţă de 3.3%, digestivă la 4 din pacienţii trataţi cu
p<0.01) Dexametazonă

Studiu randomizat placebo-controlat pe Cefuroxim Fără diferenţe semnificative în ceea ce Studiu nesemnificativ (lot mic)
60 de copii şi adolescenţi (3 luni-16 ani), priveşte sechelele în sfera acustică şi
cu infecţie H influenzae tip B (75% din neurologică
cazuri) – autor Lebel et al.

Studiu randomizat placebo-controlat pe
429 de copii şi adulţi (3 luni-60 ani), cu
infecţie Neisseria meningitidis (62%),
Strep pneumoniae (25%), Haemophilus
influenzae tip B 13% – autor Girgis et al.
Ampicilină + Mortalitate mai mică la pacienţii cu Nu s-au înregistrat diferenţe în normalizarea
Cloramfenicol meningită pneumococică (13,5%, faţă de indicilor LCR şi nici efecte adverse; peste 60% din
40.7%, p<0.01); incidenţă mai mică a pacienţi internaţi cu stare comatoasă, majoritatea
hipoacuziei la pacienţii cu meningită (370 din 429), primind tratament inadecvat în
pneumococică (0, faţă de 12.5%, p<0.05) ambulator (3-5 zile); AB im; rezultate similare la
pacienţii cu meningită de etiologie N.
meningitidis şi H. influenzae
 STUDIU DE CAZ
Pacient P.A., in varsta de 5 ani (cu diagnosticul prezumtiv de meningita sau infectie
enterovirala) se interneaza pentru : cefalee pronuntata, slabiciune generala, febra 37-37,6,
varsatura repetata.
Este alergic la citrice si ciocolata. Din antecedentele personale patologice retinem : IRA des,
angina, enterocolita.
La inspectia generala prezinta :
• Stare generala – grava
• Constiinta – clara
• Pozitie – pasiva
• Tegumente – palide
• Eruptii – lipsesc
• Edeme – lipsesc
• Mucoasa orofaringelui – de aspect normal
• Amigdale hipertrofiate – gr. I-II, hiperemiate, fara depuneri
• Noduli limfatici periferici – fara schimbari patologice (nu se palpeaza)
• Sclere – aspect normal
• Pupile – simetrice
• Tonus muscular –normal (corespunzator varstei)
• Vocea – normala
• Aparat respirator
• Nasul infundat
• Respiratie aspra
• Absenta ralurilor sau suflurilor
• Aparat vascular: zgomote cardiace sonore
• Aparat digestiv, urinar, endocrin, hematopoietic - fara abateri
• Semne de iritatie meningeana: redoarea m. occipitali, semnul Brudzinski superior pozitiv.
 BULETIN DE ANALIZE
Hematologie Test Rezulta Interval de Unitate
t referinţă măsură
Se recoltează , Eritrocite - funcţie de transport 3.77 3.7 – 5.1 10³10³/μ
prin puncţie a oxigenului de la plămân la L
venoasă în ţesuturi şi transferul dioxidului
vacutainer cu de carbon de la ţesuturi în
dop mov. plămân, scăderea numărului de
eritrocite determină anemie
Hemoglobina - indică apariţia 12.0 12.0 – 15.0 g / dl
anemiei
Hematocrit - deshidratări 36.4 36.0 – 46.0 %
puternice
Volum eritrocitar mediu 96.6 80.0 – 98.0 fL
Hemoglobina erotrocitara 31.8 27.0 – 33.0 pg
medie
Concetraţie de hemoglobină 33.0 32.0 – 35.5 g/dl
eritrocitară medie
Laţimea distribuţiei 14.0 11.5 – 14.5 %
eritrocitelor
Leucocite - rol de fagocitoză, 5.8 4.0 – 10.0 10³/μL
dacă numărul acestora este
scăzut indică o leucopenie
Se recoltează, Glucoză ser - ajută la 93 65.0 – mg / dl
prin puncţie diagnosticarea diabetului 110.0
veoasă, 5-10 ml Acid uric - indică prin valori 2.0 2.5 – 5.9 mg / dl
sânge in crescute afectarea epurării
vacutainer cu sângelui de către rinichi
dop d culoare Uree ser - pentru evaluarea 27.5 10 – 50 mg / dl
roşie fără metabolismului protidic
anticoagulant. AST / TGO - urmăreşte 16 10.0 – U / L
evoluţia infarctului miocardic 31.0
ALT / TGP - aceste enzime 17 10.0 – U / L
sunt folosite în general pentru 28.0
diagnosticul afecţiunilor
hepatice
Lactat dehidrogenaza LAH - 361 313 – 618 U / L
este util pentru confirmarea
diagnosticului de infarct
miocardic sau pulmonar
Proteine totale ser - indică 8.7 6.0 – 8.3 g / dL
metabolismul protidic
Creatinină ser - pentru 0.62 0.6 – 1.1 mg / dL
evaluarea funcţiei glomerulare

BIOCHIMIE URINĂ
Test Rezultat Interval de
referintă
pH - indică capacitatea tubilor renali de a 6.0 5.0 – 8.0
menţine echilibrul acido-bazic al plasmei şi
lichidului extracelular
Nitraţi - indică prezenţa bacteriuriei Absent Absent
Glucoza - apare în mod specific în diabet Absent Absent
zaharat
Acid Ascorbic - are rol de echilibrare a Absent Absent
sistemului imunitar
Densitate - indică concentraţia de ioni din 1015 1.005 – 1.030
Se pregăteşte pacientul pentru următoarele investigaţii:

-se pregăteşte pacientul pentru recoltarea lichidului cefalorahidian

-se transportă pacientul la sala preoperatorie
Lichidul cefalorahidian apare ca secreţie a plexurilor coroide din ventriculii
cerebrali şi prin difuziune liberă din ţesutul nervos. Format în ventriculii
cerebrali, LCR trece în spaţiul subarahnoidian prin trei foramene ale
ventriculului IV. Resorbţia LCR prin vilii şi granulaţiile arahnoidiene este în
echilibru cu secreţia.Rolul fiziologic al LCR este de protecţie biomecanică
(amortizare şi menţinere a formelor anatomice proprii SNC) şi biodinamică
(eliminarea surplusului de lichid interstiţial, menţinerea homeostaziei mediului
în care funcţionează neuronii).
Barierele hematomeningee şi hematoencefalică reduc accesul agentilor
infectioşi, al metabolitilor toxici, dar şi al chimioterapicelor către LCR şi
tesutul nervos.
 CONCLUZII
 
• Din analiza celor 213 cazuri de meningită tuberculoasă internate în
Clinica de Boli Infecţioase Iaşi în perioada 2001-2009 tragem următoarele
concluzii: Meningita tuberculoasă a reprezentat 28,90% din totalul cazurilor de
meningită bacteriană internate în clinică în aceeaşi perioadă de ti mp; sexul
masculin şi bolnavii cu rezidenţă în mediul rural au furnizat cele mai multe
cazuri. Toate grupele de vârstă au fost afectate, iar copiii au reprezentat
34,27% dintre cazuri.

• Febra ca simptom de debut a fost prezent la 79,34% dintre cazuri.

Persistenţa sindromului febril peste 2 săptămâni a fost mai frecventă la copii,
unde şi intensitatea peste 38o C a fost întâlnită la un număr de 2 ori mai mare
comparati v cu adulţii.

• Tipul de febră neregulat a fost prezent atât la copii, cât şi la adulţi.